Din Bucureștiul de altădată: Casa Oraşului

pasajul-villacrosse-bucuresti-calea-victoriei-xavier-villacrosse

Se spune, pe bună dreptate, că omul sfinţeşte locul. Acelaşi lucru se poate spune şi despre Xavier Villacrosse, cunoscut după ortografia timpului și sub numele de Csavie Vilacros (circa 1790, Catalonia– 1885, Bucureşti) arhitect român de origine catalană. Acesta a făcut studii de arhitectură la Paris, iar la scurt timp a venit în Ţara Românească. Continuă lectura „Din Bucureștiul de altădată: Casa Oraşului”

Revista „Arta”, nr. 12/2014

revista arta nr 12_2014

Miercuri, 14 ianuarie 2015, ora 18.00, la Librăria engleză „Anthony Frost” din București (Calea Victoriei la numărul 45, lângă Galeria Naţională şi Biserica Kretzulescu) va avea loc lansarea numărului 12 / 2014 al revistei „Arta”, ce conține portrete și portofolii de artist, expoziții în România și în străinătate, cronici vizuale și de carte, cât și un consistent dosar tematic ce discută și problematizează arta britanică la firul ierbii și prin vocea autorilor ei. Continuă lectura „Revista „Arta”, nr. 12/2014”

Prin lobodă

prin loboda afis

Miercuri, 5 noiembrie 2014, ora 18.00, la Galeria de Artă ,,Calea Victoriei 33” din București (Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”) va avea loc vernisajul expoziţiei de pictură Prin lobodă a artistei Alina Vodă. Evenimentul va fi urmat de un cocktail.

Expoziția va rămâne deschisă până pe 18 noiembrie 2014.

Program de vizitare: marți – duminică, orele 12.00–20.00.

 www.galeriadeartacaleavictoriei33.ro

Povestiri despre Calea Victoriei

povestiri despre calea victoriei

eveniment liber sa spunJoi, 11 septembrie 2014, ora 19.00, la Muzeul Municipiului Bucureşti, Palatul Șuțu (Bulevardul Ion C. Brătianu, nr. 2), va avea loc conferința Povestiri despre Calea Victoriei, susținută de Constantin Bălăceanu Stolnici.

calea-victoriei-19301

„În primul rând, în copilăria mea nu existau străzi asfaltate. E drept că nu mai existau nici străzi pardosite cu bârne de lemn, cum era Podul Mogoşoaiei pe vremea bunicilor mei. În centru, străzile erau toate pavate cu piatră cubică. Unele din ele mai erau „pavate” cu bolovani. La periferie toate drumurile erau ca drumurile de ţară din pământ bătut sau cu pietriş, care se umpleau de noroi după fiecare ploaie mai abundentă”, scrie Constantin Bălăceanu Stolnici în cartea Amintiri. O viaţă de poveste în Bucureştiul interbelic.

c balaceanu_stolnici

Constantin Bălăceanu Stolnici este un om de știință român, medic neurolog, pioner în domeniul neurociberneticii, profesor de Neuropsihologie și Anatomie a Sistemului nervos, membru de onoare al Academiei Române, descendent al Bălăcenilor, veche familie boierească aparținând nobilimii pământene.

Activitatea medicală şi-a desfasurat-o la spitale precum Spitalul Colentina, Spitalul Dr. Cantacuzino, Gheorghe Marinescu, a fost și șef de secție la Institutul Național de Gerontologie cât şi la Serviciului Metodologic de Neurologie și Neurochirurgie.

