Proiecte organizate de rețeaua ICR în cadrul Programului Național „Anul 2014 – Anul Brâncoveanu”

anul brancoveanu icr

Institutul Cultural Român de la Berlin 

Institutul Cultural Român de la Berlin organizează, în colaborare cu Ambasada României de la Berlin, o expoziţie şi proiecția unui film documentar prin care este marcat tricentenarul Brâncoveanu în Germania, în perioada 20 noiembrie–2 decembrie 2014. Expoziţia Brâncoveanu 300 – Tradiţia continuă, realizată cu sprijinul Uniunii Arhitecţilor din România, va avea loc în spaţiile de reprezentare ale Ambasadei României la Berlin, urmând a fi expusă şi cu ocazia marcării Zilei Naţionale a României. O suită de 40 de panouri fotografice de mari dimensiuni (cca. 70 x 100 cm) va ilustra fenomenul cunoscut sub numele de artă și arhitectură brâncovenească. Fiecare panou fotografic va fi însoțit de un text explicativ. Expoziția va fi prezentată de Marius Marcu Lăpădat, decan la Facultății de Arhitectură de Interior din cadrul UAUIM, și co-realizator al conceptului expoziţiei de faţă, împreună cu Acad. Răzvan Theodorescu şi cu prof. univ. Augustin Ioan, Preşedintele Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. Vernisajul expoziţiei va fi însoţit de proiecția filmului documentar, dedicat Mânăstirii Hurezi, intitulat Sub aripa lui Constantin Brâncoveanu – Ctitoria Hurezi, regizor: Cristian Amza și produs de postul naţional de televiziune TVR +.

Institutul Cultural Român de la Bruxelles 

Pentru a marca împlinirea a 300 de ani de la martiriul Brâncovenilor, Institutului Cultural Român de la Bruxelles va organiza expoziţia Brâncoveanu – Tradiţia continuă la Bruxelles, în colaborare cu echipa europarlamentarei Adina Ioana Vălean şi cu sprijinul misiunilor diplomatice ale României în Belgia (Reprezentanţa Permanentă a României pe lângă UE şi Ambasada României în Belgia), la Parlamentul European, în perioada 10–14 noiembrie 2014. La vernisajul expoziţiei, marţi, 11 noiembrie 2014, vor fi prezenţi academicieni, profesori şi rectori din diferite instituţii de învăţământ superior din România; va participat şi prof. dr. arh. Marius Marcu-Lăpădat, decanul Facultăţii de Arhitectură de interior și co-autor al expoziţiei. Expoziţia a fost organizată în urma colaborării dintre acad. prof. dr. Răzvan Theodorescu, prof. dr. arh. Marius Marcu-Lăpădat şi prof. dr. arh. Augustin Ioan, cu sprijinul Uniunii arhitecţilor din România şi al ARCUB. La Bruxelles vor fi expuse 25 de panouri, din cele 40 care formează expoziția, în armonie cu suprafaţa spaţiului de expunere din Foyer (PE). Panourile vor fi expuse temporar în localurile Reprezentanţei Permanente a României.

constantin-brancoveanu

Institutul Cultural Român de la Budapesta

Institutul Cultural Român de la Budapesta organizează, în cadrul seriei de evenimente dedicate arhitecturii ,,Luna Arhitecturii” (6 octombrie–1 decembrie), expoziţia Tradiţia continuă – Brâncoveanu 300, concepută de prof. dr. arh. Marius Marcu Lăpădat de la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, la sediul Reprezentanţei Comisiei Europene la Budapesta, în perioada 13–27 octombrie 2014. În data de 13 octombrie, după vernisajul expoziţiei, a avut loc masa rotundă pe tema utilizării caracteristicilor arhitecturale brâncoveneşti în arhitectura contemporană din România şi impactul acesteia pe plan internaţional. Din partea României a participat dr. Augustin Ioan, iar din partea maghiară au fost invitați: dr. Zorán Vukoszávlyev, reprezentantul Camerei Arhitecţilor din Ungaria, profesor universitar la Universitatea Politehnică din Budapesta, catedra de Istoria Arhitecturii şi a Patrimoniului Naţional, prof. János Krähling, şeful catedrei de Istoria Arhitecturii şi a Patrimoniului Naţional de la Facultatea de Arhitectură a Universitaţii de Ştiinţe şi Economie din Budapesta şi dr. Péter Sugár, arhitect laureat cu premiul „Ybl” , membru al Academiei de Arte „Széchenyi” , profesor universitar la aceeaşi universitate. Dezbaterea va fi axată pe utilizarea caracteristicilor arhitecturale brâncoveneşti în arhitectura contemporană din România.

Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” de la Chișinău 

Expoziția Constantin Brâncoveanu şi epoca sa, la Galeria la Rond (18 iulie–11 august 2014), pentru marcarea a 300 de ani de la martiriul lui Constatin Brâncoveanu şi a fiilor acestuia, anul 2014 fiind declarat Anul Constantin Brâncoveanu. Expoziţia stradală a prezentat o serie de imagini şi documente legate de viaţa şi faptele lui Constantin Brâncoveanu și opinii ale istoricilor cu privire la personalitatea şi epoca sa. În cadrul manifestării au luat cuvântul: acad. Valeriu Matei, directorul Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” de la Chişinău, istoricii Silvia Corlăteanu, Gheorghe Negru şi Valentin Constantinov, scriitorii Vitalie Ciobanu, Iulian Filip şi Nichita Danilov, directorul adjunct al Institutului Cultural Român de la Chişinău.

