Actorul George Gentea a încetat din viață

george gentea actor pitesti a murit

George Gentea, actor al Teatrului „Alexandru Davila” din Piteşti, a fost găsit mort în maşina lui, în seara zilei de joi, 20 februarie 2014.

George Gentea avea 71 de ani. A apărut pentru ultima data pe scenă duminica seara, când a jucat în piesa Nu m-am gândit la despărțire. Pentru rolul din acest spectacol a fost aplaudat minute în șir de spectatorii care au umplut sala.

Actorul de comedie sărbătorise, în urmă cu trei săptămâni, 45 de ani de scenă.

Sursa: site Radio România Cultural

Viţelul de aur

vitelul de aur

ArCuB – Centrul de Proiecte Culturale al Primăriei Municipiului Bucureşti vă invită sâmbătă, 5 octombrie, de la ora 19.00, la spectacolul Viţelul de aur.

Dramatizarea, după una dintre cele mai amuzante cărţi ale secolului XX, Viţelul de aur, scrisă de celebrii Ilf şi Petrov, doi mari maeştri ai comediei, prezintă un episod al aventurilor simpaticului escroc Ostap Bender prin Uniunea Sovietică a anilor 1920.

Distribuţia: Ostap Bender – Tudor Aaron Istodor; Balaganov – Cătălin Babliuc ; Panikovski – Dan Rădulescu ; Koreiko – Lucian Iftime ; Varvara – Smaranda Caragea ; Ptiburdukov – Radu Iacoban. Regia: Eugen Gyemant. Scenografia: Vladimir Turturică şi Tudor Prodan.

La Mine-n Copac

la mine in copac

Sâmbătă, 13 iulie 2013, la ora 21.00, Show Stand Up Comedy, George Bonea, Gabriel Gherghe @ La Mine-n Copac din str. Lipscani, nr. 43 (intrarea din Pasajul Şelari) vă invită la un spectacol amuzant, recomandat de Academia Caţavencu şi Martorii lui Unicorn.

Gabriel Gherghe a început să facă Stand Up Comedy în mai 2012, la Iaşi, şi de atunci a susţinut spectacole în toată ţara, a urcat şi pe scena Café Deko şi Club 99 alături de comedianţi consacraţi ca Teo, Vio, Bordea şi Costel, a fost prezent şi pe scena Stand-Up in The City, cel mai cunoscut turneu de profil din România. Pe 13 iulie îl puteţi vedea în… copac. https://www.facebook.com/comediantul.

la mine-n copac afis
George Bonea scrie pentru Academia Caţavencu, face stand up, cântă, a scris și-o carte intitulată Miercuri 10 (mai multe detalii https://www.facebook.com/Miercuri10). Este un artist polivalent şi un comediant 100% pus pe glume. E genul de om care îţi vorbeşte despre orice şi nu doar că îl asculţi cu plăcere, ba mai şi râzi! https://www.facebook.com/georgebonea.

Rezervări la tel. 0726.676.554.

Scuzați, pardon, m-am răzgândit!

scuzati pardon afis

Luni, 11 februarie 2013, ora 21.00, la JAMESON PUB din București, Piața Universității, B-dul Regina Elisabeta nr. 9, va avea loc spectacolul de comedie Scuzați, pardon, m-am răzgândit! Protagoniști: Luminița Bucur, Oleg Apostol. Coordonator artistic: Mihaela Săndulescu.

 

 

Săptămâna Caragiale la Teatrul Municipal Baia Mare

Integrala operei celui mai mare dramaturg român, Ion Luca Caragiale, poate fi urmărită, în perioada 2–9 decembrie 2912, pe scena teatrului băimărean. Cu acest prilej va avea loc şi deschiderea oficială a Secţiei Dramă a Municipalului băimărean, care va purta numele regretatului actor Ion Săsăran.

În această săptămână, Teatrul băimărean vă invită la trei premiere.

În deschiderea „Săptămânii Caragiale”, Ion Caramitru, directorul Teatrului Național „Ion Luca Caragiale” din Bucureşti, a susţinut un recital eminescian, prietenia luceafărului poeziei româneşti cu cea a marelui dramaturg fiind binecunoscută.

Teatrul Municipal Baia Mare îl omagiază pe Ion Luca Caragiale printr-o săptămână plină de spectacole, cuprinzând întreaga sa opera dramatică.

Programul complet pe Portalul „Centenar Caragiale”.

