O coincidență

margareta-paslaru-angela-similea-mirabela-dauer

calendarConsultând calendarul, încep să cred în rostul coincidenţelor. Mai mult, în influenţa fermecătoare a aştrilor. Trei dintre cele mai valoroase cântăreţe de muzică uşoară, care au făcut, în stiluri interpretative personale, epocă, sunt născute în aceeaşi zi, 9 iulie: Margareta Pâslaru, Angela Similea, Mirabela Dauer. E drept, în ani diferiţi, ceea ce conduce, dacă trebuie să consultăm zodiacul, la fireşti diferenţe. Lor li se adaugă mai tânărul Daniel Iordăchioaie (n. 9 iulie 1968, Ştefăneşti, Argeş).

Calendarul mă obligă să respect o singură ordine, cea cronologică. Continuă lectura „O coincidență”

Lansare de carte și album discografic Alexandru Mica

Vineri, 5 iunie 2015, la ora 18.00, la Librăria Humanitas Kretzulescu din București (Calea Victoriei nr. 45) va avea loc lansarea antologiei muzicale Cinci veacuri din istoria cântecului popular românesc (1540–2011), 780 de nestemate folclorice cu Alexandru Mica și orchestre de virtuozi și a lucrării Harry Brauner, între fascinația folclorului și teroarea destinului, datorate cunoscutului cercetător și interpret Alexandru Mica. Participă: prof. univ. dr. Nicolae Constantinescu, prof univ. dr. Silviu Angelescu, prof. univ. dr. Nicolae Georgescu, criticul muzical Costin Tuchilă, muzicologul Marian Lupașcu, scriitorul Radu Voinescu.  Continuă lectura „Lansare de carte și album discografic Alexandru Mica”

Ion Creangă

ion creanga ticau

calendarÎn 31 decembrie 1889, după-amiază, murea la Iaşi, în bojdeuca din mahalaua Ţicău, Ion Creangă. Anul, atât de nefericit pentru istoria literaturii române, îşi mai adăuga un nume ilustru. Ziua de 15 iunie 1889 marcase moartea lui Mihai Eminescu. În 4 august murise Veronica Micle.

Bolnav de mulţi ani, Creangă avea presimţiri sumbre iar vestea morţii lui Eminescu îl doborâse: „Fu văzut plângând ca un copil şi adormind cu cartea de poezii a lui Eminescu. Presimţirea morţii se înnegri şi mai tare în inima lui. De acum el se gândi cu seriozitate la stingere şi-ncepu să-şi pună întrebări asupra vieţii viitoare. Ca diacon, nu prea se gândise la astfel de lucruri, luat de necazurile vieţii, şi nici seminarul nu avea obiceiul să răscolească sufletul cu nişte probleme care nu trebuie popilor de ţară.” (G. Călinescu, Viaţa lui Ion Creangă, 1938).

Tratamentul pe care îl urmase ani îndelungaţi, băile şi cura de ape minerale de la Slănic Moldova nu dăduseră prea multe rezultate. Crizele de epilepsie deveniseră din ce în ce mai dese în ultimul an. În 31 decembrie 1889, pe la ora prânzului se dusese în oraş şi intrase în tutungeria sa din strada Goliei nr. 51, „o prăvălie întunecoasă şi urâtă, cu o mică odăiţă în fund dând spre o curte murdară”. Nu există, din amintirile contemporanilor, amănunte sigure despre scopul acestei ieşiri în oraş şi felul în care s-a derulat tragicul eveniment. Se ştie că în tutungerie se afla fratele său, Zahei şi că aici Creangă a avut o nouă criză de epilepsie şi un atac de apoplexie, care avea să-i fie fatal. Se pare că Zahei l-a dus în Ţicău. Seara, vestea morţii s-a răspândit în Iaşi. „Tipograful Ionescu şi Miron Pompiliu se îngrijesc de înmormântare, Zahei aleargă şi el pe la cine ştie cine, şi părintele Gh. Ienăchescu pretinde a fi avut el sarcina îngropării. V. Pogor, care era primar, dădu locul la cimitir. În sfârşit, se răspândi în pripă o invitaţie, cu un înger şi o salcie, concepută în acest stil:

