Ajutaţi-l pe artistul Bogdan Nicula!

bogdan nicula

Bogdan George Nicula este absolvent al Liceului de Coregrafie ,,Floria Capsali” din Bucureşti şi a urmat cursurile Universităţii Naţionale de Teatru şi Film ,,I.L. Caragiale”, secţia Coregrafie.

După terminarea liceului, a fost angajat la Teatrul de Balet „Oleg Danovski” din Constanţa unde a interpretat roluri solistice în balete precum Lacul lebedelor sau Spărgătorul de nuci, dar şi în producţii de dans contemporan precum Metropolis, în coregrafia lui Sergiu Anghel şi Requiem, în coregrafia lui Gigi Căciuleanu.

În anul 2001 şi-a început cariera pe scenele din străinătate ca solist principal al Ballet Mainz, apoi al Ballet am Rhein din Düsseldorf, Germania (director artistic: Martin Schläpfer) şi a participat la producţii pentru televiziune ale companiei din Mainz, la Arte, ZDF şi 3sat. În anul 2009, a dansat în cadrul evenimentului 1000 Years Dome Mainz, desfăşurat în Domul din Mainz, spectacolul fiind transmis de televiziunea germană naţională ZDF.

donatii pentru bogdan nicula

În anul 2008 a avut ocazia extraordinară de a dansa pe celebra scenă a Teatrului Balşoi din Moscova în cadrul Galei Premiilor „Prix de Benois”. Acolo, Bogdan Nicula a prezentat un solo din baletul Streichquartett, în coregrafia lui Martin Schläpfer, care a reuşit performanţa de a obţine Premiul pentru cea mai bună coregrafie a anului.

În luna iulie 2014, cu sprijinul colegilor din Mişcarea pentru Balet şi Artele Spectacolului, Bogdan Nicula a realizat coregrafia şi regia spectacolului Noi origini, desfăşurat la Bucureşti.

Patru luni mai târziu, adică în luna decembrie 2014, el a descoperit că suferă de scleroză laterală amiotrofică (ASL), o boală de tip neurologic care afectează funcţiile vitale. ALS atacă celulele nervoase care controlează mişcarea voluntară, ceea ce, în timp, face ca mişcarea mâinilor, picioarelor şi a muşchilor să fie extrem de dificilă. Starea lui este destul de gravă, boala avansând de patru ori mai repede decât în mod normal, iar în acest moment este imobilizat, mişcarea membrelor este aproape imperceptibilă, dar este lucid şi pozitiv.

Pentru Bogdan exista o şansă minimă, printr-un tratament adecvat şi dacă va putea face faţă drumului către Thailanda, există posibilitatea unui transplant de celule stem. Documentaţia medicală a fost trimisă în Thailanda, iar doctorii, după ce au studiat evoluţia bolii lui Bogdan Nicula, au comunicat că pot realiza acest transplant de celule stem. Costul deplasării cu o aeronavă special echipată pentru această situaţie şi al intervenţiei este de cel puţin 50.000 de euro.

Bogdan Nicula are nevoie de sprijinul nostru pentru a trăi. Conturile deschise pe numele mamei lui Bogdan, Stela Nicula, sunt următoarele:

BRD Groupe Societe Generale
Titular Stela Nicula
Cont în lei: RO27BRDE441SV25065844410
Cont in euro: RO55BRDE441SV25286444410
Swiftcode: BRDEROBU
Bic code: BRDE

Asociaţia ,,Mişcarea pentru Balet şi Artele Spectacolului” cu sprijinul Operei Naţionale Bucureşti organizează luni, 23 februarie 2015, începând cu ora 19.00, la Opera Națională București, o Gală Extraordinară de balet şi dans contemporan dedicată lui Bogdan Nicula, un artist român de valoare şi un om minunat, care a fost diagnosticat la vârsta de 35 de ani cu o boală necruţătoare. Gala are ca scop strângerea de fonduri pentru tratamentul de care are nevoie Bogdan.

