Copilărie regală

copilarie regala foto expozitie arhivele statului

eveniment liber sa spunArhivele Naţionale ale României, instituţie păstrătoare a unui bogat fond documentar referitor la Casa Regală a României, organizează expoziţia documentară Copilărie regală. Aceasta reuneşte documente originale şi fotografii referitoare la copiii cuplurilor regale: Regele Carol I – Regina Elisabeta, Regele Ferdinand – Regina Maria, Regele Carol al II-lea – Regina Elena, Regele Mihai – Regina Ana.

cupluri regale copii

Vor fi expuse imagini cu unica fiică a regelui Carol I, Principesa Mărioara, care a murit la o vârstă fragedă, de numai 4 ani, apoi fotografii ale celor şase copii ai Regelui Ferdinand şi ai Reginei Maria – Carol (viitorul rege Carol al II-lea), Elisabeta, Maria, Nicolae, Ileana, Mircea, urmate de fotografii din copilăria Regelui Mihai. Noutatea expoziţiei constă în prezentarea unor imagini inedite din copilăria fiicelor Regelui Mihai şi a actelor de naştere, de botez ori de deces, studiilor efectuate, situaţiilor şcolare şi diplomelor obţinute de membrii familiei regale. De asemenea, expoziţia este completată de prezentarea unor fragmente din filme de arhivă referitoare la subiectul propus.

Expoziția Copilărie regală este deschisă în perioada mai–decembrie 2013.

cupluri regale copii 2

Parteneri: Muzeul Naţional de Istorie a României, Arhiva Naţională de Filme, Muzeul Naţional Cotroceni, Colecţia personală a Dianei Mandache

Adresa: Bd. Regina Elisabeta nr. 49, sector 5, Bucureşti.

Telefon: 021.315. 24.46

E-mail: revista.arhivelor@gmail.com

 www.arhivelenationale.ro

Acces gratuit.

Din Bucureștiul de altădată: Primarii Capitalei (15)

primarii bucurestiului istoric pusa roth parcuri bucuresti calea grivitei

Lucian Skupiewski (februarie 1923–aprilie 1923) a fost unul dintre prietenii regelui Carol al II-lea şi face parte din familia strămoşilor preşedintelui Poloniei, Lech Kacinski, decedat într-un accident aviatic. Lucian Skupiewski şi-a dedicat întreaga viaţă îngrijirii bolnavilor şi a organizat şi condus toate spitalele de răniţi din împrejurimile Bucureştiului, în timpul Primului Război Mondial. În timpul mandatului său, şi-a continuat activitatea medicală. A lucrat în cadrul organizaţiei „Refugiilor pentru lăuze sărace” şi a fost director al maternităţii din Calea Griviţei, pe care mai apoi a transformat-o într-un spital specializat.

Alte nume, alte mandate: I. Costinescu (aprilie 1923–aprilie 1926, primul mandat) şi Anibal Teodorescu (aprilie 1926–iulie 1927). Anibal Teodorescu a fost jurist şi membru corespondent al Academiei Române. A publicat mai multe lucrări în care trata problema administraţiei locale şi a autonomiei locale. Principiul său era acela că autonomia locală duce la o descentralizare administrativă.

În iulie 1927 revine la conducere Primăriei Capitalei, pentru al doilea mandat, I. Costinescu (iulie 1927–noiembrie 1928) Urmează Gh. Gheorghian (decembrie 1928–ianuarie 1929, al doilea mandat).

Cel de-al 53-lea mandat îi revine lui Dem I. Dobrescu (februarie 1929–ianuarie 1934), supranumit „primarul târnăcop” din cauza numeroaselor proiecte urbanistice pe care le-a derulat. El a fost cel care a iniţiat construcţia de ştranduri în Capitală, a lărgit marile artere ale Bucureştiului, spre exemplu Calea Victoriei, şi a amenajat parcurile Snagov şi Băneasa. Spunea că vrea să îi facă pe bucureşteni să iubească Bucureştiul.

arcul de triumf bucuresti

Arcul de Triumf

A fost acuzat că a realizat lucrările din zona Unirii doar pentru a-şi sluji grupurile de interese: pavajele s-au deteriorat repede şi trebuiau refăcute. Faptul că Dobrescu a dispus construirea ştrandurilor din Capitală nu a fost pe placul tuturor. Acest obicei nu era privit cu ochi buni la vremea respectivă. A fost ameninţat cu moartea pentru că a vrut să amenajeze lacurile din zona Colentinei, pentru că se presupunea că acolo s-ar fi scăldat Mihai Viteazul.

Din martie 1934 şi până în ianuarie 1938 la cârma Capitalei s-a aflat Al. Gh. Donescu. În timpul primariatului său, în Bucureşti a fost iniţiată o sărbătoare anuală a oraşului, „Luna Bucureştilor”. În plus, a fost construit Arcul de Triumf actual şi a fost inaugurată Grădina Botanică.

Pușa Roth

Din Bucureștiul de altădată: Parcul Herăstrău

Pe la începutul secolului al XIX-lea, protipendada Bucureştilor ieşea la plimbare pe malurile lacului Herăstrău, ce se întindea cam pe 74 hectare şi unde, din 1936, s-a construit Parcul Herăstrău (numit o perioadă şi Parcul Naţional), cea mai mare grădină a Capitalei.

Herăstrăul este situat în partea de nord a oraşului, având o suprafaţă de circa 110 ha. El a fost amenajat prin asanarea, între anii 1930–1935, a unei zone mlăştinoase aflate pe atunci la marginea oraşului. Lacul este alimentat şi face parte din râul Colentina.

Cu această ocazie s-a pus şi problema amenajării întregii zone, mai ales că deja exista aici Arcul de Triumf. Lacul Herăstrău o fost un punct de atracţie încă din secolul al XVIII-lea iar soţia prinţului regent Alexandru Ipsilanti, doamna Ecaterina, avea obiceiul să se plimbe cu o barcă mare pe lac, în sunetul muzicii turceşti, însoţită de domnişoarele de la Curte. Ecaterina a ridicat un chioşc pe malul lacului Herăstrău, aşa cum o cerea moda vremii, unde poposea vara.

Ecluza Lacului Herăstrău, construită în perioada 1933–1936, a fost redeschisă în luna septembrie 2007, după 70 de ani de la construire şi mai bine de un an de reabilitare. Ecluza este amplasată pe malul stâng al Lacului Herăstrău şi face legătura cu Lacul Floreasca. Proiectul ecluzei iniţiale aparţine inginerului Dorin Pavel. Inaugurarea ecluzei şi a barajului s-a făcut în cursul „lunii Bucureştilor”, în primul vaporaş care a trecut prin ecluză aflându-se şi regele Carol al II-lea al României.

Astăzi lacul Herăstrău este folosit pentru sport şi pentru agrement.

Pușa Roth