Festivalul Naţional de Interpretare a Romanţei „Te-aştept pe acelaşi drum”

zlatna festival romante

În perioada 25–26 octombrie 2014 la Zlatna va avea loc Festivalul Naţional de Interpretare a Romanţei „Te-aştept pe acelaşi drum”.

Evenimentul a ajuns la a XI-a ediţie şi poartă numele lui Valer Ponoran, un foarte apreciat profesor de muzică din Zlatna, care s-a stins în urmă cu un an.

Organizat de Primăria Zlatna, Festivalul Naţional de Interpretare a Romanţei „Te-aştept pe acelaşi drum” – In memoriam Valer Ponoran va avea loc la Sala de Festivităţi Ampellum.

Din juriu fac parte Corina Chiriac, Stela Enache, Daniela Floroian, Alexandru Jula şi Traian Jurchelea.

corina chiriac

 Corina Chiriac

În cadrul evenimentului vor susţine recitaluri Corina Chiriac, Stela Enache, Alexandra Canareica, Alexandru Jula, Traian Jurchela, Stela Botez (câştigătoarea ediţiei a X-a), acompaniaţi de orchestra condusă de maestrul Ovidiu Barteş. Amfitrionul evenimentului va fi cunoscutul realizator TVR Octavian Ursulescu. 

Intrarea este liberă.

Programul festivalului 

Sâmbătă, 25 octombrie 2014 

Ora 9.00: Preselecţia concurenţilor

Ora 18.00: Deschiderea oficială a festivalului

Ora 18.00–18.30: Prezentrea programului, a invitaţiilor şi a juriului

Ora 18.30–22.00: Concursul de interpretare a romanţei, recitaluri

Duminică, 26 octombrie

Ora 18.00–18.15: Prezentarea programului ultimei zile

Ora 18.15–19.30: Decernarea premiilor şi concertul de gală

Ora 19.30–22.00: Recitaluri

Ora 22.00: Închiderea festivalului

Ora 22.15: Masa festivă.

rEvoluția muzicii ușoare românești

 rEvolutia-muzicii-usoare-romanest

eveniment liber sa spunConcertul extraordinar organizat în Piaţa Constituţiei sâmbătă, 20 septembrie 2014, cu ocazia Zilelor Bucureştiului, va readuce în atenţia publicului generaţii diferite de artişti reprezentativi pentru acest gen muzical care, împreună, vor prezenta diferite interpretări ale celor mai frumoase melodii româneşti, atât lansate acum câteva decenii, cât şi hit-uri noi, aflate în heavy rotation la radio şi TV.

Începând cu ora 20.00, pe scenă vor urca: Loredana, Delia, Corina Chiriac, Monica Anghel, Marcel Pavel, Gabriel Cotabiţă, Ştefan Bănică Jr., Daniel Iordăchioae, Cristi Minculescu, Marius Moga, Smiley, Paula Seling, Lora, Pepe, Virgil Ianţu, Deepcentral, Liviu Teodorescu, Jazzappella, Mirabela Dauer, Luminiţa Anghel, Ozana Barabancea, Andreea Bănică, Ştefan Stan, Mihai Georgescu, Nelu Ploieşteanu, 3 SudEst, Electric Brother, Mara. Nu vor lipsi nici cei doi artişti care interpretează piesa – Bucureşti 555 – Adda şi What’s Up sau Orchestra Română de Tineret, Big Bandul Radio şi Grupul Vocal Acapella (dirijor: Ionel Tudor).

Corina Chiriac despre Temistocle Popa

corina chiriac temistocle popa

Un mare compozitor şi muzician. Am colaborat cu maestrul Temistocle Popa, încă de la începutul carierei mele. Dacă nu mă înşel, prima piesă pe care mi-a încredinţat-o a fost Nu mai sunt cum am fost (1972), care a figurat pe coloana sonoră a filmului Cu mâinile curate. Maestrul mi-a mai încredinţat câteva piese: Ţara unde m-am născut, De tine, Un singur cuvânt, ultimele două figurând pe un album de autor lansat de Electrecord.

corina chiriac

Cele mai celebre piese, pe care maestrul Temistocle Popa mi le-a încredinţat, sunt Gara de Nord (1983), care a obţinut Premiul Publicului la una din ediţiile Concursului TV „Şlagăre în devenire” şi Lângă dragoste (1987), prezentată la Festivalurile „Mamaia ’87” şi „Melodii ’87”.