Sumele obţinute din vânzarea biletelor cât şi donaţiile obţinute vor fi direcţionate către contul deschis pentru Bogdan.

Comunicat al Asociaţieo „Mişcarea pentru Balet şi Artele Spectacolului”

Somn ușor, Mariella!

a incetat din viata mariella andreescu

…ştiam de ceva vreme că se luptă cu o boală cumplită, neiertătoare. Ne-o mărturisise, ea însăşi, într-una dintre primele discuţii pe care le-am purtat, pe net, după ce am reuşit să o regăsim. Nu se lamenta, nu căuta compătimire. Pur şi simplu, privea realitatea crudă direct în ochi. Aşa cum a făcut-o de când o cunoşteam. De peste 35 de ani.

Greu, nespus de greu, i-a fost, însă, atunci când soarta a silit-o să accepte moartea LUI. A celui care i-a fost TOTUL: soţ, prieten, dascăl la marea şi aspra şcoală a vieţii: Aurelian Andreescu („Ale”).

Azi, Mariella s-a mutat alături de Ale şi poate că, la aceste ceasuri de seară, cutreieră, mână în mână, printre nori şi lumini nebănuite.

Odată cu Mariella Andreescu dispare nu doar un univers lăuntric de o rară, unică frumuseţe şi nobleţe, dispare o Conşiinţă a Artei pure. Un om pentru care respectul pentru cei ce creează şi re-creează, prin interpretările sale, Cântecul în forma sa cea mai pură şi mai înaltă.

mariella si aurelian andreescu

Mariella, Mirel și Aurelian Andreescu. Sursa foto: A. M. Press

Era foarte frumoasă Mariella nu doar ca alcătuire a chipului şi a fiinţei sale lumeşti. Avea, Mariella, o frumuseţe a sufletului caldă, odihnitoare, o bunătate şi o cinste cum nu se întâlneşte la tot pasul.

Pe Ale al ei l-a respectat şi l-a vegheat cu o dragoste care, ea însăşi, ar putea să devină temă de poem sau de baladă. Nu o dată ne-a povestit, cu mereu nou farmec, despre ciuda pe care Ale o avea atunci când venea vorba despre admiratorii de duzină care cred că, pentru o votcă sau chiar un whisky, pot să aibă un artist la degetul mic. „Fir’ar să fie! – spunea cu năduf Ale – toată lumea zice «hai, că dau un şpriţ», dar nimeni nu spune «hai că dau o friptură»!”

În acelaşi cult al seriozităţii şi al bunei-cuviinţe s-a străduit Mariella să îl crească şi pe Mirel, băiatul pe care îl crescuseră, ea şi Ale, luându-l, de când era mic de tot, dintr-un orfelinat. Nu ştiu dacă Mirel a înţeles lecţia de viaţă pe care s-a străduit să i-o dea Mariella, dar ar fi dureros să nu o fi făcut…

Una dintre ultimele amintiri cu Mariella o am din seara aceea de la jumătatea lui ianuarie ’90 când, din balconul apartamentului nostru, priveam manifestaţiile din Piaţa Victoriei. Mariella s-a prins între mine şi soţia mea şi ne-a şoptit înfiorată: „Doamne, ce bine ar fi fost să fie şi Ale cu noi. Cât s-ar fi bucurat că am reuşit să ne luăm raţia de libertate!”

Nu peste multă vreme, Mariella a plecat, definitiv, în Canada. O vreme nu am mai avut veşti, dar, nu cu mult în urmă, am regăsit-o pe pagina de facebook. Am reluat dialogul şi, deodată, ne-a scris foarte direct: „Ştiu că am cancer, dar mă lupt să nu îi dau cîştig de cauză.”

Ba chiar, prin primăvară, plănuia să vină mai spre toamnă prin România. Plănuia, dar nu a mai fost să fie. Doamna Neagră şi-a luat partea!

