Radio România 85 (5)

istoria radioului la radio3net liber sa spun 85 ani 2013 1 noiembrie

ANII 1949–1953

1949

În perioada 1949–1955, se construiește sediul actual al Radiodifuziunii Române, din str. G-ral Berthelot nr. 60–64. Inaugurarea oficială a avut loc în 27 noiembrie 1952, însă ansamblul de clădiri a fost terminat abia în 1960, ultima fiind dată în folosinţă Sala de Concerte.

Ia fiinţă Quartetul Radio.

Începând din 1948 și mai ales în 1949 și în anii imediat următori banda de magnetofon este din ce în ce mai des folosită. Radioul achiziționează tehnica necesară, magnetofoanele, dar, din motive obiective, numai o mică parte a emisiunilor sunt înregistrate.

banda-magnetofon1

În 1948 se transmiseseră în direct spectacole ale Teatrului Naţional din Sala de la Liceul Sf. Sava, imobil unde funcționase și Radioul după distrugerii clădirii din str. G-ral Berthelot la bombardamentele din 24 august 1944. Scenariile montate în studio sunt semnate de Maria Banuş, Mihail Davidoglu, Lucia Demetrius, Grigore Băjenaru. Ştim că teatrul radiofonic era programat marţea la ora 21, dar nu au rămas decât informaţii parţiale referitoare la repertoriul anului 1948. Mai multe date există despre programul din 1949, când „au fost difuzate 48 de spectacole teatrale şi câteva montaje radiofonice dedicate zilelor de 23 Augustradio romania 85 şi 30 Decembrie” (cf. Victor Crăciun, Momente din evoluţia Teatrului radiofonic, studiu publicat în Teatrul radiofonic, vol. I, Bucureşti, Oficiul de presă şi tipărituri al Radioteleviziunii Române, 1972). Teatrul era transmis săptămânal: spectacole în direct din sălile de teatru din Capitală şi chiar din provincie, alternativ cu montări în studio. Această practică avea să fie curentă şi în prima parte a anului următor, 1950.

Din 1949 reţin atenţia transmisiile unor spectacole ale Teatrului Naţional din Bucureşti, printre care Othello de Shakespeare şi Bălcescu de Camil Petrescu (9 mai), de la Teatrul Municipal din Bucureşti (Cumpăna de Lucia Demetrius în 11 aprilie şi Câinele grădinarului de Lope de Vega în 23 mai), de la Teatrul Comedia (O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale în 26 septembrie). Dintre piesele montate în studio: Inspectorul de poliţie de J. Priestley (re¬gia: Mony Ghelerter, 11 ianuarie), Momente din viaţa lui Beethoven de G. V. Dumitrescu (25 martie), Puşkin de Ben Corlaciu şi G. V. Dumitrescu (6 iunie), Livada cu vişini de A. P. Cehov (11 iulie), Egmont de Goethe (19 septembrie).

radio-vechi

Se ştie că doar o mică parte dintre spectacolele realizate în studio, în schimb toate transmisiile în direct din sălile teatrelor erau înregistrate pe bandă de magnetofon, dar aceste benzi nu s-au păstrat. În a doua parte a anului 1950, conducătorii programelor încep să renunţe la transmisiile din sălile teatrelor, principalul motiv fiind condiţiile tehnice deficitare. Microfoanele captau inegal vocile actorilor (pe vremea aceea nu existau lavaliere); evident, se auzeau şi zgomotele din sală. Apoi, se realiza practic un hibrid: o voce intervenea pentru a explica ascultătorului ceea ce se petrecea pe scenă, traducând imaginea într-un comentariu de multe ori banal.

11 mai: Se dă în folosinţă prima staţie de radioficare – Bucureşti (Liceul nr. 10, cartierul CFR Steaua).

20 mai: Decretul 216 în care erau prevăzute măsurile pentru organizarea Radioficării si Radiodifuziunii în R.P.R. Instituţia îşi schimbă denumirea în Comitetul de Radioficare şi Radiodifuziune.

1 decembrie: Ia fiinţă Orchestra Populară Radio.

În 1949, la Tâncăbești, este pus în funcțiune un emițător de unde medii, pe frecvența de 854 KHz, cu o putere de 150 kilowați.

1950

12 mai: Decretul 116, prin care Direcţia Radioficării trece în subordinea Ministerului Comunicaţiilor, iar Comitetul pentru Radioficare şi Radiodifuziune îşi schimbă denumirea în Comitetul de Radio de pe lângă Consiliul de Miniştri al R.P.R.

Reţine atenţia Fântâna turmelor de Lope de Vega, transmisă din studio în 31 iulie 1950.

