„Soţul păcălit” la Teatrul din Caracal

sotul pacalit teatrul caracal

27 martie, Ziua Mondială a Teatrului, nu a trecut fără să fie marcată şi în inima Romanaţiului şi cum putea să fie mai bine punctată decât printr-un spectacol pe scena Teatrului Naţional din Caracal. Piesa, în regia lui Florin Beciu şi intrepretată într-o manieră profesionistă de trupa de actori a Centrului Cultural Caracal, a stârnit interes, emoţie, a bucurat. Un regal de teatru şi nu este doar o expresie, e sentimentul cu care am părăsit sala.

Jean-Baptiste Poquelin, cunoscut sub numele de Molière, reprezentant de seamă al satirei comice, a „salutat” sărbătoarea teatrului cu una dintre cele mai cunoscute şi jucate piese ale sale:  Soţul păcălit.

Regizorui Florin Beciu îmi spunea în discuţia purtată la finalul reprezentaţiei că alegerea piesei a fost întâmplătoare, însă sunt detalii care fac din această opţiune o alegere plină de semnificaţii. Elemente ce caracterizează „povestea” acestui spectacol şi legatura aparte cu scena Teatrului din Caracal sunt parcă menite să vorbescă despre renaşterea Păsării Phoenix.

teatrul-national-caracal

În anul 1987, la Teatrul Naţional din Caracal, s-a încercat pentru prima dată punerea în scenă a acestei comedii, fiind după cum am aflat de la regizorul Florin Beciu si ultima piesă jucată înainte de închiderea lăcaşului de cultură pentru renovare.

Reprezentaţia din seara de 27 martie 2014 a comediei Soțul păcălit a avut premiera în anul 2007, fiind prima piesă jucată după terminarea lucrărilor de restaurare a clădirii teatrului. Regia este una clasică. Costumele, decorurile încadrează cu succes personajele în atmosfera commediei dell’ arte.

Având un real succes la public, comedia a fost prezentată de peste 30 de ori pe scenele din Caracal şi din ţară, anul trecut, în luna noiembrie, participând la Festivalul de Teatru de la Braşov.

Actori pentru care scena este viaţă, distribuţia fiind: George Dandin – Şerban Chiosan; Angelique – Monica Dumitru; Clintandre – Florian Teodorescu, Madame de Sotenville – Ligia Pavel; Monsieur de Sotenville –Daniel Voicu; Claudine – Andreea Negrilă; Lubin – Leonard Prica; Collin – Alin Buricata.

Ana-Maria Bocai

Deschiderea stagiunii 2013–2014 a Teatrului Masca

teatrul masca

eveniment liber sa spun„Fiecare stagiune e ca un nou născut, poartă speranţe, este cea mai frumoasă din lume şi seamănă teribil cu părinţii, bunicii şi toate rudele pe care le îndrăgeşti, are, cu alte cuvinte, stea în frunte”. Mihai Mălaimare, director şi manager al Teatrului Masca, anunţă astfel deschiderea stagiunii teatrului la sediul din Bucureşti, Bd. Uverturii 70-72. O deschidere de stagiune spectaculoasă şi specială, un unicat, cu două premiere: un spectacol fără cuvinte – Parcul, vineri 11 octombrie 2013, la ora 19.00 şi o comedie cu vorbe, Flecărelile femeilor de Carlo Goldoni, sâmbătă, 12 octombrie 2013, ora 19.00.

parcul

Parcul

Parcul este istoria trăită de personajele emblematicului Cişmigiu, de la cişmeaua lui Ipsilanti şi până acum, cu o montare în tehnica statuilor vivante, plină de nostalgie şi umor.

flecarelile femeilor

Flecărelile femeilor

Flecărelile femeilor vă va prezenta un spectacol în stilul commedia dell’arte cu binecunoscuta comedie a lui Goldoni şi cu toate încurcăturile pe care vă aşteptaţi să le vedeţi în urbea Veneţiei secolului XVIII.