Somn lin, Mariella, fie-ţi îngerii aproape! Şi spune-i lui Ale că ne va fi tare greu fără voi…

Şerban Cionoff

„ Tu ești primăvara mea” – Aurelian Andreescu

http://www.youtube.com/watch?v=xdu9-gq5qxU

Vortice Dance Company, la „Întâlnirile JTI”

vortice dance company dracula festival enescu

festivalul-george-enescu-2013-JTI anunță cea de-a paisprezecea ediție a Întâlnirilor JTI. La evenimentul din acest an participă compania portugheză de dans Vortice, care va prezenta două spectacole diferite: Dracula și Soliloquy. Spectacolele vor avea loc pe luni, 16, respectiv joi, 19 septembrie 2013, la ora 19.00, pe scena Operei Naționale din București.

Întâlnirile JTI au fost inaugurate în anul 2000 de celebra companie de balet Béjart Ballet Lausanne, urmată de Nacho Duato și Compania Nacional De Danza, Cullberg Ballet, Joaquin Cortes, Alvin Ailey American Dance Theatre, Tango Pasion, Les Ballets de Monte-Carlo, Sylvie Guillem și Russell Maliphant, Gigi Căciuleanu și Baletul Național din Chile, Alonzo King Lines Ballet din San Francisco.

Vortice Dance Company a fost creată în 2001 de coregrafii Cláudia Martins și Rafael Carriço. Absolvenți ai Escola Superior de Dança în domeniul reprezentației scenice și bursieri în cadrul programului „Erasmus” la Hoggenschool Dansacademie Tilburg, în Olanda, cei doi artiști si-au dezvoltat activitatea în sfera dansului contemporan. De-a lungul anilor, Vortice Dance Company a devenit una dintre cele mai prestigioase trupe de balet din Portugalia, cu numeroase premii pe plan internațional. Activitatea Vortice a fost recunoscută de public și critici din Japonia, Spania, Finlanda, Danemarca, Elvetia, Brazilia, Letonia, Ungaria, Italia, Maroc, Portugalia, Macedonia, SUA. Printre distincții, menționăm Premiul Publicului, în 2002, la a patra ediție a Concursului de Balet și Dans Modern, înmânat de Alteța Sa Prințul Takamado și de Maia Plisetskaya sau Premier Prix Professionnel la concursul „Printemps de la Danse” din Elveția, în 2001.

editia 2013 festival enescu

Pentru Dracula, primul spectacol prezentat, cei doi coregrafi au folosit mai multe surse de inspirație, de la celebrul roman semnat de Bram Stoker, până la legende sau mituri din diverse culturi. „Suntem cu toții, femei sau barbăți, făcuți din carne și sânge, amestecați în jocuri de dominare și supunere. Substanța din care suntem creați reprezintă natura noastră, dar și cea mai mare slăbiciune. Și, sub imperiul slăbiciunii, cedăm, adesea mult prea ușor, tentației…”, declară Cláudia Martins și Rafael Carriço.

Vortice-Soliloquy-Pachet-JTI

Soliloquy – About Wonderland e un spectacol de cu totul altă factură și prezentare. Așa cum declară cei doi artiști, „Soliloquy vorbeste despre situații din viața de zi cu zi, în fața cărora reacționăm cu toții într-un mod intuitiv și asemanator… Inevitabila moarte, singuratatea, sentimentele, toate acestea nu ar deveni fatale daca am ști să ascultăm pur și simplu…”.

Întâlnirile JTI se desfășoara din anul 2007 în cadrul Festivalului „George Enescu”, fiind organizat și în acest an de Fundația Art Production.

 liber-sa-spun-radio-3-net-parteneri-media-festival-george-enescu35

„D’ale noastre”, spectacol extraordinar la Londra

Anul Caragiale este sărbătorit la Londra cu spectacolul extraordinar D’ale noastre, produs de compania de dans a celebrului coregraf Gigi Căciuleanu şi de Teatrul Naţional din Bucureşti, spectacol care va avea loc luni, 19 noiembrie 2012, la ora 19.00, la Cadogan Hall, 5 Sloane Terrace din Londra – anunță Institutul Cultural Român din Londra.

