Caragiale – 162

i l caragiale

calendar30 ianuarie 1852 sau 1 februarie 1852? Care este adevărata dată de naștere a lui I. L. Caragiale? Traiția și inerția, ba chiar refuzul de a corecta în ciuda limpezimii documentului, ne fac să considerăm în continuare că dată a nasterii 30 ianuarie. Deși a cunoscut data din actul de botez, descoperit în anii ’70 ai secolului trecut, Șerban Cioculescu nu a luat în considerare mențiunea limpede, 1 februarie 1852, punând-o pe seama emoţiei tatălui care îşi declara copilul… Cât despre Caragiale, faptul că declara în diverse împrejurări alte date (inclusiv ca an), faptul că era foarte reticent cu detalii din biografia sa, că alteori făcea literatură, că își considera Ploieștiul ca oraș natal – sunt deja notorii.

Vă invităm așadar să accesați articolul Pușei Roth, postat pe Portalul Centenar Caragiale, Radio 3Net „Florian Pittiș”. (C. T.)

Viața lui Caragiale

„Când şez eu singuratic, şi nu şez în picioare,

Cu „Lumea Nouă”-n mână, la ce gândesc eu oare?

……………………………………………………………………..

……………………………………………………………………..

Gândesc la lumea nouă, la lumea viitoare.”

I. L. Caragiale, Din carnetul unui poet-proletar-intelectual-artist-cetățean-soțial-democrat (Fragmente alese), „Lumea veche”, nr. 5, 15 mai 1896

Multă vreme s-a crezut că Ion Luca Caragiale s-ar fi născut „în noaptea de 29 spre 30 ianuarie” sau „în zorii zilei de 30 ianuarie”, date bazate pe amintirile lui Caragiale. Însă certificatul de botez, descoperit în anii 1970 la Arhivele Statului, menționează:

Act de botez

„La întâi ale lunii lui februarie anul o mie opt sute cinci-zeci și doi au născut Iecaterina cu legiuitul dumisale soț a nume Dl Luca Caragiali ot mahalaoa ___ orașul ___ fiu. și astăzi la șapte ale lunii lui Februarie anul o mie opt sute cinci-zeci și doi s’a botezat în legea pravoslavnică a Bisericii Răsăritului. de subt-iscălitul preot al Bisericii satului Haimanale dânduise numele Ioan de nașul său Maria sin Caragiali din mahalaoa ___ orașul ___.”

D: Maria Caragiali nașa

Preot Sterie Grecu

În conformitate cu singurul document oficial care menționează nașterea, data nașterii lui Ion Luca Caragiale este 1 februarie 1852, în satul Haimanale, județul Prahova, astăzi I. L. Caragiale, județul Dâmbovița, fiul avocatului Luca Caragiali, secretar al Mănăstirii Mărgineni, şi al Ecaterinei Karaboa, descendentă a unei familii de negustori greci din Braşov. Atras de teatru, Luca s-a căsătorit în 1839 cu actrița și cântăreața Caloropulos, de care s-a despărțit, fără a divorța vreodată, întemeindu-și o familie statornică cu brașoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Caraboas.

Casa memorială „I. L. Caragiale”, Haimanale (astăzi I. L. Caragiale), județul Dâmbovița

La sfârșitul anului 1857, familia Caragiale se mută la Ploiești. În anul şcolar 1858–1859, Ion Luca Caragiale este elev la „Instrucţiunea cu slava popească”, aflată în curtea bisericii Sfântu Gheorghe din Ploieşti, sub îndrumarea părintelui Marinache. În anul 1859–1860 este înscris la Şcoala Domnească nr. 1 (Şcoala Mare) din Ploieşti, învățător fiind Basil Drăgoșescu, căruia îi va păstra o caldă amintire. Conform documentelor, este retras de la școală, fiind bolnav, în decembrie 1859. Vai-l-caragiale-tanar-boborul-ploiesti1 repeta clasa a doua începând din 1860, apoi va continua cursurile primare la Şcoala Domnească nr. 1, avându-i ca institutori pe Basil Drăgoşescu şi pe Zaharia Antinescu. O altă amintire din această perioadă este cea legată de Alexandru Ioan Cuza, care, după Unire, face o vizită la Ploieşti. În vara anului 1863 absolvă ciclul primar. Pentru că în Ploiesști nu se exista încă un gimnaziu propriu-zis, în 1863–1864 frecventează prima clasă gimnazială la Institutul de băieţi al lui Pavel Eliade, „pensionat privat”, fiind primul din cei 85 de elevi. La sfârșitul aceluiași an se află înscris într-o clasă cu 18 elevi a „Gimnasiului de băeți din Ploiesci” (devenit în 5 august 1866, Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel”), care își deschisese cursurile 3 noiembrie 1864. În 1865–1867 este elev la Gimnaziul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti. Perioada 1867–1868 ar fi neclară din punct de vedere al situaţiei şcolare, deşi biografii susţin că până în 1867 a urmat trei clase la Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, iar în 1868 a terminat clasa a V-a liceală la București. Cert este că I. L. Caragiale a absolvit Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești. Singurul institutor pe care autorul Momentelor îl va evoca, având un sentiment de recunoștință, este ardeleanul Bazil Drăgoșescu, care în schița memorialistică După 50 de ani  îl primește în clasă pe voievodul Unirii. Citește integral pe Portalul Centenar Caragiale, Radio 3Net „Florian Pittiș”.