bis sf gheorghe nou

Suită de manifestări dedicate comemorării a 300 de ani de la martiriul Brâncovenilor în perioada 7–15 august 2014, în organizarea Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” de la Chişinău. Evenimentul a cuprins: 1. Tabără de pictură și grafică la Soroca, încheiată cu expoziția Arta românească – tradiție și contemporaneitate. Au participat: Anatol Danilișin (Chișinău), Ghenadie Tâciuc (Chișinău), Anatol Lazarev (Chișinău), Petru Jireghea (Chișinău), Florentin Leancă (Chișinău), Cristian Diaconescu (Iași). 2. Conferințele: Epoca lui Constantin Brâncoveanu (14 august), la Biblioteca „Basarabia” din Soroca, acad. Valeriu Matei; Secolul XVII românesc și epoca lui Constantin Brâncoveanu, dr. Silvia Corlăteanu, Institutul de Istorie al AȘM, „Domnitorul martir Constantin Brâncoveanu – fondator al stilului brâncovenesc”, dr. Valentin Constantinov, Institutul de Istorie al AȘM; Realizări culturale în Țara Românească în perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu, paroh Sorin Huluță, Parohia „Sfinţii Martiri Brâncoveni” din Soroca; Sfântul martir Constantin Brâncoveanu. 3. Expoziția Constantin Brâncoveanu și epoca sa (15 august), la Biserica „Sfinţii Martiri Brâncoveni” din Soroca. Expoziția a prezentat imagini, date biografice legate de Constantin Brâncoveanu, opinii ale istoricilor și criticilor cu privire la personalitatea și epoca sa. Parteneri: Asociația „Grigore Vieru – Soroca” , Parohia „Sfinţii Martiri Brâncoveni” , Biblioteca „Basarabia”, Muzeul de Istorie și Etnografie din Soroca.

Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” de la Chișinău a organizat expoziția Constantin Brâncoveanu și epoca sa pentru a marca 300 de ani de la martiriul lui Constantin Brâncoveanu și a fiilor acestuia, în cadrul seriei de expoziţii de la Vălenii de Munte. Lucrările au fost expuse la Casa Memorială „Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte, în perioada 17–24 august 2014.

În colaborare cu Asociaţia Istoricilor „Grigore Vieru” din Soroca, în perioada 19 septembrie–17 octombrie 2014, expoziţia Constantin Brâncoveanu şi epoca sa a fost deschisă și la Liceul Teoretic din satul Visoca, raionul Soroca. La eveniment au participat: directorul ICR Chişinău, acad. Valeriu Matei, preşedintele Asociaţiei „Grigore Vieru” din Soroca, Ana Bejan, conducerea Liceului Teoretic din Visoca şi reprezentanţi ai autorităţilor locale.

Institutul Cultural Român „Dimitrie Cantemir” de la Istanbul

Institutul Cultural Român „Dimitrie Cantemir” de la Istanbul va organiza, în perioada 11 noiembrie–12 decembrie 2014, expoziția și lansarea de carte Constantin Brâncoveanu – 300, la sediu. Asociația culturală Dar Development Association a realizat în cadrul unui proiect cultural finanțat de AFCN o expoziție și un album documentar cu titlul Constantin Brâncoveanu – 300. Albumul, în ediție bilingvă româno-engleză, conține 300 de documente de arhivă privitoare la domnia lui Constantin Brâncoveanu, numărul acestora fiind ales simbolic la 300 de ani de la tragica moarte a domnitorului muntean și a celor patru fii ai săi. Cu această ocazie, publicul prezent va avea posibilitatea să se familiriarizeze cu date și fapte din viața și domnia principelui muntean. Expoziția cuprinde 25 de panouri cu dimensiuni între 50×70 cm și 100×120 cm. Institutul Cultural Român „Dimitrie Cantemir” de la Istanbul găzduieşte expoziția și lansarea albumului documentar pe data de 11 noiembrie. Expoziția va fi deschisă timp de o lună la sediul institutului. Cu această ocazie, directorul ICR Istanbul, Dr. Silvana Rachieru, va susține prezentarea Pe urmele lui Brâncoveanu în Istanbulul contemporan. Expoziția și vernisajul albumului Constantin Brâncoveanu – 300 aduc în atenția publicului un episod important din moștenirea culturală comună. De asemenea, calitatea foarte bună a tipăriturii face ca albumul să fie de real interes pentru cercetătorii din domeniul osmanisticii. Albumul va fi distribuit în principalele biblioteci universitare și ale centrelor de cercetare din Istanbul.

sf c brancoveanu

Institutul Cultural Român de la Londra

Participare românească, pentru a șaptea oară consecutiv, la Târgul Internațional de Carte de la Londra (8–10 aprilie) – unul dintre cele mai mari evenimente ale industriei mondiale de carte, destinat profesioniștilor din domeniu – cu un program conceput și organizat de Institutul Cultural Român, prin Institutul Cultural Român de la Londra și Centrul Național al Cărții, în parteneriat cu Ambasada României la Londra, Asociația pentru Performanță și Cultură, Literature Across Frontiers, English PEN, British Centre for Literary Translation, AmazonCrossing și European Bookshop din Londra. Participarea românească a fost, în același timp, un omagiu adus voievodului Constantin Brâncoveanu care, la 300 de ani după martirajul său, rămâne în continuare o referință culturală și morală pertinentă. Pentru a-l comemora pe marele voievod, formele stilului brâncovenesc, moștenirea sa cea mai durabilă, precum și culorile iconografiei brâncovenești au format suportul vizual al standului românesc, precum și al tipăriturilor adiacente. Proiect implementat în colaborare cu Centrul Național al Cărții.