«Ioan Creangă

Profesor în vârstă de 52 ani după o lungă suferinţă a încetat din viaţă în ziua de 31 decembrie. Înmormântarea va avea loc marţi 2 ianuarie ora l precis la cimitirul „Eternitatea” unde se află depuse rămăşiţele lui. Fii [sic], frate şi surori roagă pe toţi amicii, colegii şi cunoscuţii a asista la înmormântare.»

bojdeuca-ticauNu asistară însă prea mulţi, fiindcă invitaţiile nu putură fi împărţite la vreme şi mai ales fiindcă vremea era rea. Ploua de două zile, zăpada se topise şi deodată un ger umpluse uliţele de gheţuş. Lumea se temea să iasă pe stradă. Veniră învăţătorii, elevi şi studenţi şi tânărul licenţiat N. Iorga, Artur Stavri, Ed. Gruber, A. C. Cuza şi alţii, bineînţeles părintele Gh. Ienăchescu şi ceilalţi tovarăşi la manuale. Sicriul era înconjurat de coroane, dintre care numai una din partea unui junimist, anume N. Gane. Pe panglica coroanei lui Constantin Creangă, bombastic, ca de obicei, se citi inscripţia: morrmant-ion-creanga1«Voitorului meu de bine scump prieten şi tată». Se ţinură obişnuitele cuvântări. Bătrânul institutor Toma Săvescu vorbi cu «o emoţiune foarte comunicativă» de viaţa şi meritele răposatului. Mai patetic fu Eduard Gruber, care cuvântă în numele cercului literar, în care zise că intrase Creangă de doi ani. «Jalnică adunare – vorbi el – o dureroasă datorie, cea de pe urmă, ne adună azi pe toţi în faţa mormântului unde în curând va odihni pentru vecie Ion Creangă, acest fruntaş al literaturii române. Nemângâiatul fiu, rudele, prietenii şi tinerimea entuziastă admiratoare a lui Creangă îşi simt acum inima zdrobită şi cugetarea înnourată în faţa muţeniei şi a neclintirei în care el zace, muţenie şi neclintire care ne face să ne îngrozim şi să ne podidească lacrămile, pentru că nu mut şi nu neclintit a fost Creangă în viaţa lui.»

ion creanga-batranAltă moarte se cădea feciorului Smarandei şi al lui Ştefan a Petrei, care se rătăcise dincoace de Siret, adus de căruţa lui moş Luca. El trebuia să fie purtat în căruţa cu boi, în port ţărănesc, cu mâinile încrucişate, bocit creştineşte de babe şi de multele lui rubedenii, tămâiat şi prohodit de popii şi dascălii satului său, înmormântat în ograda bisericii pe lângă care se jucase şi învăţase, pentru ca femeile să presare la praznice tămâie într-un hârb pe groapa sa năpădită de ierburi şi să se jeluiască cu capul rezemat de strâmba cruce, în apropierea ruinoasei cetăţi a Neamţului, prin care seara trec domoale vitele, acolo de unde se vede înceţoşat Ceahlăul, şi Ozana se-aude clipocind. I-a fost dat altfel.” (G. Călinescu, op. cit.).

Costin Tuchilă

„Din teatrul lumii”. Cinci personaje în interpretarea actorului Mircea Constantinescu, la Teatrul Național Radiofonic

mircea constantinescu teatrul national radiofonic cinci personaje recital anul 2011

Duminică, 14 decembrie 2014, la ora 14.00, la Radio România CulturalTeatrul Național Radiofonic vă invită să ascultați spectacolul „Din teatrul lumii”. Cinci personaje în interpretarea actorului Mircea Constantinescu. Regia artistică: Vasile Manta. Realizatori: CostinTuchilă şi Puşa Roth. Veţi asculta fragmente din Tamerlan cel Mare de Christopher Marlowe, Avarul de Molière, Faust de Goethe, Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului de Vasile Alecsandri,  Ubu încornorat de Alfred Jarry. Mircea Constantinescu interpretează rolurile Tamerlan, Harpagon, Faust, Iorgu, Ubu şi Conştiinţa lui Ubu. În celelalte roluri: Dan Aştilean, Delia Nartea, Silviu Biriş, Ştefan Velniciuc, Ionuţ Kivu, George Grigore, Mihai Popescu. Regia de montaj: Florina Istodor şi Mirela Anton. Regia de studio: Janina Dicu. Producător: Costin Tuchilă. Data difuzării în premieră: 30 ianuarie 2011.