1951

Cel mai vechi spectacol de teatru radiofonic înregistrat pe bandă, care se păstrează în Fonoteca Radioului, datează din 1951: Hagi-Tudose de Delavrancea, nicolae-baltateanu-hagi-tudose-1951-cu Nicolae Bălţăţeanu în rolul titular, în regia lui Ion Şahighian. Data difuzării în premieră: 25 martie 1951. Aceasta este varianta radiofonică a spectacolului de la Teatrul Naţional din Bucureşti, a cărui premieră avusese loc în 3 noiembrie 1950. Ca majoritatea înregistrărilor din aceşti ani de început în privința folosirii benzii magnetice, aceste benzi au fost bine conservate în Fonoteca Radioului și sunt încă audibile. O bună parte a fonotecii a fost deja digitizată.

Adaptarea radiofonică a comediei Hagi-Tudose aparţinea lui Traian Stoica. Faţă de distribuţia de la Naţional intervin câteva schimbări: Ion Finteşteanu în Matache Profirel, în locul lui Ion Talianu, Mia Stănculescu în rolul Leanei, înlocuind-o pe Raluca Zamfirescu, Al. Alexandrescu-Vrancea (Jenică Păunescu, rol jucat la teatru de Şerban Holban), Nae Săvulescu şi Tedi Dimitriu (cei doi epitropi). În rest, aceeaşi distribuţie: Silvia Fulga (Gherghina Profirel), Eugenia Popovici (Fifica Profirel), Nicolae Pereanu (Culai), Victor Antonescu (Gusi), Nae Săvulescu (Popa Toşca). În rolul Povestitorului: Ion Gheorghiu, în cel al Crainicului: Constantin Guriţă. Regia tehnică este semnată de inginerul George Buican.

ion-sahighianHagi-Tudose era ultima premieră a lui Nicolae Bălţăţeanu (1893–1956), actor fabulos care readusese pe scenă cu mare succes personajul lui Delavrancea. Asupra piesei plana încă trista amintire a căderii de la premiera absolută din 1912, când rolul titular fusese interpretat de Constantin I. Nottara.

După trei ani de întrerupere, în toamna lui 1951, reapare revista „Programul de radio”, editată de Comitetul de Radio de pe lângă Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Române.

Evenimentul radiofonic cel mai important se petrece în decembrie 1951 și ianuarie 1952, când se difuzează în premieră montările comediilor lui Caragiale în regia lui Sică Alexandrescu, versiuni antologice, inegalabile. Înregistrările au fost făcute începând cu mijlocul lunii decembrie 1951 în vechiul studio de la Liceul Sf. Sava, care era încă folosit pentru teatrul radiofonic.

Contextul în care au fost realizate variantele radiofonice ale acestor spectacole neegalate poate fi refăcut din documentele existente în arhiva Societăţii Române de Radiodifuziune. În nr. 7 din 23 decembrie al revistei „Programul de radio, pe pagina I apare o informaţie despre operele lui Caragiale la microfon. Conform Hotărârii Consiliului de Miniştri, pentru sărbătorirea a 100 de ani de la naşterea lui Caragiale, „se instituie Comitetul Naţional Jubiliar care are sarcina de a conduce şi lua toate măsurile în legătură cu sărbătorirea acestei aniversări. În cinstea centenarului lui Caragiale, emisiunea Teatru la microfon va prezenta ascultătorilor câteva dintre cele mai reprezentative opere ale marelui scriitor şi dramaturg. Astfel, vineri, 28 decembrie 1951, la orele 22.20, va fi difuzată cunoscuta comedie «D’ale carnavalului» iar în cursul lunii ianuarie 1952 vor fi transmise comediile «O noapte furtunoasă», «O scrisoare pierdută», «Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea» şi mai multe schiţe ale lui I. L. Caragiale. Lucrările marelui clasic vor fi interpretate la microfon de cei mai de seamă maeştri ai scenei noastre.”

sica alexandrescu comedii de caragiale o noapte furtunoasa 1952 premiera radiofonica documentar

Într-o altă pagină, la rubrica „Teatru la microfon”, publicaţia anunţa că miercuri 26 decembrie se va transmite comedia Văduva isteaţă de Carlo Goldoni în regia lui Sică Alexandrescu iar duminică 30 decembrie, scenariul Tudor Vladimirescu, avându-l în rolul titular pe artistul poporului Nicolae Bălţăţeanu. Dacă au fost înregistrate şi nu transmise în direct, aceste benzi nu s-au păstrat.

