rEvoluția muzicii ușoare românești

 rEvolutia-muzicii-usoare-romanest

eveniment liber sa spunConcertul extraordinar organizat în Piaţa Constituţiei sâmbătă, 20 septembrie 2014, cu ocazia Zilelor Bucureştiului, va readuce în atenţia publicului generaţii diferite de artişti reprezentativi pentru acest gen muzical care, împreună, vor prezenta diferite interpretări ale celor mai frumoase melodii româneşti, atât lansate acum câteva decenii, cât şi hit-uri noi, aflate în heavy rotation la radio şi TV.

Începând cu ora 20.00, pe scenă vor urca: Loredana, Delia, Corina Chiriac, Monica Anghel, Marcel Pavel, Gabriel Cotabiţă, Ştefan Bănică Jr., Daniel Iordăchioae, Cristi Minculescu, Marius Moga, Smiley, Paula Seling, Lora, Pepe, Virgil Ianţu, Deepcentral, Liviu Teodorescu, Jazzappella, Mirabela Dauer, Luminiţa Anghel, Ozana Barabancea, Andreea Bănică, Ştefan Stan, Mihai Georgescu, Nelu Ploieşteanu, 3 SudEst, Electric Brother, Mara. Nu vor lipsi nici cei doi artişti care interpretează piesa – Bucureşti 555 – Adda şi What’s Up sau Orchestra Română de Tineret, Big Bandul Radio şi Grupul Vocal Acapella (dirijor: Ionel Tudor).

Concert RunAway

runaway foto

Aşteptarea a luat sfârşit! Vă așteptăm să ne distrăm împreună, sâmbătă, 25 ianuarie 2014, ora 21.00, la Casa Bratianu (strada Doamnei, nr. 9, Bucureşti).

RunAway s-a lansat în toamna anului 2013 din dorința de a oferi publicului un repertoriu familiar, dar și din bucuria de a interpreta piesele unor trupe consacrate.

Dorința de a oferi un tribut artiștilor ce i-au determinat să facă muzică, bucuria de a cânta și magia relației cu publicul au cristalizat un grup cu un sunet unitar și o atitudine profesionistă.

Cu un repertoriu select, interpretat într-o manieră ce poartă amprenta pasiunii pentru detaliu dar şi dorinţa de a da o notă caracteristică atât fiecărei piese muzicale în parte cât şi întregului recital, pentru ca publicul să aibă parte de o experienţă unică de fiecare dată când asistă la un show, RunAway se detaşează din rândul trupelor de gen.

Membrii trupei: Silvia – voce; Tedi – voce; Cătălin – chitară; Dodo – chitară; Radu – bas; Doru – tobe; Dani – clape.

Pagina de facebook:

www.facebook.com/runAwayBand
www.facebook.com/CasaBratianu
http://www.casabratianu.wordpress.com/2014/01/21/super-concert-runaway-la-casa-bratianu-eveniment-ianuarie/

Trupa Runway, surpriză specială: Lansarea unui CD.
Pentru rezervări, vă rugăm să sunaţi la numărul de telefon: 0726507463.

 

Primul concert după sfârşitul lumii

aldo blaga

Joi, 7 martie 2013, ora 19.00, la Teatrul de Nord din Satu Mare va avea loc spectacolul Primul concert după sfârşitul lumii cu Aldo Blaga şi TzikaSax Orchestra. Invitaţi speciali: Vasile Blaga şi Stelian Roşian.

„Suntem pregătiţi şi hotărâţi să începem anul «zburând» pe note muzicale direct în inimile voastre. Pentru că suntem în preajma celor mai frumoase sărbători dedicate atât iubirii cât şi sexului frumos şi nu numai…”

Concert coral de colinde

Luni, 10 decembrie 2012, ora 17.00, în Sala de Spectacole a Palatului Cultural ,,Ionel Floaşiu” din Câmpia Turzii, Consiliul Local şi Primăria Municipiului Câmpia Turzii organizează Concertul coral de colinde Când s-a născut Domnul Sfânt, ediţia a XXIII-a, cu participarea formaţiilor corale din Municipiul Câmpia Turzii. Invitaţi speciali: Formaţia corală a Seminarului Teologic Liceal Ortodox Cluj-Napoca. Intrarea este liberă.

