Ediție online: „To Paraphrase the Unparaphrasable. David Lodge’s Literary Criticism. A Reader”

 

Cover Lodge Criticism

eveniment liber sa spunContemporary Literature Press, sub auspiciile următoarelor foruri: Universitatea din București, The British Council, Institutul Cultural Român și Ambasada Irlandei, anunță publicarea volumului To Paraphrase the Unparaphrasable. David Lodge’s Literary Criticism. A Reader. Selecție și editare: Lidia Vianu. Continuă lectura „Ediție online: „To Paraphrase the Unparaphrasable. David Lodge’s Literary Criticism. A Reader””

Scenarii lirice moderne. T. S. Eliot și Paul Valéry

cover Scenarii lirice

eveniment liber sa spunContemporary Literature Press, sub auspiciile următoarelor foruri: Universitatea din București, The British Council, Institutul Cultural Român  și  Ambasada Irlandei, anunță publicarea volumului Scenarii lirice moderne. T. S. Eliot și Paul Valéry (1977) de Lidia Vianu.

Născut la cam douăzeci de ani după Paul Valéry – adică în altă generație literară –, modernistul Eliot spunea în 1946 despre Valéry: „Descopăr mereu că analizele lui asupra procesului poetic corespund experienței mele personale și scot la lumină mare parte din ceea ce eu nu intuiam decât vag.” Volumul pe care îl publicăm acum pune față în față doi autori aparent asemănători. Amândoi au scris poezie, teatru, eseu. În realitate, însă, operele lui Valéry și cele ale lui Eliot nu au aproape nimic în comun. Și totuși… Scenarii lirice moderne. T. S. Eliot și Paul Valéry reprezintă teza de doctorat a autoarei, terminată în anul 1977. Cei doi autori nu par să se fi întâlnit vreodată. Eliot, unul dintre promotorii modernismului, a scris în câteva rânduri despre eseistul Paul Valéry. Cartea pe care o publicăm acum abordează asemănările de fond dintre cei doi, precum și textele total diferite pe care le-au scris. Ea este singurul volum de critică literară care încearcă să compare opera lui T. S. Eliot cu cea a lui Paul Valéry.

Lidia Vianu: Scenarii lirice moderne. T. S. Eliot și Paul Valéry se lansează oficial pe 1 martie 2015, dar volumul poate fi consultat și descărcat din acest moment la adresa de internet:

http://editura.mttlc.ro/vianu-scenarii-lirice.html

Editura pentru Literatură Contemporană vă invită să accesați website-ul www.editura.mttlc.ro. Editura publică lucrări atât în limba engleză cât și în limba română. Pentru sugestii sau comentarii, vă rugăm să vă adresați Editurii,   lidia.vianu@g.unibuc.ro.

logo liber sa spunVezi: arhiva categoriei Cărți online

„Des livres à venir, l’avenir des livres” – România la Salonul Internațional de Carte de la Paris

salon du livre paris 2014

eveniment liber sa spunRomânia va fi prezentă, în perioada 21–24 martie 2014, la cea de a 34-a ediție a Salon du Livre, cel mai important eveniment editorial din Franța, cu un stand organizat de Institutul Cultural Român, având tema „Des livres à venir, l’avenir des livres”.

Evenimentele propuse de Institutul Cultural Român vor pune în valoare patrimoniul literar românesc și, totodată, vor oferi o perspectivă asupra evoluțiilor literare și editoriale actuale din România. Programul românesc va include dezbateri, lansări de carte și întâlniri la care vor participa editori, scriitori, traducători, profesori universitari, jurnaliști români și francezi etc., propunând publicului o ofertă culturală diversificată. Criteriile avute în vedere la alcătuirea programului și, implicit, a listei invitaților, au fost următoarele: 1. Cărți (și autorii acestora) apărute în spațiile de limbă franceză în ultimul an; 2. Scriitori tineri (până la vârsta de 35 de ani); 3. Scriitori, editori și analiști din Republica Moldova; 4. Istorici și critici literari, editori, traducători, precum și alți comentatori ai fenomenului literar românesc; 5. Reprezentanți ai altor arte care folosesc și suportul hârtiei tipărite.