Pușa Roth

Radio România 85 (17)

ANII 2009–2013

2009

15 martie: Are loc cea de-a VII-a ediţie a Premiilor Muzicale Radio România Actualităţi la Sala Radio.

17 martie: Bruxelles găzduieşte două recitaluri ale violonistului Alexandru Tomescu, acompaniat la pian de Horia Mihail.

29 Aprilie: Gala Premiilor Uniter 2009 premiază Teatrul Naţional Radiofonic pentru specatcolul radiofonic Ionesco, cinci piese scurte de Eugène Ionesco, în regia artistică a lui Alexandru Dabija, producţie a Teatrului Naţional Radiofonic.

La 1 noiembrie 2009, ziua în care SRR a împlinit 81 de ani, a fost lansat oficial procesul de digitalizare în SRR, fiind digitalizat primul document din Fonoteca de Aur a SRR și anume o conferință radiofonică din 1939 în lectura lui Nicolae Iorga, din ciclul „Sfaturi pe întunerec”, „Unităţi organice în viaţa statelor şi naţiunilor, discurs susţinut de Nicolae Iorga în data de 24 martie 1939, fragment al conferinţelor radiofonice „Sfaturi pe întunerec”. Continuă lectura „Radio România 85 (17)”

Educațiunea sentimentală la vite

cocioc in opera lui caragiale proza pusa roth

Domnilor şi doamnelor, am să vă povestesc o întâmplare ieşită din comun, care m-a impresionat peste măsură. Zilele trecute am plecat de acasă şi am lipsit mai multe ore, din cauze diverse. Când am plecat, am lăsat pisica grasă, frumoasă, răsfăţată, educată şi când m-am întors, era slabă că numai coada mai era de ea. Cum m-a văzut, s-a aşezat pe coadă şi a început să miaune de bucurie, sărind aproape în vasul cu bobiţe să recupereze din greutatea pierdută brusc. Mare mi-a fost mirarea şi am vrut să aflu de ce a slăbit Miţilica aşa de tare, într-un timp relativ scurt. Am ajuns la concluzia că s-ar putea să fie sensibilă la absenţa mea şi am căutat ceva care să mă lămurească. Ehei, uite aşa am dat de textul Domnului Caragiale despre educațiunea sentimentală la vite. Măi, să fie! Pisica mea nu e tocmai o vită, dar educaţiune a primit, sentimentală este peste poate, aşa că m-am apucat de citit. Şi ce aflu? Citește comentariul integral și textul lui Caragiale pe Portalul Centenar Caragiale, Radio 3 Net „Florian Pittiș”.

Pușa Roth

Din foloasele tiparului

prostie prosti presa epoca lui caragiale

Dacă ar fi să citim în fugă acest text sau dacă nu am cunoaşte sarcasmul caragialesc, am putea crede că pe lângă laudele aduse lui Gutenberg pentru descoperirea tiparului, am putea spune că Domnul Caragiale dă câteva palme amicale peste mâna care a scris fără să se gândească bine la ce a scris, adică mai „ciupeşte” amical prostia, adică ştirile proaste apărute prin jurnalele vremii. Dar nu, Caragiale, „monstruos” de inteligent, ne plimbă pe după corcoduş, cum spune vocea poporului care are întotdeauna dreptate, apoi dă-i şi dă-i…