Deschiderea Orăşelului Copiilor în municipiul Câmpia Turzii va avea loc în 14 decembrie 2012, ora 16.00. Moș Crăciun are daruri pentru toţi copiii prezenţi pe platoul din faţa Palatului Cultural „Ionel Floaşiu”.

Tarkovsky Redux la Festivalul Filmului European

Sâmbătă, 12 mai 2012, de la ora 20.00, la sala ArCuB va avea loc un fusion de muzică și film oferit de Lucian Ban (pian), Mat Maneri (violă, violă electrică, efecte), împreună cu Silent Strike (sintetizator, sound design) și Dan Băsu, artist vizual.

Evenimentul, organizat de Institutul Cultural Român în parteneriat cu ArCuB, marchează încheierea la București a celei de a XVI-a ediții a Festivalului Filmului European.

Tarkovsky Redux este un proiect care îmbină muzica inspirată de patru filme ale lui Andrei Tarkovski – Oglinda, Călăuza, Nostalgia și Sacrificiul – compusă și interpretată live de Lucian Ban și Mat Maneri, cu scene din filme, tăiate, mixate și proiectate live de Dan Băsu.

Festivalul Filmului European 2012 se desfășoară la București (3–13 mai, Cinema Studio și Cinemateca Eforie), Brașov (10–13 mai, Reduta), Timișoara (17–20 mai, Biblioteca Centrală Universitară), Tîrgu-Mureș (17–20 mai, Teatrul Național) și Iași (24–27 mai, Casa de Cultură „Mihai Ursachi“).

Lucian Ban, pianist şi compozitor newyorkez de origine română, este considerat „unul dintre cei mai talentaţi şi originali pianişti ai New York-ului din ultimii zece ani”. Fundaţia Hans Koller şi Ministerul Culturii din Austria l-au nominalizat de două ori, în 2005 şi 2006, pentru titlul de Cel mai Bun Muzician European de Jazz. A înregistrat şase albume ca solist pentru case de discuri din Statele Unite şi Europa. Este liderul trupei ELEVATION, formată din muzicieni de renume. A compus muzica pentru peste 20 de producţii teatrale, de film şi balet şi, de asemenea, pentru New York City Symphony Orchestra, iar în iunie 2001 a compus muzica originală pentru Compania de Teatru/Dans MINUS. Partitura originală pentru piesa de teatru Philosopher Fox de Slawomir Mrozek, spectacol produs de East River Comedia, a fost nominalizată de două ori la prestigioasele Innovative Theatre Awards din New York. Cele mai recente piese ale sale au fost compuse pentru spectacolul Waxing West, al Savianei Stănescu, de la Teatrul La MaMa din New York. www.lucianban.com.

Mat Maneri a fost nominalizat în 2006 la Premiile Grammy pentru cel mai bun album de muzică alternativă. Din anii ’90, Maneri face parte, alături de Randy Peterson, din Joe Maneri Quartet, care se bucură de o largă apreciere a criticii. În 1996 înfiinţează patru formaţii şi începe să înregistreze ca solist. Colaborează îndeaproape cu basiştii Ed Schuller, Mark Dresser, William Parker, Michael Formanek, Barre Phillips şi John Lockwood. Mereu deschis inovaţiei, muzicianul a lucrat și cu Joe Morris, John Medeski, Tim Berne, Cecil McBee, T.K. Ramakrishnan, Franz Kogelman, Roy Campbell, Spring Heel Jack, Draze Hoops şi are un remix în colecţia Illy B Eats. www.myspace.com/matmaneri.

