Nocturne baroce pe esplanada Bibliotecii Naționale a României

Gerard ter Borch, Duo: cântăreață acompaniată la teorbă, 1669

Între 3 si 8 septembrie 2012, pe esplanada Bibliotecii Naționale a României din vecinătatea bulevardului Unirii, vor răsuna, dupa lăsarea serii, acorduri de Bach, Vivaldi, Scarlatti sau Händel, în cadrul primei ediții a Festivalului „Nocturne Baroce” –, se arată într-un comunicat al Asociaţiei Culturale Kitarodia.

Prima seară a Festivalului „Nocturne baroce” cu un recital de laută şi teorbă susţinut de Olivia Iancu şi Claudiu Lobonţ, luni 3 septembrie, ora 20.30. În a doua parte a serii, chitariștii Maxim Belciug şi Tiberiu Gogoanţă oferă un program cu lucrări de John Dowland, Antonio Vivaldi si Johann Sebastian Bach.

A doua zi a festivalului propune un recital de vioară și chitară, cu participarea violonistei Natalia Pancec, urmat de spectacolul medieval al trupei Nomen Est Omen.

Miercuri, soprana Rodica Vica și ansamblul său aduc pe malul Damboviței rezonanta serilor de gală, într-un concert cu lucrări de Händel și arii de operă.

Evaristo Baschenis, Instrumente muzicale cu statuetă, 1665–1670

Joi, 6 septembrie va fi o seară specială, cu două recitaluri solistice: chitaristul Maxim Belciug și violoncelistul Răzvan Suma vor prezenta un program cu lucrări de Gaspar Sanz, Ernst Gottlieb Baron, Robert de Visée, François Couperin, Jean Philippe Rameau și Johann Sebastian Bach.

Vineri, Olivia Iancu și Claudiu Lobonț vor renunța la instrumentele de epocă pentru a oferi publicului un recital de chitară în duo, cu compoziții semnate de Domenico Scarlatti sau Santiago de Murcia. Programul continuă cu acordurile nobile ale harpei mânuite de Ion Ivan-Roncea, maestrul desăvârșit al acestui instrument.

Seara de sâmbătă 8 septembrie programează în prima parte un recital de clavecin având-o ca protagonistă pe Irina Nastase. Festivalul se încheie cu recitalul cântăreței Pilar Diaz Romero, în sonoritatea pasională a muzicii napolitane din secolele XVI-XVIII.

Concertele încep la ora 20.30 și se desfășoară pe esplanada Bibliotecii Nationale a României (sediul nou, din Bd. Unirii nr. 22), situată pe latura din dreapta a clădirii, spre Dâmbovița. Accesul publicului la toate concertele este gratuit.

Festivalul este organizat de Asociația Culturală Kitarodia și Biblioteca Națională a României.

„Încântări” cu Maxim Belciug

Vineri, 6 aprilie 2012, de la ora 19.00, chitaristul Maxim Belciug se întâlneşte cu iubitorii muzicii la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru nr. 38, București) pentru un concert prilejuit de lansarea noului său CD de chitară solo.

Intitulat Încântări, CD-ul poate fi considerat o poveste de dragoste – dragostea pentru chitară, pentru muzică şi pentru frumos, istorisită în fraze cu sonorităţi diverse. Rânduite cu grijă, acordurile baroce ale lui Johann Sebastian Bach, Domenico Scarlatti sau Gaspar Sanz se împletesc cu ritmuri de tarantelă şi valsuri ruseşti, în timp ce ecourile de flamenco se sting în nisipurile aurii ale unor amintiri capricioase semnate de Francisco Tárrega. Sunetul limpede şi rafinat al chitarei conturează un univers eclectic, pe care Maxim Belciug îl justifică astfel: „Pentru mine, muzica este o metaforă a virtuţilor morale. Ea trebuie să ducă la dragostea pentru tot ce este bun, drept şi frumos. În cazul meu – dacă-mi permiteţi o răsturnare socratică – muzica este filosofia cea mai înaltă. Spaţii, veacuri, simţiri şi idei felurite ce se-ntrec în cântări spre luminarea minţii şi înălţarea sufletului!”