Dintre dezbaterile organizate menționăm: „Avangardă şi modernitate“, „Ezoterism şi sacralitate în lumea de azi“, „Les livres à venir, l’avenir des livres“ (Cărțile viitorului, viitorul cărții), „Livres français, lecteurs roumains / Livres roumains, lecteurs français“ (Cărți franceze, cititori români / Cărți românești, cititori francezi), „Realitate şi ficţiune în sport. O altă scriitură?“, „Présences de la peinture contemporaine roumaine en France“ (Pictori contemporani români în Franța). Locuri importante în program vor avea masa rotundă consacrată literaturii scrise de autorii tineri și dezbaterea despre perspectivele de integrare europeană a Republicii Moldova – la acest din urmă eveniment fiind prezent și E.S. Domnul Oleg Serebrian, scriitor, Ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Moldova în Franţa.

luminita gliga zambetul sofranului

Luminița Gliga, Zâmbetul șofranului

Printre invitați se numără scriitori, artiști, critici, jurnaliști, traducători și alte personalități culturale: George Arion, Sylvain Audet, Iulia Badea Guéritée, George Banu, Tudor Banuş, Jean-Pierre Brach, Roxana Bauduin, Linda Maria Baros, Michel Carrassou, Al. Călinescu, Magda Cârneci, Corina Ciocârlie, Cosmin Ciotloș, Florica Courriol, Benoît-Joseph Courvoisier, Augustin Cupșa, Mark Despot, Reginald Gaillard, Michel Gavaza, Dinu Flămând, Dominique Ilea, Anna Keszeg, Miron Kiropol, Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Adrian Mihalache, Vlad Moldovan, Bujor Nedelcovici, Radu Naum, Danielle Nees, Basarab Nicolescu, Luca Niculescu, Marily le Nir, Jean-François Pérés, Bruno Pinchard, Lakis Proguidis, Jacques Rancourt, Petre Răileanu, Paula Romanescu, Claudiu Soare, Dumitru Țepeneag, Nicolae Tzone, Cristian Robert Velescu, Olimpia Verger, Alain Vuillemin, Matei Vişniec ș.a.

Și anul acesta, la standul României vor fi expuse volume publicate de peste treizeci de edituri din spațiul editorial autohton, multe dintre acestea putând fi achiziționate, grație parteneriatului cu Librăria „Libris” din Brașov. Cel mai rapid caricaturist din lume (conform Cărții Recordurilor), celebrul artist român Ștefan Popa-Popa’s, va fi prezent la standul românesc, unde va realiza portrete „la minut”. De asemenea, Ambasada României din Franța – Palais de Béhague – va găzdui expoziţia Anthropo-satire | Arts visuels, aparținând artistului. Tot la standul României, scriitorului Luis Mizon îi va fi acordat Premiul internaţional de literatură francofonă „Benjamin Fondane”.

Ca în fiecare an, reprezentanți ai Centrului Național al Cărții din cadrul ICR vor avea întâlniri cu editorii, în vederea promovării programelor de traduceri: Translation and Publication Support Programme (TPS) și Publishing Romania.

Parteneri: Târgul de Carte „Salon du Livre”, Ambasada României în Franța, Ambasada Republicii Moldova în Franța, „Libris” Brașov.

Salonul Internațional de Carte de la Paris este dedicat atât profesioniştilor din domeniul editorial – editori, agenţi literari, distribuitori şi vânzători de carte din Franța şi din peste 100 de ţări – cât și publicului larg, bucurându-se de o maximă vizibilitate în presa franceză. Prezența românească din acest an vine după ce, la ediția din anul 2013 a Salon du Livre, România a avut calitatea de invitat de onoare.

salon-du-livre-paris

Program România

„Des livres à venir, l’avenir des livres”

Joi, 20 martie 2014

Ora 17.00 – Deschiderea oficială a Salon du Livre“ Participă organizatorii şi invitaţii.