mircea-constantinescu cinci personaje tnr

Mircea Constantinescu

sigla-cinci-personaje-in-interpretarea-unui-actorSpectacolul face parte din seria de recitaluri inaugurată de Teatrul Naţional Radiofonic în septembrie 2004. Fiecare dintre aceste spectacole au individualitatea lor, conferită de tema aleasă şi de personalitatea actorului supus probei de foc presupuse de un asemenea recital, în care interpretează cinci roluri şi trebuie să fie el însuşi dar totodată diferit, cu un singur mijloc de expresie: vocea. Într-un reportaj la TVRM, Marina Roman caracteriza aceste emisiuni cu o sintagmă potrivită: eseuri teatrale. În „Cronica Română’’, Eugen Comarnescu le califica drept exerciţii de virtuozitate. Cât despre alegerea textelor, intenţia realizatorilor a fost ca, oprindu-se la o temă sau la o tipologie, să ofere titluri semnificative din istoria dramaturgiei universale, urmând metabolismul secret al temei sau evoluţia personajului, dar şi potrivite personalităţii artistice a actorului, capacităţii sale proteice. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Fragmente audio-video din Avarul de Molière și Ubu încornorat de Alfred Jarry.

Costin Tuchilă

Album discografic aniversar Camil Petrescu

Camil-Petrescu-Teatru

eveniment liber sa spunVineri 21 noiembrie 2014, la ora 16.00, la standul Editurii Casa Radio (Pavilion Central, A, Romexpo, nivel +4.50, stand 252) din cadrul Târgului Internațional GAUDEAMUS Carte de învățătură va avea loc lansarea CD-box-ului aniversar Camil Petrescu (120 de ani de la naștere): TeatruInvitaţi: Florica Ichim, Camil Aurelian Petrescu, Cristian Teodorescu, Ovidiu Şimonca, Natalia Stancu. Moderator: Costin Tuchilă.

Apărut în colecția „Fonoteca de aur”, sub genericul „Capodoperele dramaturgiei românești în versiuni radiofonice integrale”, albumul cuprinde înregistrări istorice cu piesele:

• Mitică Popescu. Regia artistică: Paul Stratilat. În rolul titular: Radu Beligan. Din distribuție fac parte: Tanţi Cocea, Willy Ronea, Dem Savu, Ștefan Ciubotărașu, Mircea Constantinescu, Rozalia Avram Jules Cazaban, Marcela Demetriad, Catița Ispas, Karin Rex, Marilena Prodan, Bebe Tănăsescu, Emil Giuan, Gheorghe Ionașcu, Horia Șerbănescu. Producție a Teatrului Național Radiofonic. Data difuzării în premieră: 11 martie 1956.

radu beligan

Radu Beligan în Studioul T1 al Radiodifuziunii. Fotografie din Arhiva Scrisă Radio România

• Jocul ielelor.  Regia artistică: Paul Stratilat. În distribuție: Constantin Codrescu, A. Pop-Mațian, Nicolae Sireteanu, Mircea Constantinescu, Nicolae Grigore Bălănescu, Vasile Florescu, Octavian Cotescu, Ion Manta, Simona Bondoc, Lili Popovici, Jules Cazaban, Ion Finteșteanu, Marieta Deculescu, Geo Maican, Ion Henter, George Ionașcu, Marin Neacșu, Marcela Rusu. Producţie a Teatrului Naţional Radiofonic. Data difuzării în premieră: 11 martie 1956.

• Suflete tari. Regia artistică: Elena Negreanu. În distribuție: Ion Manolescu, Tanți Cocea, Constantin Codrescu, Toma Dimitriu, Clody Bertola, Nicolae Brancomir, Culai Darie, Tina Ionescu. Producţie a Teatrului Naţional Radiofonic: Data difuzării în premieră: 6 iunie 1966.

