Concert extraordinar de Crăciun Ilinca Dumitrescu, Vasile Macovei

icoana nasterii domnului

eveniment liber sa spunMiercuri, 18 decembrie 2013, la ora 16.00, în Sala Auditorium (fostă „Mircea Eliade”) a Bibliotecii Metropolitane București (str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei) va avea avea loc Concertul extraordinar de Crăciun susținut de Ilinca Dumitrescu (pian) și Vasile Macovei (fagot). Momente poetice: actorul Eusebiu Ștefănescu. Comentează scriitorul Costin Tuchilă. Devenit deja tradițional, concertul de Crăciun al Bibliotecii Metropolitane București estebiblioteca metropolitana bucuresti sigla programat în cadrul Stagiunii Camerale „După-amiaza unui interpret”.

În program: Două Cântece de Crăciun germane – secolul al XVI-lea (transcripție pentru fagot și pian de Vasile Macovei); Frédéric Chopin, Mazurka în fa diez minor, op. 6 nr 1; Fantaisie-Impromptu, op. 66: Enrique Granados, Două dansuri spaniole: nr. 5 și nr. 10; P. I. Ceaikovski, Barcarola din Suita ,,Anotimpurile”, op. 37 bis (transcripţie pentru fagot şi pian); Camille Saint-Saëns, „Lebăda” din Suita „Carnavalul animalelor” (transcripţie pentru fagot şi pian); Marțian Negrea (120 de ani de la naştere ), 3 Piese din Suita „Impresii de la ţară”, op. 6: A fost odată…, Seara-n poartă, Fusul; Cesar Bresgen (Austria), 4 Piese din Studii balcanice pentru pian, vol. 4 – România: Joc, Colinde, Bătuta, La zestre; Paul Constantinescu (50 de ani de la moarte), 2 Colinde (1937): Strigare la stea, Colindă; Ciprian Porumbescu (160 de ani de la naştere), Nocturna nr. 2, „Souvenir de Nervi”, Dorul (transcripţie pentru fagot şi pian de Vasile Macovei); Ion Dumitrescu (centenarul naşterii), 5 Cântece aromâneşti (transcripţie pentru fagot şi pian de Vasile Macovei).

concert extraordinar craciun ilinca dumitrescu vasile macovei

Personalitate artistică de anvergură internaţională, posesoare a unei tehnici de înaltă clasă ce îi permite să abordeze toate stilurile, genurile, şcolile şi limbajele sonore, necunoscând graniţe între clasic şi romantic, modern şi contemporan, Ilinca Dumitrescu este tipul de artist complet.” (Viorel Cosma, în Lexiconul Interpreţi din România – vol. I, Bucureşti, 1996).

Pianista Ilinca Dumitrescu a concertat în oraşe din 5 continente, 40 de ţări, 33 de capitale ale lumii, în importante săli de concerte. A studiat cu profesori celebri: Cella Delavrancea şi Mihail Jora în România, Stanislav Neuhaus şi Iakov Flier la Conservatorul de Stat „P. I. Ceaikovski” din Moscova, absolvit în 1978 cu distincţia maximă „Diplomă de Merit”. Este deţinătoarea celor mai importante premii în ţara sa natală (Premiul Academiei Române – 1995, Premiul Institutului Cultural Român – 2003 etc.), dar şi a multor distincţii internaţionale (printre care „Commendatore dell’Ordine della Stella della Solidarietà Italiana”, 2005, acordată de către Preşedintele Republicii Italiene).

ilinca-dumitrescu-

Ilinca Dumitrescu

Activitatea sa artistică se desfăşoară în varii domenii: pe lângă aceea de pianistă concertistă (în 1980 devine solistă concertistă de stat), este şi muzicolog (obţine titlul de Doctor la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti cu calificativul maxim, „Summa cum laude”), pedagog (a predat cursuri de măiestrie în Cehia, SUA, Brazilia, India, China, Vietnam, Japonia, Malaezia), muzeolog (între anii 1994–2006 a fost director al Muzeului Naţional „George Enescu” din Bucureşti), realizator şi producător TV al emisiunii „Ilinca Dumitrescu şi invitaţii săi” (postul de televiziune TvH – fost TV „România de Mâine”).

Deţine o discografie semnificativă în România, S.U.A, Marea Britanie, cu lucrări de Scarlatti (cele 14 Sonate au fost considerate în 1986 de către „International Record Critics Award”, reunit la New Yok, printre cele mai bune albume ale anului, stând alături de cele ale unor Emil Gilels, Radu Lupu, Murray Perahia, Bernard Haitink, Claudio Abbado, Riccardo Muti, Mstislav Rostropovici, Plácido Domingo, cf. articolului „Cele mai bune discuri ale anului” în „Journal de Genève”, 19 iulie 1986), Mozart, Beethoven, Schumann, Liszt, Enescu ş.a.

Repertoriul său extrem de vast include concerte cu orchestră (marile opusuri din creaţia clasică şi romantică), piese de recital solo (printre care programe de autor – Bach, Scarlatti, Mozart, Beethoven, Schumann, Chopin, Schubert, Albéniz, Messiaen, Enescu, Jora), muzică de cameră, lied, o preocupare aparte fiind promovarea muzicii româneşti clasice şi contemporane, dar şi a creaţiei universale din secolele XX–XXI.

De curând, Ilinca Dumitrescu a primit din partea Guvernului francez înalta distincţie „Chevalier de l’Ordre des Arts et Lettres” şi Premiul „Forumului Muzical Român” pentru întreaga activitate, după o prestigioasă carieră artistică de-a lungul a cinci decenii.

La Adoración de los Pastores de Bartolomé Murillo, 1650

 Bartolomé Murillo, Adorația păstorilor, 1650

De-a lungul timpului, Ilinca Dumitrescu a primit aprecierea constantă a criticilor de pretutindeni: „Personalitate artistică puternică şi originală… o autentică poetă a pianului.” („Muzica”, Bucureşti, 1986); ,,Româncă şi virtuoză: prospeţime a jocului, tuşeu frumos, sinceritate a discursului’’ („Journal de Genève”, Elveţia, 1986); ,,…Ilinca Dumitrescu face parte dintre cei mai buni pianişti români… o fascinantă individualitate artistică” („Smena”, Sankt Petersburg, Rusia, 1982); „Excepţionala tânără pianistă… impunătoarea pregătire instrumentală, multilateralitatea cunoştinţelor stilistice, bunul gust şi originalitatea profilului interpretativ al Ilincăi Dumitrescu” („Magyar Nemzet”, Budapesta, Ungaria, 1985); „…o muziciană subtilă şi profundă” („Muzîka”, Moscova, Rusia, 1980); ,,Pianista Ilinca Dumitrescu ne-a oferit un recital plin de poezie” („Guangming Ribao”, Beijing, China, 1981); „…ceea ce a fascinat aici a fost interpretarea datorată pianistei Ilinca Dumitrescu din România, profundă, cuceritoare” („Märkische Volksstimme”, Germania, 1990); „…Un mare succes pentru admirabila pianistă Ilinca Dumitrescu, strălucită reprezentantă a artei interpretative româneşti.” („Il Giornale”, Roma, 1999); „Ilinca Dumitres-cu – o pianistă extraordinară.” „Publicul, vizibil emoţionat, a părăsit sala cu convingerea de a fi avut prilejul să cunoască o mare pianistă, care ştie să-şi desfăşoare toată elocinţa pianistică mereu în slujba muzicii” („Argentinische Tageblatt”, Buenos Aires, Argentina, 1998); „Ilinca Dumitrescu este o interpretă de rafinată sensibilitate”. „Scarlatti interpretat de Ilinca Dumitrescu nu este cu nimic mai prejos decât cel al colegilor săi de calibrul unor (Maria) Tipo, Haskil sau chiar însuşi Horowitz.” („Reforma”, Ciudad de Mexico, Mexic, 2000); „Ilinca Dumitrescu – immense artiste.” („Ouest France”, Nantes, Franţa, 2001); „Un recital de pian excepţional”, „…talentul şi capacitatea acestei mari artiste, dotată cu o memorie ieşită din comun.” („Muzica”, Bucureşti, 2003); „Un recital de pian magnific” (Tokio, Japonia, 2003).

vasile-macovei

Vasile Macovei

„Interpret ce dispune de un real simţ al construcţiei sonore, de un impresionant complex de timbruri”, Vasile Macovei este prim-fagotist solist al Orchestrei Operei Naţionale din Bucureşti. Este din 2004 Doctor în muzică al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti şi a fost cadru didactic asociat al aceleiaşi universităţi. A publicat, în anul 2000, volumul de poezii Sfere sculptate, Editura Geneze, Bucureşti. Vasile Macovei este fondator şi membru al ansamblurilor „Hyperion”, „Traiect”, „Gaudeamus”, „Modus” şi „Archaeus” (1985–1994), cu care a susţinut nenumărate concerte. După studii la Liceul de Muzică din Bacău şi, în

perioada 1973–1977, la Universitatea de Muzică din Bucureşti, la clasa prof. Gh. Cuciureanu, fagotistul s-a perfecţionat în Italia (Lanciano – 1981), Franţa (Nisa – 1983), Germania (Darmstadt – 1992, 1996, 1998) – cu Karlheinz Stockhausen.