Accesul publicului este liber, în limita locurilor disponibile.

Slugi isteţe şi bufoni

Cinci personaje în interpretarea actorului Horaţiu Mălăele

Duminică 25 martie, la ora 19.00, la Radio România Cultural, Teatrul Naţional Radiofonic vă invită să ascultaţi recitalul „Slugi isteţe şi bufoni”. Cinci personaje în interpretarea actorului Horaţiu Mălăele.

Spectacolul realizat în 2005 de Costin Tuchilă şi Puşa Roth cuprinde fragmente din piesele Gărgăriţa de Plaut, Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, Vicleniile lui Scapin de Molière, Regele Lear de William Shakespeare, Şcoala bufonilor de Michel de Ghelderode. Regia artistică: Cristian Munteanu. Horaţiu Mălăele interpretează rolurile Curculio, Truffaldino, Scapin, Bufonul şi Galgut. În celelalte roluri: Cristian Iacob, Marius Rizea, Petre Lupu, Sorin Gheorghiu, Emilia Popescu, Valentin Teodosiu, Dumitru Chesa, Constantin Dinulescu, Mircea Constantinescu. Muzică originală de George Marcu. Interpretează: Lucian Maxim (percuţie) şi Mihai Bisericanu (voce şi chitară). Regia de montaj: Monica Wilhelm. Regia de studio: Janina Dicu. Regia tehnică: Mihnea Chelaru.

Proiectul realizării unor emisiuni construite pe ideea de a sintetiza o temă foarte frecventată în dramaturgia universală sau tipologia unor personaje, oferind unor actori de marcă posibilitatea unor veritabile recitaluri, a prins contur în toamna anului 2004. Realizatorii, Costin Tuchilă şi Puşa Roth, le-au programat alternativ cu emisiunile din seria Clasicii dramaturgiei universale, în ultima duminică a lunii, la Radio România Cultural.

Această serie de recitaluri nu poartă un nume. De ce ar fi trebuit să poarte? Orice generic ar fi fost inutil, pentru că fiecare dintre cele nouă emisiuni de până acum are individualitatea ei, conferită de tema aleasă şi de personalitatea actorului (actorilor) supuşi probei de forţă presupuse de un asemenea recital, în care interpretează cinci roluri şi trebuie să fie ei înşişi dar totodată diferiţi, cu un singur mijloc de expresie: vocea. Într-un reportaj la TVRM, Marina Roman caracteriza aceste emisiuni cu o sintagmă potrivită: „eseuri teatrale”. În ,,Cronica Română’’, Eugen Comarnescu le califica drept „exerciţii de virtuozitate”. Cât despre alegerea textelor, intenţia realizatorilor a fost ca, oprindu-se la o temă sau la o tipologie, să ofere titluri semnificative din istoria dramaturgiei universale, urmând metabolismul secret al temei sau evoluţia personajului, dar şi potrivite personalităţii artistice a actorului, capacităţii sale proteice. Şi mai cu seamă, să se înscrie în rigorile expresive cerute de structura unei emisiuni de teatru radiofonic.

Publicăm mai jos fragmente din reportajul realizat Bogdan Guţă în studioul „Mihai Zirra” al Radiodifuziunii cu ocazia înregistrării spectacolului Slugi isteţe şi bufoni (apărut în revista „Universul Radio”, serie nouă, nr. 11 [411], 20 ianuarie 2005):

„Am început cu Plaut – spunea Puşa Roth – pentru că sclavul în opera sa este rege şi l-am ales în acest sens pe Curculio (Gărgăriţa), apoi am trecut la Slugă la doi stăpâni, găsindu-l pe Truffaldino, sluga isteaţă care încurcă lucrurile dar pe care tot el le descurcă, apoi la Regele Lear, pentru că bufonul de aici mi s-a părut de o exemplaritate extraordinară pentru dramaturgia lumii – e vorba de «nebunul teatral». Este o slugă, dacă putem spune, în egală măsură isteaţă dar devotată şi cu multă iubire faţă de rege. Am ajuns apoi la Vicleniile lui Scapin, unde am comparat o traducere foarte veche cu una mai recentă. În ambele însă, nuanţele textului francez nu îşi aflau echivalenţele expresive din punctul de vedere al rostirii scenice. A rezultat, sper, o formă mult mai adecvată pe care o vor asculta iubitorii de teatru.