Silent Strike este compozitor de muzică electronică şi sound designer. Până în prezent, cele mai importante evenimente la care a participat au fost deschiderile la concertele Faithless, Amon Tobin, Bonobo și DJ Food din Bucureşti. De asemenea, acesta a susţinut spectacole în cadrul Festivalului Portoroz Goldendrum din Slovenia (alături de Matze şi DJ Vasile), la Destruktief, în Maastricht, la FanFest Roşia Montană şi StuffStock Vama Veche (alături de Lucian Ban, Alex Harding, Willard Dyson). Albumul său de debut, „Silent Strike“, conţine 17 piese (Ada Milea, Maria Radu, C.T.C., Vlaicu Golcea, Electric Brother, Sonic Tonic, BGE) şi a apărut în decembrie 2005. Recent, Silent Strike împreună cu Alex Harding şi Lucian Ban au lansat albumul „3 AM”. www.silentstrike.ro

Dan Băsu şi-a început activitatea artistică la Iaşi, debutând ca VJ la sfârşitul anului 2003 în cadrul unor evenimente locale. A continuat cu diverse proiecte video prezentate în festivalurile de profil din ţară: Studentfest din Timişoara, Artensive Festival din Constanţa etc. Alături de Silent Strike, a pus bazele proiectului „Silent Bass”, un proiect în care muzica şi video-ul se completează. Ca artist vizual, Dan Băsu se ocupă de partea video, participând la numeroase live-performance-uri: Street Delivery din Bucureşti, în deschiderea concertelor susținute de Amon Tobin, Cybermental 3 etc. Activitatea artistică a lui Dan Băsu se caracterizează prin vizualuri ornamentale, bazate pe footage-uri video, prin care încearcă să transmită publicului diverse gradaţii ale stărilor de calm şi plenitudine.

Trupa Arnesen Blues Band va concerta la Bucureşti

Sâmbătă, 6 mai 2012, începând cu ora 19.00, la Teatrul Odeon din București, EUROPAfest găzduieşte, în cadrul concertului Spring on Blues Notes, una dintre cele mai populare trupe europene de blues – Arnesen Blues Band din Suedia. Acest eveniment face parte din seria de peste 30 concerte de jazz, blues, pop şi clasic oferite în cadrul festivalului.

Sub sloganul „It’s all about live quality music!”, în perioada 4–19 mai vor concerta la Bucureşti 300 de muzicieni din 45 ţări.

Muzica trupei Arnesen Blues Band cuprinde o paletă largă între „Stormy Monday” şi sunetele puternice de rock. Cu solişti de înaltă clasă şi cu o lejeritate de mişcare între ritmuri variate, Arnesen Blues Band prezintă un repertoriu bogat, dar rămâne în esenţă o trupă de blues, după cum singuri declară: „variation within strict limits”.

Membrii trupei Arnesen Blues Band nu sunt doar muzicieni extraordinari, ci şi prieteni foarte buni, legaţi prin aceeaşi pasiune faţă de blues. Thomas Arnesen, liderul trupei, povesteşte despre sine şi despre colegii săi că, în general, în studio, sunt foarte stricţi şi organizaţi, pe când, odată urcaţi pe scenă, se dezlănţuie, explodează, spre deliciul publicului.

Biletele au fost puse în vânzare la Teatrul Odeon.

Informaţii suplimentare şi fotografii :

jmEvents: office@jmEvents.ro | www.EUROPAfest.ro.

EUROPAfest pe facebook: http://www.facebook.com/EUROPAfest.Bucharest 

Reîntâlnire cu soprana Cellia Costea

Vineri, 18 noiembrie 2011, la Sala Radio, cu începere de la ora 19.00, Orchestra Naţională Radio, dirijată de Jin Wang şi Corul Academic Radio, condus de Dan Mihai Goia o vor avea ca invitată pe soprana Cellia Costea, care revine în România, spre bucuria admiratorilor săi. Momentele solistice ale sopranei vor alterna cu cele corale într-un program de arii, coruri şi selecţiuni din cele mai cunoscute opere din repertoriul romantic şi verist. După Uvertura „Leonora” nr. 3 de Beethoven, care ne va introduce în lumea teatrului liric, vom asculta fragmente din operele Freischütz de Weber, Tannhäuser şi Olandezul zburător de Wagner, Aida şi Nabucco de Verdi, I Pagliacci de Leoncavallo, Cavalleria rusticana de Mascagni şi Turandot de Puccini.