Tanti_Cocea

Tanți Cocea

Prezentare de Florica Ichim. Editor: Horia Pop. Realizatori: Lavinia Ivașcu, Maria-Elena Negoescu. Redactor: Daria Ghiu. Producător: Gilda Rădulescu. Postprocesare: Marilena Barabaș. Grafică: Daniel Ivașcu. Producție a Centrului Cultural media radio România (Editura Casa Radio) în colaborare cu Serviciul Patrimoniu Cultural și Arhive, 2014.

„Puţină lume realizează, în acest 2014, în care sunetele ne invadează din aparate sofisticate, ce a însemnat teatrul radiofonic în anii ’50–’60 când radiouri erau puţine, iar în toate locuinţele rurale un «difuzor» (aşa i se spunea) zbârnâia fără întrerupere (în general) emiţând un singur post. Dar pe acel post veneau cu regularitate texte minunate glăsuite de voci asemenea. Erau mari actori care dădeau viaţă unor roluri importante din dramaturgia română şi universală. Camil Petrescu însuşi îi asculta cu bucurie în piesele sale preţuindu-i pe Ion Manolescu în Matei Boiu-Dorcani, pe Radu Beligan în Mitică Popescu sau pe Constantin Codrescu în Gelu Ruscanu. Cu egală plăcere îl asculta pe actorul său favorit Mihai Popescu în Egmont. Aceste voci, aceşti actori ne-au format publicul anilor ‘80, acest public ne-a format spectatorii de astăzi. Pentru mine, înregistrările ce le puteţi acum asculta sunt ca nişte comori nepreţuite ce mi-au fost dăruite de cei care au înfăptuit Teatrul cu majusculă.” – Florica Ichim.

album aniversar camil petrescu fonoteca de aur

Târgul Internaţional GAUDEAMUS Carte de Învăţătură 2014 se desfășoară în perioada 19–23 noiembrie 2014 în Pavilionul Central (A) al Complexului Expoziţional Romexpo din București. Evenimentul, ajuns la ediţia cu numărul 21, este iniţiat şi organizat de Radio România, prin Centrul Cultural Media Radio România.

Vezi și: Editura Casa Radio la Gaudeamus XXI: fuziunea artelor 

Site-ul Editurii Casa Radio

Radio România – 86

aniversare radio romania 86 de ani

calendarAstăzi, 1 noiembrie 2014 Radio România împlinește 86 de ani de existență. 

Joi, 1 noiembrie 1928, la ora 17.00, s-a difuzat oficial prima emisiune a postului Radio România, auzindu-se pentru prima dată apelul: „Aici, București, Radio România”. Emisiunea a început cu discursul profesorului Dragomir Hurmuzescu, președintele Consiliului de Administrație al Societății de Difuziune Radiotelefonică din România, denumirea de până în 1936 a radioului românesc. Profesorul Hurmuzescu insista asupra rolului extraordinar al radiofoniei în dezvoltarea unei țări și a unui popor: „Radiofonia este de o mare importanță socială, cu mult mai mare decât teatrul, pentru răspândirea culturii și pentru unificarea sufletelor, căci se poate adresa la o lume întreagă, pătrunzând în coliba cea mai răzleață a săteanului. În curând va deveni criteriu de judecată a gradului de dezvoltare a unui popor.”

dragomir hurmuzescu

Dragomir Hurmuzescu

După discursul inaugural, pînă la ora 19.00, s-au difuzat versuri de Horia Furtună, muzică de dans și muzică românească cu Cvintetul Radio, informații de presă, o conferință ținută de Horia Furtună. Emisia s-a reluat la ora 21.00, până la miezul nopții difuzându-se muzică interpretată de solista Băicoianu, buletin meteorologic, știri sportive, muzică de Johann Strauss, interpretată de Cvintetul Radio. Șeful serviciului muzical era Mihail Jora. Programele erau alcătuite de un consiliu alcătuit din Dragomir Hurmuzescu, I. Al. Brătescu-Voinești, Dimitrie T. Alleseanu, Mihail Jora. Primul crainic al Radioului: Margareta Marinescu, care era și secretară a programelor.

bogdan calciu desen primul sediu al radio romania str general berthelotSocietatea de Difuziune Radiotelefonică din România (numele de până în 15 august 1936 al Radioului românesc) – clădirea veche Radio din str. G-ral Berthelot. Desen de Bogdan Calciu

În zilele următoare programele, asemănătoare, au fost transmise între orele 17.00–19.00 și 20.30–24.00. Schema de programe a primei săptămâni era: ora 17.00: muzică de dans; 17.45: știri de presă și bursă; 18.00: muzică de ansamblu; 18.05: lecturi literare sau conferințe; 18.35: muzică în interpretarea orchestrei studioului radiofonic, dirijată de Mihail Jora; apoi, de la ora 20.30, soliști vocali, instrumentali, coruri; 22.30: buletin meteo și știri; 23.00: muzică cu orchestra horia furtunaRadio.