Institutul Cultural Român de la New York

Institutul Cultural Român de la New York comemorează 300 de ani de la martirajul Sfinţilor domnitori Brâncoveni prin expoziţia de grafică şi pictură Rădăcini brancoveneşti / Brancovan Roots, ce aparţine artistului plastic Elena Murariu, 24 octombrie–7 noiembrie 2014. Expoziţia cuprinde 32 de lucrări ce au avut ca sursă de inspiraţie viaţa Sfinţilor Brâncoveni, arta brâncovenească şi tradiţiilor spaţiului românesc. La vernisajul expoziţiei, va lua cuvântul curatorul expoziţiei, Monica Morariu şi directorul Muzeului Naţional al Ţăranului Român, Virgil Niţulescu, care va susţine prelegerea Civilizaţia de la începutul modernismului românesc, exact de la începutul domniei lui Constantin Brâncoveanu, până la intrarea României în contemporaneitate şi va fi lansat albumul bilingv română-engleză Rădăcini brâncoveneşti / Brancovan Roots, un catalog orientativ al expozițiilor închinate de Elena Murariu Sfinților Brâncoveni. De asemenea, va fi prezentat şi albumul Constantin Brâncoveanu – Puterea viziunii. Textele sunt scrise de acad. Răzvan Theodorescu, Doina Mândru, Nicoletta Isar şi Elena Murariu. La evenimentul de la ICR New York va fi prezentat un slide-show cu imagini de atelier ale artistei şi cu fotografii ale unor lucrărilor prezentate în alte expoziţii şi va fi proiectat filmul documentar Puterea viziunii, realizat de Marilena Rotaru pentru TVR 2. Documentarul este dedicat proiectului Elenei Murariu închinat Sfinţilor Brâncoveni fiind realizat în cadrul programului TVR consacrat Anului Brâncoveanu. Filmul a fost difuzat pe data de 3 august 2014 pe TVR 2. Expoziţia, slide-show-ul şi filmul documentar vor fi itinerate la Biserica Sfânta Maria din Queens şi la Biserica Sf. Ioan Valahul din Alpine, New Jersey. De asemenea, Asociaţia Communauté Moldave du Québec, condusă de Ala Mîndicanu, a solicitat prezentarea slide-show-ului şi a filmului Marilenei Rotaru la Montréal, urmând ca evenimentul să fie mediatizat la radio şi la televiziune.

Institutul Cultural Român de la New York organizează o serie expoziții dedicate arhitecturii românești din diferite perioade istorice, solicitând în acest sens colaborarea profesorului univ.dr. arhitect Sorin Vasilescu. Primul proiect major din această serie este expoziția Brâncoveanu – Treasures in Romanian and European Patrimony, realizată cu prilejul comemorării a 300 de ani de la matiriul sfinților Brâncoveni. De asemenea, această expoziție aduce un omagiu patrimoniului arhitectural de secol XVII, început de secol XVIII pe care-l deține România, prezentând publicului american monumente emblematice ale stilului brâncovenesc, a căror valoare le înscrie pe lista patrimoniului european și universal. La vernisajul de la sediul ICR New York, din data de 3 octombrie 2014, au vorbit: prof.univ. dr. arh. Sorin Vasilescu de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București; prof. univ. dr. architect Livio Dimitriu de la Pratt Institute din New York, Doina Uricariu – doctor în poetică și stilistică, și director al ICR New York, Eduard Andrei – doctor în istoria artei. Expoziția organizată la sediul ICR New York a avut ca interval de expunere perioada 3-16 octombrie. Această expozitie va fi apoi itinerată, până la sfârșitul lunii, la The New York School of Interior Design. Proiect implementat de EUNIC.

Institutul Cultural Român de la Paris 

Institutul Cultural Român de la Paris a organizat o serie de evenimente pentru a marca 300 de ani de la martirajul domnitorului Brâncoveanu, în cadrul celei de-a patra ediții a Festivalului „Din Dragoste pentru Frumos” (29 mai–1 iunie) desfășurat la Catedrala Mitropolitană Sfinţii Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail, Biserica Saint Sulpice, Cripta Puțului, Reședința Mitropolitană Limours, Institutul Cultural Român de la Paris, Ambasada României la Paris. Din cadrul seriei fac parte: conferința Martirul și poetul – Constantin Brâncoveanu oglindit în imnografia lui Ioan Alexandru, conferenţiar invitat dr. teolog și scriitor Costion Nicolescu; Expoziția de caligrafie și grafică sacră Rădăcini brâncovenești, artist invitat Elena Murariu, difuzarea filmului Un chip de lumină – Arhimandritul Ioan, Starețul Mănăstirii Hurezi 1692–1726, scenariul și regia Iuliana Mateescu; masa rotundă în jurul filmului, invitați: Anca Vasiliu, cercetător la CNRS și Iuliana Mateescu, producător; și o conferinţă despre arta epocii brâncoveneşti, susţinută de Monahia prof. dr. Atanasia, istoric de artă şi muzeograf al Mănăstirii Stavropoleos (Bucureşti). Proiect implementat de Direcţia Românii din Afara graniţelor şi Limba română.

