La limita de jos a cerului

afis the unsaved la limita de jos a cerului

cronica de film liber sa spunAm fost cu toţii, la un moment dat, la limita de jos a cerului. E greu să admiţi că viaţa ta nu este deloc aşa cum îţi doreşti, încerci să schimbi macazul, dar nu-ţi iese şi te trezeşti că trenul în care te-ai urcat ajunge pe o linie moartă. Regizorul Igor Cobileanski a reuşit să surprindă în mod plăcut întreaga asistenţă de la premiera filmului său La limita de jos a cerului, care a avut loc la 26 septembrie 2013, la CinemaPro, datorită modului în care a ales să supună unui ochi critic structurile morale şi sociale ale Republicii Moldova şi nu numai, credem noi.

Povestea unui traficant de droguri care trăieşte într-un orăşel uitat de lume din Republica Moldova a fost neaşteptată, total neaşteptată. De la prima scenă, în care asişti la încercarea unui tânăr de a-şi duce visul la împlinire, acela de a zbura, chiar dacă e să facă asta cu un deltaplan care abia îşi trage suflul, până la cea din final, care îţi oferă şansa de a gusta câteva migdale amare şi de a rămâne cu gustul acestora pe buze multă vreme, La limita de jos a cerului este un film de artă.

Nimeni nu poate spune altfel, oricât de mult s-ar strădui. Sunt momente în care pur şi simplu uiţi că eşti în sala de cinematograf şi vrei să te ridici să-ţi faci o cafea, să mănânci cartofi sau pilaf cu personajele, să încerci să-l mângâi pe eroul principal, doar, doar vei obţine un zâmbet de la el.

cronica film la limita de jos a cerului

Sunt clipe în care ai sentimentul că asişti la reînvierea filmului neorealist şi oricând pot intra peste tine Hoţii de biciclete ai lui Vittorio De Sica sau să dai peste Rocco şi fraţii săi al lui Visconti.

Un dans real şi totodată simbolic al oamenilor captivi în jurul jarului-junglă pe care-l simt dincolo de pragul casei, iar fiecare gând al acestora parcă arde pe cel care cutează să-şi înfrunte destinul.

Spun asta pentru că filmul are în distribuţie oameni simpli, în locuri reale, nefardate, ceea ce îi oferǎ o vigoare şi o elocinţă fantastice.

filme noi la limita de jos a cerului

Strǎzi adevǎrate din cartiere sǎrace, protagonişti filmaţi nemachiaţi, unii dintre ei, neprofesionisţi, dar extraordinar de talentaţi. Cu o împletire îndrăzneaţă de stiluri şi stări de spirit, Igor Cobileanski a capturat tensiunea vieţii în rola filmului său.

Filmul îşi concentrează atenţia asupra problemelor sociale evidente, cum ar fi sărăcia şi şomajul cronic. E vorba despre cum poţi face o crimă, fără să urmăreşti asta, dar eşti responsabil de ea. Citește cronica integral în Jurnal spiritual, revistă de dialog etic, estetic și religios.

Loreta Popa