Spectacole de teatru la Sala ARCUB

 sala arcub bucuresti

Programul lunii februarie 2014

CINĂ CU PRIETENI de Donald Margulies

Regia: Claudiu Goga. Scenografia: Lia Dogaru. Cu: Cerasela Iosifescu, Vlad Zamfirescu, Nadiana Sălăgean, Marius Cordoş – sâmbătă, 1 februarie şi joi, 20 februarie 2014, ora 19.00.

Două cupluri de prieteni îşi dezvăluie secretele în faţa publicului spectator. După ani petrecuţi împreună, zeci de vise comune şi iluzia unei prietenii pe viaţă, se produce un eveniment neaşteptat, care spulberă pe loc liniştea personajelor. Tot ce urmează în spectacol îndeamnă publicul la reflecţii despre dragoste şi căsnicie, despre evoluţia unui cuplu în general. Sub o aparenţă amuzantă, replicile dintre personaje sunt foarte tăioase. Regizorul este delicat şi precis în lucrul cu actorii, iar creaţiile celor patru protagonişti sunt la înălţimea acestei propuneri, extrem de ofertante.

Cina cu prieteni arcub spectacol

Cină cu prieteni

„Toate clişeele sunt acolo! Parcă le-a contabilizat cineva maniac… Relaţia dintre un bărbat şi o femeie, soţ şi soţie, aceştia şi copiii lor cu toată tevatura zilnică, cu aceleaşi drumuri la şcoală şi înapoi, la o mie de activităţi, relaţia de cuplu cu un alt cuplu, sfârşiturile de săptămână şi vacanţele cu toţi pruncii, slujbele, excursiile, micile daruri pe care le primim sau pe care le oferim prietenilor la întoarcerea dintr-o vacanţă, vorbăria enormă despre toate şi despre nimic, o rutină istovitoare şi periculoasă. Câţi reuşesc să scape integral de ea?” – Marina Constantinescu,  „România Literară”.

VIŢELUL DE AUR de Ilf şi Petrov

Regia: Eugen Gyemant. Scenografia: Vladimir Turturica şi Tudor Prodan. Cu: Tudor Aaron Istodor, Cătălin Babliuc, Dan Rădulescu, Lucian Iftime, Smaranda Caragea, Radu Iacoban – duminică, 2 februarie şi duminică, 16 februarie 2014, ora 19.00.

Alexander Koreiko duce o viaţă mizeră de slujbaş care se mulţumeşte cu o leafă infimă, ridicând semne de întrebare în rândul semenilor care nu înţeleg cum reuşeşte să-şi ducă zilele cu atât de puţini bani. Dar aceasta nu este decât o aparenţă creată pentru a-I induce în eroare pe ceilalţi. În realitate, decentul funcţionar este un escroc plin de bani. Un motiv perfect pentru Ostap Bender şi camarazii săi să-l vâneze pas cu pas cu scopul evident de a beneficia de pe urma averilor lui ilegale.

Vitelul de aur ilf si petrov

Vițelul de aur

„Lumea ficţională se croieşte în şase actori interpreţi, pe rând, ai personajelor care populează fabula ca un bildungsroman tragicomic: mărunţi funcţionari sovietici, cooperatişti simpatici şi uşor de dus de nas, vânzători la ghişeu. […] O echipă formată din tineri artişti (regizor, scenografi şi actori) îşi dedică toate resursele creative pentru a deschide porţi către o lume a întâmplărilor care te fac să meditezi, printre zâmbete.” – Ana-Maria Nistor, „Luceafărul”.

DOM JUAN de Jean Baptiste Poquelin de Molière

Director de scenă: Victor Ioan Frunză. Scenografia: Adriana Grand. Cu: Marius Bodochi, Sabina Brânduşe, George Costin, Nicoleta Hâncu, Alexandru Ion, Sorin Miron, Adrian Nicolae, Vladimir Purdel – sâmbătă, 8 februarie 2014, ora 19.00.

Dom Juan

Dom Juan

Pornind de la o piesă clasică, montată pe mii de scene şi cunoscută tuturor, spectacolul regizat de Victor Ioan Frunză se joacă într-o manieră aparte. Cu măiestria unui caricaturist, acesta dublează comicul de situaţie prin accentuarea umoristică a laturii prea libertine a lui Dom Juan. Viziunea cu totul nouă asupra piesei face ca tânărul personaj să depăşească barierele timpului. El încetează de-a mai fi un exponent al secolului al XVII-lea şi devine simbolul omului care se distanţează de morală şi sfidează normele sociale. Cu o înfăţişare aparte şi un cinism care frapează şi place în acelaşi timp, Dom Juan îşi cucereşte publicul pe loc. Indiferenţa şi nonşalanţa cu care abordează subiectele sensibile surprind până la amuzament şi, totodată, determină spectatorii să devină părtaşi la modul lui de a acţiona şi a gândi. În subtextul spectacolului se ascunde o întrebare filozofică: care este în cele din urmă cel mai bun mod de a fi şi a te comporta în lume?