Constantin Bălăceanu Stolnici este Efor testamentar al Așezămintelor Brâncovenești (Biserica Domnița Bălașa); Membru al Adunării Naționale și al Consiliului Național al Bisericii Ortodoxe Române; Președinte al Societății Ateneul Român; Director onorific al Institutului de Antropologie al Academiei Române; Președinte de onoare al Universității Ecologice din București; Președinte al familiarilor Ordinului de Malta din România; Președinte al Centrului Internațional Antidrog și al Drepturilor Omului. Are următoarele afilieri: Membru de onoare al Academiei Române; Membru al Academiei Oamenilor de Știință din România (AOSR); Academia de Științe Medicale din România; Societatea de Istorie a Medicinei; Societatea Internațională de Lingvistică Aplicată; Societatea franceză de Neurologie; Congresul Interamerican al Medicilor și Chirurgilor; Societatea Braziliană de Cibernetică; Societatea Franceză de Înalte Studii; Societatea Madrilenă de Cibernetică, (membru de onoare); Societatea Mondială de Cibernetică și Sisteme Generale (Londra); Societatea Internațională de Medicină Cibernetic; Asociația Americană de Cibernetică.

A publicat peste 25 de cărţi, între care peste 15 lucrări în domeniul neuroştiinţei.

Intrarea 7 lei. În preţ este inclusă vizitarea expoziţiei permanente.

Următoarele conferinţe de joi:

Joi, 18 septembrie 2014, ora 19.00: 

Memoria culturală a exilului românesc. O incursiune istorică cu dr. Mihai Neagu Basarab.

Joi, 25 septembrie 2014, ora 19.00: 

Cartiere ceferiste în Bucureşti cu Andrei Răzvan Voinea.

Joi, 2 octombrie 2014, ora 19.00:

Fotograful Franz Duschek cu Emanuel Bădescu.

 

Casele și străzile lui Spiru Vergulescu

Afis vernisaj Spiru Vergulescu

eveniment liber sa spunÎn perioada 8–18 septembrie 2014, în Sala „Constantin Brâncuși” de la Palatul Parlamentului din București este deschisă expoziția de pictură Casele și străzile lui Spiru Vergulescu. Expoziția este organizată de Consiliul Județean Olt, Muzeul Județean Slatina și Camera Deputaților.

Pictorul Spiru Vergulescu s-a născut la 13 septembrie 1934, în Slatina, judeţul Olt. A încetat din viață în aprilie 2007.

Clasele primare, clasele elementare, studiile de pictură (Şcoala Medie Tehnică de Arte Plastice, Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”) le urmează în Bucureşti, între 1942 şi 1961, avându-i ca profesori, printre alţii, pe Aurel Vlad, G. Lövendal, Paul Miracovici, Ion Popescu-Negreni şi Catul Bogdan.

spiru-vergulescu-slatina

Din 1968 devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici, secţia pictură, Filiala Municipiului Bucureşti, participând la expoziţii ale tineretului, expoziţii municipale, naţionale şi festive, organizându-şi expoziţii personale în ţară şi străinătate. Prin Oficiul de Expoziţii de pe lângă Ministerul Culturii şi Cultelor este prezent în unele manifestări de artă românească peste hotare. Numeroase lucrări de ale sale se află în muzee şi colecţii particulare româneşti şi străine.

După împlinirea vârstei de 50 de ani, în 1986, Editura Meridiane îi consacră albumul-monografic Spiru Vergulescu, autor fiind esteticianul Victor-Ernest Maşek.

spiru_vergulescu_peisaj_cu_casa_rosie

Peisaj cu casă roșie

În 1993 primeşte titlul de Cetăţean de Onoare al Municipiului Slatina, Olt, în 2001 Trofeul „Eugen Ionescu” la Slatina, iar în 2003 este numit Omul de cultură al anului 2002 de către „Gazeta Oltului”. Din anul 2000, o grădiniţă de copii din Slatina îi poartă numele, iar în 2003, s-a instituit un concurs de pictură „Spiru Vergulescu” pentru elevi clasele I-IV, în organizarea Şcolii nr. 3 din Slatina.

La 3 iunie 2004 i s-a conferit Diploma de Excelenţă de către Ministerul Culturii şi Cultelor.