Laureat al Concursului Internaţional de la Markneukirchen (1978), Vasile Macovei are o susţinută activitate solistică în ţară şi străinătate. A făcut turnee în: Italia, Elveţia, Franţa, Ungaria, Cehia, Slovacia, Bulgaria, Republica Moldova, Marea Britanie, Spania, Mexic, Danemarca, Japonia, India, Finlanda, Malaezia, China, Egipt. Participări la importante festivaluri internaţionale: „George Enescu” şi „Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi” (Bucureşti), „Synthèse” (Bourges), „Contemporary Music Festival” (Huddersfield), „Extasis” (Geneva), „Spazio Musica” (Cagliari), „Culturne Leto” (Bratislava), „Musica Nova” (Sofia), „Cervantino” (Mexic), Torino, Paris, Valencia, Chişinău, Budapesta etc. A colaborat cu solişti şi dirijori de marcă (Pierre Dervaux, Alain Marion, Iosif Conta, Sabin Pautza, Ilinca Dumitrescu, Daniel Kientzy ş.a.). Ca solist sau în diferite formaţii camerale, a interpretat un vast repertoriu conţinând foarte multe lucrări de compozitori români, unele fiindu-i dedicate. A realizat numeroase prime audiţii, înregistrări audio (radio, CD), emisiuni TV ş.a.

Muzică de Mozart, Ceaikovski, Dan Dediu la Sala Radio

spargatorul de nuci

Vineri, 13 decembrie 2013, la ora 19.00, la Sala Radio, toţi cei care nu au uitat să viseze vor porni în călătorie imaginară alături de Clara şi prinţul fermecat în tărâmul magic al dulciurilor. Dacă baletul celebrului compozitor rus Piotr Ilici Ceaikovski, Spărgătorul de nuci, este un „evergreen” al muzicii clasice, suita din actul II-lea – Dans spaniol, Dans arab, Dans chinez, Valsul florilor ş.a. – este cea mai cunoscută şi apreciată parte a baletului. Magia poveştii va prinde viaţă prin Orchestra Națională Radio, dirijată de Tiberiu Soare, un rafinat cunoscător al muzicii de balet.

Tiberiu Soare_ foto Virgil Oprina

„Muzica baletului Spărgătorul de nuci de Ceaikovski este o invitaţie pentru a vedea lumea altfel: ca pe un tărâm mult mai vast decât am fi crezut, populat de niște uriaşi binevoitori din a căror limbă înţelegem mai puțin de jumătate; un loc în care sensurile cuvintelor «magic» şi «banal» sunt complet inversate şi unde jucăriile au suflet şi personalitate. Este invitaţia de a vedea lumea prin ochii copilului care am fost cândva.” –Tiberiu Soare, dirijor principal al Orchestrelor şi Corurilor Radio România.

Dan-Dediu

În programul serii veţi asculta o lucrare deosebită, în primă audiţie absolută: „Febra”, triplu concert pentru flaut, clarinet, violoncel şi orchestră, partitură definitivată în acest an de Dan Dediu, prolific compozitor român, cunoscut publicului larg şi datorită operei sale O scrisoare pierdută (montată recent la Opera Naţională Bucureşti). Soliști: flautistul Ion Bogdan Șetafănescu, singurul posesor român al unui flaut din aur de 18 karate, protagonist al turneului naţional „Flautul de aur”; Emil Vișinescu, clarinet, deţinător al unui număr mare de premii şi cu variate participări la festivaluri şi violoncelistul Răzvan Suma, solist al Orchestrelor şi Corurilor Radio, cunoscut publicului şi graţie turneelor sale naţionale „Vă place BACH?” şi „Vă place…BRAHMS?”.

Cea de-a treia lucrare a serii va fi Uvertura operei „Răpirea din Serai”, creaţie pe care Mozart a dedicat-o căsătoriei sale cu tânăra Constanze.

Ion_Bogdan_Stefanescu_Foto-de-Virgil_Oprina

Ion Bogdan Ştefănescu şi-a desăvârşit pregătirea profesională Universitatea Illinois din Urbana-Champaign, SUA, unde l-a avut ca profesor pe renumitul flautist englez Alexander Murray. Din 1998 până în prezent, este membru al Orchestrei Filarmonice „George Enescu” din Bucureşti, unde ocupă funcţia de Prim Flautist, Şef de Partidă. Din anul 2007 este şi solistul Filarmonicii „Banatul” din Timişoara.

A participat, de asemenea, la o serie impresionantă de festivaluri naţionale şi internaţionale: „George Enescu”, Culture Escape (Elveţia), Zeit für Musik (Bayreuth, Germania), Festivalul Steingreber (Bayreuth, Germania), Music Fest (Luxemburg), Wien Modern (Viena, Austria), Festivalul Internaţional de Muzică Nouă (Darmstadt, Germania) ş.a.

Flautistul Ion Bogdan Ştefănescu este laureat al mai multor concursuri naţionale şi internaţionale şi a primit, de asemenea, importante şi onorante distincţii pentru meritele sale artistice: Meritul Cultural în grad de Cavaler, medalie conferită de Preşedintele României (2011), Premiul Uniunii Compozitorilor pentru interpretare, acordat formaţiei camerale Trio „Contraste”, al cărui membru este (2009), Premiul Revistei Muzica pentru interpretare (2009), Premiul Uniunii Compozitorilor pentru interpretare solistică (2007) ş.a.

Ion Bogdan Ştefănescu este membru fondator al ansamblurilor „Procontemporania” şi „Profil” şi al ansamblului „Barock Orchestra”. Este, de asemenea, membru al trio-ului „Contraste” şi al cvintetului de suflători „George Enescu”.

A realizat mai multe turnee naţionale sub genericul „Flautul de aur”, alături de pianistul Horia Mihail.

Clarinetistul Emil Vișinescu s-a perfecţionat la „Hochschule für Musik und Teather” din Berna-Biel, în Elveţia, unde a studiat cu profesorul Ernesto Molinari.

Emil Vişenescu este solist instrumentist al Orchestrei simfonice a Filarmonicii „George Enescu”, este membru al Orchestrei de cameră „Virtuozii din Bucureşti”, al ansamblului „Profil Sinfonietta”, al Trio-ului „Mozaic”.

A susţinut numeroase recitaluri şi concerte alături de filarmonicile din Constanţa, Ploieşti, Satu-Mare, Craiova, Târgovişte, Giurgiu, cu Orchestra Naţională Radio şi Orchestra de Cameră Radio, orchestre simfonice din Berna şi Biel, cu ansamblul „Profil Sinfonietta”. Coordonează numeroase cursuri de măiestrie interpretativă, totodată fiind invitat să facă parte din juriile unor concursuri naţionale şi internaţionale.

Emil Vişenescu a fost invitat să participe în cadrul unor prestigioase Festivaluri şi a efectuat numeroase turnee în Belgia, Elveţia, Olanda, Luxembourg, Grecia, Spania, Italia, Austria, Germania, Japonia.

A fost distins cu premii dintre care amintim: Premiul I la Concursul Internaţional „Jeunesses Musicales” (Bucureşti, 1996), Premiul „Martha Moser” – Biel (Elveţia, 2000), Premiul „Tscumi Musik Preis” – Berna (Elveţia, 2002).

Razvan-Suma

Răzvan Suma este unul dintre cei mai activi tineri muzicieni români, cu un repertoriu cuprinzător, realizat în sute de recitaluri şi concerte susţinute în întreaga lume. Pe lângă activitatea concertistică din România, interpretează frecvent împreună cu pianistul spaniol Josu Okiñena, alături de care a concertat în săli ca Auditorio Nacional de Madrid, Teatro Colon din Buenos Aires sau Kursall din San Sebastian.

Instrumentul pe care cântă Răzvan Suma a fost construit de Charles Adolphe Maucotel – unul dintre cei mai apreciați creatori de instrumente ai epocii sale – și a fost realizat la Paris în anul 1849.

În 2009, Răzvan Suma a devenit solist al Orchestrelor şi Corurilor Radio, iar în calitate de profesor asociat la Universitatea de Muzică Bucureşti dezvoltă o intensă activitate pedagogică. Este invitat să predea la cursuri de măiestrie organizate în ţări ca Spania, Argentina, Coreea şi în România, în cadrul atelierelor organizate de Asociaţia SONORO.

Sub titlul “Vă place BACH?”, în 2012 Răzvan Suma a suţinut primul său turneu naţional solo, evenimentul reprezentând o premieră absolută în România în domeniul muzicii clasice: prima interpretare a unui artist român, într-un singur concert, a integralei de suite pentru violoncel semnate de Bach. Ca o continuare firească a acestei frumoase iniţiative, între 8-29 octombrie 2013, Răzvan Suma a propus melomanilor din 13 oraşe turneul naţional „Vă place… BRAHMS?”, susţinut alături de pianistul spaniol Josu Okiñena.