Bilete se pot procura prin Eventim, la Casa de bilete a Sălii Radio, magazinele Germanos, Vodafone, librăriile Cărtureşti, Humanitas şi online pe www.eventim.ro.

Soprana Cellia Costea a absolvit cursurile Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti şi o serie de cursuri de perfecţionare cu mari nume ale artei lirice precum Marina Krilovici, Eugenia Moldoveanu, Ileana Cotrubaş. A susţinut numeroase concerte în Spania, Japonia, Franţa, China, Germania şi Elveţia, în prezent Cellia Costea fiind solist colaborator permanent al Operei Naţionale din Atena. A fost invitată să participe la importante festivaluri precum: „George Enescu” (Bucureşti, 2001 şi 2007), „G. Donizetti” (Italia, 1997), „Castel de Peralada” (Spania, 2001), „Flaneries musicales d‛été” (Franţa, 2002), „Narciso Yepes” (Andorra, 2001), „Le violon sur le sable” (Franţa, 2006).

Cellia Costea a fost distinsă cu Premiul I la Concursul internaţional „Valsesia Musica” (2004), Premiul I şi Premiul Publicului la Concursurile internaţionale „Francisco Viñas” (2003), „Bad Mergentheim” (2002), „Monserrat Caballé” (2002) şi Concursul internaţional de Canto de la Beijing (2002). A mai obţinut Premiul al II-lea la Concursul Jaume Aragall (2002), Premiul I la Concursul „Jullian Gayarre” (2000), Premiul al III-lea la Concursul de la Bilbao (2000), Premiul al II-lea la Concursul internaţional George Enescu (1999), Premiul al II-lea la Concursul „Belvedere” (1999), Premiul al III-lea la Concursul „Voci verdiane” (1998). Repertoriul său cuprinde numeroase roluri din opere dintre care amintim Nunta lui Figaro, Flautul fermecat şi Don Giovanni de W. A. Mozart, Carmen de G. Bizet, Trubadurul, Otello şi Don Carlo de G. Verdi, Tosca, Turandot şi La Bohème de G. Puccini.

Creat în scopul susţinerii repertoriului vocal-simfonic, Corul Academic Radio a parcurs drumul maturizării artistice, perfecţionându-se şi lărgindu-şi permanent preocupările, asimilând neîncetat noi partituri, ajungând să stăpânească astăzi un impresionant număr de lucrări: oratorii, cantate, madrigale, poeme, balade şi numeroase miniaturi.

Corul Academic al Radiodifuziunii Române a luat fiinţă în 1940, sub conducerea dirijorului şi compozitorului Ioan Croitoru. Corul susţine înregistrări şi concerte publice cu mari lucrări vocal-simfonice ale repertoriului universal alături de orchestre, precum şi un bogat repertoriu à cappella. Preocupat şi de promovarea creaţiei naţionale, ansamblul prezintă ,în primă audiţie, cu precădere lucrările compozitorilor români contemporani, multe dintre ele fiindu-i chiar dedicate.

Dan Mihai Goia este dirijorul Corului Academic Radio din anul 2000. Cu acest ansamblu considerat drept etalon de către critica de specialitate, Dan Mihai Goia a participat la peste 200 de concerte vocal-simfonice şi à cappella. Multe din prezenţele sale dirijorale şi înregistrările realizate pentru fonoteca Radioului au inclus creaţiile compozitorilor români – de la repertoriul clasic la cel contemporan – dar şi lucrări din creaţia corală universală. În anul 2009, Dan Mihai Goia a primit pentru bogata sa activitate Premiul pentru interpretare dirijoral-corală al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. Anul 2010 a marcat pentru dirijorul Dan Mihai Goia o impunătoare realizare, şi anume lansarea compact-discului cu Vecernii, op. 37 de Serghei Rahmaninov, pentru care a colaborat cu soliştii Gabriela Popescu şi Călin Brătescu, alături de Corul Academic Radio şi Corala Bărbătească Ortodoxă „Te Deum Laudamus”.