DOUĂ POVEŞTI DE AMOR de A. P. Cehov

Regia: Mircea Cornişteanu. Scenografia: Bogdan Spătaru. Cu: Cerasela Iosifescu, Silviu Biriş, Ion Arcudeanu – duminică, 9 februarie 2014, ora 19.00.

Două dintre cele mai cunoscute creaţii ale lui Cehov, Ursul şi Cerere în căsătorie, reunite sub numele de Două poveşti de amor, înfăţişează într-o manieră comică spontanietatea cu care dragostea se cuibăreşte în sufletele atât de schimbătoare ale oamenilor. La începutul toamnei, publicul se poate delecta cu un spectacol, care surprinde fragilitatea relaţiilor aparent tensionate dintre bărbaţi şi femei.

Doua povesti

Două povești de amor

„Mici bijuterii ale construcţiei dramatice, cele două piese într-un act produse de ARCUB sunt partituri în care geniul comic cehovian explorează cu voluptate natura surprinzătoare, şi totuşi mereu aceeaşi, a relaţiilor dintre bărbaţi şi femei. […] Calitatea producţiei regizate de Mircea Cornişteanu se bazează pe cele două ingrediente de bază ale oricărui spectacol: un text genial şi actori pe măsura lui.” – Anca Ioniţă, „Business Review.

COMEDIE PE ÎNTUNERIC de Peter Shaffer

Regia: Cristian Dumitru. Scenografia: Raluca Ştefan-Negoescu. Cu: Anda Caropol, Cornel Ciupercescu, Viorel Comănici, Tiberiu Păun, Vlad Jipa, Viorica Bantaş şi Cristina Florea – vineri, 14 februarie, ora 19.00.

O banală pană de curent produsă într-o seară de duminică de o importanţă vitală pentru protagonişti, deviază întreaga derulare a evenimentelor pregătite cu grijă şi migală de aceştia. Lucrurile nu decurg nici pe departe aşa cum fuseseră plănuite, fiindcă întunericul se lasă brusc peste personaje, iar confuziile şi surprizele se ţin lanţ.

Comedie pe intuneric

Comedie pe întuneric

Piesa pusă în scenă la ARCUB este o savuroasă comedie de situaţii, care ne reaminteşte cu originalitate că suntem supuşi neprevăzutului.

„Spectacolul, jucat de actori mai puţin solicitaţi pe alte scene, are hazul lui, fiecare dintre protagonişti construindu-şi rolul cu atenţie şi sensibilitate. – Nicolae Prelipceanu, „TEATRUL, Azi”.

 ÎNSEMNĂRILE UNUI NEBUN de Nikolai Vasilievici Gogol

Regia: Felix Alexa. Muzica: Alexander Balanescu. Scenografia: Diana Ruxandra Ion. Cu: Marius Manole şi Alexander Balanescu – vineri, 21 februarie şi marţi, 25 februarie 2014, ora 20.00.

Când singurătatea şi lipsa de perspective ajung să ne chinuie, unica posibilitate de evadare din realitatea ostilă rămâne imaginaţia. Astfel putem construi un nou univers, în care totul este posibil, iar graniţa dintre lumea reală şi cea plăsmuită devine fragilă, aproape insesizabilă.

Insemnarile unui nebun gogol arcub

Însemnările unui nebun

Însemnările unui nebun este un spectacol unic, în care umorul şi drama se întrepătrund pe măsură ce nebunia, creatoare de lumi paralele, acaparează mintea personajului principal, măcinat de tristeţe şi frustrări.

„Participăm la un vis ludic, tragi-comic, atemporal, dar atât de actual, vorbind despre coşmarurile noastre de zi cu zi. Un spectacol visceral despre condiţia umană căreia i s-a furat misterul într-un timp desacralizat. Această montare ilustrează creator poetica unui regizor cu personalitate şi stil. Felix Alexa aduce valori de emoţie şi de gândire în citirea lui Gogol şi a epocii noastre. […] Însemnările unui nebun se impune ca un moment de vârf al stagiunii, pe care vi-l recomandăm.” – Ludmila Patlanjoglu, Cotidianul.ro.

 MARFĂ VIE de A. P. Cehov

Regia: Dragoş Câmpan; Dramatizare: Nicolae Urs. Scenografia: Maria Dore. Cu: Ana Covalciuc, Tudor Smoleanu şi Florin Busuioc – sâmbătă, 22 februarie 2014, ora 19.00.