Păi, cum să nu-şi frece mâinile Domnul Caragiale când citeşte că la redacţiunea „Războiului”–Weiss a sosit „un surdomut foarte interesant” care „vorbește deslușit limbile germană, franceză, italiană, engleză, română, greacă, turcă, arabă, spaniolă și chaldeică”! Sigur, o asemenea enormitate merită taxată şi mă întreb ce ar fi făcut astăzi, de Domnul Caragiale vorbesc, dacă ar fi citit năzdrăvăniile care apar zilnic prin presă în general. Citește comentariul integral și textul lui Caragiale pe Portalul „Centenar Caragiale”, Radio 3Net „Florian Pittiș”.

Pușa Roth

Întâmplări vesele și triste din viața lui I. L. Caragiale

e greu viata domnu  ispector nicolae urs intamplari vesele si triste din viata lui i l caragiale

eveniment liber sa spunSâmbătă, 23 februarie 2013, la ora 19.00, în Sala Mică a Teatrului Tineretului (Palatul Național al Copiilor din București) va avea loc premiera spectacolului Întâmplări vesele și triste din viața lui I. L. Caragiale. Cel care a acceptat provocarea de a transforma un autor emblematic al literaturii române în personaj este actorul Niculae Urs, cunoscut publicului pentru rolurile din O noapte furtunoasă, Take, Ianke și Cadâr și Măscăriciul.

Spectacolul s-a născut din pasiunea actorului Nicolae Urs pentru personalitatea plurivalentă a lui Caragiale şi mai ales pentru scrierile acestuia cu care publicul este mai puţin familiarizat. Tocmai în aceste texte se conturează profilul unei vieţi şi al unei minţi care nu are pereche în cultura românească. Iar scenariul, construit pe baza acestor texte rareori citite, se dezvoltă într-un spectacol plin de farmec. Citește integral pe Portalul „Centenar Caragiale”, Radio 3Net „Florian Pittiș”.

 

„Ion Prostul” de I. L. Caragiale

centenar  caragiale radio 3 net poezii de caragiale

O glumă în versuri este Ion Prostul, care apărea în prima serie a „Moftului român” (1893). Crinolinele (malacofuri), fuste lungi și foarte largi, în formă de clopot, susținute în interior de arcuri subțiri de oțel, erau încă la modă în lumea bună de la sfârșitul secolului al XIX-lea și Caragiale imaginează un „moft” versificat. Vistavoiul (ordonanță a unui ofițer), cu câteva trăsături de pastișă după Peneș Curcanul de Vasile Alecsandri („un românaș de viță veche, / Purtând suman, purtând ițari / şi-o țurcănească pe ureche”), joacă partitura falsei nedumeriri, făcând pe prostul, cu naivitatea omului simplu care privește la minunățiile dintr-o lume în care nu are acces decât până la ușă. Dar sigur, e un truc speculat cu îndemânare în cele câteva catrene, în care mica scenă, foarte vizuală de altfel, se desfășoară cu naturalețe, cu o tehnică sigură a versificației, folosind și rima rară („A-o-leu / eu”). Citește poezia lui Caragiale pe Portalul Centenar Caragiale.

Cu fișier audio: Ion Prostul. Interpretează: Valentin Teodosiu.

Costin Tuchilă

Temă și variațiuni

i l caragiale tema si variatiuni centenar caragiale

Textul publicat de Caragiale ca foileton în 1885, în „Voința națională” este, astăzi, cum poate că a fost mereu, exemplul de clasic al nebuniei generale cu care un eveniment poate fi răstălmăcit în presă. Aproape că nu-ți mai trebuie să citești sau să vezi cum va fi prezentat un fapt până la urmă banal în funcție de interesul politic. Sub forma temei cu variațiuni, procedeu larg întrebuințat de autor, mai mult sau mai puțin explicit, pentru a arăta cât de rizibil poate deveni delirul verbal în diverse împrejurări, este imaginată reflectarea în câteva ziare cu orientări diferite a unui eveniment în fond mărunt. „Universul” prezintă tema: un incendiu în Dealul Spirii, stins repede de pompieri și soldați, fără pagube însemnate. La fel cum vedem, astăzi și ieri, pretutindeni, e suficient – am zice noi, cu termenii actuali – ca goana după senzațional să se dezlănțuiască. Opoziția nu pierde ocazia să transforme incidentul într-un cataclism: de vină nu poate fi decât puterea și ziarul opozant „fără programă, nuanță liberal-conservatoare” (fiind „fără programă”, poate fi oricum, și liberal și conservator deopotrivă!) se lansează într-o acuză bombastică. Parodia e totală: textul confecționat de Caragiale este alcătuit în această primă variațiune dintr-o singură frază, care urcă și coboară nebunește, amestecând totul: discursuri parlamentare fără noimă, promisiuni politice, economice, ton patriotard, citate latinești, „judecata istoriei”, pentru a încheia absurd și ridicol: „daca pompierii, opera venerabilului și bătrânului general Florescu, nu stingeau focul, cine știe cât mai ardea!!!” Într-adevăr, concluzie demnă de antologia prostiei universale! Citește comentariul integral și textul lui Caragiale pe Portalul „Centenar Caragiale”.

