Memo

Vă place… îngheţata?

istoric-inghetata-din-antichitate-in-epoca-moderna1

memo-pusa-roth-istorie inghetataCe întrebare mai pun și eu? Oare cui nu-i place acest desert dulce, aromat și răcoritor, pe căldurile acestea care toropesc fără drept de apel? Să ne aducem aminte de ce spunea marele gânditor francez Voltaire referitor la această delicatesă pe care o savura cu mare plăcere: „Îngheţata este minunată! Păcat că nu este ilegală!” De când s-a instalat vara, mă gândesc cum ar fi să stai la umbra unui copac şi să te răsfeţi sau, mai bine zis, să te răcoreşti cu o îngheţată, fiecare după gustul lui. Sigur, am amânat această experienţă, dar nu am putut să nu mă gândesc la originile îngheţatei. Ce să faci, curiozitatea e datorie curată! Am vrut îngheţată? Continuă lectura „Memo”

Case și oameni din București

Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate – ARCEN, Editura Humanitas şi Librăria Humanitas Kretzulescu le propun bucureştenilor o întâlnire despre Case şi oameni din Bucureşti, luni, 3 septembrie 2012, de la ora 19.00, la Librăria Café Kretzulescu.

Seara se va deschide cu lansarea celui de-al doilea volum al cărţii Case şi oameni din Bucureşti de Andrei Pippidi, în prezenţa autorului şi a arhitecţilor Nicolae Lascu şi Şerban Sturdza. Cu această ocazie, reprezentanţii ARCEN vor citi pentru public câteva fragmente din volum, care redau istoria unor case realizate de arhitecţi renumiţi şi locuite de oameni de vază ai timpurilor trecute.

Evenimentul se va încheia cu o dezbatere despre oamenii şi casele din Bucureştiul secolelor al XIX-lea şi al XX-lea.

Prin acest eveniment, realizat în colaborare cu Editura Humanitas şi Librăriile Humanitas, Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate – ARCEN va lansa proiectul „Educaţie pentru Bucureşti”, proiect ce are ca scop încurajarea cunoaşterii istoriei Capitalei, deopotrivă a oamenilor şi a locurilor, precum şi înţelegerea importanţei peisajului urban pentru viaţa oraşului, în vederea reinterpretării spaţiului public şi a redescoperirii vieţii citadine.

Intrarea la eveniment este liberă şi se va face în limita locurilor disponibile.

Casa Oamenilor de Știință din București, fosta casă a lui Basil Assan, explorator și comerciant, primul român care a ajuns în Antarctica și care a făcut înconjurul lumii. Basil Assan este și deținătorul primului automobil din București.

Din Bucureștiul de altădată: Mijloace de transport

Vă propun, doamnelor şi domnilor, să continuăm povestea oraşului Bucureşti, poveste de la începutul veacului XX. Locuiesc în Drumul Taberei şi ceea ce mă sperie este aglomeraţia căreia îi eşti supus, cu sau fără voia ta. Dar nu cred că există cartier în care să se circule lejer, nu ca acum o sută şi ceva de ani, dar fără prea multă pierdere de timp. În privinţa asta, locuitorii acelori vremuri erau, poate, mai puţin stresaţi, fiindcă pe străzile Capitalei nu circulau decât tramvaie care asigurau transportul public, legând diferite puncte din oraş. Tramvaiele mergeau până la „bariere”, unde întorceau.

Un alt mijloc de transport era trăsura, doarece automobilele erau încă foarte rare. Vă imaginaţi aşa ceva? Birjele, taxiurile acelor vremuri, erau conduse de „muscali”, birjari de origine rusă, îmbrăcaţi, atât iarna cât şi vara, în pelerine lungi, închise la gât ca tunicile, iar pe cap purtau şepci ruseşti. Principala staţie de trăsuri era pe Calea Victoriei, în fosta Piaţă a Teatrului Naţional, unde este astăzi partea frontală a Hotelului Novotel. Primele taxiuri vor apărea abia în anul 1911, vopsite obligatoriu într-o combinaţie verde cu roşu. Taxiurile s-au aliniat pentru o vreme lângă trăsurile din Piaţa Teatrului Naţional. Doamnele şi domnişoarele se plimbau prin centrul oraşului sau la Şosea cu trăsurile deschise (decapotabile, am spune noi!), ca să-şi etaleze toaletele. Cine mai ştie că la Capşa doamnele şi domnişoarele nu aveau acces, nici chiar însoţite? Nu era o lege scrisă, ci o convenţie tacită, dar era cunoscută şi respectată. Casa Capşa, cel mai select local al Bucureştilor de acum un veac şi ceva, era un adevarat club al bărbaţilor, unde se făcea politica zilei, unde se discuta literatură, artă, gazetărie, locul unde „se punea ţara la cale”.

Ispita e ispită şi vara, doamnele şi domnişoarele obişnuiau să oprească trăsurile în faţă la Capşa şi, fără să coboare, comandau îngheţată pe care o serveau pe loc, în trăsură, lăsându-se admirate de domnii aflaţi la cafenea. Trebuie să recunoaşteţi şi dvs. că orice problemă are până la urmă rezolvare!

Pe la anul 1909, alături de tramvaie, trăsuri şi de cele 200 de automobile care străbăteau străzile Bucureştilor, apăruseră de câţiva ani velocipedele, adică bicicletele. Ei, şi aşa ajungem să o amintim pe Maria Mihăescu, vestita Miţa Biciclista, care pornea pe bicicletă de acasă (casa există şi azi lângă Biserica Amzei) şi pedala tacticos pe traseul Calea Victoriei – Piaţa Victoriei – Al doilea Rond de la Şosea şi înapoi. Se spune că tânăra biciclistă făcea cuceriri sentimentale în rândul protipendadei bucureştene. Alte poveşti, alt episod, doamnelor şi domnilor!

Pușa Roth