Canterbury, faima mereu tânără a legendei

catedrala canterbury

note de calatorie liber sa spunMergând spre Canterbury, gândul mă întorcea la vorbele profesoarei Zoe Dumitrescu-Buşulenga: „De Canterbury – bătrâna capitală a regilor saxoni aşezată pe dealul Stour – şi de catedrala ei s-a legat o notorietate rară în tot cursul Evului mediu englez. Faima locului a rămas până azi neatinsă, cu toate că de mult au încetat să mai răsune paşii pelerinilor pe lespezile de marmură pline de amintirea tăcută a unor sângeroase fapte.”

Sângele de sub bolţile catedralei

Catedrala rămâne principala ţintă a vizitatorilor capitalei Comitaului Kent. În duminica Rusaliilor, 1 iunie 597, Sfântul Augustin de Catterbury îl va boteza pe regele Ethelbert, prima convertire la creştinism pe aceste meleaguri. La 16 noiembrie, în acelaşi an, Augustin devine arhiepiscop de Canterbury, iar catedrala – leagănul creştinătăţii engleze şi centrul simbolic al bisericii anglicane din lume. Continuă lectura „Canterbury, faima mereu tânără a legendei”

Seara de film la ICR: „Un gând, un vis, Doyle… și-un pix”

Un-gând-un-vis-Doyle...-şi-un-pix

Joi, 21 februarie 2013, de la ora 18.30, la Institutul Cultural Român din București (Aleea Alexandru nr. 38) va fi proiectat, în prezența regizorului Bogdan Ilie-Micu, documentarul Un gând, un vis, Doyle…și-un pix. Criticul de film Cristina Corciovescu va modera discuția cu regizorul invitat.

În 2012, documentarul Un gând, un vis, Doyle… și-un pix a participat la Festivalul Internațional de Film Transilvania, în cadrul Zilelor Filmului Românesc și a fost distins cu Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru Debut. Premiera internațională a avut loc în Italia,bogdan ilie micu la Milano International Film Festival (2012). Documentarul a fost prezentat și în programul festivalului Making Waves: New Romanian Cinema de la New York și la Festivalul de Film Documentar DocEst, din Iași. O cronică a filmului a apărut în Hollywood Reporter.

Bogdan Ilie-Micu a absolvit în 2009 cursurile Universității Media, secția de regie film și TV, la clasa profesorului Andrei Blaier. În timpul facultății a realizat filmele de scurtmetraj Răfuiala și 5 secunde.

Într-o dimineaţă caldă de iulie, luându-și la revedere de la prieteni, Mihai își face cruce, încalecă şaua motocicletei sale pe nume Doyle şi pleacă în călătorie: din România până în Ulan Bator, și înapoi. El, care nu s-a considerat niciodată un mare motociclist, el, care cade ca musca-n curbă fără să știe ce l-a lovit, căruia îi e frică de viteză, nu știe să pună genunchiul jos sau să polizeze scărițele, care face cu plăcere un ocol de o sută de kilometri ca să evite cinci kilometri de nisip, tocmai el va parcurge 26 de mii de kilometri în patru luni, traversând 14 țări.

Bogdan Ilie-Micu a avut îndrăzneața idee de a reface călătoria cu Doyle, folosind cele 800 de fotografii realizate de Mihai pe parcursul drumului prin Ucraina, Rusia, Mongolia, Kazakhstan, Kyrgyzstan, Tajikistan, Uzbekistan, Turkmenistan, Azerbaijan, Georgia, Armenia, Turcia, Bulgaria și înapoi în Romania.

film documentar

Regia: Bogdan Ilie-Micu. Scenariu și fotografii: Mihai Barbu. Producție și montaj: Bogdan Ilie-Micu. Narator: Ionuț Kivu. Director de imagine: Adrian Grigorescu. Compozitor: Bogdan Diaconeasa. Durata: 172 min.

Accesul publicului este liber, în limita locurilor disponibile.

Citim în „Cartea fistichie” a Oficiului nostru exterior (Foreing-Office)

centenar caragiale bobarnacul cartea fistichie chilipir diplomat europa

După cum veţi observa, doamnelor şi domnilor, Europa era privită cu ochi destul de „ascuţit” chiar şi de Domnul Caragiale (chiar dacă în glumă în acest caz!), în privinţa întârzierilor în a se hotărî să recunoască repede şi cu sârg propunerile, hotărârile luate aici, pe malurile Dâmboviţei.

Chiar din titlu observăm că Domnul Caragiale scrie despre o carte fistichie, stârnind deopotrivă curiozitatea, dar şi umorul involuntar, pentru că se referă la o instituţie cu ştaif, Oficiul exterior al ţării sau, cum spunem azi, Ministerul de Externe. Ce cuvânt, fistichiu! Domnul Caragiale apelează la un cuvânt turcesc, fistikî, adică de culoarea fisticului, verde-gălbui, sau figurativ: bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu etc. pentru a ne lămuri ce conţinea ea, cartea. Citește comentariul integral și articolul lui Caragiale pe Portalul „Centenar Caragiale”.

 Pușa Roth