Răzvan Suma a realizat din 2006 până în prezent şase turnee în formulă de Trio – „Romanian Piano Trio” sau „Trio Strad” – alături de Alexandru Tomescu, Horia Mihail, respectiv Toma Popovici. Alături de Marin Cazacu, Alexandra Guţu şi Octavian Lup, în componenţa cvartetului de violoncele „Cellissimo”, Răzvan Suma a fost prezent pe scene din Italia, Portugalia, Macao sau Maroc.

Biletele sunt disponibile pe www.bilete.ro, în oficiile Poştei Române, în Magazinele Inmedio semnalizate “Bilete.ro”, în Magazinele Germanos şi la Casa de Bilete a Sălii Radio.

Pentru alte informaţii legate de Orchestrele şi Corurile Radio vă rugăm să consultaţi site-ul www.orchestreradio.ro sau www.orchestreradio.com.  

Programul zilei

festivalul international george enescu

Camerata Salzburg va concerta de la ora 17.00, la Ateneul Român, avându-l la pupitrul dirijoral pe Louis Langrée. Solistă: Hilary Hahn. În program: G. Enescu – Intermezzi op. 12, W. A. Mozart – Concertul nr. 3 pentru vioară şi orchestră, în Sol major, KV 216, Vaughan Williams – The Lark Ascending (1920), W.A. Mozart – Simfonia nr. 41 în Do major, „Jupiter”, KV 551.

Primul concert al Orchestrei Naționale a Rusiei este programat miercuri, 25 septembrie, la Sala Palatului. Dirijor: Mihail Pletnev. Solist: Vadim Repin. Programul cuprinde Concertul nr. 2 pentru vioară şi orchestră, în sol minor, op. 63 de Prokofiev, Vals-Scherzo în Do major, op. 34 de Ceaikovski, Anotimpurile, op. 67 de Glazunov.

Radio România Cultural și Radio România Muzical vor transmite concertele de la orele 17.00 și 19.30.

La Arad, Filarmonica din localitate va fi dirijată de Borjan Canev. Solist: Antal Zalai ((laureat al Concursului Internaţional „G. Enescu”,” 2011). Programul cuprinde: Rapsodia nr. 1 în La Major, op. 11 de George Enescu, Concertul pentru vioară şi orchestră, în Re major, op. 35 de Ceaikovski, Simfonia nr. 4 în re minor de Schumann.

hilary hahn

Hilary Hahn

Două premii Grammy, mai multe premii Diapason „d’Or of the Year”, Preis der deutschen Schallplattenkritikși premiul Classic FM/Artistul Gramofon al Anului 2008: Hilary Hahn are un palmares impresionant.

Hilary Hahn concertează în mod constant cu orchestre de elită ale lumii. În sezonul 2010–2011 a făcut un turneu în 56 de orașe aflate pe patru continente. Iar după ce turneul planificat în Japonia pentru aprilie 2011 a fost anulat ca urmare a teribilului tsunami, Hahn a organizat în SUA patru concerte de strângere de fonduri pentru a oferi ajutor zonelor afectate.

Hilary Hahn a lansat 12 albume la casele de discuri Deutsche Grammophon și Sony, pe lângă trei DVD-uri, o temă muzicală de film nominalizată la Oscar, o înregistrare pentru copii premiată și diverse compilații. Are un repertoriu amplu, ce include muzică de Bach, Stravinski, Elgar, Beethoven, Vaughan Williams, Mozart, Schoenberg, Paganini, Spohr, Barber, Bernstein, Korngold ș.a.

În anul 2010, în cadrul unui proiect special, fosta profesoară a lui Hahn, compozitoarea Jennifer Higdon a scris un concert special pentru ea, premiat cu premiul Pulitzer. În octombrie 2011, Hahn a lansat noul album Charles Ives: Patru Sonate.

În 2004, a interpretat ca solistă tema muzicală nominalizată la Oscar, de pe coloana sonoră a filmului The Village.

Site personal: www.hilaryhahn.com.

mihail pletnev

Mihail Pletnev

Pianist, dirijor, compozitor și lider cultural, Mihail Pletnev a câștigat Medalia de Aur la Concursul Internațional de Pian „Ceaikovski”, în 1978, când avea 21 de ani. Acest premiu i-a adus recunoașterea timpurie la nivel mondial.

În 1990 a înființat Orchestra Națională Rusă, prima orchestră independentă din istoria Rusiei. În 2006 a lansat Fondul Mihail Pletnev pentru susținerea culturii naționale, o organizație non-profit care sprijină inițiativele și proiectele culturale majore, inclusiv Turul Anual al Orchestrei în Volga și, în colaborare cu Deutsche Grammophon, proiectul Mihail Pletnev Beethoven.

Ca dirijor invitat, Pletnev apare la pupitrul unor orchestre de renume precum Orchestra Philharmonia din Londra, Mahler Chamber Orchestra, Filarmonica din Tokyo, Concertgebouw Orchestra, London Symphony Orchestra, Filarmonica din Los Angeles și City of Birmingham Symphony Orchestra. În 2008 el a fost numit prim-dirijor invitat în Lugano, Elveția – Orchestra della Svizzera Italiana.

Înregistrările lui Pletnev au câștigat numeroase premii, inclusiv un Premiu Grammy în 2005 (împreună cu Martha Argerich) pentru CD-ul Cenușăreasa de Prokofiev, după propriul aranjament, pentru două piane. A mai fost nominalizat la premiile Grammy pentru un CD-ul Schumann Symphonic Etudes (2004) Albumul său Scarlatti Keyboard Sonate (Virgin / EMI) a primit premiul Gramophone în 1996. Potrivit „BBC Music Magazine”, a fost „cea mai bună interpretare de pian. Numai această performanță ar fi suficientă pentru a-i asigura lui Pletnev un loc printre cei mai mari pianiști cunoscuți vreodată”. În 2007 el a înregistrat integrala concertelor pentru pian ale lui Beethoven (cu Deutsche Grammophon), iar înregistrarările pentru concertele nr. 2 și nr. 4 au fost apreciate ca fiind „Cele mai bune înregistrări de concert ale anului 2007” (Tokyo Record Academy).

vadim repin

Vadim Repin

Născut în Siberia, în 1971, Vadim Repin a început studiul viorii la vârsta de 5 ani, iar șase luni mai târziu a apărut pentru prima dată pe scenă. La 11 ani a câştigat medalia de aur la toate categoriile Concursului „Wieniawski” şi a debutat cu recitaluri la Moscova şi Sankt Petersburg. În 1985, la 14 ani, şi-a făcut debutul la Tokyo, München, Berlin, Helsinki; un an mai târziu la Carnegie Hall. Doi ani mai târziu, Vadim Repin a devenit cel mai tânăr câştigător al celei mai prestigioase şi exigente competiţii de vioară din lume, Concursul Reginei Elisabeta. De atunci a concertat alături de mari orchestre, sub conducerea muzicală a unor mari dirijori ai lumii.

Vadim Repin colaborează frecvent cu Nikolai Lugansky şi Itamar Golan în recitaluri; alţi parteneri ai săi în concertele cu muzică de cameră sunt Martha Argerich, Evgeny Kissin şi Mischa Maisky. În ultimul sezon a susţinut concerte cu Muti (New York), cu Thielemann (Tokyo), cu Chailly (Leipzig), un turneu în Australia cu Orchestra Filarmonicii din Londra şi Vladimir Jurowski. A prezentat în primă audiţie, Concertul pentru vioară de James MacMillan (pe care acesta i l-a dedicat) – interpretat cu Orchestra Simfonică din Londra şi Valery Gergiev. În stagiunea 2010–2011 a susţinut concerte în Elveţia, la Roma cu Temirkanov, la Chicago cu Muti, la Philadelphia şi la Carnegie Hall din New York cu Dutoit în premiera americană a concertului de MacMillan, trei alte programe la Palatul Esterházy din Austria şi o serie de concerte cu Filarmonica din Israel condusă de Kurt Masur.

Discografia bogată a lui Vadim Repin include şi distinsele înregistrări ale concertelor ruseşti pentru Warner Classics. Prima sa înregistrare pentru Deutsche Grammophon a cuprins Concertul pentru vioară de Beethoven (cu Filarmonica din Viena şi Riccardo Muti), dar şi Sonata Kreutzer de Beethoven (alături de Martha Argerich). Cea de a doua înregistrare include Concertul pentru vioară de Brahms şi Dublul concert de Brahms (alături de violoncelistul Truls Mørk) cu Gewandhaus Orchester Leipzig şi Riccardo Chailly. Apoi a urmat înregistrarea cu Trio-uri de Ceaikovski şi Rachmaninov, alături de Mischa Maisky şi Lang Lang, care a fost distinsă cu premiul Echo. În februarie 2010 a fost laureat cu Victoire d’Honneur, cel mai prestigios premiu muzical francez pentru întreaga carieră muzicală, iar în decembrie a devenit Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor.