Cu ocazia celebrării Anului Brâncoveanu, Institutul Cultural Român de la Paris organizează conferinţa istoricului Matei Cazacu, cu titlul Constantin Brâncoveanu, de la prinţul aurului la martirul creştin, urmată de proiecţia unui documentar dedicat lui Constantin Brâncoveanu, în data de 27 octombrie 2014, la Sala Bizantină a Palatului Béhague. Filmul documentar este realizat de Georges Boisnard, cu sprijinul arheologului prof. univ. dr. Sergiu Iosipescu.

biserica stavropoleos

Institutul Cultural Român de la Praga 

Institutul Cultural Român de la Praga a marcat împlinirea a 300 de ani de la martiriul Brâncovenilor, prin organizarea proiecţiei, la sediu, în data de 12 iunie 2014, a două episoade biografice despre Doamnele şi Domniţele Brâncovence, din seria de documentare a realizatorului Anca Filoteanu. Martiriul a avut loc pe data de 15 august 1714: Constantin Brâncoveanu a fost executat la Istanbul, împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ştefan, Radu şi Matei), astăzi cinstiţi de Biserica Ortodoxă Română ca Sfinţii Mucenici Brâncoveni.

Institutul Cultural Român de la Varşovia

Institutul Cultural Român de la Varşovia organizează la Białystok un eveniment dedicat Anului Brâncoveanu care va consta în expoziţia Brâncoveanu 300. Tradiţia Continuă , o prezentare despre stilul brâncovenesc susţinută de prof. dr. arh. Marius Marcu‐Lăpădat, decan al Facultăţii de Arhitectură de Interior din cadrul Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, o prelegere despre arhitectura românească susţinută de Françoise Pamfil, redactor-şef al revistei „Arhitectura” din Bucureşti şi o recepţie. Expoziţia va fi deschisă publicului în perioada 28 noiembrie–31 decembrie 2014. Momentul central dedicat Anului Brâncoveanu şi, totodată, Zilei Naţionale a României, va avea loc în spaţiul expoziţional al Facultăţii de Arhitectură a Universităţii Politehnice din Białystok. Proiectul este realizat în colaborare cu Consulatul Onorific al României la Białystok, consul Ewa Moroz-Ustymowicz.

 Institutul Cultural Român de la Viena 

Proiecţia filmului documentar Un chip de lumină – Arhimandritul Ioan, stareţ al mânăstirii Hurezi între anii 1692 şi 1726, în contextul marcării Anului Brâncoveanu, în data de 21 mai, la sediul Institutului Cultural Român de la Viena. Proiecţia a fost urmată de prelegerea Mănăstirea Hurezi: un monument reper al artei brâncoveneşti, susţinută de Doina Petrescu, arhitect, specialist în restaurarea monumentelor istorice. Partener: Ambasada României la Viena.

De asemenea, Institutul Cultural Român de la Viena organizează expoziţia itinerantă Brâncoveanu în documente de arhivă, care se va desfășura la sediu, în perioada 28–30 octombrie 2014. În data de 28 octombrie va fi prezentat la sediul ICR Viena volumul omagial Constantin Brâncoveanu 300 – documente de arhivă. Expoziţia fotodocumentară prezintă într-un format grafic deosebit o colecţie de documente de cancelarie brâncovenească inedite, elemente de sigilografie precum şi documente legate de moştenirea brâncovenească, toate aflate în păstrare la Arhivele Naţionale Centrale din Bucureşti. Proiectul este dezvoltat de Asociaţia DAR Development şi finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.

Rădăcini brâncovenești

afis radacini brancovenesti

Muzeul Național al Țăranului Român vă așteaptă joi, 27 iunie 2013, ora 18.00, Sala „Irina Nicolau”, la vernisajul expoziției Rădăcini brâncovenești de Elena Murariu, curator: Monica Morariu.

Lucrările prezentate au ca sursă de inspirație viața Sfinților Brâncoveni, arta brâncovenească și tradițiile spațiului românesc. Această expoziție este prima dintr-o serie de astfel de manifestări dedicate de artistă Sfinților Brâncoveni, la 300 de ani de la martiriul acestora, și cuprinde lucrări de grafică și pictură. Expoziția va fi prezentată de acad. Răzvan Theodorescu.

arta brancoveneasca

Cu acest prilej, va fi lansat și volumul Rădăcini brâncovenești, care constituie un catalog orientativ al expozițiilor închinate de artistă Sfinților Brâncoveni.

Elena Murariu a studiat la Universitatea Națională de Arte din București, promoția 1987, și s-a specializat în restaurare de pictură murală la ICCROM, Roma. Activează ca restaurator de pictură murală în domeniul monumentelor istorice. Activitatea sa artistică s-a concretizat în lucrări de artă sacră de tradiție bizantină. A participat la diverse expoziții din țară și străinătate. Mai multe premii și distincții au consacrat recunoașterea valorii lucrărilor sale din domeniul restaurării, cât și a celor din domeniul artei sacre.

Expoziția va putea fi vizitată la Sala „Irina Nicolau” până în ziua de 19 iulie 2013, de marți până duminică, între orele 10.00–18.00.

