Remember: Cornel Vulpe – de Annie Muscă

cornel vulpe liber sa spun

annie musca eterne reveniri in luna septembrie portrete actoriAstăzi, 4 septembrie 2014, ne amintim de actorul Cornel Vulpe (19 mai 1930–4 septembrie 2002).

Grimase peste grimase, acuitate, vorbă clară și penetrantă. Cornel Vulpe a fost un mare actor de teatru, lucru dovedit din zecile de roluri de pe scena Teatrului de Comedie în cei 30 de ani de colaborare. Apariție ce nu îți dădea răgazul să o uiți, cu un limbaj special, cu gesturi unice, Cornel Vulpe menținea vii personajele întruchipate pe scenă sau în spatele microfonului din studiourile de radio, unde gravitatea vocii sale aducea, nu de puține ori, destinderea.

Născut în Basarabia

S-a născut în ziua de 19 mai a anului 1930 într-un sat basarabean și a absolvit înrubrica remember annie musca revista teatrala radio 1953 Institutul de Teatru „I. L. Caragiale” din București. Anul de final al institutului i-a adus două roluri în două piese de excepție la A.T.F.: Brănescu din Ultima oră(1953) de Mihail Sebastian, sub bagheta regizorului George Timică, și Percihin din Micii burghezi (1953) de Maxim Gorki, cu regizorii George Timică și Ion Simionescu, avându-l ca partener de scenă pe Ștefan Bănică.

Teatrul de Comedie

La Teatrul de Comedie din Bucureşti este angajat în 1969. Aici joacă în spectacole cu piese de Cehov și Bertolt Brecht, de Jean Anouilh și Ben Jonson, de Caragiale și Tudor Popescu, de Goldoni și marele Shakespeare, Marin Sorescu sau Václav Havel, sub bagheta unor mari regizori. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Portret monografic, rolurile lui Cornel Vulpe la Teatrul de Comedie din București, în filme, la radio și la televiziune. Scenete video, fragmente audio-video din spectacole radiofonice. 

Annie Muscă

Mâine, 4 septembrie 2014, Cornel Vulpe la rubrica „Remember” de Annie Muscă

cornel vulpe liber sa spun

Revista Teatrală Radio

rubrica remember annie musca revista teatrala radioÎn urmă cu 12 ani ne părăsea actorul Cornel Vulpe, cel care a lăsat o pagină de aur nu numai în istoria Teatrului de Comedie din București, unde a jucat timp de trei decenii, în mari spectacole ale acestei scene, ci și la Televiziune și la Teatrul radiofonic.

Un cuprinzător portret al actorului veți putea citi mâine, joi, 4 septembrie 2014, în Revista Teatrală Radio, la rubrica Remember de Annie Muscă. Amănunte în Revista Teatrală Radio.

„Șambelan la viezuri” de Pușa Roth, la Teatrul Național Radiofonic

sambelan la viezuri pusa roth urmuz revista teatrala radio

tnr-logoDuminică, 19 ianuarie 2014, la ora 14.00, la Radio România Cultural, Teatrul Național Radiofonic va invită ascultați spectacolul Șambelan la viezuri, scenariu radiofonic de Puşa Roth după Pagini bizare de Urmuz. Regia artistică: Leonard Popovici. În distribuţie: Cornel Vulpe, Magda Catone, Eugen Cristea, Ion Haiduc, Alexandru Bindea, Florin Tănase, Candid Stoica, Alexandrulogo rrc Mitea, Sorin Gheorghiu, Rudy Rosenfeld. Redactor: Costin Tuchilă. Muzică originală de George Marcu, interpretată de Patricia Prundea (voce), Miltiade Nenoiu (fagot), Lucian Maxim (percuţie). Regia de studio: Violeta Berbiuc. Regia tehnică: Vasile Manta. Prezintă: Costin Tuchilă şi Valeriu Râpeanu. Înregistrare din 1999.

urmuz desen de marcel iancu

Născut prin ureche

Parafrazându-l pe Urmuz, Şambelan la viezuri s-a născut fără a fi văzut: a preferat să iasă prin ureche şi să se întruchipeze în forma „alegorică şi definitivă” nu a unei umbrele contopite cu un sol diez, ci în aceea, nu cu mult mai palpabilă, a benzii de magnetofon. În regia lui Leonard Popovici, care a compus un spaţiu „nebunesc” trecut printr-un straniu spectru de melancolie, Şambelan la viezuri s-a înfăţişat auzului în premiera absolută a Teatrului Naţional Radiofonic, difuzată duminică, 21 martie, la ora 19.00 (România Cultural) şi luni, 22 martie, la 20.30 (România Actualităţi). Aşa cum destinul i-a hărăzit lui Urmuz să fie un promotor, spectacolul radiofonic a mai marcat o premieră, fiind prima înregistrare făcută în Studioul „Mihai Zirra” al Societăţii Române de Radiodifuziune după modernizare. Trebuia el, Urmuz, să facă o cercetare… Citește integral în Revista Teatrală Radio. Fragment audio-video din spectacol.