În 19 iulie 2004, la Bucureşti, i-a fost decernat Premiul Revistei „Flacăra” pentru Arte Plastice, ediţia 2004, (fiind considerat „creatorul unor refugii de lumină”) de către Fundaţia Premiile „Flacăra”.

spiru-vergulescu-slatina1

Slatina

În anul 1999, în cadrul Muzeului Judeţean Olt a luat fiinţă o Secţie de Artă Contemporană Românească, Spiru Vergulescu contribuind cu donaţii ale colegilor săi, pe lângă Donaţia „Gunka şi Spiru Vergulescu”.

În perioada 21 octombrie–21 noiembrie 2004 pictorului Spiru Vergulescu i-a fost organizată de Muzeul Judeţean Olt, la Slatina, în Secţia de Artă Contemporană Ion Popescu-Negreni o mare expoziţie retrospectivă la împlinirea a 70 de ani de existenţă. Cu acest prilej maestrului Spiru Vergulescu i-au fost conferite Distincţia „Excelenţă în Cultură” de către Ministerul Culturii şi Cultelor şi Diploma de Excelenţă a Muzeului Judeţean Olt.

La 10 decembrie 2004 prin Decret Prezidenţial i-a fost conferită Medalia „Meritul Cultural” clasa a III-a, categoria C – „Arte Plastice”.

spiru_vergulescu_la_cocosul_rosu3

La Cocoșul Roșu

Într-un timp istoric în care sistematizarea comunistă distrugea tezaurul arhitectural al oraşelor noastre, iar biserici şi case vechi erau demolate, Spiru Vergulescu a conştientizat că, dincolo de salvarea prin translare a acestor repere ale civilizaţiei urbane româneşti, îi revine misiunea de a imortaliza pentru eternitate imaginea pitorească a târgurilor noastre de altădată, în care viaţa pulsa cu nerv, eludând canoanele politicii care propovăduia o aşa zisă „epocă de aur”, în care betonul, smoala şi cartonul trebuiau să estompeze ireversibil simboluri ale apartenenţei acestei naţiuni la cultura şi civilizaţia universală.

SPIRU-VERGULESCU-Slatina-Strada-Malul-Livezi

Strada Malul Livezi

Cu vocaţia unui veritabil istoric al arhitecturii sfârşitului de secol XIX şi începutului de secol XX, maestrul Spiru Vergulescu impresionează prin modul în care recreează spaţiul citadin, locul unde case vechi, străzi pline de parfumul amintirilor sunt readuse prin magia culorilor la viaţă, articulând o veritabilă punte de legătură între trecut, prezent şi viitor.

Oraşul şi-a găsit în Spiru Vergulescu un cronicar al vremurilor demult apuse, pictorul de geniu care cu fiecare răsărit sau apus de soare ne face să ne gândim la ceea ce ar trebui să lăsăm moştenire generaţiilor viitoare, nobila sa artă fiind o pledoarie incontestabilă pentru bucuria de a trăi frumos şi demn într-un spaţiu binecuvântat de Dumnezeu.

spiru vergulescu calea victoriei

 Calea Victoriei

spiru-vergulescu-strada-gabriel-peri-bucuresti

Strada Gabriel Peri, București

Recital „Musica Viva”

musica viva

eveniment liber sa spunSâmbătă, 19 octombrie 2013, de la 17.00, în Sala „George Enescu” a Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti, va avea loc concertul de muzică de cameră, intitulat Constraste și surprize, susţinut de pianista Andreea Butnaru şi de violoncelistul Florin Mitrea, membri ai ansamblului „Musica Viva”, care vor interpreta pagini celebre de Haydn, Prokofiev şi Şostakovici.

Alături de ei se va afla singurul acordeonist de muzică clasică din România, Fernando Mihalache. „Un instrument mult folosit şi subestimat devine clasic prin fantasticul potenţial instrumental şi prin calitatea celui care îl cântă.” (Andreea Butnaru).

Inedit la acest eveniment este faptul că distanţa dintre muzicieni şi public dispare, iar muzicienii intră în dialog cu participanţii. Înainte de fiecare piesă vom afla poveşti despre compozitori, contextul în care au creat, dar şi specificul paginilor muzicale interpretate.