 Vadim Repin cântă pe vioara „Bonjour”, construită de Guarneri del Gesù în 1743.

 Costin Tuchilă

 liber-sa-spun-radio-3-net-parteneri-media-festival-george-enescu35

A patra zi a Festivalului

festivalul george enescu editia 2013 a patra zi

În a patra zi a Festivalului Internațional „George Enescu”, sub genericul „Muzica secolului XXI – Workshop // Enescu și contemporanii săi”, în seria Aspecte stilistice, estetice și tehnici de compoziție în creația proprie, la ora 10.00, în Sala „Dinu Lipatti” a Universității Naţionale de Muzică din Bucureşti este programată conferința compozitorului Dan Dediu.

De la ora 14.00 la Studioul de Operă şi Multimedia al UNMB va avea loc un concert al tinerei generații de compozitori români (seria „New Generation”). Interpretează: Ansamblul IconArts, dirijor: Gabriel Bebeșelea. În program: Cristina Uruc – Latens, Bogdan Chiroșcă – Cvartet de coarde, Victor Colțea – Sketches of a Requiem, Cătălin Ștefănescu Pătrașcu – Seranada, Alexandru Murariu – Aeolus, Sebastian Androne – Stihiile. Intrarea este liberă.

logo festivalÎn mod excepțional, concertul din seria „Mari orchestre ale lumii”, de la Sala Mare a Palatului, este programat miercuri 4 septembrie, la ora 17.00. Orchestra Filarmonicii Naționale a Rusiei va fi dirijată de Vladimir Spivakov. Solist: Sergey Dogadin. Programul cuprinde: Suita nr. 3 pentru orchestră, în Re major, „Săteasca”, op. 27 de George Enescu, Poemul pentru vioară şi orchestră, op. 25 de Ernest Chausson, Introducere şi Rondo capriccioso, op. 28 de Camille Saint-Saëns și Simfonia nr. 1 în re minor, op. 13 de Serghei Rahmaninov.

De la ora 19.30, la Ateneul Român, reîntâlnire cu pianistul român Radu Lupu – recital Schubert: Sonata nr. 20 în La major, D 959 și Sonata nr. 21 în Si bemol major, D 960. Recitalul este dedicat memoriei pianistei Mihaela Ursuleasa (27 septembrie 1978, Brașov–2 august 2012, Viena).

La Cluj-Napoca va avea loc concertul Orchestrei Filarmonicii de Stat „Transilvania”, sub bagheta lui Jörg Widmann. În program: Ulpiu Vlad – Lumina drumurilor, J. Widmann – „Ad absurdum”, piesă de concert pentru trompetă şi orchestră mică (dedicată lui Sergey Nakariakov), solist: Sergey Nakariakov; J. Widmann – Missa pentru orchestră mare, soliști:Alfred Melichar, acordeon cu claviatură, Wilhelm Bruck, chitară.

Concertul de la ora 17.00 va fi transmis în direct la Radio România Cultural și Radio România Muzical.

editia 2013 festival enescu

Orchestra Filarmonică Națională a Rusiei (NPR) a fost fondată în ianuarie 2003 de către Ministerul Culturii, după o împuternicire semnată de preşedintele Vladimir Putin. Orchestra a reunit cei mai buni muzicieni sub conducerea lui Vladimir Spivakov, violonist şi dirijor cunoscut la nivel mondial, devenind una dintre cele mai bune orchestre simfonice din Rusia.

Dirijori celebri colaborează şi concertează în mod regulat cu NPR. Între aceştia, James Conlon, Alexander Lazarev, Krzystof Penderecki, Gennady Rozhdestvensky, Jukka-Pekka Saraste, John Nelson, Hans Graf, George Cleve, Okko Kamu, Michel Plasson, Eri Klas, Saulus Sondeckis. Orchestra aspiră la conservarea valorilor moştenite formându-şi în acelaşi timp un stil propriu ce îmbină tradiţiile cu tehnologii noi. Un alt obiectiv important al NPR este susţinerea muzicienilor tineri .

De-a lungul timpului NPR a concertat împreună cu mulţi artişti de seamă, precum starurile de operă Jessye Norman, Kiri Te Kanawa, Renée Fleming, Angela Gheorghiu, Plácido Domingo, José Carreras, Dmitri Hvorostovsky, Maria Ghuleghina, Juan Diego Florez, Ferruccio Furlanetto, Marcelo Alvarez, Ramon Vargas, violonistii Gidon Kremer, Gil Shaham, Hilary Hahn, Laurent Korcia, Mayuko Kamio, violoncelistii Natalia Gutman, Xavier Phillios, Tatiana Vasilieva, pianistii Arkady Volodos, Barry Douglas, Valery Afanasiev, Mikhail Rudy. Pianiştii John Lill, Denis Matsuev, Alexander Ghindin şi Olga Kern colaborează cu NPR în mod regulat.

NPR a participat la Moscova şi Tokyo la primele audiții ale Simfoniei „Lord of the Rings” de  H. Shore şi a prezentat Simfonia a V-a de A. Rybnikov, precum şi Newspaper Overture. A News Release in the Mozart Year de V. Martnov. Orchestra Filarmonică Naţională din Rusia susţine concerte atât la Moscova cât şi în alte regiuni ale Rusiei. În fiecare an, NPR participă la Festivalul de la Colmar, Franţa şi la alte festivaluri europene importante precum Reingau, Kissinger Sommer etc. Orchestra a făcut turnee în țările din cadrul Comunităţii Statelor Independente, în ţările baltice, SUA şi Japonia.

luminita gliga poem cromatic

Luminița Gliga, Poem cromatic

Orchestra a înregistrat mai multe lucrări de Ceaikovski si Rahmaninov la „Sony Music”. În mai 2005 Casa de discuri „Cappricio Recording” a lansat CD-uri şi DVD-uri conţinând Concertul pentru orchestră de Isaak Schwartz, denumit „Yellow Stars”, sub bagheta lui Vladimir Spivakov, cel căruia ompozitorul i-a dedicat această lucrare. În septembrie 2010 Sony Music a lansat un CD cu Nikolay Tokarev: Concertul nr. 1 pentru pian de Ceaikovski și Concertul nr. 3 pentru pian de Rachmaninov.

Vladimir Spivakov, un remarcabil violonist și dirijor rus, a fost elevul renumitului Yuri Yankelevich la Conservatorul din Moscova şi al lui David Oistrah, unul dintre cei mai mari violoniști ai secolului 20. A fost premiat încă din primii ani ai tinereţii la concursuri internaţionale importante: Marguerite Long – Jacques Thibaud (Paris, 1965), Concursul Paganini (Genova, 1967), Concursul Internaţional de la Montréal (1969), Concursul Ceaikovski de la Moscova (1970). Cariera sa internaţională a început odată cu turneul triumfal din Statele Unite (1975). A cântat ca solist cu cele mai importante orchestre simfonice din lume, sub bagheta unora dintre cei mai apreciați dirijori ai secolului XX (E. Mravinsky, E. Svetlanov, K. Kondrashin, Y. Temirkanov, M. Rostropovich, L. Bernstein, S. Ozawa, L. Maazel, Carlo Maria Giulini, Riccardo Muti și Claudio Abbado).

vladimir spivakov

Vladimir Spivakov

Vladimir Spivakov a cântat până în anul 1997 pe o vioară Francesco Gobetti, primită cadou de la profesorul Yankelevich. Din 1997, cântă pe o vioară Stradivarius, primită în folosinţă pe toată durata vieţii.

În 1979, Vladimir Spivakov a înfiinţat, împreună cu câţiva artişti ruşi de renume, Orchestra „Virtuozii Moscovei”. A studiat dirijatul cu profesorul Izrail Gusman în Rusia, precum și cu Leonard Bernstein și Lorin Maazel, în SUA.

Ca dirijor de orchestre de cameră și simfonice, Vladimir Spivakov a condus ansambluri europene și americane:  orchestre simfonice din Londra, Chicago, Philadelphia, Cleveland și Budapesta, Orchestra Simfonică La Scala, Orchestra dell’ Academia „Santa Cecilia”, Orchestra Filarmonicii din Köln, Orchestra Radio France și cele mai bune orchestre din Rusia.

În perioada 1999–2002 Spivakov a fost dirijor principal al Orchestrei Naționale Ruse, iar din 2003 este Director Artistic și Dirijor principal al Filarmonicii Naționale din Rusia și președinte al Performing Arts Centre din Moscova. Este fondatorul Festivalului Internaţional de Muzică de la Colmar (Franța, 1989), al cărui director artistic a fost de la început.

Vladimir Spivakov a înregistrat peste 40 de CD-uri, atât ca solist cât şi ca dirijor.

Implicat în numeroase acţiuni caritabile, a făcut un turneu în Armenia, împreună cu „Virtuozii Moscovei”, la scurt timp după cutremurul din 1988 și un altul în Ucraina, la trei zile după dezastrul de la Cernobîl. În 1994 a fondat Fundația Filantropică Internațională „Vladimir Spivakov”, cu obiective umanitare, artistice și educaționale, cum ar fi îmbunătățirea standardelor de viață pentru orfani și copiii cu handicap, precum și crearea condițiilor pentru dezvoltarea creativă a tinerelor talente.