Evenimentul este sprijinit de Ambasada României în Marea Britanie şi Institutul Cultural Român din Londra şi face parte dintr-un turneu ce include alte două capitale europene, Paris şi Bruxelles. Anul Caragiale este o iniţiativă a Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi se desfăşoară sub patronajul ministrului Puiu Haşotti. Citește știrea integral pe Portalul „Centenar Caragiale”.

Eveniment Constantin Duţu

Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret, Stagiunea Camerală a UICCMR

Luni 28 februarie 2011, la ora 17,00, în sala „Mircea Eliade” a Bibliotecii Metropolitane Bucureşti va avea loc o nouă manifestare din cadrul celei de-a doua Stagiuni Camerale a Uniunii Interpreţilor, Coregrafilor şi Criticilor Muzicali din România, Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret, realizată în colaborare cu Biblioteca Metropolitană Bucureşti (coordonator de proiect: dr. Mirela Zafiri). Seara de luni 28 februarie este dedicată balerinului, coregrafului şi producătorului Constantin Duţu. Personalitatea sa, care a marcat ultimele decenii în arta spectacolului coregrafic, va fi prezentată de dr. Mirela Zafiri, şefa secţiei muzică de cameră a UICCMR. Invitaţi: dr. Vasile Donose, preşedinte al UICCMR, compozitorul Doru Popovici, balerinii Bianca Fota şi Alin Gheorghiu. Pe lângă amintiri şi evocări, va fi vizionat un video-portret Constantin Duţu. Bianca Fota şi Alin Gheorghiu vor fi protagoniştii unui inedit moment coregrafic. Intrarea este liberă.

Născut în 18 august 1935, la Bucureşti, descendent, prin mamă, al politicianului Gheorghe Pop de Băseşti (1835–1919), Constantin Duţu a urmat studii de balet la Moscova şi studii de management cultural în Europa Occidentală. În 1963 a absolvit Academia de Regie şi Artă Coregrafică din Moscova, unde a studiat cu renumitul profesor Leonid Faidecev. După absolvirea, în 1974, a Institutului de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti, în perioada 1974–1980 a urmat cursuri de specializare în balet şi regie în SUA, Franţa, Germania, Belgia, Marea Britanie, Canada.

Contantin Duţu a făcut primii paşi în arta baletului la vârsta de 14 ani, la Teatrul CFR din cartierul Giuleşti, cu maeştrii Petre Bodeanţa, Floria Capsali şi Mitiţa Dumitrescu. Timp de peste două decenii (1954–1975), a fost balerin al Ansamblului de Balet al Operei Naţionale din Bucureşti, devenind, la scurt timp după angajare, prim-solist. A condus, ca director de balet şi director executiv, formaţia de balet a Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” din Bucureşti şi a Ansamblului folcloric „Periniţa”.

Începând din 1974, a făcut o prodigioasă carieră internaţională ca regizor, coregraf, producător. În perioada 1974–1990, a lucrat în Italia ca regizor şi producător de spectacole de balet, spectacole de revistă, realizator al unor producţii speciale, precum cele de la Canalul 5 de televiziune (director de balet), având o contribuţie deosebită la realizarea emisiunilor televizate „Buona Sera, Italia”, „Studio Uno”, „Fantastico”, „Lotteria di cappo d’ano”. A fost regizorul Grupului de balet „Fantastico”, invitat să dea spectacole la Palladium Theatre din Londra. Între 1978 şi 1985, Constantin Duţu a fost organizator al Festivalului de la San Remo. În 1982 a fost invitat să lucreze la Hollywood, timp de şase luni şi la Palladium Theatre din Londra, iar în perioada 1983–1985 a fost regizor şi producător la televiziuni din Franţa şi Portugalia.