Cum stăm cu aplauzele

Cu aplauzele stăm și bine și rău. Rău când unii spectatori aplaudă între părțile simfoniei, aplaudă cu devotament, parcă abia au așteptat mica pauză dintre secțiunile partiturii. Cu greu îi pot opri privirile aspre ale celor care știu că nu trebuie să aplaude, chiar apostrofările rostite în șoaptă.

Bineînțeles că s-a întâmplat și la actuala ediție a Festivalului Internațional „George Enescu”, la concertul de deschidere, de joi 1 septembrie, la Sala Palatului. Din fericire, în a doua seară, la Sala Palatului nu s-a mai repetat și, se pare, nici la alte concerte. Dar la deschidere, nu-i așa?, aplaudacii și-au dat întreaga măsură.

Și pe mine, ca și pe alții, mă irită, recunosc, dar nu văd soluția. Ar trebui poate să li se explice îndelung structura muzicală, istoria speciilor cu pricina (simfonia, concertul instrumental, suita etc.), faptul că o simfonie sau un concert au o unitate conferită de înlănțuirea părților, că pauzele dintre părți există (unii compozitori indică de altfel să fie foarte scurte, în unele lucrări ele sunt suprimate tocmai pentru a realiza o anumită unitate a discursului muzical) pentru orice altceva decât pentru… aplauze. Dar tot nu cred că respectivii ar fi convinși să-și țină mâinile în buzunar. Se întâmplă, ca să zic așa, și la case mai mari. Orchestrele s-au învățat, dirijorii s-au consolat cu ideea. La concertul de deschidere, nici dirijorul Christian Badea, nici muzicienii olandezi nu au schițat vreun gest la aplauzele dintre părți, au așteptat cu grație ca aplaudacii să se oprească și și-au văzut înainte de treabă. Că taxează în gând, desigur…

Observ, de ani buni, că nu mai poate fi valabilă nici măcar vreo explicație de natura psihologiei receptării. De exemplu, după o parte în ritm rapid, încheiată cu acorduri puternice, fortissimo, ca acest „cumplit” Scherzo din Simfonia nr. 10 de Șostakovici (în care unii au văzut un portret al lui Stalin), când starea de frenezie pe care ți-o induce ritmul pregnant și forța orchestrei pot genera instinctiv aplauze. Nici măcar asta nu mai poate fi o explicație… Aplaudacii au aplaudat și după partea lentă a Simfoniei nr. 1 în Mi bemol major de Enescu, care se încheie cu note de un pianissimo extrem la viole, când, psihologic vorbind, nu prea îți vine să aplauzi, ci doar să-ți ții respirația, să nu deranjezi stingerea îngândurată a acelei măsuri…

Spuneam că muzicienii din orchestre, dirijorii și soliștii s-au obișnuit deja cu aplauzele în momente nepotrivite și că nu trebuie să avem, noi, vreun complex în acest sens. Prin 1996, dacă-mi amintesc bine, ascultam într-o sală cu pretenții din Roma un concert al unei orchestre spaniole. Solist era Mstislav Rostropovici, care cânta – extraordinar, desigur – Concertul pentru violoncel și orchestră de Dvořák. Între părțile concertului s-a aplaudat, dar să nu vă închipuiți că oricum, ci cu urale și zdravene bătăi din picioare, ca la stadion. Rostropovici a privit lung și atât.

În 1998, tot la o ediție a Festivalului „George Enescu”, am fost martor la o întâmplare care m-a făcut să scriu o tabletă citită la emisiunea Matinal de la Radio România Actualități și apoi publicată în volumul Punctul pe cuvânt (2001). Cu îngăduința dvs., o reproduc:

Aplaudaţi, domnilor, aplaudaţi!

Bună dimineaţa! Îndrăznesc să cred că nu mă veţi judeca prea aspru dacă vă voi tulbura clipa de tihnă din preajma cafelei matinale. Dacă va fi aşa, îmi cer din capul locului iertare. Iertare pentru că vă voi povesti o întâmplare la care am asistat aseară, la Sala Palatului, cu ocazia concertului extraordinarei Orchestre Simfonice din Chicago, dirijată de Daniel Barenboim. Cuvântul pe care se cuvine să pun punctul îl las la alegerea dumneavoastră.