Patru premii pentru „D’ale carnavalului” în regia lui Silviu Purcărete

Spectacolul Teatrului Naţional „Radu Stanca” din Sibiu, cu D’ale carnavalului de I. L. Caragiale, în regia lui Silviu Purcărete, a câştigat patru premii la Gala Comediei Româneşti 2012: Premiul pentru cel mai bun spectacol, Premiul pentru cea mai bună regie, Premiul pentru cea mai bună scenografie şi Premiul pentru cel mai bun actor în rol secundar. Gala a avut loc duminică 17 iunie, în Sala „Radu Beligan” a Teatrului de Comedie din București, în cadrul Festivalul Comediei Românești (festCO), ediția a X-a, dedicată lui Caragiale. Amănunte pe portalul „Centenar Caragiale”.

Clasament de telespectator

În noaptea de Revelion mi-am aruncat ochii, accidental, pe posturile de televiziune româneşti. Și ce-am văzut acolo? Ce ştim de atâţia ani: lipsă de imaginaţie şi de bun-simţ.

Deşi sunt o mare iubitoare de imagine (statică sau în mişcare), îmi declar încă o dată dezamăgirea faţă de televiziunile româneşti.

PRO TV şi TVR1 au părut să aibă aceiaşi scenarişti – de la numărul prezentatorilor până la structura stilistică a replicilor – fără sare şi fără piper. Ca telespectator, dau o notă în minus pentru postul comercial, cauzată de vulgaritate şi banalitate excesive.

Procinema a dat ceva cu un domn aflat în concert de Crăciun, un personaj care-l imită pe E. P., cu oarecare farmec, dar care n-ar lua în veci concursul „Vocea României”. Păcat de talentul lui actoricesc neexploatat azi-noapte (decât într-un film de duzină), pe care maestrul Liviu Ciulei îl pusese atât de bine în valoare în spectacolul Deşteptarea primăverii, jucat la Bulandra prin ’92–’93.

Mai departe…

B1 TV s-a dedulcit cu Vanghelionul: muzică și discursuri. Am mutat pe Antena 1. Și ce să vezi? Se poate şi mai rău! Nişte personaje mondene de sex feminin stăteau încoţopenite drept gazde ale programului. Despre doamnele/domnişoarele respective nu ştiu dacă au absolvit vreo şcoală de artă în afară de cea stradală. Oricum îşi dădeau cu părerea în mod sfertodoct, foarte afectate de „puţul gândirii” (ca să-i citez pe stimabilii Caţavenci). De la Antena 3 n-am reţinut nimic, iar Prima TV a fost ceva între PRO TV şi Antena 1: am văzut aceleaşi figuri obosite, amatoare în comedie.

Apoi…

Azi, 1 ianuarie, pe forumuri, toată lumea îl înjură pe poetul Mircea Dinescu pentru revelionul de la Realitatea TV. M-am uitat puţin şi nu mi-a displăcut. Ce-i drept, sunt subiectivă. Mie-mi place Dinescu (poetul, jurnalistul, moşierul etc.) pentru că este viu. De fiecare dată ne reaminteşte cum trebuie trăit: cu pasiune, cu dragoste, cu ură şi dispreţ. Revista unde publică o cumpăr pentru domnia-sa şi pentru marele scriitor Ștefan Agopian care semnează, la rându-i, acolo. Deci, Revelionul lui Dinescu are o notă de trecere pentru originalitate şi voioşie nedisimulată (din câte mi-aduc aminte, spectacolul de azi-noapte a fost diferit în personaje şi loc de desfășurare faţă de anul trecut).

În fine, am fost cea mai câştigată la începutul serii, când TVR 2 a retransmis o comedie de zile mari: Răzbunarea Panterei Roz cu un actor genial, Peter Sellers.

Pe primul loc în topul preferinţelor de imagini, clasament făcut în noaptea dintre ani, rămân, însă, dialogurile şi poantele cu cei dragi pentru a căror imagine nu am nevoie de vreun tub catodic sau vreo sticlă prăfuită.

Trăiască posturile prin cablu şi comunicarea directă!

La mulţi ani!

Mirela Nicolae

Calendar: «Hagi-Tudose», cel mai vechi spectacol de teatru radiofonic pe bandă magnetică, păstrat în Fonoteca de Aur

În 25 martie 1951 Teatrul radiofonic difuza comedia Hagi-Tudose de Barbu Ştefănescu Delavrancea, cu Nicolae Bălţăţeanu în rolul titular, în regia lui Ion Şahighian. Din fericire, această înregistrare pe bandă s-a păstrat, Hagi-Tudose fiind astăzi cel mai vechi spectacol de teatru radiofonic înregistrat pe bandă, care se păstrează în Fonoteca de Aur a Radioului.