Ultimul text, ce reprezintă poate încercarea noastră de graţie, este cel al lui Michel de Ghelderode, Şcoala bufonilor. Ghelderode reprezintă o sinteză în ceea ce priveşte bufonada, bufoneria. Dacă valeţii, paraziţii, bufonii erau oarecum singulari în literatura lumii, aici găsim o adevărată şcoală a bufonilor. Acest gen de spectacole cred că reprezintă o premieră. Ideea a fost să facem un lucru pe care nu l-a mai făcut nimeni.”

Costin Tuchilă: „Dacă în prima emisiune, în interpretarea lui Dan Condurache, ne-am oprit la cinci personaje exponenţiale pentru ceea ce înseamnă lupta pentru putere, dramele generate de lupta pentru putere, acum am dorit să înfăţişăm o altă tipologie, circumscrisă comicului. Fără doar şi poate, există legături certe între sclavii din comediile lui Plaut, deveniţi în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea servitori şi valeţi, şi nebunul teatral sau bufonul de curte, exemplificat magistral în opera lui Shakespeare şi apoi mai târziu, în secolul XX, de dramaturgul de origine belgiană Michel de Ghelderode. Cele cinci personaje – Curculio, Truffaldino, Scapin, Bufonul şi Galgut – sunt interpretate magistral de Horaţiu Mălăele în compania unei distribuţii excepţionale, sub bagheta maestrului Cristian Munteanu.”

Horaţiu Mălăele: „Este un decupaj din nişte piese, un colaj care se doreşte un spectacol, un eseu. Şi prin perspectiva acestui eseu şi încercarea noastră poate să fie sortită succesului, sau, Doamne fereşte!, eşecului. Mi s-a părut interesant, nu pot să spun că am făcut nişte compoziţii deosebite, dar am încercat să dăm viaţă unor personaje din comediile umanităţii începând cu Plaut şi trecând prin Shakespeare, spre Ghelderode. Pare să fi fost o iniţiativă reuşită. Am trăit în compania unui colectiv excepţional, am lucrat cu nişte profesionişti ai Radioului, eu mă pricep mai puţin, dar probabil că o să sar bariera din teritoriul acestui profan care sunt spre o ţintă mai înaltă. Chiar dacă îmi plac toţi bufonii, sunt legat sentimental de bufonii shakespearieni, considerând că poate cel mai mare bufon al dramaturgiei universale este Hamlet. Aşa încât ceilalţi bufoni pe care i-am făcut ar putea fi copiii lui Hamlet.”

George Marcu: „Am folosit două momente de muzică pe care, de fapt, s-a şi axat spectacolul. În primul rând, muzica menită să însoţească live actorii, anume percuţia, care e potrivită commediei dell’arte şi bufonilor în general, ea oferind elementele de ritm necesare. În Regele Lear, pe lângă percuţie, bufonul cântă acompaniindu-se la lăută. Acestea sunt elementele prezente la înregistrare alături de actori. Pe lângă ele, am compus o muzică destinată să însoţească la montaj trecerile muzicale, care sunt tot din aceeaşi familie, dar cu o orchestraţie mai amplă. Instrumentele care pot fi auzite sunt: flautul, chitara clasică, percuţie, vioară la un moment dat. Sunt genuri diferite în momente diferite. La un spectacol de teatru radiofonic coloana sonoră are un rol foarte mare, este precum decorul într-un teatru. Creează decorul scenic şi însoţeşte momentele dramatice, scoţând în evidenţă interpretarea actorilor, ducând-o dincolo de sensibilitatea pe care a transmis-o actorul, amplificând-o cu alte cuvinte.”