Costin Tuchilă

«Șambelan la viezuri» de Pușa Roth la Teatrul Național Radiofonic

Joi 9 iunie 2011, la ora 19.00, la Radio România Cultural și sâmbătă 11 iunie, la ora 13.15, la Radio România Internațional, Teatrul Național Radiofonic vă invită să ascultați Şambelan la viezuri, scenariu radiofonic de Puşa Roth după Pagini bizare de Urmuz. Regia artistică: Leonard Popovici. În distribuţie: Cornel Vulpe, Magda Catone, Eugen Cristea, Ion Haiduc, Alexandru Bindea, Florin Tănase, Candid Stoica, Alexandru Mitea, Sorin Gheorghiu, Rudy Rosenfeld. Muzică originală de George Marcu, interpretată de Patricia Prundea (voce), Miltiade Nenoiu (fagot), Lucian Maxim (percuţie). Regia de studio: Violeta Berbiuc. Regia tehnică: Vasile Manta. Prezintă: Costin Tuchilă şi Valeriu Râpeanu. Piesa a fost difuzată în premieră în 21 martie 1999.

Şambelan la viezuri nu este o dramatizare a prozei lui Urmuz, ci un text care porneşte de la ciudatele personaje şi absurdele întâmplări comice din Pagini bizare. Un captivant exerciţiu de imaginaţie bazat pe „lumea larvară prevăzută cu aripi uriaşe” (Constantin Crişan) a „profetului revoltei literare internaţionale”, cum l-a numit Eugen Ionescu pe „umilul” grefier de la înalta Curte de Casaţie.

Personajele comediei Puşei Roth au identitatea, bizară în context, conferită de Urmuz: Stamate este şef de birou, Bufty, fiul lui Stamate şi al Stamatidei, în vârstă de patru ani, ajunge subşef de birou, Ismaïl este consilier la Primărie, Turnavitu e şeful de cabinet al lui Ismaïl, Emil Gayk – un biet civil ce poartă armă, Cotadi – nobil scăpătat devenit comerciant şi muzicant amator, Dragomir, un om cu inimă bună, este contabilul prăvăliei lui Cotadi, fonfăitul Algazy – comerciant alături de asociatul său, Grummer, un om cu fire închisă. O invenţie ca nume şi o dezvoltare a identităţii din „romanul în patru părţi” Pâlnia şi Stamate este Stamatida, nevasta lui Stamate. Numele a fost creat de Puşa Roth din nevoia de a realiza un paralelism, accentuând astfel absurdul din textul urmuzian. Detaliul din proza lui Urmuz (Stamatida compune madrigale „semnate prin punere de deget”) este ampliflcat. Madrigalul parodic devine omniprezent în Şambelan la viezuri, iar Stamatida dobândeşte o funcţie mult mai importantă prin natura conflictului scenic. Situaţiile comice şi absurde din proza urmuziană sunt combinate în mod ingenios. Piesa începe cu un vacarm general, în care apar vocile tuturor personajelor rostind aleatoriu frazele care le caracterizează, frânturi ale acestui univers recompus în baza prozei bizare a lui Urmuz. Rama spectacolului este celebra fabulă Cronicari. Fiecare personaj recită alternativ câte unul sau două versuri, dovedind în acest fel, o dată în plus, că în retorica suprarealistă elemente complet diferite se pot combina după bunul plac. Eventuala gratuitate a acestui mecanism evocă, de fapt, o lume măruntă în care idealurile sunt simple şi rizibile veleităţi.

Piesa a fost publicată în 2002 şi inclusă în volumul de teatru al autoarei, Roman de Bucureşti (2005). Şambelan la viezuri a fost jucată cu mult succes la Teatrul „Bacovia” din Bacău, în regia lui Constantin Dinischiotu, în stagiunea 1999–2000.

Costin Tuchilă