Conform unei reguli elementare, între părţile unei lucrări simfonice, fie ea simfonie, suită, concert pentru instrument solist şi orchestră, nu se aplaudă. Aceeaşi regulă funcţionează şi în cazul lucrărilor camerale. Este însă foarte adevărat că realitatea, trista realitate, ne contrazice din când în când. Vă asigur că nu se întâmplă numai la noi, ci şi în multe alte părţi ale lumii, considerate mai civilizate. Şi vă asigur că, până recent, publicul românesc greşea foarte rar, aplaudând între părţile simfoniei.

Dar iată faptele. Aseară, în antepenultima zi a ediţiei a XIV-a a Festivalului „George Enescu”, o bună parte a publicului a aplaudat frenetic după partea a treia a Simfoniei „Patetica” de Ceaikovski. Că respectivii nu şi-au închipuit că simfonia are patru părţi, că au fost înşelaţi de finalul acestei secţiuni tumultoase a partiturii, că s-au luat unii după alţii, putem eventual înţelege. După simfonie, înaintea primului bis, maestrul Daniel Barenboim a rostit elegant, în limba română, următoarele cuvinte: „Public adorabil dar nerăbdător…”

Dar a mai fost un amănunt, era să uit. Un amănunt aproape neverosimil. Imediat ce a răsunat ropotul de aplauze nepotrivite, în întreaga sală s-a aprins lumina. Şi ce lumină: toate lămpile din plafonul sălii şi, pe deasupra, proiectoarele! Şi aşa a rămas, să fim bine înţeleşi. Orchestra americană și-a văzut înainte de treabă, cu partea a patra a simfoniei. Înainte ca ultimul ei sunet, în pianissimo, la violoncele și contrabaşi, să se stingă marcând finalul, cel mai nerăbdător spectator a strigat din toate puterile: „Bravissimo!”

Ce seară, doamnelor şi domnilor! Bună dimineaţa!

Costin Tuchilă

Festivalul „George Enescu” în imagini

Mai ales când e instantaneu, fotografia nu minte niciodată, fotografia este, vorba lui Jean-Luc Godard, adevăr. Iar o fotografie bună este adesea mai elocventă decât un text, ea nu explică, nu obosește, nu se repetă. Având unicitatea clipei, ea mărturisește astfel ceea ce cuvintele cu greu ar putea face. De aceea „nu există reguli pentru fotografi buni, există doar fotografi buni.” (Ansel Adams).

Despre farmecul instantaneului fotografic nu trebuie să mai vorbim. Vă propun în aceste zile de festival și o selecție de imagini realizate de fotografii acreditați de organizatorii evenimentului. Calitatea lor artistică este evidentă.

Așadar, după primele zile…

Dan Grigore interpretând Concertul de Grieg. Foto: Boroka Biro

 

Dan Grigore. Foto: Boroka Biro

 

Fotografie de Alexandra Jitariuc

Harpele Orchestrei din Haga (Residentie Orkest)

Compania Barocă Austriacă. Foto: Diana Grigore

Soprana Nuria Rial. Foto: Diana Grigore

1 septembrie 2011, Sala Palatului. Foto: Boroka Biro

Numai arcușe. Foto: Alexandra Jitariuc

Fotografie de Alexandra Jitariuc

Instrumentiști din Orchestra Barocă Venețiană. Foto: Diana Grigore

Camerata Regală. Foto: Diana Grigore

Fotografie de Boroka Biro

Ansamblul „Hyperion”. Foto: Boroka Biro

Cristian Mandeal. Foto: Boroka Biro

Orchestra Operei. Foto: Boroka Biro

Lohengrin. Foto: Boroka Biro

Lohengrin. Foto: Boroka Biro

Lohengrin. Foto: Boroka Biro

Emily Magee (Elsa von Brabant) în Lohengrin. Foto: Boroka Biro

Instrumente de percuție. Foto: Diana Grigore

Fotografie de Alexandra Jitariuc

Noche Bach. Foto: Boroka Biro

Fotografie de Diana Grigore

Selecție de Costin Tuchilă