Corina Chiriac

 Sursa text și foto: facebook.

Ascultă:

Un singur cuvânt

Gara de Nord

Lângă dragoste

 

Calendar: Radu Şerban

radu-serban-

Pe 1 ianuarie 1927, s-a născut, la Caracal, Radu Şerban, „compozitorul cu cele mai durabile şlagăre din muzica uşoară românească din a doua jumătate a secolului al XX-lea” (Viorel Cosma). După absolvirea Conservatorului din Bucureşti (1952), unde i-a avut ca profesori pe Ion Dumitrescu (teorie–solfegiu, armonie), Paul Constanlinescu (armonie), Nicolae Buicliu (contrapunct), Zeno Vancea (contrapunct), Theodor Rogalski (orchestraţie), Vasile Popovici şi George Breazul (istoria muzicii), Tiberiu Alexandru (folclor), a lucrat ca inspector în Direcţia de învăţământ al muzicii din Ministerul Culturii (1954–1955), pentru a deveni, în 1955, şeful redacţiei de muzică uşoară din Radiodifuziunea Română. După numai trei ani, în 1958, avea însă să fie dat afară din Radio. Era anul în care lansa unul dintre primele sale şlagăre, Un minut, pe versuri de Constantin Cârjan, interpretat de Roxana Matei, urmat de Un trecător, Pe strune de chitară, Pomul cu vrăbii (1959), A fost de-ajuns o melodie, Un cântec de dragoste (1960), Pe litoral (1961), Oraşul meu natal (1962), Tu nu-mi ceri luna (1963). La un pas de fericire (versuri de Eugen Mirea) era unul dintre marile succese ale anului 1964, când lansa, la Festivalul de la Mamaia, Două rândunici (versuri de Constantin Cârjan), triumf de public (pentru că nu a obţinut decât o menţiune) deopotrivă al compozitorului şi al interpretei, Margareta Pâslaru. După doi ani, în 1966, Prieten drag (versuri de Constantin Cârjan), lansat de Pompilia Stoian, era pe buzele tuturor, ca şi Strada şi Uitarea, pe versurile aceluiaşi textier, şlagăre cântate ani la rând cu succes extraordinar (primul de Ion Dichiseanu, celălalt de Margareta Pâslaru). Capacitatea sa de a inventa melodii era într-adevăr  excepţională. Un cântec liric de rară sensibilitate este La un cuvânt al tău (1968). În 1978, Radu Şerban compunea, în stil folk, Oltule, pe versuri de Adrian Păunescu.

electrecord-radu-serban slagare

„Radu Şerban devenise – la 50 de ani – un «clasic în viaţă» al genului muzical cel mai perisabil din literatura muzicală. Din păcate, în scurtă vreme (la numai 57 de ani) avea să ne părăsească, exact atunci când devenise liderul celei de-a doua generaţii (după Ion Vasilescu) de creatori români de anvergură naţională. Într-o anchetă sociologică de la începutul mileniului al treilea (100 de cîntece româneşti pentru veacul XX), melodia Prieten drag (1966) se afla pe primul loc, popularitatea lui Radu Şerban aducându-i-o însă o serie de şlagăre greu de egalat: La un pas de fericire, Dacă iubeşti cu-adevărat, La un cuvânt al tău, Parfumul străzilor, O ramură spre cer, Strada, Te chem, Iubire absurdă, Spune-mi şi te cred. Secretul impactului imediat şi de durată al pieselor sale a fost originalitatea discursului melodic, «haina» armonico-orchestrală de o rară transparenţă sonoră. Cântecele lui Radu Şerban dispun de o tentă lirică/meditativă, uneori apăsătoare, alteori luminoasă, cu uşor idilic popular, fără însă a evita nici ritmurile jocurilor româneşti (Un minut, Două rândunici).” (Viorel Cosma, Muzicieni din România, lexicon, vol. IX, Ş–Z, Bucureşti, Editura Muzicală, 2006).