Ora 20.00 – Salon d’Or, Palais de Béhague, Ambasada României în Franța, 123 rue Saint-Dominique, 75007 Paris: Vernisajul expoziţiei Anthropo-satire | Arts visuels de Ștefan Popa-Popa’s. Prezintă: Giorgio Cegna, fost decan al Facultăţii de Arte Frumoase din Roma, şi acad. Catia Gentilucci, director al Institutului de Arte Plastice din Roma. Invitaţi: Plantu (Jean Plantureux) – „Le Monde”, Georges Wolinski – caricaturist la „Libération”, „Paris-Match”, „L’Écho des savanes” şi Charlie Hebdo, Carlos Brito – caricaturist, Patrick Guilloton, redactor senior la cotidianul regional „Sud-Ouest”, cu o echipă de desenatori de la „Le Canard Enchainé”, Gerard Vandenbrouke, preşedintele Festivalului de desen de la Saint Just Le Martel, Jackie Redon (Paris Match), Thierry de Montbrial, preşedinte al Institutului Francez de Relaţii Internaţionale, Dominique de Villepin, fost prim-ministru al Franţei.

Ora 21.00 – „Vin d’honneur” cu participarea caricaturiștilor şi a personalităţilor invitate la Salon du Livre.

Vineri, 21 martie 2014

Ora 10.30, Standul României – Deschiderea oficială a standului României (52,5mp – zona U64). Întâlnire cu caricaturistul Ştefan Popa – Popa’s, care va realiza portrete ale spectatorilor. Moderator: Radu Ciobotea.

11.00–12.00, Standul României – Dezbatere pe tema „Les livres à venir, l’avenir des livres”. Moderator: Al. Călinescu. Invitaţi: Nicolae Manolescu, George Banu, Anna Kleszeg, Bujor Nedelcovici, Dumitru Ţepeneag.

14.30–15.10, Standul României – Lansare de carte: Paula Romanescu (coord.), La Roumanie vue par les français d’autrefois. Moderator: Alain Vuillemin. Invitaţi: Paula Romanescu, Al. Călinescu.

15.20–16.00, Standul României – Dezbatere: „Livres français, lecteurs roumains / Livres roumains, lecteurs français“, pornind de la volumul Sujets français de Nicolae Manolescu, Ginkgo Editeur, Franţa, 2013. Moderator: Mircea Martin. Invitaţi: Nicolae Manolescu, Corina Ciocârlie, Dominique Ilea, Lakis Proguidis.

16.15–17.00, Standul României – Lansare de carte: Dinu Pillat, En attendant l’heure d’après. Traducere de Marily le Nir, Editions des Syrtes, Franţa, 2013. Moderator: Dinu Flămând. Invitaţi: Radu Ciobotea, Marily le Nir, Olimpia Verger.

17.15–18.00, Standul României – Masă rotundă pe tema perspectivelor de integrare europeană a Republicii Moldova. Moderator: Nicu Popescu. Invitaţi: E.S. domnul Oleg Serebrian, scriitor, Ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Moldova în Franţa, scriitorul Gheorghe Erizanu, directorul Editurii Cartier de la Chişinău, istoricul Matei Cazacu şi scriitorul Emilian Galaicu Păun.

targ de carte

Sâmbată, 22 martie 2014

10.30–11.30, Standul României – Lansare de carte: Marta Petreu, Acasă, pe Câmpia Armaghedonului, Editions L’Âge d’Homme (Elveţia) şi L’Apocalypse selon Marta: Choix de poèmes, Editions Caractères, Franţa, 2013. Traduceri de Linda Maria Baros. Invitaţi: Mircea Martin, Florica Courriol, Linda Maria Baros, Mark Despot.

11.40–12.20, Standul României – Prezentarea numărului special al revistei „La traductière. Revue franco-anglaise de poésie et art visuel”: Dossier de poésie roumaine contemporaine, editat de Association franco-anglaise de poésie, Franţa, 2013. Invitaţi: Magda Cârneci, Jacques Rancourt şi Linda Maria Baros.