 

Din Bucureștiul de altădată: Istoria Primăriei Capitalei (1)

Doamnelor şi domnilor, am început prezentarea primarilor, persoane importante în devenirea unui oraş, şi nu unul oarecare, ci tocmai Capitala. Dar, înainte de a continua cu lista edililor, am considerat necesar să amintim şi de instituţia pe care au condus-o atâţia primari, unii care au făcut servicii deosebite oraşului aducându-l la statutul de ,,micul Paris”, alţii care nu şi-au lăsat „amprenta” privind dezvoltarea acestui oraş. După cum bine ştiţi, hrisovul emis la 20 septembrie 1459 constituie prima atestare documentară a oraşului Bucureşti, iar pentru istoricul administraţiei Capitalei, cea mai veche „carte” cunoscută până în prezent şi în care sunt menţionate îndatoririle „judeţului” (viitorul primar) şi a ajutoarelor sale, cei 12 „pârgari” (viitori consilieri), este actul emis de „Necula al lui Bobanea” la 13 mai 1563, prin care acesta întărea lui Gheorman grecul şi fiilor săi „o prăvălie ce este lângă Biserica Domnească”, aşa cum stă scris şi pe portalul Primăriei Capitalei.

Judeţul şi pârgarii reprezentau oraşul faţă de domn, faţă de marii dregători, faţă de celelalte oraşe şi aveau în grijă proprietatea orăşenească, delimitarea acesteia, stabileau hotărniciile şi măsurătorile locurilor de casă, judecau unele neînţelegeri dintre localnici, se ocupau de strângerea dărilor şi de executarea prestărilor în muncă sau servicii şi multe altele… Nu-i aşa că vi se pare normal, doamnelor şi domnilor, ca aleşii să aibă atribuţii multiple şi să se îngrijească de progresul oraşului, fiindcă mie mi se pare că este firesc dar şi obligaoriu! De ce ? Fiindcă şi-au asumat „riscul” de a ocupa aceste importante funcţii. Judeţul şi pârgarii erau aleşi anual, de obicei primăvara, de către obştea târgului. Trebuie menţionat însă că oraşele, inclusiv Bucureştiul, aveau o administraţie dublă. Alături de administraţia aleasă de orăşeni exista administraţia domnească reprezentând dreptul de stăpânire al domnului asupra moşiei sale, oraşul.

Pe vremea lui Constantin Brâncoveanu*) obligaţiile administraţiei locale sunt trecute pe seama dregătorilor domneşti, Capitala nemaiavând un „cârmuitor” ales de obştea orăşenilor.

În perioada Regulamentului Organic, bucureştenii vor avea din nou dreptul de a alege primii gospodari ai oraşului. Astfel, în toamna anului 1831 a fost creat primul „sfat orăşenesc” compus din cinci „mădulari” (membri) şi s-a stabilit sediul unei „Case a Sfatului sau a magistratului”, până atunci sediul acesteia fiind locuinţa celui ce se afla în fruntea administraţiei. Potrivit procedurilor Regulamentului Organic, la 2 decembrie 1831 a fost ales Sfatul Orăşenesc al Poliţiei Bucureştilor. Acesta se afla în subordinea Departamentului din Lăuntrul (Ministerul de Interne), iar membrii erau aleşi anual de reprezentanţii mahalalelor care aveau 25 de ani împliniţi şi un venit de 5.000 lei. „Sfatul orăşenesc” a fost înlocuit cu „Sfatul Municipal”. La 31 martie 1864, domnitorul Al. I. Cuza**) a promulgat Legea Comunală, conform căreia oraşul Bucureşti a fost declarat Comună urbană a judeţului Ilfov, condusă de un primar împreună cu Consiliul Comunal. Membrii acestuia erau aleşi direct de către adunarea alegătorilor, care se desfăşura odată la patru ani. Primarul, numit dintre cei trei consilieri care întruniseră cele mai multe voturi, mai avea şase „ajutoare”. Primul primar al oraşului Bucureşti a fost generalul Barbu Vlădoianu, iar ajutoarele sale: Pavel G. Tetorian, Hristea Polihroniade, Nic. Golescu, Ghiţă Gherasi, Mihail Căpăţâneanu, Alex. I. Boronescu.

Doamnelor şi domnilor, poate că noi, trăitori în mileniul trei nu mai ne gândim la începuturile acestei importante instituţii, ci la obligaţile ei prezente, la aglomeraţia urbană, la străzile cu gropi, la promisiunile făcute de edili, la canalizare, iluminat public, parcuri, metrou, clădiri vechi şi noi, dar cred că vom înţelege mai bine rostul Primăriei dacă îi cunoaştem istoria.

Vom continua! Până atunci vă oferim mai jos o selecție de imagini ale Bucureștiului văzut de pictori de ieri și de azi.

Pușa Roth

*) Constantin Brâncoveanu (1654–15 august 1714), mare boier, Domn al Țării Românești între 1688 și 1714 și nepot al domnitorului Șerban Cantacuzino. În perioada în care a domnit, Țara Românească a cunoscut o perioadă de înflorire culturală și de dezvoltare a vieții spirituale.

În 1714, pe 15 august, a fost executat la Istanbul, împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei), precum și cu sfetnicul său, Ianache Văcărescu. Cu toții sunt venerați de către Biserica Ortodoxă Română, sub numele de Sfinții Mucenici Brâncoveni.

**) Alexandru Ioan Cuza sau Alexandru Ioan I (n. 20 martie 1820, Bârlad, Moldova, astăzi în România–d. 15 mai 1873, Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România. A participat activ la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 și al Țării Românești, înfăptuindu-se astfel unirea celor doua țări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea unirii de către puterea suzerană și puterile garante și apoi pentru desăvârșirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unității constituționale și administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova și Țara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la București, cu o singură adunare și un singur guvern.

Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliție a partidelor vremii, denumită și Monstruoasa Coaliție, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacționat astfel față de manifestările autoritare ale domnitorului.