A primit titlul onorific „Artist al URSS” (1989), Premiul de Stat al URSS (1989) și Ordinul Prieteniei Popoarelor (1993). De asemenea, Centrul Spațial Rus a dat numele de Spivakov uneia din planetele mici, atunci când artistul a împlinit 50 de ani.

Vladimir Spivakov a fost decorat cu distincții de stat de nivel înalt din Rusia, Ucraina, Franţa, Armenia. În 2000 a primit Ordinul Legiunea de Onoare din partea președintelui Franței. În 2002 a fost ales Doctor Honoris Causa al Universitatii Lomonosov din Moscova, iar în mai 2005, împreună cu Alexander Soljenițîn și Leonid Roshal, a fost ales Rusul anului.

În 2006, Vladimir Spivakov a fost desemnat Artist UNESCO pentru Pace pentru marea sa contribuție în lumea artei și a activităților sale vizând pacea și dialogul între culturi.

sergey dogadin

Sergey Dogadin

Născut în anul 1988 într-o familie de muzicieni, Sergey Dogadin a început să cânte la vioară la vârsta de 6 ani sub îndrumarea celebrului profesor Lev Ivaschenko. A studiat cu Vladimir Ovcharek (Conservatorul Sankt-Petersburg) şi cu Maxim Vengerov, în Elveţia, iar acum cântă pe o vioară Giovanni Battista Guadagnini din 1758.

A câștigat nouă competiții internaționale de muzică, a participat la turnee în Europa şi SUA, concertând în săli celebre, a cântat cu London Philharmonic Orchestra, Royal Philharmonic Orchestra, Orchestra Simfonică din Berlin, Orchestra Simfonică din Budapesta, Nordic Symphony Orchestra, Münchener Kammerorchester, Stuttgarter Kammerorchester, Taipei Philharmonic Orchestra, Orchestra Filarmonică Naţională a Rusiei, Orchestra Teatrului Mariinsky, Orchestra Filarmonică din Sankt Petersburg, Orchestra Filarmonică din Moscova, National Orchestras of Estonia and Latvia, Orchestra Simfonică de Stat din Rusia.

A colaborat cu dirijori ca Valery Gergiev, Vladimir Ashkenazi, Vladimir Spivakov, Yuri Simonov, Alexander Rudin, Saulus Sondeckis, Vasily Petrenko, Anu Tali, Muhai Tang, Dmitry Liss.

În martie 2008 a înregistrat un CD pentru Casa de discuri „Solo Musica” (compoziții de  Ceaikovski, Rahmaninov, Prokofiev și Alexander Rosenblatt).

A cântat la festivaluri pe vioara lui Niccolò Paganini și pe cea a lui Johann Strauss.

Costin Tuchilă

liber sa spun radio 3 net parteneri media festival george enescu

Orchestra Simfonică din Pittsburgh concertează la București

program festival enescu 3 septembrie 2013

În cadrul Festivalului Internațional „George Enescu”, marți, 3 septembrie 2013, la Universitatea Națională de Muzică din Buurești este porgramată seria de conferințe Aspecte stilistice, estetice și tehnici de compoziție în creația proprie, în secțiunea „Muzica secolului XXI – Workshop // Enescu și contemporanii săi” a Festivalului. În Sala „Dinu Lipatti” vor conferenția compozitorii Cornel Țăranu (Cluj-Napoca) – ora 10.00; Thierry Huillet (Franța) – ora 14.00; Michael Hersch (SUA) – ora 15.30. Intrarea este liberă.

Sub același generic, „Muzica secolului XXI…”, la ora 17.00, în sala Ateneului Român este programat concertul Filarmonicii „Banatul” din Timișoara, dirijor: Radu Popa. Solist: Matei Varga. În program: Michael Hersch – Concert pentru pian şi orchestră; T. Huillet – „Ombres – tribute to Debussy”; Rolf Martinsson – Concert pentru orchestră, op. 81.

manfred-honeck

Manfred Honeck

A doua mare orchestră care va concerta la această ediție a Festivalului este Pittsburgh Symphony Orchestra, programată cu un singur concert la Sala Mare a Palatului, la ora 19.30. La pupitrul dirijoral: Manfred Honeck. Solistă: Yuja Wang. Vom asculta: Concertul nr. 1 în si bemol minor pentru pian şi orchestră, op. 23 de Ceaikovski și Simfonia nr. 5 în re minor, op. 47 de Șostakovici.

yuja wang

Yuja Wang

Ambele concerte vor fi transmise integral la Radio România Cultural și  Radio România Muzical.

În cadrul Festivalului, marți 3 septembrie va avea loc încă un concert la Iași. Orchestra Filamonicii „Moldova” va fi dirijată de Leo Hussain. Programul cuprind lucrări de Cornel Țăranu (Simfonia „Memorial”), Sir Peter Maxwell Davies (Concertul pentru pian şi orchestră, op. 188, solist: Marino Formenti); Harrison Birtwistle (Earth Dances).

De mai bine de 115 ani, Orchestra Simfonică din Pittsburgh (PSO), Pennsylvania, SUA, este unul dintre elementele esențiale în peisajul cultural local. Cunoscută pentru calitatea artistică, PSO i-a găzduit de-a lungul timpului pe unii dintre cei mai buni dirijori și muzicieni ai lumii, dând mereu dovadă de un devotament puternic pentru regiunea Pittsburgh și cetățenii săi. Această tradiție a fost dusă mai departe în toamna lui 2008, când dirijorul austriac Manfred Honeck a preluat poziția de director muzical al PSO.

Lista dirijorilor recunoscuți pe plan internațional care au condus orchestra e deschisă de Victor Herbert, director muzical între 1898 și 1904, care a influențat dezvoltarea timpurie a PSO. El i-a urmat lui Herbert was Frederic Archer (1896–1899), primul dirijor al Orchestrei din Pittsburgh.

pittsburgh symphony orchestra

Pittsburgh Symphony Orchestra

Spre sfârșitul anilor ‘30, orchestra a fost recunoscută drept una dintre instituțiile americane, la acea vreme fiind dirijată de Otto Klemperer. Dirijorii care l-au precedat au fost Emil Paur (1904–1910), Elias Breeskin (1926–1930) și Antonio Modarelli (1930–1937). Au urmat Fritz Reiner (1938–1948), sub directoratul lui orchestra susținând primul turneu internațional și înregistrând primul disc. Următorii dirijori şi directori muzicali au fost William Steinberg (1952–1976), André Previn (1976–1984), Lorin Maazel (1984-1996), Mariss Jansons (1997–2004). PSO a creat un model inovator de leadership cu ajutorul consilierilor artistici Sir Andrew Davis, prim-dirijorul invitat Yan Pascal Tortelier și a dirijorului invitat Marek Janowski. Cei trei au asigurat conducerea artistică a orchestrei până în ianuarie 2007, când PSO l-a ales pe Honeck, care a aceptat apoi prelungirea contractului până la finalul stagiunii 2019-2020.

Cu un lung și remarcabil istoric de turnee naționale și internaționale, începute încă din 1900, PSO este una dintre cele mai renumite orchestre ale lumii. Până acum a susținut peste 35 de turnee internaționale, dintre care 19 europene, 8 în Orientul Îndepărtat și două în America de Sud. PSO a fost prima orchestră americană invitată să susțină un concert la Vatican (2004), reprezentație inclusă în cadrul celebrărilor Jubileului de argint al Papei Ioan Paul al II-lea.

În 2006, PSO a realizat un parteneriat cu Allegheny Conference pentru dezvoltarea comunității și cu Alianța Regională Pittsburgh, folosind turneele internaționale și pentru a facilita dezvoltarea economică și noi discuții pentru investiții străine în regiunea Pittsburgh.

Orchestra face frecvent turnee în America și, de-a lungul anilor, a cântat la Carnegie Hall din New York și la Centrul Kennedy din Washington, D.C.

Începând cu lansarea primului disc din 1941, PSO a înregistrat sute de discuri foarte apreciate, disponibile la casele de discuri PentaTone, EMI, Angel, CBS, Philips, MCA, New World, Nonesuch, Sony Classical și Telarc. Sub bagheta lui Lorin Maazel și alături de violoncelistul Yo-Yo Ma, orchestra a câștigat în 1992 un premiu Grammy pentru cel mai bun disc clasic, cu lucrări de Prokofiev și Ceaikovski.

Costin Tuchilă

 liber sa spun radio 3 net parteneri media festival george enescu

Legendarul pianist Evgeny Kissin va concerta la București, în Festivalul „Enescu”

Evgheny Kissin(copyright Sheila Rock)

festivalul-george-enescu-2013-„Un geniu”, după cum afirma Herbert von Karajan – unul dintre cei mai mari dirijori ai tuturor timpurilor – „copilul-minune al pianului”, cum l-a numit adesea presa internațională, pianistul Evgeny Kissin va susține două recitaluri extraordinare în cadrul Festivalul Internațional „George Enescu”, pe scena Ateneului Român, pe 23 și 26 septembrie.