D’ale carnavalului s-a transmis pe posturile Bucureşti 1 şi Craiova, în ziua şi la ora anunţate, 28 decembrie 1951, ora 22.20. În distribuţie: Niky Atanasiu (Nae birlic caragialeGirimea), Alexandru Ionescu Ghibericon (Iancu Pampon), Grigore Vasiliu-Birlic (Mache Răzăchescu), Radu Beligan (Un catindat de la percepție), Marcel Anghelescu (Iordache), Ionescu Horaţiu (Un ipistat), Cella Dima (Didina Mazu), Carmen Stănescu (Mița Baston), Puiu Mirea (Un chelner), George Franga (Un sergent de noapte), Zizi Petrescu (O mască), Comentatorul (Horia Șerbănescu). Regia artistică: Sică Alexandrescu.

1952

Revista „Programul de radio”, care apărea săptămânal, anunță pentru duminică 20 ianuarie 1952, la ora 17.00, pe postul Radio Bucureşti 1 difuzarea comediei O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale, în regia lui Sică Alexandrescu. Evident, nu a intervenit nici o modificare de program și în raportul de emisie citim că spectacolul s-a transmis după un program muzical „la cererea fruntaşilor în producţie aflaţi la Casa de odihnă «7 Noiembrie» din Predeal”.

Pentru minunata versiune de pe scena undelor a Nopții furtunoase, Sică Alexandrescu folosește aproape integral prima distribuţie de la Teatrul Naţional, cu Alexandru Giugaru în rolul lui Jupân Dumitrache, Marcel Anghelescu (Nae Ipingescu), Radu Beligan (Rică Venturiano), Niky Atanasiu (Chiriac), Ion Ciprian (Spiridon), Silvia Dumitrescu-Timică (Veta), Victoria Mierlescu (Ziţa). Regia tehnică poartă semnătura inginerului Lucian Ionescu. Înregistrarea s-a făcut cel mai probabil la începutul lunii ianuarie 1952.

Numărul 11 al „Programului de radio”, datat 21 ianuarie 1952, publica pe prima pagină o notă cu titlul În întâmpinarea centenarului I. L. Caragiale, informând despre transmiterea pe 25 ianuarie a comediei Conu Leonida faţă cu reacţiunea, urmată de patru schiţe scenarizate.

Trecuseră doar cinci zile de la premiera cu O noapte furtunoasă și, ca și aceasta, Conu Leonida prindea viață mai întâi la teatrul la microfon, și abia apoi pe scena Naționalului bucureștean. Se difuzau în acea seară de ianuarie Conu Leonida faţă cu reacţiunea şi Trei schiţe scenarizate (nu patru cum se anunţa în revistă): Arendaşul român (cu Alex. Giugaru, Gh. Ciprian, Niky Atanasiu, Radu Beligan, Florin Scărlătescu), Lanţul slăbiciunilor (cu Marcel Anghelescu, Radu Beligan, Cella Dima, Eugenia Popovici), Tren de plăcere (în distribuţie: Marcel Anghelescu, Cella Dima, Niky Atanasiu, Sonia Cluceru, Mircea Constantinescu, Radu Beligan), toate în regia lui Sică Alexandrescu: vineri 25 ianuarie 1952, ora 22,20, la Radio Bucureşti 1, evident după Radiojurnal.

g timica portret de bogdan calciu actori caragiale conu leonida inedit centenar caragiale mari actori romani