Excelent orchestrator, Radu Şerban a compus muzică de teatru (Groapa după Eugen Barbu, musical, 1960, Aceşti îngeri trişti de D. R. Popescu, 1970) şi mai ales de film: Un surâs în plină vară (regia Geo Saizescu, 1963), Casa neterminată (regia Andrei Blaier, 1964), Dimineţile unui băiat cuminte (regia Andrei Blaier, 1966), Pădurea pierdută (regia Andrei Blaier, 1971), Bariera (regia Mircea Mureşan, 1972), Păcală (regia Geo Saizescu, 1973), Ilustrate cu flori de câmp (regia Andrei Blaier, 1974), Prin cenuşa imperiului (regia Andrei Blaier, 1975), Iarba verde de acasă (regia Stere Gulea, 1977) ş.a.

A murit în 6 februarie 1984, la Bucureşti.

Costin Tuchilă

Un minut – Roxana Matei

Două rândunici – Margareta Pâslaru

margareta-paslaru

Prieten drag – Pompilia Stoian

pompilia-stoian

Iubire absurdă – Margareta Pâslaru

Uitarea – Margareta Pâslaru

Strada – Ion Dichiseanu

Strada – Margareta Pâslaru

Parfumul străzilor – Corina Chiriac

La un cuvânt al tău – Dorina Drăghici

La un cuvânt al tău – Ioana Negriloiu

La un pas de fericire – Margareta Pâslaru

Nu mai imita – Anda Călugăreanu

anda-calugareanu

Baladă – Margareta Pâslaru şi Marina Voica

O notă într-un ocean

fagot sile dinicu amintiri

simple intamplari rubrica liber sa spunMuzician extraordinar, dirijor de cea mai înaltă clasă, compozitor, pianist foarte bun, interpret de jazz, orchestrator, aranjor, Sile Dinicu (10 decembrie 1919, Bacău–7 ianuarie 1993, București) făcea tot ce se poate presupune în laboratorul genului / genurilor de muzică pe care le-a cultivat. Orchestra de Estradă a Radioteleviziunii, pe care a condus-o timp de aproape patru decenii, începând din 1951, devenise un ansamblu redutabil. Avea de toate, compartimente stabile, adevărați maeștri în fiecare partidă, muzicieni de mare clasă (vom vorbi poate odată și despre ei), suplimenți de la Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii (cum se numea atunci), când era cazul (flaut, oboi, corn, harpă ș.a). Ansamblul suna extraordinar sub bagheta lui Sile Dinicu, nu greșesc spunând că rivaliza cu cele mai mari orchestre de gen din lume, poate că le și întrecea… Sile Dinicu, care era și un foarte bun orchestrator, găsea cele mai bune soluții pentru armoniile și culorile cu care o piesă trebuia să iasă la rampă.

sile dinicu mari muzicieni radio

Sile Dinicu

Își alinta muzicienii din orchestră și pe cântăreți cu apelativul „tată”. Cântăreața Narghita își amintea într-un interviu despre colaborarea cu Sile Dinicu: „Domnia sa îmi orchestra piesele propuse de mine. Lucrai cu el foarte uşor. Greu era să te accepte, apoi totul mergea de la sine. Primea orice propunere. Eu veneam cu tot felul de pretenţii muzicale, specific indiene. I-am cerut sitar, mandolină, havaiană, banjou… «Maestre, trebuie să sune ca la indieni!» Se enerva puţin, dar cântărea totul, accepta şi cerea instrumentele. Glumea tot timpul. […] În India am constatat că ceea ce făcuseră ei pentru repertoriul meu îi «uimea» pe specialiştii din casele de discuri de departe. Se spunea că piesele orchestrate şi dirijate de Sile Dinicu surclasau performanţele Orchestrei cinematografiei indiene, care funcţiona cu 110–130 de instrumentişti şi cu cinci dirijori pentru fiecare compartiment de instrumente.”

orchestra de estrada a rtv sile dinicu

Orchestra de Estradă a Radioteleviziunii Române

Auzul lui Sile Dinicu era nu absolut, ci absolutissim, dacă pot folosi asemenea termen, muzicalitatea – desăvârșită, lucra meticulos și fără greș în intuiție când descoperea un talent. Dacă ascultați sutele de înregistrări, veți observa o armonie excepțională, echilibre sonore de mare rafinament, construcție de ansamblu, ireproșabilă, dozajele necesare ale partidelor orchestrei pentru a nu acoperi solistul, cu care, firește, lucra până la ultima nuanță etc. etc.

