Festivalul Internațional „George Enescu”, vineri 6 septembrie

vineri 6 septembrie 2013 festival enescu stire

Compozitorul german Gabriel Iranyi susține o conferință de la ora 10.00, în Sala „Dinu Lipatti” a Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti (seria Aspecte stilistice, estetice și tehnici de compoziție în creația proprie, sub genericul „Muzica secolului XXI – Workshop // Enescu și contemporanii săi”). După-amiază, de la ora 14.00, în aceeași serie este programată conferința compozitorului Adrian Pop, iar de la ora 15.00 un seminar de compoziție.

logo festivalLa ora 13.00, la Studioul de Operă şi Multimedia al UNMB va concerta „Arcadia” String Quartet. În program: Adrian Pop – Mătasea şi metalul (2011), Anatol Vieru – Cvartetul nr. 7, Martin Torp – Cantico delle creature, Dan Variu – „Transfigurare”, cvartet de coarde (primă audiţie), Sabin Păutza – Cvartetul de coarde nr. 4, „Ludus Modalis”. Intrarea liberă.

La Ateneul Român, la ora 17.00, este programat concertul Orchestrei Filarmonicii „Transilvania” din Cluj-Napoca, dirijată de Jörg Widmann. Programul cuprinde: „Lumina drumurilor” de Ulpiu Vlad, „Ad absurdum”, piesă de concert pentru trompetă şi orchestră mică (dedicată lui Serghei Nakariakov) – solist: Serghei Nakariakov și Missa pentru orchestră mare (soliști: Alfred Melichar, acordeon cu claviatură, Wilhelm Bruck – chitară), ambele lucrări de Jörg Widmann.

Primul spectacol de operă din cadrul actualei ediții, a XXI-a, a Festivalului este programat vineri, 6 septembrie, la ora 19.00, la Opera Națională București: Otello de Giuseppe Verdi. Dirijor: Keri-Lynn Wilson. Regia: Vera Nemirova. Scenografia: Viorica Petrovici. Maestru de cor: Stelian Olariu. Asistent regie: Irina Macovei. Distribuţia: Otello – Marius Vlad Budoiu, Desdemona – Iulia Isaev, Iago – Ştefan Ignat, Cassio – Cristian Mogoșan, Roderigo – Andrei Lazăr, Ludovico – Marius Boloș, Montano – Iustinian Zeta, Un herald – Ionuț Gavrilă, Emilia – Maria Jinga.

La Sala Mare a Palatului, de la ora 19.30 va avea loc al doilea concert al Orchestrei din Paris, dirijată de Paavo Järvi. Programul este alcătuit din Simfonia nr. 1 în Mi bemol major, op. 13 de George Enescu și Simfonia nr. 5 în Si bemol major, op. 100 de Seerghei Prokofiev.

paavo jarvi concert festival enescu andrei gandac

Paavo Järvi la pupitrul Orchestrei din Paris, joi, 5 septembrie 2013. Foto: Andrei Gîndac

În seria „Concertele de la miezul nopții” de la Ateneul Român, la ora 22.30, formația de muzică veche Europa Galante, dirijor și solist: Fabio Biondi, oferă un program integral Vivaldi: Simfonia pentru orchestră de coarde şi bas continuo, în Sol major, „Il Coro delle Muse”,” RV 149, Concertul pentru vioară, orchestră de coarde şi b.c. în la minor, RV 357, Concertul pentru vioară, orchestră de coarde şi b.c. în mi minor, RV 279, Concertul pentru vioară, orchestră de coarde şi b.c. în Si bemol major, RV 383a, Uvertura la opera „Ercole su’l Termodonte”, RV 710, Concertul pentru vioară, orchestră de coarde şi b.c. în Fa major, RV 284, Concertul pentru vioară, orchestră de coarde şi b.c. în Re major, RV 204, Concertul pentru vioară, orchestră de coarde şi b.c. în Fa major, RV 291.

Concertele de la orele 17.00, 19.30 și 22.30 vor fi transmise integral la Radio România Cultural și  Radio România Muzical.

La Craiova avea loc concertul Filarmonicii „Oltenia”, cu un program Rossini (Uvertura operei „La Cenerentola”, Mozart (Simfonia concertantă în Mi bemol major pentru vioară, violă şi orchestră, KV 364), Dvořák (Simfonia a VIII-a în Sol major, op. 88). Dirijor: Theo Wolters, solişti: Liviu Prunaru (vioară), Cecicliu Ovidiu Ișfan (violă).

evaristo baschenis natura moarta cu instrumente muzicale

Evaristo Baschenis (1617–1677), Natură moartă cu instrumente muzicale

Europa Galante a fost fondată în 1990 din dorința directorului muzical Fabio Biondi de a alcătui un ansamblu italian care să interpreteze la instrumente originale muzică barocă și repertoriu clasic. Ansamblul interpretează și muzică de cameră, de exemplu sonatele pentru coarde ale compozitorilor italieni din secolul al XVII-lea.