Teatrul Masca vă aşteptă să fiţi împreună în toată stagiunea ce urmează, o stagiune frumoasă, cu multe turnee, „o stagiune a deciziilor mari” prin care Teatrul Masca se întoarce în forţă către discursul nonverbal care i-a dat unicitate şi faimă.

Detalii pe site-ul teatrului: www.masca.ro 

 

 

Au început Atelierele Curții Comedianților

Afis Curtea Comediantilor 2013

Între 3 si 12 august 2013, la Râșnov, se derulează a XIV-a ediție a Curții Comedianților – Atelier de Artă Medievală, Renascentistă și Tradițională (al X-lea an la Râșnov).

Programul este:

• 5-10 august 2013 – la Școala nr. 1, Ateliere închise, cu participarea Grupului de muzică medievală și tradițională „Truverii”, Compania de Arta STUDIO 24, Grupul de Teatru de păpuși Marionart (actori și studenți de la Teatrul Țăndărică și UNATC), Micii Comedianti de Rosenau – Ateliere de teatru de păpuși, commedia dell’arte, poezie medievală, dansuri medievale şi renascentiste, jonglerie, muzica, scenografie.

• 10 august 2013 – Cetate – Ateliere deschise

• 11 august 2013 – Cetate – Stagiunea Comedianţilor – spectacole de teatru de păpuşi, de commedia dell’arte, teatru medieval, dansuri medievale şi renascentiste, jonglerie, concerte.

Organizori : SCAT CONCRET, CCSB, Primaria Rasnov

Finanţatori : MTS prin CCSB, FTMB si SCAT CONCRET

Parteneri: FTMB

Sprijin: DEXION, PRINTIS, MIORITICS, ROMANDRE, FOLEA PFA

Vă așteptăm duminică 11 august, în cursul zilei în Cetatea Râșnovului la spectacolele Curții Comedianților.

commedia dell arte

După ce a iniţiat Festivalul de Artă Medievală de la Sighişoara (1992), SCAT CONCRET şi Compania de Artă STUDIO 24, oferă ocazia de a descoperi creaţia şi modul de viaţă al trupelor de artişti ambulanţi într-un dialog intercultural european, printr-un proiect aparte denumit Curtea Comedianţilor.

Curtea Comedianţilor este un atelier de creaţie artistică, descoperire, cultură, un spaţiu atemporal în care căutam să ne găsim rădăcinile culturale europene. Acest eveniment readuce în mileniul trei viaţa şi spectacolul trupelor ambulante ale Evului mediu, renascentist şi baroc, dar şi tradiţiile acelor vremuri rămase în conştiinţa populară.

Curtea Comedianţilor este un atelier cu public având multiple deschideri:

Atelier închis – tinerii participanţi fac cunoştinţă cu arta veche a artiştilor ambulanţi şi cu elemente ale identităţii culturale europene, în cadrul unor subateliere specializate – teatru itinerant si de improvizatie, dans, muzica, scenografie, jonglerie, gastronomie – descoperind modul de viaţă, filozofia şi cultura din perioada secolelor X–XVII, redescoperind legăturile spirituale dintre spaţiile geografice europene ce au la bază creaţia tradiţională.

masca zanni

Ateliere deschise – se prezintă publicului larg din diferite locatii rezultatele colaborării, a cercetării şi transmiterea (multiplicare) cunoştinţelor către tineri

Stagiunea comedianţilor – prezentarea unor spectacole realizate în Atelier precum şi ale unor grupuri artistice invitate in locatiile unde se sustin si Ateliere

Peregrinatio – prezentarea unor momente ale Curții Comedianților în diferite locaţii cu vestigii istorice, fie în colaborare cu alte proiecte culturale, fie independent.