Și apropo de auzul lui Sile Dinicu, pe care te puteai oricând baza, pentru că nu rata nimic… auzea tot în cel mai teribil tutti de orchestră… Vă povestesc un fapt real, știut din sursă directă. Nu mai țin minte anul, nu e important. Un cunoscut dirijor al Orchestrei Simfonice a Radioteleviziunii, un mare dirijor de altfel, nu-i dau numele, programase poemul simfonic Un american la Paris de Gershwin. Piesa era rar cântată la noi, nu se afla în repertoriul obișnuit al orchestrei. Cunoscându-i apetența și știința într-ale jazzului, inclusiv ale jazzului simfonic, dirijorul l-a invitat pe Sile Dinicu la una dintre ultimele repetiții. Avea nevoie de Dinicu pentru că nu dirijase mult jazz simfonic și avea încredere în eventualele lui observații, de orice ordin, inclusiv sau mai ales stilistic. S-a cântat legat, fără prea multe opriri din partea dirijorului. Sile Dinicu a ascultat din sală cu încântare și mare atenție. Întrebat la sfârșit cum i se pare, i-a răspuns colegului său de la simfonic: „Maistre, e bine, cam așa cred și eu că trebuie să sune piesa asta, grea într-adevăr. Dar ai avut o problemă, vezi că fagotul II ți-a cântat tot timpul fa diez în loc de fa natural…” Dirijorul, vă imaginați, a fost gata să se prăbușeașcă. Cum Dumnezeu să auzi în dezlănțuirea orchestrei că fagotul II falsează o notă cu un semiton!

Costin Tuchilă

Ascultă

Înregistrări de arhivă cu Orchestra de Estradă a RTV, dirijată de Sile Dinicu

Margareta Pâslaru interpretând Mandolina mea (1961), muzica: George Grigoriu, versuri: George Mihalache. Un sugestiv solo de flaut la început, în dialog cu mandolina, percuție „exotică”, mandolină, firește, în orchestră și viori care imită sunetele de mandolină, prin pizzicate și un tremolo de mare efect după refren, „mandolinato”. Armonia e splendidă, echilibrele armonico-timbrale, perfecte:

Mandolina mea 

Premiul I la Cerbul de Aur, Brașov, 1969: Luminița Dobrescu, Of, inimioară de Edmond Deda (text: Harry Negrin), cu maestrul Sile Dinicu la pupitru. O orchestrație explozivă, folosind din plin resursele corzilor, în toate registrele, solo de oboi, culorile aduse de harpă:

Of, inimioară 

Corina Chiriac la Festivalul Cerbul de Aur, 1971, Va veni o clipă de Paul Urmuzescu (text: Mihai Dumbrava) și Inimă, nu fi de piatră de Edmond Deda (text: Harry Negrin). Orchestrație aproape simfonică în prima, folosind expresiv pianul, partidele de corzi și suflătorii de alamă. Virtuozitate ritmică și sincronizare a partidelor orchestrei, plasticitate timbrală în a doua piesă:

 Va veni o clipă; Inimă, nu fi de piatră

Marea cântă, muzica: Paul Urmuzescu (text: Vlaicu Bârna), După noapte vine zi, muzica: Aurel Giroveanu (text: Tudor Mușatescu), interpretate de Angela Similea, Cerbul de Aur, 1970. O orchestrație „lejeră”, transparentă în prima piesă, sugerând legănarea mării și vântul (flaut, viori, harpă), un solo de trompetă cu surdină, pianissimo, la început. Ritm și culoare în a doua piesă, cu învăluiri ale instrumentelor cu coarde și pianului, un acompaniament discret de flaut la strofa a doua:

Marea cântă; După noapte vine zi

Corina Chiriac, Strada Speranței de Vasile Veselovschi (text: Mihai Maximilian), Mamaia, 1983 și amintirile doamnei Corina despre vremuri sinistre… Observați, vă rog, trompetele parcă de aur din orchestra lui Sile Dinicu și saxofoanele în armonie:

Strada Speranței

 

Seara vocilor de aur

Asociația culturală OVO și Casa de producție Ovo Music organizează duminică, 18 noiembrie 2012, ora 19.00, la Sala Palatului Gala OVO MUSIC, ediția a II a.