G. Timică. Portret de Bogdan Calciu

Nu a fost bineînţeles o întâmplare că în ziua în care se considera că se împlinea un veac de la naşterea lui Caragiale, miercuri 30 ianuarie 1952, ascultătorii posturilor România şi Bucureşti 2 s-au răsfăţat cu O scrisoare pierdută şi încă la o oră de difuzare de maximă audienţă: 20.00. Se încheia astfel, la teatrul radiofonic, difuzarea primei serii a comediilor lui Caragiale în regia lui Sică ion talianuAlexandrescu. Ca și celelalte, și aceasta era versiunea radiofonică a spectacolului de pe scena Naționalului bucureștean, care avusese premiera în 17 septembrie 1948 și ajunsese în 1950 la al 500-lea spectacol. Pe scena Naționalului bucureștean, respectând ordinea personajelor indicată de Caragiale, distribuție premierei fusese: Alexandru Critico (Ştefan Tipătescu), Radu Beligan (Agamemnon Dandanache), Ion Ulmeni (Zaharia Trahanache), Ion Finteşteanu (Tache Farfuridi), Nicolae Brancomir (Iordache Brânzovenescu), Niky Atanasiu (Nae Caţavencu), Alexandru Radian (Ionescu), Petre Pătrașcu (Popescu), Marcel Anghelescu (Ghiţă Pristanda), Costache Antoniu (Un Cetăţean turmentat), Eugenia Zaharia (Zoe Trahanache), G. Nisipeanu (Un fecior). Scenografia şi costumele erau realizate de W. Siegfried (Siegfried Wolfinger). Faţă de premiera de la Naţional din 17 septembrie 1948, în spectacolul radiofonic există importante modificări. Criticul Valentin Silvestru remarca în volumul Caligrafii pe cortină (1974): „Spectacolul n-a fost însă niciodată fixatElvira Godeanu într-un chenar definitiv. Din motive bine chibzuite iar alteori din inexorabilităţi ale destinului, el a fost revăzut mereu schimbându-se la un moment dat chiar elemente importante ale cadrului plastic, în sensul unei stilizări a amănuntelor de epocă. S-a modificat de mai multe ori distribuţia.” La Radio, rolul lui Tipătescu este interpretat de Niky Atanasiu, care fusese Caţavencu. Alexandru Giugaru îl interpretează pe Zaharia Trahanache, în care apăruse într-o primă perioadă Ion Ulmeni. În rolul lui Brînzovenescu, jucat la început pe scenă de Nicolae Brancomir, apare Grigore Vasiliu-Birlic. În Caţavencu îl ascultăm pe Ion Talianu. În rolul lui Zoe, Elvira Godeanu o înlocuise pe Eugenia Zaharia. Ei vor intra în scenă în aceste roluri pe 10 februarie 1952, în spectacolul festiv al Teatrului Naţional. Neschimbaţi, Radu Beligan (Agamiță Dandanache), Marcel Anghelescu (Pristanda), Ion Finteşteanu (Farfuridi), Costache Antoniu (Un cetăţean turmentat). Comentatorul: Horia Șerbănescu. Regia tehnică era asigurată de inginerul Lucian Ionescu, regizor de studio era atunci Ion Vova.

Mai multe detalii despre aceste înregistrări ale comediilor lui Caragiale, aflați din primele patru filme documentare realizate de Costin Tuchilă și Pușa Roth, pe portalul Centenar Caragiale Radio 3Net, la adresa: http://centenarcaragiale.radio3net.ro/

La mai puţin de o lună după Scrisoarea pierdută, în 24 februarie se transmitea Regele petrece de Victor Hugo, în regia lui Mihai Zirra, având o distribuţie ideală, din care făceau parte George Vraca, Ion Manolescu, Valeriu Valentineanu, Emil Botta, Nicolae Bălţăţeanu, Gina Petrini, Ion Talianu, Marcela Rusu. În 6 iunie 1952, apare pe scena imaginară a undelor Ruy Blas de Victor Hugo, cu George Carabin în rolul titular, regia aparţinând lui Paul Stratilat. Acelaşi regizor montase Căsătoria de Gogol, transmisă în 2 martie, rolurile principale fiind interpretate de Nineta Gusti, Nataşa Alexandra, Sonia Cluceru, Florin Scărlătescu, Ion Finteşteanu, Radu Beligan.

radio-romania

27 noiembrie: Se dă în folosinţă actuala clădire a Radiodifuziunii Române, realizată după planurile vechi ale SRR (din timpul administraţiei lui Vasile Ionescu). Arhitecţi: Tiberiu Ricci, Mihai Ricci, Leon Garcia, Jean Beral. Lucrările nu erau încă terminate la toate cele nouă etaje, lipseau multe finisaje interioare, dar clădirea era funcțională. Aparatura instalată, cea din studiouri dar și rețeau de cabluri, era printre cele mai perfomante în epocă, fiind produsă de firma Siemens.

1953

alex giugaru revizorul gogolEmisiuni dedicate împlinirii a 4 ani de la Hotărârea Biroului Politic al C.C al PMR referitoare la Canalul Dunăre-Marea Neagră.

Emisiuni dedicate împlinirii a „5 de ani de la naţionalizarea principalelor mijloace de producţie”.

Emisiuni dedicate Festivalului mondial al Tineretului şi Studenţilor pentru pace şi prietenie.

Ianuarie: Emisiuni dedicate aniversării de 10 ani de la luptelor de la Stalingrad.

În 3 martie 1953, se transmite o înregistrare antologică datorată regizorului Sică Alexandrescu (căruia îi aparţin şi traducerea şi adaptarea), Revizorul de Gogol, cu Radu Beligan în Hlestakov şi Alexandru Giugaru în rolul Primarului. Această montare neegalată este versiunea radiofonică a spectacolului jucat cu uriaş succes la Teatrul Naţional din Bucureşti (premiera: 1 iulie 1952), care avea să însemne un adevărat triumf în turneul de la Moscova din 1956.

Aprilie: Emisiuni dedicate împlinirii a 35 de ani de la crearea Armatei Roşii.

Mai: Emisiuni dedicate problemelor economice ale socialismului în URSS.

Documentar realizat de Pușa Roth și Costin Tuchilă

Episodul 6, anii 1954 – 1958, click aici.