Principalele sale producţii de balet sunt: Baletul pentru Ave Maria, interpretată de Luciano Pavarotti, Faust şi Faustina (film TV), Noaptea nopţilor fără dragoste, pe muzică de jazz (Opera Naţională din Cluj-Napoca, 1985), drama muzicală Ciuma şi Floarea Lunii (coproducător; autor: Richard Harvey, BBC, Londra, 1994), Rapsodia în albastru, Romeo şi Julieta, Întâlnire la miezul nopţii, Sing-sing (balet pe Broadway). A produs numeroase programe de televiziune în Italia, SUA, Franţa, Portugalia şi a organizat spectacolele de lumină, sunet, muzică şi modă în Piaţa Spaniei din Roma.

Constantin Duţu are o bogată şi apreciată activitate de producător de festivaluri de balet şi muzicale, concursuri, spectacole şi gale de balet, pe multe dintre acestea susţinându-le şi ca sponsor: Festivalul „San Remo Libertà”, Italia (1990), Festivalului Anual de Balet „Oleg Danovschi”, Constanţa (din 1991), spectacolele România salută Europa, prezentate în Italia (1991, 1992, 1997), Festivalul Muzical Bucureşti (1991, 1992, 1993), Festivalurile-Concurs de Dans Sportiv, Bucureşti (1991, 1992), spectacole, în Italia şi Grecia, ale grupului de balet „Studio ’92” (1991 şi 1992), Marea Gală de Balet din Bucureşti (1993), Gale de Balet în Timişoara şi Constanţa (1994), Concursul Naţional de Balet „Bucureşti ’94” (1994), spectacolele Baletului Operei Naţionale din Bucureşti în turneul artistic din Marea Britanie (1994) şi cu ocazia inaugurării manifestării „Luxemburg – Oraşul European al Culturii” (1995), spectacolele în Israel ale Baletului Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” din Bucureşti (1997), participarea Federaţiei Române de Dans Sportiv la întrecerile din Germania (1991), Singapore (1992), Polonia (1992), Rusia (1992), Moldova (1992) şi Italia (1993), participarea română la Concursurile Internaţionale de Balet de la Varna (Bulgaria) şi Jacksonville (SUA). Din 1995 este producător general al Concursului Internaţional de Balet de la Varna.

În 1993 şi 1995 a susţinut financiar participarea unor tineri superdotaţi la Concursurile de vioară din Franţa şi Italia, precum şi la Concursul de Balet din Franţa, suportând de asemenea, costurile integrale ale turneelor artistice în România ale unor stele ale muzicii internaţionale, precum Al Bano, Romina Power, La Toya Jackson, Bonnie Tyler, Boy George, Technotronic, Jennifer Rush, London Beat, Shirley Bassey, Sandra, Gibson Brothers, precum şi a primilor balerini de la Opera „Kirov” din St. Petersburg, „Balşoi Teatr” din Moscova şi Teatrul de Operă şi Balet din Düsseldorf.

Constantin Duţu a primit numeroase premii şi dintincţii prestigioase: Medalia de aur la Festivalul de Dans de la Moscova (1957), două premii la Festivalul de Televiziune de la Montreux (Elveţia), între care Marele Premiu pentru spectacolul Faust şi Faustina, Marele Premiu al Euroviziunii la Festivalul de la San Remo, Bustul de Aur la Karlovy Vary, Marele Premiu al Cità di Amantee, Estate ’90, „Prize of Giovanni di Gerace City” (Italia) şi „Calul de Aur din Locri” (Grecia), împreună cu Baletul Operei Naţionale din Bucureşti (1991), trofeul „Ponte d’Oro”, echivalentul Premiului Oscar pentru activităţi de televiziune, ca o recunoaştere a celor 14 ani de creaţie artistică în Italia (1991), Premiul FIDOF, acordat de Federaţia Internaţională a Organizaţiilor de Festival pentru „contribuţiile remarcabile la promovarea obiectivelor de `ntărire a păcii, prieteniei şi bunei înţelegeri prin muzică şi artă” (1993, 1995), „Premiul pentru Mecenat”, acordat de Uniunea Interpreţilor, Coregrafilor şi Criticilor Muzicali din România pentru „contribuţia generoasă la afirmarea artei coregrafice şi muzicale româneşti în ţara şi peste hotare” (1995), Diploma de Excelenţă şi Medaliile „Brâncuşi” şi „Tzara”, acordate de Centrul Naţional Român de Acţiune Francofonă (1996), Premiul „Marco Polo”, acordat de Fundaţia „Colosseo” din Argentina. Acest premiu a mai fost acordat, printre alţii, lui Emil Cioran, George Emil Palade şi J. F. Kennedy. Constantin Duţu este Cavaler al Ordinului Militar Suveran „San Giorgio in Carinzia”, fiind primul şi singurul român care a primit acest ordin (1996). În acelaşi an a fost distins cu „Salatiera de Argint”, acordată la Roma ca o recunoaştere a întregii activităţi în Italia, iar în 1997 „Medalia de aur Rudolf Nureev” i-a fost înmânată pe scena Operei din Paris. În 2000 a fost declarat „Omul Anului” de către prestigiosul American Biographical Institute Inc. (SUA), pentru „realizările şi prestaţiile în slujba societăţii”.