„Europa Galante” a cântat în multe dintre marile săli de concerte și teatre ale lumii, printre care: Scala din Milano, Academia Santa Cecilia din Roma, Suntory Hall din Tokyo, Concertgebouw din Amsterdam, Royal Albert Hall din Londra, Musikverein din Viena, Centrul Lincoln din New York și Opera din Sydney şi a făcut turnee în Australia, Japonia, Europa, Canada, Israel, Statele Unite ale Americii și America de Sud.

Repertoriul „Europa Galante” include Agripina și Imeneo de Händel, Bazajet, Ercole sul Termodonte, Oracolo in Messenia de Vivaldi și multe lucrări instrumentale de dinainteaeuropa galante secolului al XVIII-lea. Ansamblul e interesat și de oratoriile lui Alessandro Scarlatti (Clori, Dorino e Amore) sau de opere precum Massimo Puppieno, Il Trionfo dell’Onore, La Principessa Fedele și Carlo Re d’Allemagna.

Ansamblul s-a bucurat de recunoaștere și apreciere încă de la lansarea primului disc, dedicat concertelor lui Vivaldi, reușind să adune în palmares o listă impresionantă de premii: Choc din partea Le Monde de la Musique, 5 Diapazoane de Aur, Diapazonul de Aur al anului și nominalizări la categoria discul anului în Spania, Canada, Elveția sau Finlanda, cât și Marele Premiu al Academiei Charles Cros din Paris. În 1998, după o îndelungată colaborare cu casa de discuri franceză Opus 111, Europa Galante a semnat un contract cu Virgin Classics.

„Europa Galante” a fost nominalită de două ori la premiile Grammy: Concerti con molti strumenti de Vivaldi (2004), Bajazet de Vivaldi (2006). Cel mai recent disc, opera L’Oracolo in Messenia de Vivaldi a primit Diapazonul de Aur și s-a bucurat de aprecieri din partea criticii. Europa Galante are rezidență artistică la Fondazione Teatro Due din Parma.

Născut la Palermo, Fabio Biondi și-a început cariera internațională la vârsta de 12 ani, cu un concert împreună cu Orchestra Simfonică RAI. La 16 ani a fost invitat la Musikverein din Viena să dirijeze concertele sale pentru vioară. De atunci, a concertat alături de ansambluri specializate în concerte de muzică barocă, cu tehnici și instrumente originale: Cappella Real, Musica Antiqua din Viena, Seminario Musicale, La Chapelle Royale și „Muzicienii Luvrului”. În 1990, a fondat „Europa Galante”.

fabio biondi vioara

Fabio Biondi

Discografia lui Fabio Biondi acoperă trei secole de muzică: Anotimpurile lui Vivaldi, colecția Concerti grossi de Corelli, oratorii, serenade și opere de Alessandro Scarlatti (La Messa di Natale, Clori, Dorino e Amore, Massimo Puppieno și Triumful onoarei), operele lui Händel (Poro) și repertoriul italian pentru vioară din secolul al XVIII-lea (Veracini, Vivaldi, Locatelli, Tartini), cât și sonate de Bach, Schubert și Schumann.

A colaborat, în calitate de solist și dirijor, cu Santa Cecilia din Roma, Orchestra Mozarteum din Salzburg, Orchestra barocă a Europei, Opera din Halle, Orchestra de cameră din Zurich, Orchestra de cameră a Norvegiei, Orchestra Naționlă din Montpellier sau Orchestra de cameră Mahler. A susținut și concerte de pian, clavecin sau piano-forte, în duet, inclusiv în Cité de la Musique din Paris, Hogi Hall în Tokyo, Auditoriul Național din Madrid și Wigmore Hall din Londra.

Din martie 2005, Fabio Biondi este directorul artistic pentru muzică barocă al Orchestrei Simfonice Stavanger, iar în 2011 a devenit academician al Academiei Naționale din Santa Cecilia (Roma).

Fabio Biondi cântă pe o vioară Andrea Guarneri (Cremona, 1686) și pe o alta, Carlo Ferdinando Gagliano din 1766, care i-a aparținut profesorului său, maestrul Salvatore Cicero, împrumutată acum de Fundația Salvatore Cicero din Palermo.

Costin Tuchilă

liber sa spun radio 3 net parteneri media festival george enescu

Calendar: Arcangelo Corelli

Născut cu un sfert de veac înaintea lui Vivaldi, Arcangelo Corelli (17 februarie 1653, Fusignano, Ravenna– 8 ianuarie 1713, Roma) este considerat părintele artei viorii, fiind numit „Orfeu al viorii”. Ştim foarte puţin despre anii formării sale; documentele consemnează doar că la 17 ani a devenit membru al Academiei Filarmonice din Bologna, în care admiterea era condiţionată de o exigentă probă de compoziţie. Îndrumat, se pare, de Giovanni Battista Bassani şi Giuseppe Torelli, muzicieni mai tineri decât el, Corelli se impune după 1685, la Roma, ca director de muzică la Palatul cardinalului Pietro Ottoboni. El devine în scurt timp protagonistul „concertelor de luni”, la care asistau personalităţile vieţii culturale din Roma. Violonist cu o tehnică uluitoare pentru veacul său, făcea adevărate acrobații muzicale, dar nu pierdea niciodată, se spune, claritatea și echilibrul în exprimare. Suverană pentru el rămânea frumusețea tonului violonistic.

