„Vatra veche”

 

vatra veche nr 6_2015

revista revistelor culturale rubrica liber sa spun„Vatra. Foaie ilustrată pentru familie” a apărut în anul 1894 avându-i ca fondatori pe Ioan Slavici, I. L. Caragiale şi George Coşbuc. În anul 1971 reapare la Târgu Mureș, avându-l ca redactor-şef fondator pe Romulus Guga, iar din anul 2009, apare sub denumirea de „Vatra veche”, redactor-şef: Nicolae Băciuţ.

Vă prezentăm sumarul numărului 6/2015 al acestui lunar de cultură, serie veche nouă: Continuă lectura „„Vatra veche””

Constantin Virgil Negoiţă: Alt fragment dintr-un jurnal de lectură

Vetiver, Portalul Scriitorilor Româno-Americani din New York / Romanian-American Writers in New York publică articolul semnat de Constantin Virgil Negoiţă: Alt fragment dintr-un jurnal de lectură.

Profesorul Constantin Virgil Negoiţă trăieşte de peste trei decenii la New York, unde predă matematici superioare la prestigioasa universitate Hunter College din Upper East Side. În Statele Unite a început să scrie proză. „Pullback (1986), Cybernetic Conspiracy (1988), Connections (1990), Implications (1994), Fuzzy Sets (2000), cele cinci romane pe care le-a publicat până acum sunt în engleză, opţiune ce reduce potenţialul public românesc, dar care deschide posibilităţi asociative de altă natură. Adoptând topica şi stilul limbii engleze, dar pe un fond creativ ce vine din altă parte, atât lingvistic, cât şi tematic, Negoiţă intră automat într-un regim de expresie interstiţial, cu graniţe literare elastice.” (Cosana Nicolae, „România literară”).

Alt fragment dintr-un jurnal de lectură

De curând am citit un interviu luat scriitorului muribund Fănuș Neagu, în care spunea că: „De când lumea românească s-a împărțit în miliardari și disperați, coloanele de rezistență ale neamului românesc sunt atacate violent de pretinse elite ale culturii ticluite după porunci din afara țării…

Un grup de comando, bine conturat și plătit, susținut de un grup de lingușitori mituiți cu posturi media, universități, institute de cultură, cu burse, bani sunători, decorații etc., duce o bătălie purtată pentru impunerea unei noi scări a valorilor. […]”

Sincer să fiu, mi-ar fi plăcut să se fi înşelat.

Dar nu a fost să fie aşa.

Îmi aduc aminte că într-una din seri, mă aflam în faimoasa clădire Altman, la intersecţia dintre strada 34 şi Fifth Avenue, unde ţineam un seminar cu studenţi ai unui program doctoral, când am văzut afişat anunţul unei piese de teatru, cu un titlu îngrozitor. Fuck you Romania urma să fie jucată, cu trei actori, peste o jumătate de oră, în amfiteatru, jos la parter.

Institutul Cultural Român, înfiinţat de curând, cu personal proaspăt, pornea o proaspătă ofensivă, pentru a intra în corul ţărilor avansate, adresându-se unui public „american”, într-o mare universitate americană, din centrul lumii.

Intru în sală. Plină. Oameni bătrâni. Feţe necunoscute. Altele decât cele de pe vremea când Institutul era numai Fundaţie şi româno-americanii erau consideraţi suficient de americani. Acum, bătrânii troţkişti ai Regatului României, savurau înjurăturile semnate de o domnişoară formidabil de tânără, în plină lansare.

Iată, în fine, o atitudine proaspătă, mi-am spus eu, uluit de siguranţa acestei tinere anti, care ştia bine ce vrea. Sigur că da, clientul nostru, stăpânul nostru.

Oameni de treabă, ce plecaseră de acolo de mult, după multe necazuri, pentru că nimeni nu pleacă de bine, erau răzbunaţi în tăcere, cu ochii în lacrimi, pentru că, orice s-ar zice, e mai bine să fie târziu decât niciodată.

De atunci am rămas dus pe gânduri.

Constantin Virgil Negoiţă

New York, septembrie 2012

Interviu cu scriitorul Constantin Virgil Negoiță, de Pușa Roth, difuzat la Radio România Actualități, 31 ianuarie 2010, pe site-ul pusaroth.wordpress.com, pagina Interviuri