12.30–13.30, Standul României – Masă rotundă: „Ezoterism şi sacralitate în lumea de azi”. Moderator: Radu Ciobotea. Invitaţi: Jean-Pierre Brach, director de studii în cadrul EPHE, Bruno Pinchard şi Basarab Nicolescu.

 15.00–15.45, Standul României – Prezentarea volumului de poezie Chaosmos de Magda Cârneci. Moderator: Mircea Martin. Invitaţi: Magda Cârneci, Ana-Maria Gîrleanu-Gichard, Reginald Gaillard (editor).

 16.00–16.30, Standul României – Acordarea Premiului internaţional de literatură francofonă Benjamin Fondane. Câştigător: Luis Mizon. Prezintă: Magda Cârneci.

16.40–17.00, Standul României – Lansare de carte: George Arion, Cible royale. Traducere de Sylvain Audet. Moderator: Cristina Hermeziu. Invitaţi: George Arion (autor), Sylvain Audet (traducător) şi Danielle Nees (editor).

 17.15–17.50, Standul României – Masa rotundă: „Realitate şi ficţiune în sport. O altă scriitură?” Moderator: Luca Niculescu. Invitaţi: Radu Naum şi Jean-François Pérés.

Caricaturistul Ștefan Popa-Popa’s va fi prezent la standul românesc între orele 10.30-12.30.

Duminică, 23 martie 2014

10.30–11.30, Standul României – Lansare de carte: Cristian-Robert Velescu, Avant-gardes et modernités, Brâncuşi – Duchamp – Brauner – Voronca – Tzara & comp. Dezbatere pe tema: „Avangardă şi modernitate”. Moderator: Mircea Martin. Invitaţi: Michel Carrassou, Petre Răileanu, Cristian-Robert Velescu.

12.00–13.00, Standul României – Masa rotundă consacrată literaturii scrise de autorii tineri. Moderator: Cosmin Ciotloş. Invitaţi: Augustin Cupşa, Vlad Moldovan, Roxana Baudouin, Andrei Mocuţa. Invitat special: Nicolae Manolescu.

13.30–14.15, Standul României – Lansarea volumului Présences de la peinture contemporaine roumaine en France avec Soleil de l’Est entre 2009–2012. Prefaţă de Michel Gavaza, texte de Ciprian Radovan, traducere în limba franceză de Michel Gavaza şi Ioana Munteanu. Prezentare: Michel Gavaza. Dezbatere pe tema: „Présences de la peinture contemporaine roumaine en France”. Moderator: Michel Gavaza. Invitaţi: critici de artă şi pictori ale căror lucrări au fost incluse în volum.

14.30–15.10, Standul României – Lansare de carte: Alex Leo Şerban, La planète Proust: Esquisses d’un journal de lecture, Editions Non Lieu, Franţa. Moderator: Michel Carrasou. Invitaţi: Iulia Badea Guéritée şi Adrian Mihalache.

15.20–15.50, Standul României – Prezentare de carte: ABECEDAUR de Şerban Foarţă şi Tudor Banuş, Ofranda muzicală / Ofrande musicale de Şerban Foarţă (traducere din limba română de Benoît-Joseph Courvoisier) şi Chanter Bouche close de Tudor Arghezi (în traducerea lui Benoît-Joseph Courvoisier). Moderator: Dinu Flamând. Invitaţi: Tudor Banuş, Miron Kiropol, Nicolae Tzone.

16,00–16.40, Standul României – Prezentare de carte a autorilor tineri Bucarest-Paris: huit (+ deux) livres de poésie pour la France: Madrugada. Chansons d’amour et de furie de Anca Mizumschi, traducere din limba română de Angela Nache-Mamier; L’Épreuve de Cassian Maria Spiridon, traducere de Miron Kiropol; Madame Bovary /votre fidèle et savante lectrice de Angela Nache-Mamier, traducerea aparţine autoarei; Le harem des parfums de Mihail Gălăţanu, traducere de Vasile Savin et Daniel-Pierre Cattaneo; Lamé de Lia Faur, traducere de Alfred Hamm; L’homme avec deux cœurs de Florin Caragiu, traducere de Anamaria Lupan; Pavillons au rouge à lèvres de Paul Gorban, traducere de Letiţia Ilea; Respire avec moi de Diana Caragiu, traducere de Anamaria Lupan. Prezintă Nicolae Tzone, Miron Kiropol şi Claudiu Soare.