Spun „din fericire”, pentru că, se ştie, începând din 1948 Radio România deţinea aparatura necesară şi începuse, sporadic, să facă înregistrări pe bandă de magnetofon. Evident, spectacolele de teatru, difuzate până atunci în direct, aveau prioritate, din august 1949 cele mai multe piese fiind înregistrate. Din păcate, aceste înregistrări nu ne-au parvenit. În deceniile al patrulea şi al cincilea, unele spectacole se înregistrau pe discuri, în acelaşi timp cu transmiterea lor în direct, fapt uzual şi pentru alte emisiuni, mai ales culturale (conferinţe, interviuri etc.), pe care şefii programelor le considerau importante.

Înregistrarea difuzată în 25 martie 1951, care este bine conservată, reprezintă varianta radiofonică a spectacolului de la Teatrul Naţional din Bucureşti, a cărui premieră avusese loc în 3 noiembrie 1950. Se contiuna astfel, în alt mod, practica mai veche de preluare în transmisie directă a unor spectacole de pe scenele teatrelor bucureştene. Înainte de a vorbi despre Hagi-Tudose, ar fi, cred, interesant să schiţez câteva dintre direcţiile repertoriale ale perioadei de după război, când Radioul transmitea de la Liceul Sf. Sava, perioadă încă destul de neclară.

În ultima parte a anului 1944, se organizează studiourile şi emisiunea de teatru radiofonic este amânată pentru primele luni ale lui 1945. După bombardarea clădirii din str. G-ral Berthelot, în 24 august 1944, practic totul trebuia luat de la capăt. Pe lângă faptul că studioul de la Sf. Sava era improvizat şi zgomotul din recreaţii era captat de microfoane, culisa sonoră, la îmbunătăţirea căreia se lucrase ani la rând, era acum precară. În 8 ianuarie 1945 se transmite Călătoria domnului Perrichon de Eugène Labiche, de ziua Unirii, Cuza Vodă de Mihail Davidoglu, câteva zile mai târziu, în 5 februarie, O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, „dificilă montare pentru «culisa sonoră» încă nepusă la punct” (Victor Crăciun, Momente din evoluţia Teatrului radiofonic în Teatrul radiofonic, vol. I, Bucureşti, Oficiul de presă şi tipărituri al Radioteleviziunii Române, 1972). Notabile mai sunt, din acelaşi an 1945, o dramatizare după Baltagul de Mihail Sadoveanu şi Gringoire de Théodore de Banville.

Propaganda noului regim îşi pune amprenta asupra repertoriului din anii următori, când se difuzează scenarii care ilustrează „noua literatură”, multe de autori sovietici. Nu se cunosc însă suficiente amănunte referitoare la repertoriile anilor 1946, 1947, 1948. Se discută aprins despre „cultura destinată marii mase de auditori” ş.a.m.d.

În 1948 se transmit în direct spectacole ale Teatrului Naţional din Sala Sf. Sava iar scenariile montate în studio sunt semnate de Maria Banuş, Mihail Davidoglu, Lucia Demetrius, Grigore Băjenaru. Ştim că teatrul radiofonic era programat marţea la ora 21, dar nu au rămas decât informaţii parţiale referitoare la repertoriul acestui an. Mai multe date există despre programul din 1949, când „au fost difuzate 48 de spectacole teatrale şi câteva montaje radiofonice dedicate zilelor de 23 August şi 30 Decembrie” (Victor Crăciun, lucr. cit.). Teatrul era transmis săptămânal: spectacole în direct din sălile de teatru din Capitală şi chiar din provincie, alternativ cu montări în studio. Această practică avea să fie curentă şi în prima parte a anului următor, 1950.

Din 1949 reţin atenţia transmisiile unor spectacole ale Teatrului Naţional din Bucureşti, printre care Othello de Shakespeare şi Bălcescu de Camil Petrescu (9 mai), de la Teatrul Municipal din Bucureşti (Cumpăna de Lucia Demetrius în 11 aprilie şi Câinele grădinarului de Lope de Vega în 23 mai), de la Teatrul Comedia (O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale în 26 septembrie). Dintre piesele montate în studio: Inspectorul de poliţie de J. Priestley (regia: Mony Ghelerter, 11 ianuarie), Momente din viaţa lui Beethoven de G. V. Dumitrescu (25 martie), Puşkin de Ben Corlaciu şi G. V. Dumitrescu (6 iunie), Livada cu vişini de A. P. Cehov (11 iulie), Egmont de Goethe (19 septembrie). Notabilă trebuie să fi fost montarea piesei Fântâna turmelor de Lope de Vega, transmisă din studio în 31 iulie 1950.

