Memo

Continuăm şi astăzi să depănăm firul poveştii unuia dintre cele mai utile lucruri din lume: hârtia. Vă puteţi imagina câte sute, mii, milioane, miliarde de pagini s-au scris de-a lungul vremii?! Hârtia simplă, colorată, parfumată etc. este păstrătoarea istoriei lumii, căci dacă n-ar fi fost inventată, am fi scris, poate, şi astăzi pe tăbliţe de lut, pe mătase, pe bronz, pe plăci acoperite cu ceară sau alte materiale. Desigur, şi aceste metode erau bune, dar materialul era greu de folosit şi adesea costisitor, două caracteristici care au dispărut odată cu inventarea hârtiei. Sau, cine ştie ce s-ar mai fi inventat spre binele omenirii. Nu am uitat că papirusul, primul material asemănător hârtiei, era folosit de egipteni încă din anul 4000 î. Hr. Planta de papirus era transformată în hârtie printr-un procedeu simplu. Din tulpina plantei se extrăgeau straturile fibroase, care erau apoi aşezate unul lângă altul şi acoperite de un alt strat, dispus perpendicular pe fibrele primului. Această foaie era udată şi apoi presată. După uscare, seva plantei acţiona ca un adeziv ce lipea cele două straturi, obţinându-se astfel un material pentru scris relativ neted şi destul de trainic, judecând după numărul mare de papirusuri care s-au păstrat până astăzi.

Cu voia dvs., continuăm însă cu istoria hârtiei. Inventarea hârtiei făcută din alt material decât mătasea şi organizarea primei producţii din lume se datorează demnitarului chinez Tsai-Lun (48–118 d. Hr.), care în anul 98 a început să producă hârtia din cârpe de cânepă, zdrenţe de ţesături, bumbac, scoarţă de copac, câlţi, paie. Amestecate cu apă, frământate apoi, a reuşit să facă o pastă pe care o întindea în foi subţiri, obţinând astfel hârtie. Există un document care atestă că hârtia a fost descoperită în anul 98, însă procedeul de fabricare a fost ținut secret până secolul al VIII-lea, când Samarkandul a devenit un centru însemnat de producere a hârtiei. Dar aceasta este o altă poveste.

Pușa Roth

 

Memo

Această rubrică îşi propune să reamintească oamenilor, cetăţeni grăbiţi ai mileniului trei, micile sau marele invenţii ale semenilor noştri, invenţii la care noi, cei de astăzi, nici măcar nu ne mai gândim, pentru că fac parte din firescul vieţii.

Acum câteva zile am primit o scrisoare şi gestul m-a emoţionat pentru că de mulţi ani, recunosc, nu am mai scris sau primit o scrisoare. Am trimis un mail şi… gata. Aşa am ajuns să mă gândesc la istoria milenară a hârtiei şi am realizat că în fiecare zi, eu dar şi alte milioane de oameni renunţăm la plăcerea de a scrie pe hârtie cu toc cu cerneală (eu am tocul din copilărie), cu stilou sau pix. Aşadar, prima hârtie din lume întrebuinţată pentru scris a fost făcută din mătase, la sfârşitul secolului al III-lea şi începutul celui de al II-lea î. Hr., în China.

Prima hârtie din lume făcută din cânepă datează din anii 73–49 î. Hr. Această hârtie a fost descoperită în anul 1979, în districtul Fufeng din provincia chineză Shaanxi. Într-un vas de bronz s-au găsit trei bucăţi de hârtie, iar bucata cea mai mare avea dimensiunea de 7,2 cm lungime şi 6,8 cm lăţime.

Pușa Roth