„Uneori nici noi nu ne cunoaștem propria poveste”

Coperta magda marin paraseste_ma

cronica literara liber sa spunÎntâiul gând care mi-a venit imediat ce am isprăvit de cetit cartea Magdei Marin, Părăsește-mă!*), a fost că avem în față un solilocviu care amintește surprinzător de mult cu La voix humaine a lui Jean Cocteau. În fiecare dintre cele două  scrieri este vorba de o femeie singură care, într-o încăpere, așteaptă un simplu telefon care să îi dea răspunsul îndelung așteptat la întrebările ce o răvășesc. Continuă lectura „„Uneori nici noi nu ne cunoaștem propria poveste””