Toate transmisiile în direct din sălile teatrelor erau înregistrate pe bandă de magnetofon, dar nici aceste benzi nu s-au păstrat. În a doua parte a anului 1950, conducătorii programelor încep să renunţe la transmisiile din sălile teatrelor, principalul motiv fiind condiţiile tehnice deficitare. Microfoanele captau inegal vocile actorilor (pe vremea aceea nu existau lavaliere), evident se auzeau şi zgomotele din sală. Apoi, se realiza practic un hibrid: o voce intervenea pentru a explica ascultătorului ceea ce se petrecea pe scenă, traducând imaginea scenică într-un comentariu de multe ori banal.

Montarea lui Hagi-Tudose în studio, în adaptarea radiofonică a lui Traian Stoica, nu renunţă, desigur, la povestitor şi la crainic, care intervin pentru a da sumare detalii considerate necesare ascultătorului. (Procedeul va fi de altfel folosit multă vreme, marcând o „vârstă” stilistică a teatrului la microfon). Dar jocul actorilor nu e deloc învechit, tonul declamatoriu de altădată fusese de mult abandonat. Faţă de distribuţia de la Naţional intervin câteva schimbări: Ion Finteşteanu în Matache Profirel, în locul lui Ion Talianu, Mia Stănculescu în rolul Leanei, înlocuind-o pe Raluca Zamfirescu, Al. Alexandrescu-Vrancea (Jenică Păunescu, rol jucat la teatru de Şerban Holban), Nae Săvulescu şi Tedi Dimitriu (cei doi epitropi). În rest, aceeaşi distribuţie: Silvia Fulga (Gherghina Profirel), Eugenia Popovici (Fifica Profirel), Nicolae Pereanu (Culai), Victor Antonescu (Gusi), Nae Săvulescu (Popa Roşca). În rolul Povestitorului: Ion Gheorghiu, în cel al Crainicului: Constantin Guriţă. Regia tehnică aparţinea inginerului George Buican. Înregistrarea, care are o durată de 48 de minute, fusese desigur realizată în studioul de la Sf. Sava, unde funcţiona postul public. Este posibil ca această versiune radiofonică să fi fost mai lungă, mai ales că în banda care ne-a parvenit se simt câteva fonotecări. Posibil ca unele pasaje să fi fost tăiate în deceniul al şaselea sau mai târziu, din varii motive.

Hagi-Tudose era ultima premieră a lui Nicolae Bălţăţeanu (1893–1956), actor fabulos care readusese pe scenă cu mare succes personajul lui Delavrancea. Asupra piesei plana încă trista amintire a căderii de la premiera absolută din 1912, când rolul titular fusese interpretat de Constantin I. Nottara. Comedia lui Delavrancea era considerată greşit inferioară nuvelei sale cu acelaşi titlu. Nici montările ulterioare celei din 1912 nu o reabilitaseră, personajul părea să nu aibă un destin scenic spectaculos până la spectacolul lui Ion Şahighian. Actor ideal, exemplar în roluri de compoziţie, făcând roluri extraordinare în partituri dramatice diverse (Regele Filip în Don Carlos de Schiller, Astrov din Unchiul Vania, Verşinin din Trei surori de Cehov, Tartuffe al lui Molière, baronul din Azilul de noapte de Gorki), „Nicolae Bălţăţeanu ni l-a redat însă pe Hagi-Tudose cu o forţă colosală, împlinindu-l, conferindu-i acea complexitate care îl aşează în categoria marilor personaje ale dramaturgiei de pretutindeni, dificile de interpretat, dar purtătoare ale unor valenţe ieşite din comun.” (Virgil Brădăţeanu, Profiluri. Mari actori români, vol. I, Bucureşti, Editura Meridiane, 1973).

Costin Tuchilă

„Hagi-Tudose” de Barbu Ştefănescu Delavrancea, cu Nicolae Bălţăţeanu în rolul titular. Regia artistică: Ion Şahighian. Data difuzării în premieră: 25 martie 1951