Bucureștiul în pictura românească

Sava Henția, Târgul Moșilor

Nicolae Grigorescu, Vedere din București

Ștefan Luchian, Periferie (Mahalaua Dracului)

Theodor Pallady, Strada Slătineanu

Theodor Pallady, Biserica Silvestru

Iosif Iser, Peisaj cu case în București

Marius Bunescu, Vedere din București

Lucian Grigorescu, Turnul Bărăției

Alexandru Phoebus, Stradă din București

Tia Peltz, Peisaj citadin, colț Calea Văcărești cu Mircea Vodă

Spiru Vergulescu, Strada Gabriel Peri

Mihai Potcoavă, Toamna la Băneasa

Mihai Potcoavă, Iarnă pe strada Mântuleasa

Mihai Potcoavă, Casă veche în București

Petre Chirea, Parcul Cișmigiu, efect de primăvară

Petre Chirea, După ploaie în Cișmigiu

Petre Chirea, Case vechi pe strada Dudești

Petre Chirea, Iarna pe strada Berzei

Petre Chirea, Ploaie pe strada Lipscani

Vasile Popa, Peisaj din Bucureștiul vechi

Vasile Popa, Iarna pe strada I. L. Caragiale

Doru Cristian Deliu, Casa de Depuneri a vechiului București

Doru Cristian Deliu, Ateneul Român

Bogdan Mihai Radu, Ateneul acompaniat de flori

Fiziologia gustului: Sufrageria strămoşilor noştri

Ne vom opri astăzi prin secolul al XVIII-lea, mai precis pe la anul 1718, când la Veneţia apărea Istoria modernelor revoluţii ale Valahiei, scrisă de Anton-Maria Del Chiaro Fiorentino, fostul secretar al domnitorului Constantin Brancoveanu. Despre autorul cărţii, Nicolae Iorga face o prezentare succintă dar plină de înţelesuri: ,,Acest străin care ne înţelege şi ne iubeşte”– şi tot Iorga adaugă: ,,Ce rar ne-am împărtăşit noi de iubirea acelora pe care i-a îmbrăţişat larga, naiva noastră ospitalitate.”

În carte, adaugă marele istoric, ,,ni se descriu, cu pitoreşti amănunte pe care ar fi păcat să le uităm, scene vii din viaţa bătrânilor noştri.” În Istoria modernelor revoluţii ale Valahiei, Del Chiaro descrie, printre altele, sufrageria strămoşilor noştri: ,,Odaia de mâncare se numeşte casa mare. Casele mari iară au şi terase spre grădini, unde se ia masa în timpul verii, pe răcoare. Masa pe care se mănâncă e în felul celor din sălile de mâncare catolice, neauzindu-se la valahi de mese ovale sau rotunde, în mijlocul odăii. Comesenii se aşează de o parte şi de alta a mesei, pe bănci lungi, cu spătare acoperite de lăicere. Capul mesei e rezervat stăpânului casei sau unei persoane de vază. Faţa de masă e din pânză de casă lucrată din in foarte subţire, ca şi şervetele, dar când aceastea nu ajung pentru numărul comesenilor, atunci se servesc de un ştergar lung, cu care se acoperă de obicei farfuriile şi tacâmurile şi cu care comesenii îşi potrivesc o porţiune pe post de şervet. Până se şerveşte masa, invitaţii se întreţin cu gazda în odaia sa, unde se serveşte vodcă şi se aduce apă pentru spălatul mâinilor… Fiecare se aşează apoi după rang… Dacă e zi de sărbătoare îşi urează reciproc sănătate şi aceeaşi întâlnire pentru anul viitor, după care stăpânul casei bea primul pahar cu vin. La vlahi nu e obiceiul să se ceară de băut, ci se aşteaptă invitaţia gazdei care oferă de băut în acelaşi pahar, care trece din mână în mână.” Cu bine şi cu bucurie.

Pușa Roth

Din Bucureștiul de altădată: Grădinile brâncovenești

Grădinile bucureştene au ajuns la mare cinste în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, mare iubitor de artă şi de cultură, spirit deosebit de rafinat pentru epoca sa.

În documentele emise în timpul lui Brâncoveanu sunt amintiţi doi grădinari şefi ai săi: unul Toma, de pe la 1695, celălalt, Frîncu, pe la 1701. În subordinea grădinarului şef se aflau 20 de grădinari, ceea ce demonstrează amploarea grădinii domneşti. În mijlocul ei, pe la 1707, din ordinul lui Brâncoveanu, s-a ridicat un mare pavilion sau chioşc, împodobit cu coloane sculptate şi cu picturi. Pavilionul sau chioşcul era folosit de voievod ca sufragerie în timpul verii, dar şi ca loc de odihnă, după masă.

Referindu-se la această grădină, celebrul secretar al domnului, Del Chiaro afirmă că „era foarte frumoasă, de formă pătrată şi desenată după bunul gust italian”.

Călătorul englez Chishull, care a sosit la curtea lui Constantin Brâncoveanu în anul 1702, laudă grădinile domneşti pe care le-a văzut în Bucureşti şi aminteşte de grădinile şi curţile foarte întinse „ale caselor boiereşti din oraş”, precum şi de „viile şi grădinile foarte îngrijite” aflate lângă Mănăstirea Cotroceni.

Tot în acea perioadă, între mănăstirile Sfinţii Apostoli şi Antim, pe malul drept al Dâmboviţei, se afla renumita grădină a Stolnicului Constantin Cantacuzino care, pe lângă zona de distracţie, mai cuprindea o livadă şi un heleşteu bogat în peşte.