Mihai Serghei Todor

regizor, director artistic Curtea Comedianţilor

http://truverii.blogspot.com

http://curteacomediantilor.blogspot.com

http://petitoarea.blogspot.com

http://companiadeartastudio24.blogspot.com

http://scatconcret.blogspot.com
http://mediovalia.blogspot.com/

http://artadeafispectator.blogs

Când dragostea poartă pâslari

commedia dell arte teatrul masca

„Având în vedere lunga colaborare cu Teatrul Masca și cunoscându-i foarte bine actorii, m-am gândit să lucrez la acest nou spectacol așa cum o făceau poeții companiilor de teatru în 1600 pentru actorii de commedia dell’arte. La fel ca Flaminio Scala din «Trupa Gelosi», m-am gândit la caracteristicile fiecărui actor, am ales canavalele cele mai importante, printre care: «I due vecchi», «Pantalone impazzito», «La pazzia di Isabella» și apoi am scris și compus pentru fiecare dintre ei. Am creat un spectacol palpitant de commedia dell’arte cu glume, certuri, muzică, cântece și, desigur, jocul cu masca.

Dacă sunteți atenți, puteți recunoaște cuvintele celebre ale unora dintre cei mai importanți scriitori, cum ar fi Shakespeare, Molière, Goldoni, dar și mituri din tragedia greacă. Și, dat fiind faptul că nebunia este un element-cheie al commediei dell’arte, m-am gândit să mă joc chiar și cu muzica: melodii pop și rock vor fi transformate în cântece madrigale, spre fericirea publicului tânăr.

Când dragostea poartă pâslari este un spectacol ce conține ingredientele necesare pentru a distra, a captiva și a seduce publicul de toate vârstele.

Așa că, dragi spectatori, veniți și distrați-vă! Spectacolul este pe cale să înceapă …” – Michele Modesto Casarin.

pantalone

Vineri, 1 februarie 2013, ora 19.00, Teatrul Masca din Bucureşti (Bulevardul Uverturii, nr.70-72) vă invită la spectacolul Când dragostea poartă pâslari. În distribuţie: Dora Iftode, Alina Crăiţa, Cristi Neacşu, Ana Sivu Daponte, Răzvan Teodorescu, Cosmin Creţu, Anamaria Pîslaru, Emilia Manea, Eugen Fetescu, Ioana Rufu. Regie şi scenariu: Michele Modesto Casarin. Asistent de regie: Manuela Massimi. Muzica: Gabriel Bassarabescu. Costume: Licia Lucchese. Scenografie şi măşti: Stefano Perocco di Meduna. Lupte scenice: Ioan Albu. Canto: Haricleea Bădescu. Croitorie: Sonia Marianni, Caterina Volpato. Păpuşi: Laura Dumitraşcu-Duică.

„Gemenii” la Teatrul Masca

gemenii comedie venetiana teatrul masca

Teatrul Masca din București (Bd. Uverturii nr. 70–72, sector 6), vă invită duminică, 13 ianuarie 2013, ora 19.00, la spectacolul Gemenii, regia Michele Modesto Casarin, un spectacol ce transformă experimentul într-o experienţă unică. Traducere de Adina Teodorescu. În distribuție: Alina Crăiță, Ana Daponte, Cosmin Crețu, Sorin Dinculescu, Valentin Mihalache, Ana Maria Pâslaru, Aurel Sorin Sandu, Răzvan Teodorescu, Ionuț Ghenu. Scenografie și costume: Licia Lucchese, Sanda Mitache. Măști: Stefano Perocco. Maestru lupte scenice: Ion Albu. Profesor canto: Claudia Bara.

gemenii teatrul masca

În România au mai fost încercări de commedia dell’arte, dar de această dată publicul nostru va avea şansa unei reprezentaţii originale din toate punctele de vedere.