În 2 şi 3 noiembrie 1928 programele au anunţat recitări, fără să ştim cine a interpretat. În schimb, duminică, 4 noiembrie, între orele 18–19, s-a difuzat muzică uşoară, între melodii recitând Victoria Mierlescu, actriţă la Teatrul Naţional din Bucureşti. Tot ea citea povestirea lui Horia Furtună, Sufletul copiilor, în 10 noiembrie, iar în 11 noiembrie recita Făt-Frumos de acelaşi poet şi Calendarul lui Aghiuţă de George Coşbuc. În aceste ultime două emisiuni găsim în embrion „Ora copiilor” şi „Ora satului”.

Vineri, 9 noiembrie 1928 a apărut primul număr al revistei săptămânale „Radiofonia”, organ de publicitate al Societății de Difuziune Radiotelefonică din România.

Remember

Istoria Radio România la Radio 3Net „Florian Pittiș”

sigla radio 3 netVineri, 1 noiembrie 2013, de la ora 7.00 la ora 24.00, la Radio România 3Net „Florian Pittiș” ați putut urmări istoria de 85 de ani a Radio România, de la prima emisiune difuzată, joi, 1 noiembrie 1928 până la 1 noiembrie 2013. Evoluția instituției, programele și emisiunile devenite branduri ale radioului românesc, principalele evenimente din istoria Radio România, personalitățile care și-au pus amprenta asupra dezvoltării radiofoniei românești și a instituției Radio România au fost prezentate în ordine cronologică timp de 17 ore. Fiecare oră de emisie a fost rezervată unui interval de cinci ani: 1928–1933, 1934–1938, 1939–1943, 1944–1948 ș.a.m.d.

sigla liber sa spunÎn același timp, în ziua de 1 noiembrie 2013, pe site-ul „Liber să spun” a fost publicat din oră în oră materialul documentar care a stat la baza acestor emisiuni, rămânând permanent la dispoziția voastră.

Materialul documentar a fost realizat de Pușa Roth și Costin Tuchilă.

Vezi: arhiva Radio România 85

„Urlet în bezna prelungă” de Jabra Ibrahim Jabra

Urlet in bezna prelunga  editura ars longa

O nouă traducere din literatura arabă, în coordonarea colectivului de traducători din limba arabă. Prefaţă şi note: Laura Sitaru.

eveniment liber sa spunDupă Celelalte camere, Urlet în bezna prelungă este al doilea roman al scriitorului palestinian Jabra Ibrahim Jabra tradus în limba română şi publicat de către Editura ieşeană Ars Longa, care găzduieşte de câţiva ani colecția „Alif”, pusă sub semnul Alianței Civilizațiilor – România și coordonată de arabistul George Grigore.

Născut în 1920, într-o familie de palestinieni creştinidin Bethlehem, Jabra a crescut şi s-a format în umbra culturii arabe şi a celei occidentale deopotrivă, încercând să armonizeze cadrul occidental de valori cu realitatea culturală a lumii arabe şi să creeze o estetică proprie a acesteia. Jabra Ibrahim Jabra este cu certitudine unul dintre cei mai prolifici literaţi ai celei de-a doua jumătăţi a secolului XX, publicând sau traducând peste treizeci de volume şi fiind autorul a peste douăzeci de lucrări de critică literară.

JABRA IBRAHIM JABRA

Jabra Ibrahim Jabra

Publicat în 1946, Urlet în bezna prelungă iese din tematica epocii sale, lăsând într-o marginalitate aproape totală marile subiecte şi preocupări ale elitei intelectuale palestiniene, dar şi arabe, în sens mai larg.