În apropiere de Mănăstirea Antim se afla şi grădina boierilor Rudeni, pomenită într-un document din 7 iunie 1766, când se face o cercetare „asupra locului pă unde au fost din început curtea şi grădina boierilor Rudeni. Dau mărturie Drăghici băcanul i Nica Călăreţul şi Dragomiriţă, ce au fost grădinar la boerii Rudeni, oameni bătrâni de câte 60 de ani.”

Pușa Roth

Din Bucureștiul de altădată: Vechile mahalale (V)

Continuăm incursiunea prin vechiul Bucureşti, prezentând alte cartiere de altădată (mahalale, cum erau numite odinioară).

Mahalaua Prundului era numită aşa probabil după prundul de pe malul râului Dâmboviţa. În anul 1682, Teofan Simonahul a construit o biserică, iar în 1693 aflăm dintr-un document că această mahala se întindea până la mahalaua Calicilor. Conform unui document din 3 noiembrie 1708, este menţionată o casă în mahalaua Prundului, iar la 8 iunie 1709, Manolache cupariul face un schimb cu Mitropolia, primind un loc „aici… în Bucureşti”, în aceeaşi mahala a Prundului, „alăturea cu locul casii lui”. Dădea în schimb o pivniţă cu două prăvălii şi cu case deasupra pivniţei. Mahalaua se întindea pe prundul Dâmboviţei, în faţa Curţii Domneşti (cam pe unde se află astăzi staţia de metrou Unirii). Aici, Teofan Simonahul a clădit o biserică din piatră, cu chilii, care a fost închinată ca metoh al Mitropoliei la 21 septembrie 1682. Ulterior, domniţa Bălaşa, fiica voievodului Constantin Brâncoveanu, a înălţat alături cunoscuta biserică Domniţa Bălaşa care, în timp, a schimbat şi numele mahalalei în Domniţa Bălaşa, aşa cum figurează în catagrafia din anul 1798, unde este menţionată ca având 53 de case.

Mahalaua Popescului se numără şi ea printre cele mai vechi din Bucureşti, deşi documentar este atestată abia la 1718. În această mahala se afla jitniţa domnească sau magazia cu grâne a voievodului. Din alte documente aflăm că în mahalaua Popescului s-au aşezat cei dintâi evrei veniţi din Spania, care au făcut şi o sinagogă aici. Numele ei este menţionat într-un zapis de la 1 februarie 1740, prin care Aişea cadâna, fosta soţie a răposatului Bairam-aga, căpitanul de lupcani, vinde cu 250 de taleri lui Iordache Canela, biv-vtori armaş, casa ei aflată „în mahalaua Popescului”. Într-un alt zapis din 26 iunie 1740, Neagoe Gorgăneanul (de la Gorgan) şi cu soţia sa Ioana vând lui Constantin Tuiungiul „o casă… aici, în mahalaua Popescului, după jitniţa domnească”. Conform catagrafiei din 1798, mahalaua Popescului are 155 de case, fiind a treia mahala din Bucureşti, sub raportul numărului de locuitori, după mahalalele Sfântu Gheorghe Vechi şi Sfântu Gheorghe Nou.

Mahalaua Radu Vodă cuprindea toate uliţele dimprejurul Mănăstirii Radu Vodă. Conform pisaniei, „această sfântă şi dumnezeiască mănăstire care este hramul Sfânta Troiţă, din temelie e zidită de luminatul domn Io Alexandru Voievod, fecior lui Mircea Voievod, nepot lui Mihnea Voievod cel Bătrân, când a fost în cursul anilor 7076 de la facerea lumii (1568) şi au fost cu pace până în zilele lui Mihai Voievod, la cursul anilor 7103 (1595) până au venit Sinan Paşa cu oaste asupra lui Mihai Voievod şi după aceea, bătând pe Mihai Voievod, băgat-au iarbă de tun în sfânta biserică. Iar după aceia, pogorât-au Mihai Vodă cu Batăr Jicman (Sigismund Bathori) craiul unguresc, cu oaste asupra lui Sinan Paşa; iar Sinan Paşa a dat dosul a fugi, şi aprinse iarbă de tun în biserică, şi s-au sfărâmat din temelie. Şi au trecut ani 27 de când s-au sfărâmat. Stătut-au pustie, până au dăruit Dumnezeu de au venit prea luminatul Io Radu Voievod, feciorul Mihnei, nepot lui Alexandru Voievod şi a stătut domn Ţării Româneşti în cursul anilor 7122 (1614). Deci iar au început de a zidi din temelie până au săvârşit. Că de când s-au sfărâmat până au săvârşit-o a doua oară, au trecut ani 31, iar după ce au dăruit Dumnezeu domnia Radului Voievod în Ţara Moldovei şi au stătut a fi iubit fiul său Alexandru Voievod domn Ţării Româneşti, ce cât a rămas nesăvârşită de zugrăvit de Radu Voievod, săvârşit-au fiul său Alexandru Voievod la cursul anilor 7123 (1615)”.

Paul din Alep, care a vizitat această mănăstire în august 1657, spune că „e pusă pe o lature a oraşului, pe o colină înaltă, înconjurată de râu şi de apă stătătoare, iar atunci când vin apele mari, nu se poate ajunge la mănăstire decât pe un pod de lemn; zidirea ei e foarte frumoasă, biserica e mare şi spaţioasă, mult împodobită şi acoperită peste tot cu picturi. La partea despre miazăzi e locul mormintelor domnilor şi bolţile acestor morminte sunt făcute din marmoră albă, împodobite cu văluri de stofe, ţesute cu fir”.