Problematica cehoviană a cuplului, cu alunecări imprevizibile de la căsnicie la adulter şi la singurătatea conştientizată este abordată cu mult umor în montarea regizorului Dragoş Câmpan. Răsturnările spectaculoase de situaţie, presărate cu partituri tragi-comice, pe care actorii le valorifică la maximum, sunt deosebit de incitante şi constituie o bogată sursă de amuzament.

Marfa vie

Marfă vie

„Marele talent al lui Cehov face ca, la o sută treizeci de ani de la publicarea nuvelei Marfă vie, să răsară un nou spectacol de teatru care are la baza opera sa. Am pornit acest proiect, în perfect acord cu realizatorul dramatizării şi actorii, cu gândul de a oferi publicului un spectacol Cehov. Clasic. Fără viziuni regizorale şi creaţii scenografice care pun în plan secundar opera autorului. Sincer, am zis: nu cred că va discuta cineva peste o sută de ani despre talentul nostru, aşa că hai să ne bucurăm cu toţii, artişti şi spectatori, de cel a lui Cehov. Tipul promite… ” – regizorul Dragoş Câmpan.

„Marfă vie de A. P. Cehov este o dramatizare de Nicolae Urs, montată de Dragoş Câmpan, asistent regie: Casandra Topologeanu, la sala ArCub. Cheia clasică în care regizorul pune acest text în scenă vine poate din dorinţa de a aşeza pe primul loc opera marelui dramaturg. Nu regăsim prea adesea mijloace regizorale evidente, nici elemente de scenografie prea complicate (scenografia: Maria Dobre). În prima parte decorul e reprezentat de două spaţii diferite, desparţite prin jocuri de ecleraj, iar în final avem înfăţişate pe rând o terasă de vară deloc sofisticată şi apoi masa în jurul căreia cele trei destine se împletesc.

Atmosfera de plictiseală, melancolie sau fragilitate este subliniată atât de inserţii fine sonore (aranjament muzical Răzvan Dima), cât şi de actorii care îşi construiesc fără extravaganţă rolurile, surprinzând îndeosebi nuanţele umoristice ale textului cehovian şi mai puţin identitatea personajelor.

Aşadar spectacolul Marfă vie este perfect după o zi lungă şi obositoare la birou, pentru a te destinde, fără alte provocări intelectuale deosebite.” – Loredana Goagă, Revista Teatrală Radio, 18 noiembrie 2013.

PRIZONIERUL DIN MANHATTAN, după Neil Simon

Regia: Iarina Demian; Scenografia: Adriana Grand. Cu: Tiberiu Păun, Afrodita Androne, Sorin Cociş, Jeanine Stavarache, Magda Catone, Mariana Dănescu – duminică, 23 februarie 2014, ora 19.00.

New York, metropola de vis în care oamenii par să trăiască o viaţă lipsită de griji şi probleme, ascunde dincolo de aparenţe acelaşi tumult existenţial, pe care îl trăim toţi. Nesiguranţa zilei de mâine, facturi restante, vecini zgomotoşi, certuri în cuplu, rude băgăcioase şi tot soiul de neplăceri se adună în casa soţilor Mel şi Edna. Şi, ca şi cum toate acestea n-ar fi fost de ajuns, cei doi se confruntă şi cu alte momente dificile.

Prizonierul

Prizonierul din Manhattan

„Remarc încă o dată autenticitatea felului de a spune regizoral povestea. Rezultatul este un spectacol născut, nu făcut, o savuroasă şi profundă istorie de viaţă în care amarul şi situaţiile comice coexistă şi se completează bogat şi variat.” – Răzvana Niţă, PORT.ro.

sigla arcub bucurestiBiletele pot fi achiziţionate de la Casa de Bilete ARCUB (Str. Batişte nr. 14) şi online pe e bilete.arcub.ro.

Preţuri: 35,00 lei (Categoria I) şi 26,50 lei (Categoria II). Elevii şi studenţii care se prezintă la Casa de Bilete ARCUB cu legitimaţiile pot achiziţiona bilete la preţul de 15,90 lei.

Detalii pe  www.arcub.ro. Urmăriţi-ne pe: facebook

Parteneri media: TV City, Radio România Cultural, Radio Bucureşti FM, RFI România, mediaTrust România.

Parteneri media online: Port.ro, metropotam.ro, 4arte.ro, modernism.ro, Teatral.ro, yorick.ro, goingout.ro, hipmag.ro, inoras.ro, urban.ro, orasulm.eu, urbo.ro, diseara.ro, hotcity.ro, bigcitylife.ro, ziarulmetropolis.ro

Persoană de contact: Mirela Cara – PR Representative, 0725.347.287.