Naratorul îşi face auzită vocea în Urlet în bezna prelungă prin personajul central al romanului, Amīn, care exprimă un întreg sistem de idei ale autorului despre lume şi viaţă. Oraşul este locul în care întâmplările pe care le povesteşte personajul Amīn se desfăşoară ori s-au desfăşurat, un oraş fără nume, un oraş arab oarecare sau, mai bine-zis, toate oraşele arabe laolaltă. Anonimitatea intenţionată a locului în care Amīn trăieşte dramatic întâmplări din viaţa sa conferă acestuia o valenţă generală – oraşul lui Amīn este o mostră de societate arabă la mijlocul secolului al XX-lea, suprinsă în toate aspectele sale, economice, sociale, culturale şi morale.

casablanca

Ovidiu Pietrăreanu, profesor de literatură arabă la Universitatea din Bucureşti, face, la rândul său, următoarele consideraţii despre romancierul palestinian: „Jabra Ibrahim Jabra se situează în centrul unei reţele complexe de comuniuni culturale, literare şi de spirit. Pasionat de cultura engleză, rămâne profund devotat culturii arabe, pe care înţelege să o slujească traducând piese de Shakespeare într-un mod care îl asociază, în conştiinţa publicului arab, cu dramaturgul englez aşa cum un George Murnu este, pentru iubitorii de litere din România, cel care a înveşmântat epopeile homerice în sonorităţile şi cadenţele limbii române. Acest efort de apropriere a capodoperelor unei alte literaturi decât cea proprie îl consacră, totodată, ca pe un strălucit urmaş al exponenţilor spiritului care a guvernat renaşterea culturală şi, mai cu seamă, literară arabă din secolul XIX şi începutul secolului XX, care au considerat traducerea un act de însemnătate majoră pentru propăşirea culturală a unei naţiuni. Profilul literatului Jabra este, însă, completat şi de scriitura rafinată a romanelor sale, în care absurdul şi tragicul unor destine individuale şi colective tumultuoase sunt înfăţişate de un condei în care se îngemănează detaşarea cerebrală şi cea mai caldă empatie”.

sigla-editurii-ars-longaTraducerea romanului de faţă este rezultatul muncii de echipă a studentelor Ana Iulia Alexandru, Laura Georgiana Coman, Andra Ramona Dodiţă, Roxana Ioniţă, Monica Lixandru şi Daniela Nedelea din promoţia de absolvenţi 2010 ai secţiei de limba arabă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti, sub coordonarea Laurei Sitaru, profesor de literatură arabă, care a unificat şi stilizat textul în limba română, a elaborat prefaţa şi aparatul critic. Laura Sitaru a fost distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România – filialele Bucureşti – pentru traducerea romanului Taxi. Povestiri din trafic al scriitorului egiptean Khaled al-Khamissi, publicat în 2012 în colecţia „Alif” a Editurii Ars Longa.

George Grigore

Vezi și: „Drama identității”, cronică de Costin Tuchilă la romanul „Celelalte camere” de Jabra Ibrahim Jabra

Revista Teatrală Radio a dedicat luna august 2014 actriței Coca Andronescu

coca andronescu

logo revista teatrala radioRevista Teatrală Radio a dedicat luna august 2014 actriței COCA ANDRONESCU (3 iunie 1932, Pătârlagele–5 august 1998, București).

În ziua de 5 august, la rubrica Remember de Annie Muscă veți putea citi un amplu portret monografic al actriței, ilustrat cu fragmente din spectacole radiofonice care o au ca protagonistă, emisiuni tv, filme. Veți afla detalii despre o carieră strălucită începută la mijlocul deceniului al șaselea al secolului trecut la Teatrul Național din București, unde a interpretat, vreme îndelungată, roluri de referință în spectacole memorabile, despre bogata filmografie a actriței, despre înregistrările tv și la teatrul radiofonic. Vom publica de asemenea evocări și comentarii, iar în spațiile de teatru radiofonic de la Radio România Cultural vom difuza câteva dintre înregistrările cu Coca Andronescu din Fonoteca de Aur, dintre care nu vor lipsi Minunata pantofăreasă de Federico García Lorca, Peribañez şi comandorul de Ocaña și Câinele grădinarului de Lope de Vega, Gaițele de Al. Kirițescu, Siciliana de Aurel Baranga, Goana după fluturi de Bogdan Amaru, Anton Pann de Lucian Blaga, Familia anticarului de Carlo Goldoni, piese scurte programate chiar la începutul lunii august 2014: Femeile care omoară bărbaţii de Michal Tonecki (4 august, ora 21.30), Temă pentru acasă de Mile Poposki (5 august 2014, ora 21.30), Stiloul bunicii mele de Gordon Daviot (6 august, ora 21.30), toate la Radio România Cultural.