La final, publicul va putea adresa întrebări, pe marginea temelor prezentate.

muzica clasica

Concertul de muzică de cameră este organizat de Fundaţia Calea Victoriei în parteneriat şi găzduit de Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti.

Elevii şi studenţii (16–25 ani) care nu au mijloace materiale pot solicita bursă (participare gratuită), printr-un mesaj pe contact@victoriei.ro şi vor participa la concert în funcţie de locurile disponibile.

Înscrieri la contact@victoriei.ro

Detalii la www.victoriei.ro 

Din Bucureștiul de altădată: Podul Mogoşoaiei (2)

Podul_Mogoşoaiei foto f duschek 1874

Aşa cum spuneam şi în episodul trecut, dedicat uneia dintre cele mai importante străzi ale Bucureştilor, putem apela la documentele vremii, pentru a întregi imaginea acesteia.

Nicolae Filimon*) atrăgea atenţia asupra stării precare în care se afla Podul Mogoșoaiei și alte străzi centrale din București în prima parte a secolului al XIX-lea: „A umbla pe aceste poduri este o adevărată tortură. Fără veste te simţi cufundat deodată în noroi şi te mai alegi şi cu o mână scrântită sau cu un picior frânt. Să mai adăugăm pe lângă aceasta şi lipsa felinarelor şi abia atunci putem face o idee despre trista stare în care se aflau uliţele Bucureştilor pe timpii aceia”.

casa ghica podul mogosoaiei

Casa Ghica pe Podul Mogoșoaiei

Dar orice loc pe acest pământ creşte odată cu timpul, dar şi cu vrednicia oamenilor, aşa că Podul Mogoşoaiei nu putea face excepţie. De la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi până în perioada interbelică, de o parte şi de alta a Podului Mogoşoaiei (Calea Victoriei) se ridică biserici, case boiereşti, mănăstiri, prăvălii, magazine de lux, restaurante, hoteluri, apoi Palatul Regal şi alte instituţii de stat.

Cu toate acestea, contrastul acestei zone este ironizat de gazetarul şi pamfletarul Nicolae T. Orăşanu**) în anul 1857: „Are daruri o mulţime / E podul cel mai faimos / Cel mai mare în lungime / Dacă nu cel mai frumos. / Aranjat e de minune / Ici-colo câte un palat, / Lângă nişte case bune / Câte-un bordei sfărâmat”.

Doamnelor şi domnilor, vă spun un lucru simplu şi pe deplin ştiut: aşa se scrie istoria! Căci altfel cum?

Pușa Roth

 nicolae filimon

Nicolae Filimon

*) Nicolae Filimon (6 septembrie 1819, Bucureşti–19 martie 1865, Bucureşti), autorul romanului Ciocoii vechi şi noi (1863), roman frescă a societăţii româneşti de la începutul secolului al XIX-lea, este părintele spiritual al lui Dinu Păturică, eroul primului roman realist românesc, un arivist din stirpea lui Julien Sorel (personaj principal din romanul Roşu şi negru de Stendhal).

Autor de nuvele romantice și realist-satirice, Nicolae Filmon este și primul critic muzical român. A scris un jurnal de călătorii pe Dunăre, în Ungaria, Austria și Italia.

n t orasanu portret

N. T. Orășanu

**) Nicolae T. Orăşanu (1833, Craiova–7 august 1890, Negreni, Olt), poet, publicist, memorialist român. A participat la evenimentele din timpul Unirii Principatelor Române din 1859, pe care le-a consemnat în lucrarea O pagină a vieții mele sau 22, 23, 24 ianuarie 1859. A scris pamflete, versuri antidinastice și epigrame politice, pe care le-a publicat în volumul „Iluștrii contimporani”. A fondat o serie de gazete satirice . Cea mai importantă dintre acestea a fost „Nichipercea” (1859-1879), considerată „cea mai virulentă revistă satirică românească” (I. Hangiu).