Actori români la Phoenix, SUA

phoenix arizona sua

O echipă de actori ai Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I .L. Caragiale” din București va participa, la Phoenix, Arizona (S.U.A.), în perioada 4–15 noiembrie 2013, la un workshop pe tema teatrului absurdului și va susține o serie de reprezentații, la invitația Universității din Arizona, în cadrul Programului de Studii Românești.

Deplasarea, sprijinită de Institutul Cultural Român, este co-organizată în parteneriat cu Arizona State University, School of International Letters and Cultures și UNATC (producătorul spectacolului și organizatorul workshop-ului).

Din echipă fac parte actorii Tatiana-Elena Filip, Valeria Sitaru, Alina Suărășan, Alina Laura Rotaru, Mihaela Velicu, Andrei Alexandru Huțuleac, Ștefan Pavel și Alexandru Nagy. Actorii vor oferi două reprezentații cu piesa Cântăreața cheală de Eugène Ionesco și vor intrepreta scene din piesa Pescărușul de Anton Pavlovici Cehov, în cadrul cursului „Teatrul și politică“, susținut de profesoara Ileana Orlich la Universitatea din Arizona.

Poezia neatingerilor

vise de scrum florina sanda cojocaru

cronica literara liber sa spunÎntr-o lume literară în care scrisul se îndreaptă vertiginos înspre „industrializarea” sentimentelor, a cuvintelor, Florina Sanda Cojocaru*) rămâne autentică, o poetă ce alege să expună stări prin cuvinte ieşite de mult timp din uz, termeni cărora doar cei trecuţi prin viaţă le știu rostul. „Timpul s-a oprit în trecut” (Să ne iubim), dar emoţiile continuă să înflorească, ideile să nască idei, versurile să se aştearnă pe coli de hârtie, ca o dovadă incontestabilă a faptului că viaţa lasă urme.

Urmând parcă o călătorie ciclică, începând cu primul volum de poezie, Poveste de suflet, în care a elogiat iubirea tomnatică şi continuând cu cel de faţă, în care afectul este invadat de o stare de răceală, de resemnare, de pustiu şi de frig interior („Atâta zbucium în iriși şi-n suflet atâta pustiu.” – Stări în iarnă), Florina Sanda Cojocaru se lasă purtată de armonia vivaldiană, de trecerea sufletului prin anotimpuri, ca prin mai multe vieţi. Se caută pe sine, într-un egocentrism poetic ce defineşte dorinţa de perfectibilitate, dar şi printr-un alteregocentrismflorina sanda cojocaru („îmi eşti tu şi-o parte din mine” – Trecere; „Ne suntem eu şi tu ca părţi dintr-un întreg / […] Cât eu îţi sunt ca parte dintr-un tine” – Cât eu îţi sunt), o oglindire a celuilalt în ea, o fuzionare cu jumătatea ei, androgină, pentru a întregi sufletul într-o manieră complexă.

Autoarea nu se ascunde în spatele literelor, pune punctul pe i, opunându-se deliberat normelor literare actuale, poemele sale fiind, de cele mai multe ori, expansive, explicite, deschizându-şi sufletul preaplin de sensibilitate în faţa interlocutorului. Caracterul declarativ al versurilor sale („Pădure, stai dreaptă! De ce mi te clatini / Când ceruri îngheaţă-n poveste cu mine?” – Şi ninge; „În plictisul banal căutăm ineditul: / Tu îţi cauţi un mal, eu îţi caut zenitul. / Şi mă ninge flămând într-o iarnă nebună / Troienesc iar în gândul ce te ţine de mână” – Alt vis) relevă dorinţa de a se face înţeleasă, de a fi percepută exact cum se arată ea, cu toată transparenţa unui suflet nepătat de meschinării şi neajunsurile vieţii de care toţi ne împiedicăm: „Voaluri-ploi de mireasă îmi acoperă cântul/ Nu mă fac înțeleasă și mă arde cuvântul” (De primăvară). Poeta conştientizează micimea şi incapacitatea omului de rând de a înţelege relaţia profundă, sacră pe care scriitorii o dezvoltă cu poezia, dar nu îşi neagă dreptul la a spera că frumosul, evidenţiat de o gândire şi mâini măiastre, poate schimba trecerea timpului, îi poate clădi o altă faţadă decât cea de goliciune interioară: „Probabil va veni şi pentru mine rândul,/ Dar pân-atunci poetul încă mai visează.” (Vis în iarnă); „Singurǎtǎţi îmbǎtrânesc/ Purtând pe buze poezie.” (Așteptare); „Obosit îmi e cuvântul / Ce a fost, nu mai rămâne” (Dor).