Vă prezentăm mai jos programul zilelor de 23, 24 și 25 septembrie din Festival.

Programul zilei de 23 septembrie 2013

Peste o lună, luni, 23 septembrie, de la ora 17.00, pe scena Ateneului Român legendarul pianist Evgeny Kissin va susține primul recital din cadrul Festivalului „Enescu”. Din program fac parte: Sonata nr. 17 în Re major, op. 53, D 850 de Schubert; Sonata nr. 2 în sol diez minor op. 19 și Studii op. 8, nr. 2 în fa diez minor, nr. 4 în Si Major, nr. 5 în Mi major, nr. 8, în La bemol major, nr. 9 în sol diez minor, nr. 11 în Si bemol minor, nr. 12 în re diez minor de Scriabin.

„Publicul nu m-a intimidat niciodată. El mă inspiră”, mărturisea pianistul Evgeny Kissin într-un interviu acordat de curând pentru cotidianul „Adevărul”.

Copilul-minune al pianului, Evgeny Kissin s-a născut în 1971 la Moscova, într-o familie de intelectuali evrei (mama – profesoară de pian, tatăl – inginer). La vârsta de șase ani a fost înscris la Academia de Muzică Gnessin, o școală specială pentru copii supradotați. Kissin a debutat la vârsta de zece ani alături de Orchestra Simfonică Ulianovsk. Un an mai târziu, a susținut primul său recital de pian la Moscova.

pianisti contemporani evgeny kissin

Evgeny Kissin

Unul dintre momentele emblemă ale carierei lui Evgeny Kissin este întâlnirea cu reputatul dirijor Herbert von Karajan, pe când Kissin avea doar 17 ani. După ce l-a ascultat interpretând Fantezia în fa minor de Chopin, Karajan a exclamat: „Acest băiat este un geniu!”. Evgeny Kissin avea să interpreteze mai târziu, sub bagheta lui Karajan, la invitația legendarului dirijor, Concertul nr. 1 pentru pian și orchestră de P. I. Ceaikovski.

Într-o carieră care se întinde pe mai bine de treizeci de ani, Evgeny Kissin, astăzi în vârstă de 41 de ani, a lucrat cu toți marii dirijori ai lumii: Vladimir Ashkenazy, Claudio Abbado, Daniel Barenboim, Sir Colin Davis, Valery Gergiev, Mariss Jansons, Herbert von Karajan. De asemenea, a interpretat alături de cele mai mari nume ale pianului, printre care cunoscuta și exigenta pianistă Martha Argerich. Evgeny Kissin strălucește, cu sensibilitate și precizie tehnică, în interpretări ale lucrărilor de Chopin, Ceaikovski sau Grieg.

Concertul pianistului Evgeny Kissin la București va avea loc cu casa închisă.

editia 2013 festival enescu

Tot pe 23 septembrie, de la ora 19.30 este programat un alt concert extraordinar, care va avea loc la Sala Mare a Palatului. Celebra Royal Stockholm Philharmonic Orchestra va interpreta sub bagheta renumitului dirijor Sakari Oramo două lucrări puțin cunoscute: Exquisite Corpse de Anders Hillborg, unul dintre cei mai cunoscuți compozitori contemporani suedezi și Simfonia nr.2, „The Four Temperaments”, FS 29 de Carl Nielsen, considerat drept unul dintre cei mai importanți compozitori danezi ai secolului XX. De asemenea, programul serii include și Concertul nr. 1 în re minor pentru pian și orchestră, op. 15 de Johannes Brahms, avându-l ca solist pe Steven Hough.

Concertul susținut de Royal Stockholm Philharmonic Orchestra la București este unul dintre puținele din Festival la care mai pot fi achizționate bilete: http://www.eventim.ro/ro/bilete/festival-george-enescu-mari-orchestre-bucuresti-sala-palatului-529264/performance.html

De un concert extraordinar va avea parte și publicul din Brașov: un program integral Mozart, cu dirijorul și violonistul Maxim Vengerov. Îi va fi alături prestigiosul ansamblu „Virtuozii din București”. Programul este același cu cel de marți, 24 septembrie, de la Ateneul Român – partea a doua a concertului.

ateneul roman festival enescu editia 2013 program detalii

Programul zilei de 24 septembrie 2013

De la ora 17.00, la Ateneul Român cunoscutul ansamblu cameral „Virtuozii din București” va susține un concert alături de doi soliști celebri: Maxim Vengerov (vioară) și Vlad Stănculeasa (vioară). Aceștia vor interpreta în prima parte a programului Concertul în re minor pentru două viori și orchestră, BWV 1043 de J. S Bach. A doua parte a concertului va fi un regal Mozart : Concertul nr. 3 în Sol major pentru vioară şi orchestră, KV 216, Concertul nr. 5 în La major pentru vioară şi orchestră, KV 219 și Simfonia nr. 41 în Do Major, Jupiter”, KV 551 avându-l pe Maxim Vengerov ca solist şi dirijor.

maxim vengerov

Maxim Vengerov

Maxim Vengerov a fost remarcat și susținut încă de la vârsta de 17 ani de două legende ale muzicii clasice, Mstislav Rostropovich și Daniel Barenboim. Astăzi, Vengerov, care este și ambasador și profesor al Academiei Internaționale Menuhin (IMMA) în Elveția, face parte în mod regulat din juriile unor concusuri prestigioase: Concursul Internațional de Vioară „Yehudi Menuhin”, Competiția Internațională de Dirijat Donatella Flick, Concursul Internațional de Vioară din Montréal. În anul 1997, Maxim Vengerov a devenit primul artist de muzică clasică numit Ambasador al Bunăvoinței de UNICEF. Muzicianul a fost portretizat în mai multe filme documentare, printre care Playing by Heart – care a fost înregistrat de Televiziunea Channel Four și proiectat la Festivalul Televiziunilor de la Cannes în 1999 – și Living the Dream – film distins cu premiul Gramophone pentru cel mai bun documentar în 2008. Maxim Vengerov cântă o vioară Stradivarius ex-Kreutzer din 1727.

vlad stanculeasa

Vlad Stănculeasa

Născut la Craiova, în anul 1984, violonistul Vlad Stănculeasa a urmat cursurile Universității Naționale de Muzică București, perfecționdu-se ulterior la Academia Internațională „Yehudi Menuhin” din Elveția (cu Alberto Lysy și Liviu Prunaru) și la Conservatorul din Lausanne, clasa profesorului Pierre Amoyal. Laureat al Concursului Internațional „George Enescu” în anul 2007, Vlad Stănculeasa revine frecvent pe scena Festivalului „Enescu”. Este solist al Cameratei Lysy și a concertat pe scene de renume, precum Victoria Hall (Geneva) și Casino (Berna), fiind invitat să participe în numeroase festivaluri internaționale: Festivalul Menuhin (Gstaad), Festival do Estoril și Musica Oceanica (Portugalia), „Carl Orff” Alberobello (Italia), Speyer Muzikfestival (Germania). Din anul 2009, Vlad Stănculeasa este concert-maestru invitat al Orchestrei de cameră din Basel și, recent, a devenit concert-maestru al Orchestrei simfonice din Gothenburg.

Vlad Stănculeasa cântă pe o vioară Sanctus Serafin din 1739, care i-a aparținut lui George Enescu. Acesta i-a dăruit-o lui Yehudi Menuhin, care a păstrat-o până la moartea sa, în 1999.

Concertul susținut de Maxim Vengerov și de Vlad Stănculeasa va avea loc cu casa închisă.

Tot pe 24 septembrie, de la ora 19.30, în seria „Mari orchestre ale lumii”, la Sala Mare a Palatului, celebrul violonist Julian Rachlin va concerta alături de Royal Stockholm Philharmonic Orchestra, sub bagheta dirijorului Sakari Oramo. Programul serii cuprinde Suita nr. 2 pentru orchestră, în Do major, op. 20 de George Enescu, Concertul în Re major pentru vioară și orchestră de Igor Stravinski și Simfonia Nr. 1 în mi minor, op. 39 de Jean Sibelius.

Acesta este unul dintre puținele concerte extraordinare din Festival la care încă se mai pot cumpăra bilete: http://www.eventim.ro/ro/bilete/festival-george-enescu-mari-orchestre-bucuresti-sala-palatului-529267/performance.html

Hilary Hahn

Hilary Hahn

Programul zilei de 25 septembrie 2013

Cunoscutul ansamblu Camerata Salzburg va concerta pe scena Ateneului Român, de la ora 17.00. Dirijor: Louis Langrée. Solistă: Hilary Hahn. În program: G. Enescu – Intermezzi op. 12, W.A. Mozart – Concertul nr. 3 în Sol major pentru vioară şi orchestră, KV 216, Vaughan Williams – The Lark Ascending (1920), W.A. Mozart – Simfonia nr. 41 în Do major, „Jupiter”, KV 551.