Răsplătit cu onoruri în Italia, sprijinit de regina Cristina a Suediei, care se stabilise la Roma, şi de Alessandro Scarlatti, Corelli nu a fost numai un violonist virtuoz, ci şi un compozitor de mare valoare. Deşi creaţia lui cuprinde numai 8 opusuri cu paternitate certă (e drept, șase alcătuite din câte 12 lucrări), ea s-a impus nu în ultimul rând datorită faptului că muzicianul ilustrează în fiecare dintre acestea genuri instrumentale diferite, de la sonata a tre (trio sonata) la sonata pentru vioară solo şi bas continuo şi la concerto grosso (op. 6, publicat postum, în 1714, la Amsterdam). În timpul vieții i-au fost publicate: 12 Sonate da chiesa (trio sonate pentru două viori și bas continuo), op. 1, Roma, 1683; 12 Sonate da camera (trio sonate pentru două viori și bas continuo), op. 2, Roma, 1685; 12 Sonate da chiesa (trio sonate pentru două viori și bas continuo), op. 3, Roma, 1689; 12 Sonate da camera (trio sonate pentru două viori și bas continuo), op. 4, Roma, 1694; 12 Sonate a due pentru vioară și bas continuo (6 sonate da chiesa și 6 sonate da camera), op. 5, Roma, 1700. Pe lângă Concertele grossi op. 6, postum au apărut: Sinfonia în re minor și 6 Sonate a tre (ultimele la Amsterdam în 1714). I se mai atribuie: un Concerto grosso compus în 1689 pentru curtea lui Francesco II d’Este, duce de Modena, care ar fi constituit introducerea la un oratoriu de Giovanni Lorenzo Lulier (titlul partiturii este Introduzione e Sinfonia per l’Oratorio di Santa Beatrice d’Este); un Concert a quattro pentru două viori, violettă (tip de vioară discant cu trei coarde, din secolele XVI–XVII) şi bas continuo, o Sonată a quattro pentru trompetă, două viori și bas continuo, o Fugă pentru patru voci pe un singur subiect, în care apare o temă asemănătoare celei din Alleluia din oratoriul Messia de Händel.

Sonatele lui Corelli sunt împărţite în două tipuri, relativ distincte: da chiesa (de cântat în biserică) şi da camera. Primele se cântă de obicei cu acompaniament de orgă, celelalte cu clavecin. Dar, indiferent de caracterul lor, aceste compoziţii se caracterizează prin melodia de mare nobleţe, pe cât de simplă, pe atât de rafinată, şi prin alternanţa dintre tonul major şi cel minor, specifică muzicii populare italiene.

Nu toate dintre aceste lucrări sunt cunoscute astăzi publicului larg. Cu ocazia sărbătorii Nașterii Domnului se cântă al optulea Concerto grosso din op. 6, Concerto per la Notte di Natale, în sol minor (Concert pentru noaptea de Crăciun). Dintre cele 6 Sonate da camera de Corelli, care fac parte din ciclul de 12 Sonate pentru vioară şi bas continuo, op. 5, se cântă în mod curent o singură lucrare, ultima, intitulată La Follia, în re minor, alcătuită din 23 de variaţiuni pe tema unui vechi dans popular portughez. Ea este complet diferită faţă de partiturile care o preced, atât prin formă, cât şi prin conţinut. Prima menţiune a unei melodii cu titlul La Follia a fost făcută de Salinas în 1577, formula ei muzicală fiind frecvent folosită în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. Mai mult decât passacaglia şi ciaccona, follia servea ca bază pentru variaţiuni. Această ultimă partitură din op. 5 este considerată pe bună dreptate concluzia artistică a sonatelor instrumentale ale lui Corelli, dar şi a carierei sale de violonist, pentru că, în mod special aici, se întrevăd aspectele de tehnică şi de expresie violonistică proprii muzicianului italian. Celelalte sonate din acest opus sunt alcătuite invariabil dintr-un preludiu, în tempo rapid sau lent, urmat de dansuri cu caracter diferit, cultivate în suitele instrumentale ale epocii baroce: sarabandă, gigă, gavotă, allemandă, courantă. Pe o structură dată, Corelli scrie însă o muzică de mare diversitate şi bogăţie, surprinzând adesea prin caracterul melodiilor care se supun ritmului respectiv şi prin colorit.

Costin Tuchilă

 Concerto per la Notte di Natale – Europa Galante, dirijor: Fabio Biondi

La Follia 

 Concerto grosso op. 6, nr. 4 – partea I