mihai potcoava Mar inflorit la Tartasesti

Mihai Potcoavă, Măr înflorit la Tărtăşeşti

Poemele Florinei Sanda Cojocaru se lasă depănate, fir cu fir, vers cu vers, fie planând deasupra sufletului, într-o poveste atemporală şi aspaţială, fie în Moldova atât de dragă fiinţei sale, în „târgul Nicăieri”, identificându-se cu o provincială, „mult prea visătoare”: „Poeme nescrise, de mână, iubiţi, un târg ce se pierde în timpul uitat.” (În zi de februar’).

Poeta este un om al faptelor, mai mult decât al cuvântului, dar fapta pare să i se sustragă și atunci îi rămâne cuvântul ca un mijloc prin care își poate lua în stăpânire universul, ca o modalitate prin care să-și contureze o lume compensatorie, topica inversă utilizată în majoritatea versurilor reliefând acest aspect: „Făcut-am din cioburi, iubite, o viaţă / Şi încă rămas-au cioburi deoparte” (Port vina); „De verde purta-voi dorinţe de-o vară.” (Trăire de toamnă); „Mă tem că n-am să ştiu de mine a-ţi mai spune / Şi uite, ninge-aiurea din cerurile gri.” (Temeri); „Troienite năluci între dealuri cernite / Un pian într-o casă învechit şi tăcut / Candelabre de bronz, tacâmuri spoite / Şi în braţele-ţi reci o poveste-am s-ascult.” (Amăgire).

Din dorința unui confort cotidian pe care nu-l regăsește, Florina Cojocaru încearcă să se proiecteze pe sine, în afara ei, prin folosirea aproape sufocantă a prepoziției de, într-o încercare tulburătoare de ieșire din sine, din universul ei, în stilul eminescian: „Rugini de gând” (Vină); „Femei despletite, de ceaţă tulpine” (Trăire de toamnă); „Toamne-agonizând de mine” (Dor); „Mi-e toamnă, iubito, mi-e toamnă de tine… / Ba râd, ba mai plâng, netoamnă de mine!” (Pași). Caută salvarea, ar vrea ca acest cenușiu cotidian în care se simte încătușată să fie înlăturat de un cataclism care să curăţe neîmpliniri, ea are nevoie disperată de el şi se refugiază în lumea ei perfectă de cuvânt: „Mă arde pustiul, neiarnă din mine / Şi Arca lui Noe demult s-a pierdut” (Neiarnă din mine).

mihai potcoava tarm

Mihai Potcoavă, Ţărm

Însăși cromatica la care apelează, aproape întotdeauna încadrată într-un perimetru de nuanțe dezolante, din care răzbate uneori albul și verdele, subliniază starea de spirit a poetei. Ambele pot fi considerate, în calitate de simboluri, ca având două valențe, iar Florina îl alege mereu pe cel pozitiv. Dacă albul poate fi perceput fie ca non-culoare, fie ca armonia plenară a tuturor nuanțelor ansamblului de lumină deplină, a tuturor culorilor spectrului luminii, ca emblemă a purității și candorii, a inocenței, Florina Sanda Cojocaru îl leagă de poezia ei, în căutarea frumosului și a unui Eden de a cărui amintire nu se poate dezlipi („Şi iarna mi-e slută, aproape sălcie – / În lutul smerit caut chipuri de îngeri / Adulmec nebun pielea alb-sidefie…” – Cu tine), în ciuda griului, ca stare de incertitudine, de amărăciune apăsătoare („Închisori de cuvinte şi lacrimi amare / Zăpezi cenuşii în suflet la mine…” – Cu tine; „În cerul de plumb făcut-am popasuri/ Şi-mi caut o vină, îţi caut o vină.” – Port vina) și a negrului ca simbol al morții sufletului, a tot ce e pustiit, a neîmplinirilor, eșecurilor, un fel de barieră care consolidează imposibilitatea comunicării cu celălalt. Verdele, în varianta sa pozitivă, foarte rar și în cea negativă, de „venin” („Am s-aștept până la vară, poate-oi înverzi în tine/ Și-am să-ți cresc o iarb-amară cât amar a curs în mine.” – Blestem; „Mi-s zidurile reci şi-un verde mucegai s-a strecurat în suflete cu noi.” – Să povestim!) sugerează starea de pendulare dintre puritate și goliciune, pustiu, revârsându-se în versuri aidoma unei ultime speranță către viață, iubire pe care poeta nu este pregătită să și-o nege: „ Încă îmi caut de iarnă pricină/ Și noaptea din verde te vrea înapoi.” (Durere); „Un verde regal mai moare în mine” (Pași); „Eu sunt femeia verde făcută să iubească/ Eu sunt femeia verde şi cerul mă sărută” (Femeie verde).