Dialoguri muzicale – Brahmsiana, muzică de cameră: pian, violă și violoncel

dialoguri muzicale brahms

Sâmbătă, 1 iunie 2013, ora 11.30, în Sala „Lipatti” a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti va avea loc un concert de muzică de cameră susţinut de pianista Andreea Butnaru, violistul Lucian Moraru şi violoncelistul Florin Mitrea, membri ai Ansamblului „Musica viva”. BrahmsÎn program, muzică de Brahms.

Un subiect serios aşa cum doar Johannes Brahms poate fi. Genialul protejat al lui Robert Schumann, pe care acesta l-a definit ca fiind continuatorul de drept al liniei beethoveniene, a construit de-a lungul vieţii catedrale sonore de o tradiţională masivitate. Şi totuşi…nebănuite profunzimi şi luminozităţi, momente de intimitate definesc originalitatea unui stil de o nebănuită subtilitate, pe care cel mai bine îl ilustrează lucrările de maturitate, mângâiate de timbrul cald al violei şi violoncelului şi structurate de un pian opulent.

La final, publicul va putea adresa întrebări, pe marginea temelor prezentate.

Concertul de muzică de cameră este organizat de Fundația Calea Victoriei în parteneriat cu Universitatea Naţională de Muzică.

Înscrieri la contact@victoriei.ro.

Recital Maria Gheorghiu

maria gheorghiu foto

Vineri, 1 martie 2013, la ora 20.30, Maria Gheorghiu vă invită la Aida Pub din București (Calea Victoriei nr. 16-20) pentru a vă oferi un minunat mărţişor muzical, care va conţine atât cântece noi, cât şi cântece mai vechi „scoase din sertarul cu amintiri”, pe care artista este sigură că mulţi dintre dvs. le cunoaşteţi şi le îndrăgiţi. Invitatul acestei seri va fi Grupul Carmina. Rezervările se pot face la tel.0726.318.463. Vă aşteptăm cu drag!

Din Bucureștiul de altădată: Primarii Capitalei (12)

primarii capitalei istoric de pusa roth imagini bucuresti vechi

Academician, economist, agronom, om politic român, membru titular din 1871 al Academiei Române, preşedinte al acesteia între anii 1901–1904, Petre Sebeșanu Aurelian a condus Primăria Capitalei din octombrie 1895 şi până în decembrie 1895, urmat de Constantin F. Robescu (ianuarie 1896–aprilie 1899). Sub mandatul său, s-a hotărât lărgirea Căii Victoriei. A fost unul dintre fondatorii „Şcolii Speciale de Silvicultură” din Bucureşti.

În perioada aprilie 1899–iunie 1899, Nicolae Filipescu a obţinut cel de-al doilea mandat.

Barbu Ștefănescu Delavrancea (29 iunie 1899–februarie 1901) a fost primar în timpul perioadei de criză economică şi a luptat ca lucrările edilitare, urbanistice şi de înfrumuseţare delavrancea primar bucurestia Capitalei să nu fie oprite, fapt care l-a pus deseori în conflict cu consiliul comunal pe care-l conducea. A fost primar al Capitalei vreme de aproape doi ani, şi pe lângă producţia culturală, Barbu Ştefănescu Delavrancea a lăsat moştenire bucureştenilor iluminatul public, tramvaiele electrice, filtrarea apei potabile, infrastructura marilor bulevarde de azi, a refăcut pavajul cu piatră cubică de pe mai multe străzi importante, printre care Lipscani şi Calea Victoriei, dar şi obligativitatea salubrizării oraşului. A fost prieten bun cu Ion Mincu, cu care a colaborat îndeaproape pentru integrarea stilului românesc în arhitectura bucureşteană.

După marele orator şi scriitor, dar şi un primar eficient, urmează Em. Costinescu (februarie 1901–aprilie 1901), finanţist, politician liberal, deputat, ministru de Finanţe. A rămas în istorie drept unul dintre fondatorii şi directorii Băncii Naționale, dar și pentru faptul că a botezat stațiunea Costinești, înființată pe una dintre moșiile sale. Întrucât a fost primar al Capitalei numai trei luni, nu a reușit să iasă cu nicio inițiativă edilitară în evidență.

Pușa Roth