Poezia săptămânii: „Mi-e dor” de Cornelia Costin

klimt gradina cu floarea soarelui poezia saptamanii

Mi-e dor

Sunt praf… și nu de stele ci poate doar de lună
în suflet doar durere și vânt… e doar furtună
și-n gând… Încerc să mă adun și tot trupul mă doare
și spiritul, sărmanul, speranță călătoarepoezia saptamanii rubrica liber sa spun
printre prea multe vise ce spaimele le-nfruntă
doar înfrățit cu iarba mult prea de tot măruntă…

În zare licărește lumina învierii
și se-nroșește cerul dând sens din nou durerii
fără de care viața ar fi neînțeleaptă
și calea pe care-o dorim doar dreaptă
și-ar pierde din mister și strălucire
reîmprospătată-n taină de dor sau de iubire.

Mă las recucerită de florile din crâng
covor de vise mă învăluie… și plâng…
și iar din praf mi se-ntrupează zarea
înmărmurind în gând nețărmurit splendoarea
unui cuvânt prea rătăcit în zbor
și strig, fără să vreau, din nou: mi-e DOR!…

Cornelia Costin

Cornelia Costin

Cornelia Costin

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi:  arhiva rubricii Poezia săptămânii