În cadrul galei vor fi reuniți cei mai importanți artiști ai muzicii ușoare românești, care vor interpreta cele mai îndrăgite șlagăre, într-un spectacol maraton care are ca scop omagierea și recunoașterea valorii acestora: Seara vocilor de aur. Participă: Angela Similea, Ovidiu Komornyik, Florin Piersic, Gabriel Cotabiță, Marcel Pavel, Luminița Anghel, Gabriel Dorobanțu, Carmen Trandafir, Mihai Constantinescu, Corina Chiriac, Carmen Rădulescu, Adrian Daminescu, Florin Mureșan, Sanda Ladoși, Oana Sârbu, Adrian Enache, Zoia Alecu, Silvia Dumitrescu, Cornel Verban, Ileana Șipoteanu, Daniel Iordăchioaie, Orchestra O.K. Band.

Regia este semnată de Lucian Nuță.

Biletele se găsesc la: Sala Palatului, Magazinul BILETOO din Unirea Shopping Center, Librăriile Adevărul, Magazinele Flanco, Magazinul Victoria, Librăria Eminescu, Magazinul Muzica, Palatul Naţional al Copiilor, Metrou Unirea I şi online pe biletoo.ro, blt.ro,bilet.ro, myticket şi Magazinele Diverta.

Prețul unui bilet variază în funcție de locul în sală, între 60–140 lei.

Vezi: http://www.ovomusic.ro/news.php

Calendar: Radu Şerban

calendarPe 1 ianuarie 1927, s-a născut, la Caracal, Radu Şerban, „compozitorul cu cele mai durabile şlagăre din muzica uşoară românească din a doua jumătate a secolului al XX-lea” (Viorel Cosma). După absolvirea Conservatorului din Bucureşti (1952), unde i-a avut ca profesori pe Ion Dumitrescu (teorie–solfegiu, armonie), Paul Constanlinescu (armonie), Nicolae Buicliu (contrapunct), Zeno Vancea (contrapunct), Theodor Rogalski (orchestraţie), Vasile Popovici şi George Breazul (istoria muzicii), Tiberiu Alexandru (folclor), a lucrat ca inspector în Direcţia de învăţământ al muzicii din Ministerul Culturii (1954–1955), pentru a deveni, în 1955, şeful redacţiei de muzică uşoară din Radiodifuziunea Română. După numai trei ani, în 1958, avea însă să fie dat afară din Radio. Era anul în care lansa unul dintre primele sale şlagăre, Un minut, pe versuri de Constantin Cârjan, interpretat de Roxana Matei, urmat de Un trecător, Pe strune de chitară, Pomul cu vrăbii (1959), A fost de-ajuns o melodie, Un cântec de dragoste (1960), Pe litoral (1961), Oraşul meu natal (1962), Tu nu-mi ceri luna (1963). La un pas de fericire (versuri de Eugen Mirea) era unul dintre marile succese ale anului 1964, când lansa, la Festivalul de la Mamaia, Două rândunici (versuri de Constantin Cârjan), triumf de public (pentru că nu a obţinut decât o menţiune) deopotrivă al compozitorului şi al interpretei, Margareta Pâslaru. După doi ani, în 1966, Prieten drag (versuri de Constantin Cârjan), lansat de Pompilia Stoian, era pe buzele tuturor, ca şi Strada şi Uitarea, pe versurile aceluiaşi textier, şlagăre cântate ani la rând cu succes extraordinar (primul de Ion Dichiseanu, celălalt de Margareta Pâslaru). Capacitatea sa de a inventa melodii era într-adevăr  excepţională. Un cântec liric de rară sensibilitate este La un cuvânt al tău (1968). În 1978, Radu Şerban compunea, în stil folk, Oltule, pe versuri de Adrian Păunescu. Continuă lectura „Calendar: Radu Şerban”