actrita coca andronescu revista teatrala radio

logo revista teatrala radioÎncepând din luna martie 2014, Revista Teatrală Radio a lansat această inițiativă publicistică, ilustrată și în programele Teatrului Național Radiofonic, de a dedica o lună unui mare actor de altădată, evocat la rubrica „Remember” chiar în ziua nașterii sau a morții sale. Astfel, la propunerea colaboratoarei noastre, d-na Annie Muscă, luna martie 2014 a fost dedicată Ginei Patrichi, mai 2014 – lui George Constantin, iunie 2014 – Irinei Petrescu.
Pentru a veni în întâmpinarea fanilor teatrului radiofonic, în cadrul proiectului „Ne auzim la Majestic”, Redacția Teatru a organizat în luna respectivă audiția la Clubul Majestic din București a unui spectacol reprezentativ pentru actorul evocat.
Audițiile la Majestic, inclusiv evocarea actorilor cărora le vor fi dedicate lunile următoare, vor fi reluate după vacanța de vară, la 1 septembrie 2014.

Alte detalii în Revista Teatrală Radio.

Costin Tuchilă

Portret Lucia Mureșan de Annie Muscă

lucia muresan biografie de annie musca

Lucia Mureșan – întruchipare de idealuri feminine pe scenă, la radio și pe marele ecran

calendarAstăzi, 12 iulie 2014, ne amintim de actrița Lucia Mureșan (31 ianuarie 1938–12 iulie 2010)

Patru ani deja de la plecarea spre alte sfere a unei actrițe pe care o cunoscusem când ascultam cu sfințenie radioul sau când mă așezam după un întreg ritual în fața televizorului pentru serile de teatru sau pentru lumea minunată a longevivei Teleenciclopedii. În luna lui Cuptor, cea care întruchipase atâtea idealuri feminine, revenea în Clujul natal să-și trăiască veșnicia alături de ai săi și de iubitul ei soț, artistul fotograf Ion Miclea, a cărei biografie am scris-o în 2012 – Ion Miclea. Povestea unui fotograf, apărută la Editura Biblioteca Bucureștilor.

Copilăria și adolescența la Clujrubrica remember annie musca revista teatrala radio

Lucica, așa cum o alintau părinții în copilărie, s-a născut la Cluj într-o familie aleasă, fiind nepoată de preot greco-catolic, și fiica cea mare a magistratului Leontin Mureşan, prieten bun cu preotul și scriitorul Ion Agârbiceanu, care a încreștinat-o în vara lui 1938 și din a cărui creație o va întruchipa pe Stana în 1972 pe scena Teatrului Nottara. La premiera spectacolului, regizat de Ion Olteanu, venise și mama actriței,  Elena, profesoară de istoria artei.

lucia muresan botez ion agarbiceanu

La botez. Părintele Agârbiceanu (al cincilea din stânga sus)

Lucia începe școala primară la Sibiu, unde locuia și slujea bunicul ei, preotul, singurul protector în perioada în care tatăl era pe front. În 1945, revine la Cluj unde își continuă școala.

Absolventă a Liceului Teoretic nr. 2 (Liceul „Mihai Eminescu”) din Cluj-Napoca cu diplomă roșie de excelență, în 1954, Lucia își va susține examenul de admitere la IATC în București, dezamăgindu-și prietenele din copilărie că nu a rămas la Cluj să urmeze o facultate „serioasă”.

Studii în București

Sub îndrumarea maestrului Ștefan Barborescu, Lucia Mureșan se îndreaptă la doar 17 ani spre Institutul de Teatru din Capitală.