Prin limbajul ales se remarcă încercarea sa de a evada din prezent, de abandonare a lui aici și acum, stare prudent și subtil reliefată prin arhaisme și regionalisme: „Gonaci de-ntuneric se aud pe afară… / […] Şi-n drumul stingher, presărat cu hârtoape” (Cu tine); „Mai sunt nebuni ce văd Apocalipse, mai sunt mofluzi în birtul de alături” (Provincială); „Zavistii poartă vorba mai departe / Când mor iubiri plăpânde-n dimineață” (Distanţe); „Şi viaţa şi moartea ne-ngheaţă în palme./ Cu tine, iubite, nu mai ştiu să mă tem…/ Căci trec, hăt, de noi cele sudalme.” (Şi ninge); „Scălâmbe dureri orbesc dimineaţa / Şi tâmpla miroase a dulci-mere coapte…” (Cu tine). Poziționarea adjectivelor înaintea substantivelor, această topică inversă a sufletului vizavi de trup – am putea spune, conturează ideea conform căreia pentru poetă contează mai mult circumstanța decât fapta însăși, mai mult calitatea obiectului decât obiectul în sine și denotă astfel lipsa superficialității, acest viciu al societății contemporane: „Tremurătoare ziuă mă sfătuie-n şoapte” (La moartea bătrânului om de zăpadă); „Îmi tremură gamba-n pântec de viaţă./ Bătrâni cerşetori se luptă pe-o pâine -/ Flămânde visări în trup de paiaţă” (Iubește-mă acum!); „Şi-n despletite vânturi, înspre seară/ Ţi-oi descreţi brumatele trăiri/ Să nu te doară iar o primăvară/ Şi să nu cad bolând de amintiri.” (Am să rămân, iubite!); „Mormântale tăceri şi de ceruri o mare,/ Adormită durere, nicio urmă de ei…/ Pe ţărm nisipiu ploaia-şi face cărare/ Şi mi-e dor, un dor nebun de toţi caii mei!” (Moartea cailor de apă).

mihai potcoava Peisaj cu irisi galbeni

Mihai Potcoavă, Peisaj cu irişi galbeni

Răzbate un fior bacovian în unele poezii ale Florinei Cojocaru, subliniate prin stări de dor, de neliniște, de angoasă, marcate printr-o aglomerare de propoziții scurte, coordonate prin și: „Și ne iubim ca-ntr-o necesitate/ Și ne urâm cum ne-am iubit demult./ Singurătăți ridică-n noi palate/ De-orgolii, suferințe și tumult” (Ne suntem); „Îngheaţă, nebuno, plânsul amar/ Şi fugi hăt-departe în zi de februar’! / Şi taci şi ascultă, şi taci şi învaţă / Şi lasă… Va trece de tine o viaţă” – (Și fugi!); „M-aş cuibări la pieptul tău, femeie, şi-aş scrie versuri fără de sfârşit…/ Ţi-aş săruta de gambă primăvara şi-aş spune poezii încă nescrise, / În braţe eu te-aş pierde înspre seară şi ţi-aş şopti c-amarnic te-am iubit” (Dor și doare); „Și-mi luasem, Doamne, vorbire de muți / Doar tu mai puteai în mine s-asculți.// Plângea în ziuă puiul de cuc/ Și-abia puteam durerea s-o duc. // Făcusem, Doamne, veșminte de vânt/ Și îmi căutam de Tine cuvânt. // Orgolii schimbate-n coroane de spini/ Și flori ce mureau îngropate-n ciulini” (Căutări).

Derivarea termenilor în stilul stănescian („Netoamna mea, o toamnă ce mă uită / Bolnav în cea mai cruntă desfrunzire / Neziua mea o zi închipuită / Născându-se pe buze din iubire.” – Netoamnă), născocirea de cuvinte („Bătrâni întunerici cerşesc ca milogii/ Frânturi de poveste din timp ce e-al tău” – În iarnă; „Se înalţă biserici, plâng rugini dintr-un cer / Mai roiesc întunerici într-un gând efemer” – Scrisoare; „Îmi plouă-amarnic corbi de întunerici, băltinde doruri zac între zăpezi/ Bătrânii-şi poartă umbra prin biserici şi eu mă rog atât, doar să mă vezi” – Şi de ţi-aş spune că mi-e dor de tine…) trădează străduința poetei de a nega realitatea imediată, de a lua limbajul sub propria stăpânire, de a scăpă de sub egida stării de angoasă mutiplicată a întunericului spaimei care o apasă. Dacă realitatea îi scapă, măcar prin limbaj să devină stăpână asupra propriei lumi.