„Fontana di Trevi”, în premieră la Teatrul de Nord din Satu Mare

Sâmbătă 21 aprilie 2012, ora 19.00, la Teatrul de Nord din Satu Mare va avea loc premiera spectacolului Fontana di Trevi de Gian Lorenzo Bernini, versiune scenică de Raluca Sas-Marinescu. Regia: Ovidiu Caiţa. Scenografia: Horaţiu Mihaiu. Muzica: Ovidiu Iloc, Video: Mihai Dămăcuş. Coregrafia: Gabriela Tănase. Asistent regie: Diana Dragoş. Asistent scenografie: Szabó Anna Boglárka. În distribuţie: Rappert Gábor (Graziano – Gian Lorenzo Bernini, sculptor, arhitect, pictor, poet și dramaturg, 1598–1680), Ciprian Vultur (Zanni Traffichino), Raluca Mara Angelica / Alexandra Odoroagă (Rosetta), George Bîrsan (Cinzio), Ionuţ Mateescu (Coviello), Vlad Mureşan (Alidoro), Rora Demeter (Iaccacia), Anca Similar (Sepio), Alina Negrău (Moretto), Diana Turtureanu / Dorina Nemeş (Romolo), Camelia Rus (Pavolo), Lörincz Ágnes (Papa), (Un călugăr) – Vlad Chico (Un călugăr). Rregia tehnică: Dorel Iurcencu. Sufleur: Viorica Botar. Lumini: Mihai Zima, Ioan Dindiligan, Tudor Gătina. Sunet: Szatvári Csaba.

Din cauza unei stratageme puse la cale de tânărul Cinzio, îndrăgostit de fiica doctorului Graziano, acesta din urmă se decide să scrie şi să monteze o comedie. Expert în construcţia de maşinării-decoruri îşi adună meşterii şi începe să lucreze. Toată lumea din jur îşi doreşte să pătrundă secretele maestrului. Fiecare personaj are scopul lui şi propria modalitate de utilizare a „comediei” realizate de Graziano şi cu toţii încearcă pe toate căile să descopere „minunea”.

Teatrul de Nord prezintă o veritabilă comedie care păstrează canoanele commediei dell’arte, dar care în aceeaşi măsură provoacă spectatorul anului 2012. Fontana di Trevi reprezintă una dintre comediile foarte rar jucate în România, în ciuda surselor sale inepuizabile de umor.

Carlo Gozzi și basmul teatral

Duminică 26 iunie 2011, la ora 19.00, la Radio România Cultural, Teatrul Național Radiofonic vă invită să ascultați o nouă emisiune din seria Clasicii dramaturgiei universale: Carlo Gozzi și basmul teatral. Realizatori: Pușa Roth și Costin Tuchilă.

Percepţia asupra operei contelui cu ascendenţă, pe linie maternă, într-o veche familie croată, poate fi sintetizată în două atitudini relevante pentru însuşi destinul teatrului său. Istoricii literari italieni nu îl includ pe Carlo Gozzi (1720– 1806) printre autorii exponenţiali ai dramaturgiei din Settecento, dominată de Vittorio Alfieri, Pietro Metastasio şi Carlo Goldoni. Din acest punct de vedere, restrictiv şi învecinat cu clasificările didactice, pentru că priveşte în mod rigid ilustrarea speciilor consacrate (tragedia, melodrama, comedia), Gozzi nu prezintă mult interes. Dimpotrivă, istoricii teatrului, pentru care criteriile de evaluare vizează în primul rând arta scenică şi mai puţin literatura dramatică propriu-zisă, îi acordă un loc cel puţin la fel de important cu acela al contemporanilor săi, observând că aceste fiabe teatrali (basme sau feerii teatrale) trebuie eliberate de prejudecata că s-ar înscrie în lunga serie de „schelete” dramatice, care aveau valoare doar prin bogatul material scenic adăugat de actori şi aceasta în contextul limitat al genului commediei dell’arte, văzut ca un fel de fatalitate istorică. Nu suntem încă foarte departe de această percepţie, foarte activă timp de un secol şi jumătate, în ciuda spectacolelor contemporane cu piese de Carlo Gozzi. Iar influenţa certă pe care basmele teatrale gozziene au avut-o asupra romanticilor, spiritul lor poetic ce depăşea considerabil veacul al XVIII-lea, un secol mai degrabă sărac în privinţa poeziei, rămânea mai mult o problemă ambiguă de metabolism literar, decât o evidenţă pentru reevaluarea autorului lui Turandot. La o privire sumară, totul ar intra astfel într-un fel de trecut clasificat, bun numai pentru curioşii care mai au răgazul de a şterge praful. Teatrul lui Gozzi dovedește suficiente resurse pentru a fi reinterpretat în spirit modern. Dovadă și montarea din 1970 a basmului teatral Turandot, la Teatrul Național Radiofonic, sub formă de muzical.