17.30–18.30, Standul României – Carte blanche à Matei Vişniec. Lansare de carte însoţită de spectacolul unei trupe de clovni-artişti, moment teatral conceput de Matei Vişniec.

Caricaturistul Ștefan Popa-Popa’s va fi prezent la standul românesc între orele 10.30-12.30.

Luni, 24 martie 2014

Rencontre des professionnels / Întâlniri ale profesioniştilor din domeniul editorial.

Edgar Papu – fluviul unei conștiințe exemplare

edgar papu literatura comparata protocronism

„…timpul unui anumit spaţiu moral constituie însǎși raţiunea alcǎtuirii sale.”

Edgar Papu

valorile trecutuluiPe Edgar Papu mi l-am închipuit mereu ca pe o copie fidelǎ a icoanei marelui sfânt al Rusiei, Cuviosul Serafim de Sarov. Învǎluiţi amândoi într-o desǎvârşitǎ blajinǎtate a firii omenesti şi dominaţi de o mare evlavie faţǎ de preceptele unei vieţi creştine exemplare, Edgar Papu şi Cuviosul Serafim de Sarov au trecut, fiecare la vremea lui, pragul unic al eternitǎţii pǎtrunşi de acelaşi sentiment al dezmǎrginitei umilenii. O mǎsurǎ fireascǎ a percepţiei individuale asupra tainei Duhului Sfânt prezent în tot chipul şi în tot locul cu nemǎsuratǎ şi continuǎ iubire de oameni în accepţia religioasǎ a celor doi. Edgar Papu (1908–1993) curge înspre contemporaneitate cu puterea insului care a definit cu o rigurozitate certǎ hotarele literaturilor individuale într-un excurs unic şi emblematic pentru spiritul critic universal, dar înfǎşurat într-o specificitate singularǎ, de tip sistemic, datoratǎ gândirii sale vaste şi panoramice.

Spirit renascentist prin atitudine şi viziune personalǎ, Edgar Papu a reconstruit comparatistic fetele lui ianus edgar papuo lume. Una a universaliilor bine delimitate şi definite în timp, cu precizia matematicǎ a unui om de ştiinţǎ, care vede dincolo de cifre şi dezveleşte adevarata semanticǎ fenomenologicǎ dincolo de aparenţe, spaţiind aceste microcosmuri de creaţie ale marii literaturi a lumii în limita gravǎ a tonurilor proprii, în care demnitatea cuvântului şi respectul faţǎ de opera fiecǎrui scriitor în parte analizat atinge un vârf, pe care nici un alt comparatist român nu l-a mai atins, încǎ, pânǎ în momentul de faţǎ. Care ar fi, oare, secretul, dacǎ se poate spune aşa, al acestui summum valoric unic şi imuabil în timp, constituit ca un reper fundamental al sanctuarului cu monştri sacri ai criticii moderne a lumii? Remodelarea cuvântului, tǎlmǎcirea corectǎ a sensurilor acestuia şi redarea noimei sale specifice, într-o cheie de principiu fizic universal valabil, pe care numai Edgar Papu a reuşit, pe tot parcursul existenţei sale, sǎ le dǎruiascǎ spiritului uman.

Dacǎ ar fi sǎ parafrazǎm altă greu egalabilǎ şi plinǎ de distincţie valoare a criticii româneşti contemporane, regretatul Marian Papahagi, am putea spune fǎrǎ echivoc cǎ Edgar Papu a ajuns, „prin intima cunoaştere” a întregului ansamblu al literaturilor lumii, „prin îndelung efort de lecturǎ şi interpretare, la un înalt grad de comunicare cu însǎşi esența liricii” universale, „într-un discurs critic ce izbuteşte sǎ îmbine, în chip fericit, rigoarea şi emoţia, frumuseţea muzicalǎ a expunerii şi precizia remarcabilǎ a investigaţiei analitice.”