Cu fișier audio: Temă și variațiuni. Interpretează: Mircea Albulescu, Valentin Teodosiu, Mitică Popescu.

Costin Tuchilă

Citim în „Cartea fistichie” a Oficiului nostru exterior (Foreing-Office)

centenar caragiale bobarnacul cartea fistichie chilipir diplomat europa

După cum veţi observa, doamnelor şi domnilor, Europa era privită cu ochi destul de „ascuţit” chiar şi de Domnul Caragiale (chiar dacă în glumă în acest caz!), în privinţa întârzierilor în a se hotărî să recunoască repede şi cu sârg propunerile, hotărârile luate aici, pe malurile Dâmboviţei.

Chiar din titlu observăm că Domnul Caragiale scrie despre o carte fistichie, stârnind deopotrivă curiozitatea, dar şi umorul involuntar, pentru că se referă la o instituţie cu ştaif, Oficiul exterior al ţării sau, cum spunem azi, Ministerul de Externe. Ce cuvânt, fistichiu! Domnul Caragiale apelează la un cuvânt turcesc, fistikî, adică de culoarea fisticului, verde-gălbui, sau figurativ: bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu etc. pentru a ne lămuri ce conţinea ea, cartea. Citește comentariul integral și articolul lui Caragiale pe Portalul „Centenar Caragiale”.

 Pușa Roth

Noi montări Caragiale la Radio România

Marţi, 11 decembrie 2012, la ora 12.00, în foierul Sălii Radio, str. G-ral Berthelot nr. 60-64, va avea loc Conferinţa de presă prilejuită de lansarea seriei de premiere radiofonice Caragiale, realizate pentru Radio România Cultural de Teatrul Naţional Radiofonic.

Un cvartet regizoral redutabil – Alexa Visarion, Alexandru Dabija, Alexandru Darie si Dragoş Galgoţiu – semnează regia unei serii de spumoase comedii radiofonice în Anul Caragiale, difuzate în premieră la Radio România Cultural: Nocturnele lu’ Leonida, O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută şi D’ale carnavalului.

Conferinţa de presă îi va avea în centru pe regizorii semnatari ai producţiilor şi pe redactorul şef al Teatrului Naţional Radiofonic, regizorul Attila Vizauer şi va beneficia de prezenţa preşedintelui director general Radio România, Ovidiu Miculescu, care va oferi o privire retrospectivă asupra evenimentelor culturale produse de Radio România în cursul anului 2012.

Detalii și programul difuzării premierelor pe Portalul „Centenar Caragiale”.

Săptămâna Caragiale la Teatrul Municipal Baia Mare

Integrala operei celui mai mare dramaturg român, Ion Luca Caragiale, poate fi urmărită, în perioada 2–9 decembrie 2912, pe scena teatrului băimărean. Cu acest prilej va avea loc şi deschiderea oficială a Secţiei Dramă a Municipalului băimărean, care va purta numele regretatului actor Ion Săsăran.

În această săptămână, Teatrul băimărean vă invită la trei premiere.

În deschiderea „Săptămânii Caragiale”, Ion Caramitru, directorul Teatrului Național „Ion Luca Caragiale” din Bucureşti, a susţinut un recital eminescian, prietenia luceafărului poeziei româneşti cu cea a marelui dramaturg fiind binecunoscută.

Teatrul Municipal Baia Mare îl omagiază pe Ion Luca Caragiale printr-o săptămână plină de spectacole, cuprinzând întreaga sa opera dramatică.

Programul complet pe Portalul „Centenar Caragiale”.