Este fondator al Grupului de iniţiativă „România-Italia” (GIRI), care a adus numeroşi oameni de afaceri italieni în România, membru al conducerii Agenţiei Impresariale „Rosita”, din Italia, cu sucursale în Australia, Canada, SUA, Argentina, Malaezia şi România, membru al Agenţiei de teatru EMI, Italia, preşedinte al Centrului Naţional Român de Acţiune Francofonă, membru fondator al Fundaţiei „Prietenii Operei”, Bucureşti, membru al Grupului de Consilieri al American Biographical Institute.

Constantin Duţu este un pasionat colecţionar de picturi, icoane şi obiecte de artă.

În legislatura 2000–2004, a fost deputat şi vicepreşedinte al Comisiei Camerei Deputaţilor pentru Cultură, Artă şi Mass-Media. Constantin Duţu este membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului, numit de Parlamentul României, la propunerea Camerei Deputaţilor, pentru perioada 2006–2012.

Bianca Fota a absolvit Colegiul Naţional de Artă „Ion Vidu” din Timişoara, în 2003, an în care a fost angajată ca balerină la Opera Naţională Bucureşti. Din 2007 este solistă a Operei bucureştene. A obţinut Premiul I la trei Olimpiade naţionale de balet ((2000, 2001, 2002). Dintre rolurile sale amintim: Odette-Odile în Lacul lebedelor, Doamna de Renal în Roşu şi negru, Zîna Vigorii în Frumoasa din pădurea adormită, rolul titular din Cenuşăreasa, creaţie cu totul remarcabilă, în coregrafia lui Mihai Babuşka.

Absolvent al Liceului de Coregrafie „Floria Capsali” din Bucureşti (1992) şi al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti, secţia Coregrafie (2001), Alin Gheorghiu, unul dintre cele mai cunoscute nume ale baletului românesc de astăzi, este prim-solist al Operei Naţionale Bucureşti din 1993. În perioada 2001–2006 a fost solist la Landestheater din Salzburg, pentru a reveni, în 2007, la Opera din Bucureşti. A dansat alături de personalităţi ale lumii dansului ca Luciana Savignano, Raffaelle Paganini, Gheorghe Iancu, Adeline Pastor. A câştigat Premiul I la Concursul Naţional de Balet (1989 şi 1991), Marele Premiu la Festivalul de Dans de la Phenian (Coreea de Nord, 1998) şi a fost distins cu „Meritul Cultural” în grad de Cavaler de către Preşedinţia României în 2004. Repertoriul său cuprinde, între altele, rolurile Siegfried şi Deirfgeis (Lacul lebedelor), Prinţul Albert şi Hans (Giselle), Basil (Don Quijote), Romeo (Romeo şi Julieta), Solor (Baiadera), Vronski (Anna Karenina), Petrucchio (Îmblânzirea scorpiei), Oberon (Visul unei nopţi de vară), Escamillo (Carmen), Manfred, Kascei (Pasărea de foc).

Costin Tuchilă