Acest concert va avea loc cu casa închisă.

Un star internațional, violonistul Vadim Repin va concerta în cadrul Festivalului „Enescu”, de la ora 19.30, la Sala Mare a Palatului, alături de Russian National Orchestra, cu Mihail Pletnev la pupitru, interpretând Concertul nr. 2 în sol minor pentru vioară și orchestră, op.63 de Serghei Prokofiev. Programul mai cuprinde: Vals-Scherzo în Do major, op. 34 de Ceaikovski și Anotimpurile, op. 67 de Glazunov.

vadim repin

Vadim Repin

Vadim Repin a început să studieze vioara la vârsta de cinci ani, iar la vârsta de doar șase ani a apărut pe scenă. La 11 ani, a câștigat medalia de aur la toate categoriile Competiției „Wieniawski” și a debutat cu recitaluri la Moscova și la Sankt Petersburg. Peste alți șase ani, Vadim Repin a devenit cel mai tânăr câștigător din istoria uneia dintre cele mai prestigioase și exigente competiții de vioară din lume, Queen Elisabeth Competition. Astăzi, violonistul colaborează cu cele mai mari orchestre ale lumii, în reputate insituții de cultură de la New York, Tokyo, Leipzig sau Roma, sub conducerea muzicală a unor mari dirijori.

 liber sa spun radio 3 net parteneri media festival george enescu

Elena Cernei – perfecțiunea artei lirice

Un uomo universale reprezintă expresia complexă a esenţei omului superior. Ea implică în sinele său acea tuşă puternică de renascentism individual, specific fiecărei personalităţi umane în parte, care invită peste timp, cu simplitate şi cu convingere, la desăvârşirea fiinţei umane prin forţa exemplului şi prin continuitatea sa firească mai departe. Fiindcă omul are pentru viitorime datoria evoluţiei personale. Decadenţa individuală şi, implicit, cea societară trebuie scoase, aşadar, din vocabularul obişnuit al existenţei şi anulate definitiv cu orice preţ din parcursul înainte al istoriei omenirii, pentru ca fiecare urmă fină a sa nu face altceva decât să ucidă, inconştient şi în mod treptat, umanul şi raţionalul aşezate amândouă în mod complementar în fibra interioară a fiecăruia dintre noi.

Elena Cernei (1 martie 1924–27 noiembrie 2000)

Muzica aleasă, putem spune fără tăgadă, este acea înşiruire unică de trăiri şi de sunete, care se generează şi se combină unele pe altele cu o voluptate a firii greu de descris în cuvinte. „Trecătoare este orice clipă a acestei arte şi asa trebuie să fie… În apariţie si dispariţie, în faptul de a deveni şi de a fi trecut, se ascunde puterea biruitoare a sunetului şi a sentimentului. După cum acestea două se contopesc cu altele, se ridică, se coboară… pe frânghia bine întinsă a armoniei, după legi veșnice, indisolubile, şi pe urmă acţionează din nou, tot astfel fac şi spiritul, curajul, dragostea şi speranţa noastră”, scria la 1800, în Calligone, Johann Gottfried Herder, marele spirit german al Epocii Luminilor şi al omenirii, student al filosofului de la Königsberg, Immanuel Kant, şi născător al fundamentului ideatic al miscării „Sturm und Drang”, care a construit cu soliditate temelia culoarului preromantic. Şi tot Herder continua în aceeaşi lucrare a sa: „Cui nu i-au rămas în suflet, zile întregi, de neuitat, tonurile, cui nu i-au rămas mişcările pătimaşe ale unei voci care lega cu căldură tonul, gesturile şi cuvântul? O legătură atât de intimă există între gest şi ton, între voce și sentiment, încât, în clipa când am auzit-o, am şi dat crezare cântăreţei că toate acestea sunt proprietatea cea mai proprie a inimii sale; am crezut în ceea ce ne comunică ea atât de miraculos, de firesc. Acum ele sunt, spunem noi, cuvintele ei, sunetele ei; artistul a oferit doar prilejul ca fiinţa care însufleţeste cântecul să-şi dezvăluie sufletul…”

În Eboli din Don Carlo de Verdi

Pentru istoria artei lirice a vremurilor de până acum şi a celor ce vor veni, se poate afirma, în contextul la care facem referire aici, faptul că una dintre cele mai mari interprete ale lumii, mezzosoprana Elena Cernei, se încadrează mai mult decât perfect în semantica generoasă a sintagmei atotcuprinzatoare mai sus amintite. Pe Elena Cernei aveam s-o întâlnesc, printr-un dar al Providenţei, pe holul Conservatorului bucurestean, exact acum zece ani, la începutul toamnei lui 1999. Fusese invitată în fata studenţilor şi a profesorilor, pentru ca să îşi povestească viaţa. Nu puteam şti atunci că discuţia noastră avea să fie pentru mine prima, dar şi ultima, din nefericire, din tot parcursul acestei vieţi. Pentru că, peste numai un an, inegalabila noastră artistă lirică avea să îşi construiască definitiv un alt fel de interfaţă-portativ în cheie personală, dar una către eternitate, o eternitate care mie mi-a săpat în suflet un vid lăuntric imens. Nu mi-am putut imagina cu niciun chip în secunda aceea faptul că legenda impunătoare şi marmoreană din faţa mea, cu un chip aidoma statuii din piatră a Sfinxului egiptean, avea drămuit atât de strașnic de către soartă propriul său interval existenţial. Acum înţeleg de ce, privind şi din acest unghi de vedere trist, Elena Cernei îmi părea o fiinţă aproape ireală, total diferită de lumea ce gravita gălăgioasă în jurul său, prin ţinuta şi prin aerul sau încărcate de un calm superior, pe care îl arunca cu o măsură necuantificabilă vreodată în sufletul meu. Părea ca interpreta în acele momente, cu graţie şi cu geniu, un alt personaj operistic binecunoscut şi nicidecum propria-i viaţă.

În Amneris din Aida de Verdi

A încerca să definești o personalitate clocotitoare şi profundă, precum cea a Elenei Cernei, e totuna, cred, cu a te apleca în taină şi în liniste ca să desluşeşti misterul piramidelor stravechi. Pentru că, această magnifică creatoare de operă a adus interpretării lirice mondiale o conotaţie desăvârşită, pe care a construit-o cu o sensibilitate şi cu o inteligenţă deosebite în retorta variabilei dominante denumite generic de noi timp. Pentru ea, acul ceasornicului sorţii a început să ticăie cu putere la începutul de martie al anului 1924 şi şi-a oprit, din nefericire, ultima bătaie la final de noiembrie 2000. Unii ar spune mult, alţii nu ar spune așa, cert este că, în cele șapte decenii şi jumătate de ani pământeşti, pe care i-a hărăzit bunul Dumnezeu, Elena Cernei a dăruit totul muzicii. S-a dăruit pe sine însăşi, aş putea spune, şi nu greșesc cu absolut nimic. Dacă ar mai fi sălășluit printre noi, anul acesta, la cei 85 de ani pe care i-ar fi împlinit, sunt convinsă că ar fi apărut la fel de maiestuoasă şi de plină de mister pe scena Operei Române sau pe cea a Conservatorului bucureştean şi ar fi încercat să cânte exact că în toamna lui 1999, dar de data aceasta integral, „Stride la vampa”, cunoscuta arie a Azucenei, ţiganca înecată în deznădejde, după ce şi-a aruncat în foc propriul copil, din opera Trubadurul a lui Giuseppe Verdi.

Alexandre Cabanel, Samson și Dalila, 1878

Dacă Irina Arhipova, faimoasa mezzosoprană a Rusiei, a fost cea mai mare „Carmen” a lumii, atunci Elenei Cernei a fost cu siguranţă cea mai grandioasă „Dalilă” a tuturor timpurilor. Îi aud şi acum, când scriu aceste rânduri, sensibilitatea unică a vocii sale grave din „Mon coeur s’ouvre à ta voix” sau „Printemps qui commence”, cu care vibra aerul şi sufletul celui ce asculta şi prin care a transformat, practic, total, însuşi modul de interpretare a operei cu caracter biblic a compozitorului romantic francez Camille Saint-Saёns. „Dalila” Elenei Cernei e un personaj unic, deloc mitic, remodelat afectiv şi cu o structură metamorfozată aparte. În el găseşti ceea ce autorul nu a dorit să aşeze, găseşti blândeţea interpretativă a cântăreţei, profunzimile trăirilor proprii. Fiindcă marea noastră artistă lirică mângâia cu sufletul său deosebit fiecare partitură muzicală cu o responsabilitate şi cu o precizie ieşite din comun, de matematician extrem de riguros. De altfel, în modul său de a interpreta, Elenei Cernei crea un spaţiu pur al sunetului, crea o universalitate a momentului, unde vibraţia inteligenţei emoţionale si disecţia fină a miezului partiturii îşi defineau în mod unic parametrii săi specifici, aşa cum, poate, numai Marta Alboni, cea mai de seamă voce de contralto a secolului al XIX-lea, Haricleea Darclée, Monserat Caballé sau Renée Fleming au reuşit să o contureze în diverse epoci ale istoriei interpretative a muzicii de operă.