La 20 de ani, tânăra clujeancă, remarcată în vremea studenției grație pasiunii pentru teatru, cărți și muzică, absolvea Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” din Bucureşti, la secţia Arta actorului, primind titlul de Diplomat în Arte, cu nota 10 la clasa profesoarei Irina Răchiţeanu-Şirianu. Dădea viață Soniei din Unchiul Vanea de A. P. Cehov, surprinzând comisia examinatoare, alături de Astrov jucat de George Motoi, colegul său de promoție, și de Unchiul Vanea, interpretat de Mihai Dogaru. Citește integral în Revista Teatrală Radio, la rubrica „Remember”. Filme și fragmente din spectacole radiofonice cu Lucia Mureșan.

Annie Muscă

Coca Andronescu sau „tainica minune a râsului”

coca andronescu

calendarProbabil că pentru marele public Coca Andronescu (3 iulie 1932, Pătârlagele–5 august 1998, București) nu ar fi fost atât de populară dacă nu interpreta rolul feminin din serialul TV de succes Tanţa şi Costel, scris de Ion Băieşu, adaptat şi regizat de Titi Acs şi difuzat în anii ’60, în care juca alături de Octavian Cotescu. Un serial de scenete comice cu două personaje care se cunosc în gară la Lehliu şi care inconştient mimează un sentiment artificial, devenind ridicole prin amestecul de prostie şi candoare. „Am încercat – spunea Ion Băieşu – ca Tanţa şi Costel să exprime această vână ancestrală a românului, capacitatea şi puterea sa morala de a râde fără răutate şi ranchiună, ci din dragoste de bine şi perfecţiune.

Întreaga existenţă a personajelor e învăluită cu o dulce candoare, ele iau lucrurile la modul propriu şi le judecă în chipul cel mai simplu şi franc cu o sinceritate şi o bună credinţă totale. Fireşte, nici Tanţa şi nici Costel nu sunt atât de proşti cum par la prima vedere, simplitatea şi naivitatea lor sunt simulate, mimate, trucate. Spunând enormităţi, ei ne fac cu ochiul şi ne iau complici. Dându-le drumul în lume, personajele şi-au croit singure un destin şi s-au dus. Rămas pe loc, le fac, duios, cu mâna şi le zic: drum bun!”

actori de comedie coca andronescu

Drumul bun al succesului este uneori imprevizibil. Coca Andronescu n-ar fi fost pentru marele public Coca Andronescu fără acest rol de altfel foarte bine compus în compania unui partener de mare clasă. Dar nu trebuie trecute cu vederea marile ei roluri din teatru, din piese clasice sau moderne. Născută la 3 iulie 1932, la Pătârlagele (Buzău), absolvise Facultatea de Teatru la Cluj, în 1953, devenind apoi actriţă a Teatrului Naţional din Bucureşti. Joacă un rol episodic (O elevă) în Steaua fără nume de Mihail Sebastian, montare de referinţă a lui Sică Alexandrescu, din 1956, cu Radu Beligan, Marcel Anghelescu, Costache Antoniu, Marietta Deculescu, Silvia Dumitrescu în distribuţie. În 1957 interpretează rolul Pyrrhei din Ovidiu de V. Alecsandri. La sfârşitul anului 1958, joacă în Minunata pantofăreasă de Federico García Lorca (premiera: 19 decembrie), făcând din rolul Pantofăresei o creaţie memorabilă, în compania lui Mihai Fotino, pentru ca în 1959, Sică Alexandrescu să-i încredinţeze rolul Mirandolinei din Hangiţa de Goldoni (premiera: 31 decembrie), creaţie de asemenea excepţională a actriţei. Juca alternativ cu Sanda Toma acest rol şi pe cel al Dejanirei, avându-i ca parteneri pe Constantin Rauţchi, Emanoil Petruţ, Cella Dima, Dem Rădulescu. Aceste creaţii au impus-o ca actriţă de comedie cu un simţ special al construcţiei şi al efectului artistic, temperamentală, seducătoare, spontană, uneori imprevizibilă. Minunata pantofăreasă a rămas din fericire în înregistrarea radiofonică din 1959 (data difuzării în premieră: 4 octombrie 1959). Citește integral în Revista Teatrală Radio

Costin Tuchilă