Louis_Janmot Poème_de_l'âme_13 Rayons_de_soleil

Louis Janmot, Poemul sufletului, 13 – Raze de soare

Sǎ alegem, din multitudinea subiectelor dezvoltate exemplar de marele nostru comparatist, un singur exemplu, care ar putea sǎ vinǎ, aşadar, în sprijinul acestor aprecieri obiective. Când îl reconstruieşte pe Hölderlin, Edgar Papu îl scoate pe acesta definitiv din starea de aed preromantic (în sensul propriu-zis al semanticii sale), nǎscut în acordurile simfoniei ideatice a durerilor Sturm und Drang-ului, şi îl defineşte ca pe un începǎtor de lume, un dezmǎrginitor friedrich holderlinde graniţe romantice şi o iremediabilǎ oglindǎ, unde s-a privit destul de profund întreaga poezie modernǎ a secolului al XX-lea. Johann Christian Friedrich Hölderlin devine, astfel, în accepţia lui Edgar Papu, acel romantic „de formǎ antichizantǎ”, care a înfipt hotǎrâtor sistemul sǎu personal de creaţie, un sistem fără limite, în spaţialitatea de gândire a poeziei secolului urmǎtor, pentru cǎ, fǎrǎ vreo urmǎ de echivoc, poetul german al solaritǎţii spiritului uman este un nǎscǎtor de „simboluri cuprinzǎtoare, de o rarǎ autenticitate, unde ideea prinde palpitaţia realitǎţii dorite a vieţii”. Matematica solaritǎţii spiritului hölderlinian a fǎcut din poetul Imnurilor un veritabil spǎrgǎtor de clișee neoclasice. Astfel, versurile din Poeţii ipocriţi aruncǎ în faţǎ o invectivǎ clarǎ asupra „orientǎrii poetice netrǎite şi exterioare”, pe care el, Hölderlin, prin vulcanismul sǎu interior, o respinge în totalitate şi o trimite definitiv în cripta unei raţiuni anchilozate şi reci.

excurs prin literatura lumiiIatǎ cum Edgar Papu construieşte cercuri ample de luminǎ în jurul creaţiei fiecǎrui mare scriitor al lumii, prin însǎşi propria sa creaţie transfiguratoare. Avem de-a face cu adevǎraţi bulgǎri uriaşi de gândire, care, aşezaţi cu migalǎ unul lângǎ celǎlalt, conferǎ fiecǎrei expuneri detaliate şi sistematice de ordin comparatist, aerul magnific al unei catedrale a spiritului omenesc, unde se împletesc tainic şi sacru legile interdependente ale unui Univers personal al omogenitǎţilor de expresie şi de credinţǎ.

„…timpul unui anumit spațiu moral constituie însǎşi raţiunea alcǎtuirii sale”, scria acelaşi Edgar Papu. E, dacǎ vreţi, titlul sub care se poate defini concis şi martiriul profesional la care a fost supus în timpul vieţii marele nostru comparatist. Spun martiriu, pentru cǎ o explorare, fie ea şi la nivel minimal prin spaţiul altui timp istoric nu de mult apus, ne aratǎ modestia exemplarǎ prin care s-a evidenţiat în faţa defǎimǎtorilor sǎi, de fapt, a celor care nu au pǎtruns în adâncime adevǎratele precepte de gândire ale eruditului om de litere. Sigur cǎ oricǎrei teorii este binevenit a-i aduce critici solide, contraargumente viabile, care sǎ-i solidifice definitiv fundamentul sau sǎ i-l fisureze complet. Controversata teorie a protocronismului este punctul declanşator al atacurilor îndreptate împotriva autorului ei, fǎrǎ ca acestuia sǎ i se permitǎ a se apǎra cumva. E greu de lansat ipoteza cǎ Edgar Papu, fin cunoscǎtor al resorturilor multiple orizonturi la inceput de veac edgar papuale întregii literaturi a lumii, ar fi putut sǎ stabileascǎ racorduri ideatice eronate şi sǎ cimenteze o idee pe care sǎ nu o fi cercetat, mai întâi, temeinic şi sub toate aspectele sale.