Apetența pentru instrumente cu coarde (vioară, violencel) și clape (pian) este un semn al căutării unei stări de beatitudine, prin muzică încercând să atragă starea de calm, de pace, refuzând stridentul; deși ca formă, limbajul poate fi considerat strident, conținutul ideatic denotă un refuz al disonanțelor. Pendulează între anotimpuri (Vivaldi) mediteraneene (prin raportarea la Ravel se prelungește dorul de calm, de țărmuri neatinse și visate în stil eminescian, o proiecție în vis a poveștii de iubire) și glaciala Rusie prin referințe la Cehov sau Tolstoi: „Un Cehov rătăcit, un Vivaldi, o casă / Și cu tine alături rostul meu de a fi” (De dragoste); „Statui dintr-un antic trecut pe umeri îngheaţă de noapte / Un Tolstoi cam rupt şi bătrân îşi leagă o tristă poveste, / Iar eu încerc să te-ascult, miroase a dulci mere coapte / Şi-n caldul iubirii m-ascund, atât de bine îmi este” (De dragoste); „Îngâni Ravel, eu construiesc altare/ În iarna ce ne arde şi ne doare” (Noaptea noastră).

Iubirea este salvarea pe care o zăreşte, o respiră şi o inspiră la fiecare pas: iubirea de oameni,  de pustiu şi de frumos, de trecut şi de viitor, de un azi pe care nu vrea să-l scape din gând: „Iubirea este şi va fi lumină./ În ierni de noi ce simt aripa morţii/ Iubirea-i primăvara ce-o să vină” (Iubirea).

Florina Sanda Cojocaru nu se stinge „în nopţi de necuvinte”, ci cu fiecare emoţie, poveste, notă muzicală pe care o pune în vers (unele fiindu-i transpuse în melodii de către Trupa Arhaic) dovedeşte că arborele poeziei lăstăreşte, iar ea, ca poetă, este cât se poate de vie.

Raluca Pavel

*) Florina Sanda Cojocaru, Vise de scrum, 2013

Institutul Cultural Român la Gaudeamus 2012

Institutul Cultural Român participă și anul acesta la Târgul de carte Gaudeamus, desfășurat în perioada 21–25 noiembrie 2012 la Romexpo – Pavilionul Central. Vizitatorii sunt așteptați la standul Editurii Institutului Cultural Român cu noi apariții editoriale și cu numere recente din revista „Lettre Internationale”. Vladimir Simon, vicepreşedinte al ICR, va susține dezbaterea cu tema Ziua cărților deschise: Institutul Cultural Român și piața editorială din România duminică, 25 noiembrie 2012, de la ora 11.00, în spațiul de evenimente Bursa de Contacte Gaudeamus, pus la dispoziție de organizatorii târgului. De asemenea, la standul Editurii Institutului Cultural Român vor fi organizate trei lansări de carte:

• Joi, 22 noiembrie 2012, ora 18.30 – lansarea albumului monografic Aurel Bulacu. Prezintă criticul de artă Aurelia Mocanu și jurnalistul Florin Toma;

• Vineri, 23 noiembrie 2012, ora 18.30 – lansarea albumului de fotografie semnat Mihaela Marin, Cehov, Shakespeare, Bergman văzuți de Andrei Șerban. Prezintă scriitorul Florin Iaru;

• Duminică, 25 noiembrie 2012, ora 14.00 – lansarea volumului bilingv (română-engleză) București. Memoria unui oraș de Narcis Dorin Ion. Prezintă istoricul Ioan Opriș.

Vizitatorii vor beneficia de o reducere de 30% la toate cărțile editate de Institutul Cultural Român.

Standul Institutului Cultural Român este situat la nivelul 4.50 (stand nr. 237).

Organizat de Radio România, Târgul Internațional GAUDEAMUS – Carte de învățătură inaugurează în acest an o nouă secţiune dedicată agenţilor literari care activează pe piaţa internaţională de carte: o oportunitate pentru autorii, editorii, dar şi pentru traducătorii şi agenţii literari din România de a se întâlni cu reprezentanţi ai unor importante agenţii literare din Europa. Pe întreaga durată a Târgului va funcţiona Centrul de Drepturi de Autor Gaudeamus, un spaţiu special amenajat în care vor fi programate aceste întâlniri. O masă rotundă cu tema Rolul agenţilor literari pe piaţa internaţională de carte în era electronică va aduce în prim-plan profilul specific al agenţilor literari în dinamica schimburilor de drepturi de autor şi în dinamizarea dialogului între culturi.