Fantezia autorului Femeii şarpe răspunde oricărei epoci care vede în poveştile sale teatrale o modalitate de evadare într-o lume unde totul pare posibil: metamorfozele cele mai neaşteptate, poezia gestului simplu dar şi grotescul abundenţei de gesturi, parcurgerea neverosimilă a spaţiului şi a timpului; umanizarea incredibilă a monstrului dar şi transformarea îngerului în demon; rezolvarea oricărei enigme dar, în paralel, schimbarea firescului în enigmă; critica unei realităţi recognoscibile totuşi în cea mai sofisticată plăsmuire. Dacă Gozzi se revendică în mod cert dintr-un baroc trecut prin gustul popular, el este în egală măsură un romantic rătăcit cu bună ştiinţă printre măşti.

Colaborând cu doi libretişti pe care îi aprecia, Giuseppe Adami şi Renato Simoni, creatorul Toscăi, Giacomo Puccini, transformă la începutului deceniului al treilea al secolului al XX-lea povestea prinţesei Turandot, piesă din 1762, într-o ficţiune lirică în care pasiunea schimbă convenţia basmului.

Opera terminată de un elev al lui Puccini, Franco Alfano, demonstrează pe de-o parte universalitatea convenţiei impuse de commedia dell’arte: măştile binecunoscute, Pantalone, Truffaldino, Brighella, Tartaglia, devin burleşti demnitari chinezi: Ping, Pang, Pong, mare cancelar, mare administrator, mare chelar. Pe de altă parte, probează faptul că finalul, fie şi al unui basm sângeros, rămâne deschis, libretiştii lui Puccini continuând printr-un surplus de teatralitate povestea lui Gozzi: sclava Liù (Adelma, în piesa veneţianului, eliberată de cruda Turandot) se sinucide spectaculos, în faţa lui Calaf şi a celorlalte personaje iar strania, glaciala Turandot nu numai că aceptă căsătoria, dar poate fi capabilă de iubire. Tălmăciri romantice?

Asistând la Veneţia la spectacole cu piese de Gozzi, Goethe scria în Călătorie în Italia: „Am înţeles cât de iscusit a îmbinat […] măştile cu figurile tragice”. Mai mult decât atât, în Wilhelm Meister apare numele lui Gozzi iar bufoneriile drapate în metafore, aşa-numitele lazzi ale scriitorului veneţian, se regăsesc până şi în Faust. Cu licenţe poetice în practică, cu rigoare în teorie, romanticii germani au manifestat admiraţie constantă pentru autorul Monstrului albastru. Preluările, adaptările lor cu circulat curent nu doar în veacul al XIX-lea, ci au devenit puncte de pornire pentru întoarcerea la Gozzi din secolul al XX-lea. În 1802, Schiller face o adaptare a lui Turandot. Weber scrie muzică pe scenă pentru versiunea schilleriană. La distanţă de un veac, regizorul austriac Max Reinhardt pune în scenă la Berlin, în 1911, piesa lui Gozzi; această montare devine libretul operei Turandot de Ferruccio Busoni, cu premiera la Zürich, în 11 mai 1917. La Gozzi se poate întâlni, fără nici o exagerare, şi sugestia de poetică modernă de care romanticii nu erau străini: „Măştile sale prozaice, improvizând în cea mai mare parte a timpului, semnifică prin ele însele ironizarea părţii poetice”, spunea August Wilhelm von Schlegel într-una din faimoasele sale Prelegeri despre literatura dramatică, în primul deceniu al secolului al XIX-lea.

Pentru contemporanul nostru Jean Starobinski, romanticii germani trăiau un veritabil extaz în faţa feeriei gozziene, combinaţie de comic şi tragic, fiind „actul unei fantezii libere ce încearcă să depăşească şi să refuze aspectele triviale ale unei lumi decăzute.”

Pușa Roth, Costin Tuchilă, fragment din textul emisiunii Carlo Gozzi și basmul teatral