Mănăstirea Radu Vodă a fost închinată Ivirului, adică mănăstirii Georgienilor de la Sfet-Agora.

Pușa Roth

Matei Millo, „Prăpăstiile Bucureștillor”


Din Bucureştiul de altădată: Ceremonii la curtea lui Constantin Brâncoveanu

Astăzi vă prezentăm o serie de ceremonii organizate la curtea lui Constantin Vodă Brâncoveanu (28 octombrie 1688–24 martie 1714).

Pentru început, câteva fragmente din relatarea contelui bolognez Luigi Ferdinando Marsigli, care a vizitat Bucureştii în anul 1691.

Aflând despre sosirea contelui la Bucureşti, Constantin Vodă Brâncoveanu, aşa cum găsim notat chiar de către oaspete, „a trimis un mare număr de ostaşi, dregători şi slujitori ai Curţii să mă aducă. M-a primit cu mare alai şi dovezi de cinstire într-o sală frumoasă, punând să se închidă uşile.” După ce au discutat o serie de probleme politice, voievodul l-a invitat la „un ospăţ măreţ la care au luat parte mai mulţi boieri ai ţării. Bucatele au fost alese şi vinurile de mare preţ şi toate provenind din acea ţară. Muzica, deşi împărţită în muzică creştină, turcească şi persană, a fost totuşi foarte plăcută prin diversitatea sa. Slugile erau mai mult turci (probabil îmbrăcaţi în haine orientale, n. n.), care stăteau în picioare în jurul mesei…

După ce s-a sfârşit ospăţul, domnul s-a retras cu mine într-o altă odaie unde stând turceşte, pe perne, am vorbit de lucruri felurite, în timp de două ceasuri, cu cafea şi tutun. Când m-am despărţit în sfârşit de el, mi-a dăruit un cal şi a poruncit să fiu însoţit până la gazda mea, cu aceleaşi dovezi de cinstire.”

În octombrie 1697, cu prilejul căsătoriei domniţei Ilinca Brâncoveanu cu paharnicul Scarlat, fiul lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul, meşterul sticlar Georg Franz Kreybich din Boemia a sosit la curtea lui Brâncoveanu, aducând un dar de nuntă din partea consiliului orăşenesc din Braşov.

„Şi eu, de asemenea, povesteşte meşterul Kreybich, am făcut un mic dar de pahare şi astfel am avut cinstea de a prânzi la masa de nuntă, la care au luat parte domnul, patriarhul (Dosithei al Ierusalimului) şi cei mai de seamă dregători. Iar după ce domnul a cumpărat pahare pentru 200 de taleri, mi s-a dăruit postav englezesc pentru o şubă.

A fost veselie şi aveai ce vedea, tot lucruri vrednice a fi văzute, căci după terminarea ospăţului, în aceeaşi sală în care se prânzise, a fost ridicată o cetate împresurată de turci, iar în cetate erau nemţi. Turcii băteau cetatea cu tunuri şi bombarde şi-i sileau să se predea şi să ceară pace. Şi s-au făcut şi multe alte jocuri şi tot felul de dansuri turceşti, arăbeşti, chinezeşti, tătăreşti, franţuzeşti, spaniole şi leşeşti şi petrecerea a ţinut toată noaptea până la ziuă. Nu le pot descrie pe toate câte au fost.”

În decembrie 1707 a ajuns la Bucureşti ieromonahul rus Ipolit Vişenski, care a asistat la târnosirea Bisericii Sfântul Gheorghe Nou, refăcută din temelii de Constantin Brâncoveanu.

Slujba religioasă a fost oficiată duminică 20 decembrie 1707 de către patriarhul Ierusalimului şi patriarhul Alexandriei, înconjuraţi de un sobor alcătuit din 12 mitropoliţi, arhiepiscopi şi episcopi, 12 arhimandriţi şi egumeni, patru diaconi, doi arhidiaconi. Şi povesteşte Ipolit Vişenski că „era adunare mare, multă lume, nu numai în biserică, ci şi în ograda bisericii; de asemenea erau şi mulţi turci şi se uitau la aşa-numita ceremonie.”

Domnitorul Constantin Brâncoveanu a venit la această ceremonie însoţit de trei dintre feciorii săi şi de marii boieri despre care Ipolit spune: „Boierimea e îmbrăcată tot în aur, iar voievodul în samure azurii. Veştmintele preasfinţitului erau din fir de aur cu pietre scumpe de mărgăritare.”

Acelaşi ieromonah rus relatează şi slujba de Bobotează făcută la Bucureşti în ziua de 6 ianuarie 1708, la biserica domnească de la Curtea Veche: „Aveai la ce să te uiţi acolo, era multă lume domnească adunată. De-a lungul bisericii era pusă o masă lungă, acoperită eu covoare scumpe, s-au adus două cruci şi toate cele pentru sfinţirea apei… Slujba a fost făcută de patriarhul Ierusalimului înconjurat de arhierei şi de tot soborul. El, împreună cu câţiva oameni s-au dus la râu, fiindcă alăturea de Curte curge Dâmboviţa. Curând patriarhul a cufundat crucea în râu şi deodată toţi purtătorii de arme au tras de câte trei ori şi au dat şi cu tunurile şi tot felul de jocuri au fost şi focuri şi clopotele au sunat.”

Puşa Roth