Elenei Cernei avea în privire o melancolie, care i-a desăvârşit întreg conturul personalităţii sale artistice într-un mod cu totul şi cu totul singular. Pot spune că tristeţea ochilor săi dezvăluia într-un fel mai mult decât sugestiv sensul răvăşitor al unei romanţe, oricare ar fi fost ea. Doar cel ce-a suferit a devenit, pentru mine, expresia desăvârșită a trăirii sale lăuntrice. Aici întâlnim, dintr-o dată, un Ceaikovski cu miez puternic si adânc vibrat, care, ca şi Saint-Saёns, nu rămane el însuşi. Prinde viaţă, renaște într-un mod profund personalizat, prin detaliul infinitezimal al glasului marii noastre artiste, care a impus cântului de operă mondial, prin distincţia interpretării teatral-vocale, o nouă revoluţie a felului de a aduce sunetul din interiorul fiinţei interpretului în afara sa și de a-l aşeza în sufletul celui ce ascultă cu un singur scop, anume acela de a face Lumină acolo, de a lămuri sensuri şi de a rescrie adevărata semantică a spiritului omenesc. Pentru că Elenei Cernei a scris istorie, confundându-se cu muzica până la desăvârşire şi până la sublim. A încercat să îi redefinească esenţa şi a reusit în totalitate. A reconturat orizonturi şi a anulat limite impuse. A spart convenţii şi a creat un nou drum. A năpustit asupra noastră vibraţii şi a făcut-o într-o manieră greu egalabilă vreodată. Şi, cu toate acestea, Elenei Cernei nu a dorit vreun moment să îşi înceapă călătoria prin spaţiul inefabil de dincolo de aici, până nu a articulat, aşa cum numai ea a știut întotdeauna acest lucru, ultima notă a perfecțiunii sale interpretative… Denumirea piesei? Forţa destinului…

Magdalena Albu

14 noiembrie 2009

 Ascultă

 Elena Cernei, Aria Dalilei, „Mon coeur s’ouvre à ta voix” din „Samson și Dalila” (actul II) de Camille Saint-Saёns, Metropolitan Opera New York, dirijor: Kurt Adler. Samson: Ludovic Spiess

Elena Cernei, Seguidilla din „Carmen” (actul I) de Bizet, 1970

Elena Cernei, Aria lui Orfeu, „J’ai perdu mon Eurydice” din „Orfeu și Euridice” (actul III) de Gluck, Orchestra Filarmonicii „George Enescu” din București, dirijor: Constantin Bobescu, 1962

Horia Mihail concertează la Chişinău

Pianistul Horia Mihail va prezenta Rapsodia pe o temă de Paganini de Serghei Rahmaninov în cadrul concertului de închidere a Festivalului „Nopţile Pianistice din Moldova – Marea Neagră”, care va avea loc miercuri, 11 iulie 2012, ora 19.00, la Sala cu Orgă din Chişinău. Pe aceeași scenă vor mai evolua pianiştii Tadeusz Domanowski (Polonia) – Concertul nr. 2 pentru pian şi orchestră, op. 18 de Serghei Rahmaninov şi Michel Bourdoncle (Franţa) – Concertul nr. 1 pentru pian şi orchestră, op. 23 de Piotr I. Ceaikovski.

Festivalul „Nopţile Pianistice din Moldova-Marea Neagră”, ajuns la cea de-a X-a ediţie, este organizat de Ambasada Franţei în Republica Moldova şi Alianţa Franceză din Moldova. Prezenţa pianistului român Horia Mihail la Festival a fost asigurată de Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” de la Chişinău, în parteneriat cu Radio Chişinău şi Radio România Cultural.

Concertul pianistului Horia Mihail de la Chişinău încheie practic turneul naţional extraordinar „Pianul călător”, realizat în România între 21 mai şi 29 iunie 2012, turneu ce l-a adus pe artist în 22 de oraşe, în recitaluri şi concerte, evenimentul fiind organizat de Radio România Cultural şi Accendo şi susţinut de Radio România, Revalid şi JTI. Timp de 52 de zile, pianistul a străbătut peste 7000 de kilometri, încântând mai mult de 7000 de spectatori cu un program dens şi incitant, cu recitaluri şi concerte cu orchestra. Întreg itinerariul turneului poate fi urmărit pe site-ul www.pianulcalator.ro şi se va încheia practic cu concertul de la Chişinău, din 11 iulie.

Pianistul Horia Mihail a debutat în oraşul său natal, Braşov interpretând Concertul în Re major de J. Haydn, la vârsta de 10 ani. De atunci a concertat de peste 1000 de ori cu majoritatea orchestrelor simfonice din România, inclusiv cu Filarmonica „George Enescu” din Bucureşti şi cu Orchestra Naţională Radio. „Subtilitatea ritmică şi articulaţia atmosferei şi a culorii sunetului au fost într-o manieră pe care această muzică (Prokofiev) o primeşte foarte rar”, citim în ziarul „Boston Globe”, după unul dintre concertele  sale. După 14 ani de studii în România, Horia Mihail a urmat cursurile Universităţii din Illinois, unde a obţinut diplomele de absolvire şi de masterat în 1995. În 1999, a primit Artist Diploma de la Boston University, unde a studiat cu Anthony di Bonaventura.

Horia Mihail a susţinut concerte, recitaluri solo şi de muzică de cameră în 18 ţări, pe 4 continente, colaborând cu artişti cunoscuţi precum Roman Totenberg, Lory Wallfisch, Robert Merfeld, Peter Zazofsky, Andres Diaz şi Nathaniel Rosen. A putut fi ascultat la diverse posturi de radio şi de televiziune din România, Belgia, Anglia, Danemarca, Ungaria, Statele Unite şi Vocea Americii, şi a înregistrat cu Orchestra Națională Radio din România.

După ce a funcţionat o perioadă de trei ani ca lector universitar la Boston University, Horia Mihail a revenit la Braşov în toamna anului 2002, ca solist al Filarmonicii şi membru al deja cunoscutei formaţii „Romanian Piano Trio”, alături de violonistul Alexandru Tomescu şi violoncelistul Răzvan Suma, cu care a susţinut concerte de mare succes în ţară şi străinătate. Împreună cu „Romanian Piano Trio” a realizat cinci turnee naţionale de anvergură – sub titlul Music ON, iar împreună cu violonistul Alexandru Tomescu a fost protagonistul a trei turnee Stradivarius. În urma acestor colaborări au apărut 3 CD uri de trio cu lucrări de Beethoven, Mozart, Schumann, Mendelssohn şi 3 CD-uri Stradivarius în duo cu Alexandru Tomescu: Encore, Virtuoso şi Romantic.

Din 2009 artistul este solist concertist al Orchestrelor şi Corurilor Radio, calitate în care a susţinut mai multe concerte la Sala Radio (alături de Orchestra Naţională Radio şi dirijorii Jin Wang, Christian Badea, Gerd Schaller, Tiberiu Soare), dar şi în turnee în ţară sau la Roma, în decembrie 2009, ori la Expoziţia Mondială de la Shanghai în iulie 2010. De un remarcabil succes la public s-au bucurat recitalurile solo din cadrul Anului Chopin de la Bucureşti şi Viena. La finalul anului 2010, Radio România a realizat în parteneriat cu Institutul Polonez un CD dedicat Anului Chopin în România pe care este inclus Concertul în fa minor pentru pian şi orchestră de Chopin în interpretarea lui Horia Mihail alături Orchestra Naţională Radio, dirijată de Christian Badea.

În aprilie 2011, artistul a susţinut un turneu naţional de recitaluri solo cu un program integral Franz Liszt intitulat Pianul călător – Pe urmele lui Franz Liszt, care a stat la baza unui CD live apărut la Editura Casa Radio, proiect pe care artistul îl va continua în anii următori. În vara anului 2011, Horia Mihail a participat la Varna Summer International Music Festival, Bucharest Music Film Festival, iar în septembrie 2011 la Festivalul Internaţional „George Enescu”. Proiectul Duelul viorilor – Stradivarius versus Guarneri l-a adus alături de violoniştii Liviu Prunaru şi Gabriel Croitoru pe scenele din 6 oraşe din ţară, iar proiectul Cele trei dive alături de celebrele cântăreţe Ruxandra Donose, Teodora Gheorghiu şi Leontina Văduva la Iaşi, Cluj şi Timişoara. Tot în stagiunea 2011–2012, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, München, în Danemarca şi Germania.

Proiectele sale din anul 2012 cuprind, printre alte proiecte solo şi camerale, a doua ediţie a turneelor naţionale Pianul călător în perioada 21 mai – 29 iunie şi Duelul viorilor, alături de violoniştii Liviu Prunaru – Stradivarius şi Gabriel Croitoru – Guarneri, între 12 şi 25 septembrie, care se alătură proiectului Flautul de aur – 25 aprilie–7 mai 2012.