În 2012, Târgul Gaudeamus sărbătoreşte limba şi cultura română în integralitatea ei prin participarea Republicii Moldova ca invitat de onoare, cu sprijinul Ambasadei Republicii Moldova în România și al Ministerului Culturii din Moldova. De asemenea, Italia revine la Gaudeamus 2012 ca partener privilegiat: nume de rezonanţă ale literaturii italiene actuale, jurnalişti, dar şi editori şi agenţi literari vor fi protagoniştii evenimentelor organizate în acest an la standul rezervat Italiei, cu sprijinul Ambasadei Italiei la Bucureşti.

Lansarea albumului „Cehov, Shakespeare, Bergman văzuți de Andrei Șerban” la Fundația Löwendal

Sâmbătă, 27 octombrie 2012, ora 13.00, la sediul Fundației Löwendal (P-ța Gh. Cantacuzino nr. 1, București) va avea lansarea albumului bilingv Cehov, Shakespeare, Bergman văzuți de/seen by Andrei Șerban, al fotografei Mihaela Marin. Apărut recent la Editura Institutului Cultural Român, albumul va fi lansat în cadrul Festivalului Național de Teatru. La eveniment vor fi prezenți autoarea, Mihaela Marin și regizorul Andrei Șerban.

 Amănunte despre album

Cehov, Shakespeare, Bergman văzuți de Andrei Șerban

Albumul bilingv Cehov, Shakespeare, Bergman văzuți de/seen by Andrei Șerban, apărut recent la Editura Institutului Cultural Român, se adresează deopotrivă iubitorilor de teatru și celor ai fotografiei de artă.

Cinci montări semnate de Andrei Șerban – cu piesele Unchiul Vania, Trei surori și Ivanov de Anton Cehov, Strigăte și șoapte după filmul lui Ingmar Bergman și Regele Lear de William Shakespeare – sunt privite de Mihaela Marin prin obiectivul camerei. Imaginile rezultate sunt însoțite, în album, de comentariile și gândurile lui Andrei Șerban și de impresiile criticului de teatru Ana Maria Narti. Versiunea în limba engleză a textelor este semnată de Samuel Onn.

„În teatru, evenimentul e spectacolul. Cei care nu au văzut spectacolul devin martorii lui prin intermediul pozelor Mihaelei, percepând prin unghiul camerei vibrațiile preluate de pe fețele actorilor și captate de obiectivul fotografic. Cei care l-au văzut deja, își verifică sau își împrospătează memoria la un interval după vizionare, poate chiar au surpriza să descopere ceva ce-i va face să-și schimbe părerea inițială. Când surprinde și alimentează cu impresii vii, fotografia adâncește percepția și astfel devine ea însăși obiect de artă. […]

Când am invitat-o să fotografieze piesele cu subiecte mai aparte, Strigăte și șoapte după filmul lui Bergman sau Regele Lear cu o distribuție exclusiv feminină, i-am propus Mihaelei să ia taurul de coarne și să intre și mai adânc în subiect, adică să pătrundă, să invadeze în intimitatea jocului actorilor. De la început am asigurat-o pe Mihaela că poate să urmeze o direcție nouă, ideea fiind că planurilor distante, mai generale, în care să se remarce compoziția, relația dintre spațiu și concept, unde să se vadă regia, le-am preferat exact opusul – apropierea cât mai mare de personaje, până la gros-plan, pentru a intra înăuntrul lor, și astfel să încercăm să le înțelegem. […]

Fiecare spectacol e prezentat așa cum a fost văzut prin ochii Mihaelei, însoțit de gânduri și comentarii ale mele, dar am simțit nevoia să introducem și impresiile de spectator ale unui critic de teatru – o veche colaboratoare și prietenă, Ana Maria Narti. Astfel, imaginea și cuvântul scris, ca mărturii ale evenimentului teatral, se completează reciproc.” – Andrei Șerban.

Odată cu primul album, Dorian Gray, Mihaela Marin se impune ca fotograf al artelor spectacolului din România. După albumele Hamlet Machine (2007) și Faust (2008), ilustrează numărul dedicat teatrului românesc al revistei „Alternatives Théâtrales” (2010) și volumul Livada de vișini, teatrul nostru semnat de George Banu (2011). Expoziții ale sale au fost organizate la New York, Paris, Berlin, Tel Aviv, Roma, Bruxelles.

Albumul poate fi comandat online pe e-icr.ro și poate fi achiziționat și din Librăria ICR (Aleea Alexandru nr. 38, București – intrarea prin str. Ermil Pangratti, Luni–Vineri, 10.00 – 17.00).