Elementele protocronismului trebuie privite astǎzi în context european şi universal ca acea stare de unicitate specificǎ unui creator, autohtonǎ, perfect integrabilǎ, însǎ, în marea mulţime a culturilor Pǎmântului. E întocmai ca acea relaţie de incluziune din analiza matematicǎ, aparţinǎtoare teoriei mulţimilor, când, fiecare mulţime în parte este precis definitǎ prin elementele sale numite puncte, iar o parte din aceste elemente sunt comune celor douǎ entitǎţi, ceea ce determinǎ ca una dintre mulţimi sǎ devinǎ o parte strictǎ a mulţimii celeilalte (AB). Pentru cǎ noul unghi interpretativ din care trebuie văzutǎ substanţa teoriei nominalizate de Edgar Papu sub titulatura de protocronism (gr. protos – primul și chronos – timp), este unul transmodern, unde, aşa cum scria Theodor Codreanu, „e vorba […] în ultimǎ instanţǎ, de normalizarea relaţiilor noastre cu Europa, în care vrem sǎ ne integrǎm nu ca simpli imitatori şi consumatori de civilizaţie şi culturǎ”, ci ca nişte izvorâtori de unicitate, adevǎrate puncte de reper demne de luat în seamǎ în contextul noii paradigme a culturii europene şi mondiale.

Folosindu-ne de principiul complementaritǎţii diverselor stǎri sau fenomene fizice întâlnite la tot pasul în imagistica mediului înconjurator, e necesar sǎ adǎugǎm ca o parantezǎ minorǎ, dar sugestivǎ, faptul cǎ sincronismul lovinescian şi protocronismul lui Edgar Papu sunt, din punct de vedere conceptual, două segmente care pot coexista fǎrǎ sǎ fie nevoite a se rǎni unul pe celălalt, întrucât conţin elemente care le completeazǎ reciproc şi nicidecum nu le determinǎ sǎ fie disjuncte. Sunt două entitǎţi care, compuse printr-un paralelogram al forţelor, conduc înspre o rezultantǎ esenţialǎ şi concretǎ. Complementaritatea protocronism – sincronism am putea-o asemui şi cu un alt fenomen natural mixt, denumit cu exactitate de ştiinţǎ „exces de umiditate”, ale cǎrui douǎ componente cu caracter permanent sau temporar realizeazǎ acea completare la nivel interdependent, care genereazǎ degradarea echilibrului general la nivel de ecosistem al unui anumit areal geografic, şi facem aici referire la variabila subteranǎ şi la cea de tip meteoric. Sigur, e doar o similitudine de ordin comparativ, dar supusǎ exactitǎţii şi rigorii ştiinţifice certe. De fapt, şi Edgar Papu instituia o paralelǎ obiectivǎ între fenomenele conștiinţei şi cele ale naturii, scriind la un anumit moment dat astfel: „Ca şi fenomenele naturale, care au trecut de la omogen la eterogen, fenomenele conştiinţei şi, îndeobşte, ale vieţii spirituale urmeazǎ aceeaşi cale.”

louis janmot zborul sufletului

Louis Janmot, Zborul sufletului

Încercând sǎ cǎlǎtorim prin perimetrul vast al noilor structuri literare ale vremii contemporane, putem afirma cu tǎrie cǎ Edgar Papu este o conştiinţǎ vie a perfecţiunii formelor literaturii comparate, este acel fluviu de erudiţie, care a deschis orizonturi şi a despaţializat, prin teoria sa, valori ce au devenit, mai apoi, radiografia unor stiluri individuale integrate plenar în marea familie a literaturii universale a tuturor timpurilor. Noile coordonate ale transmodernitǎţii în plan comparatist au deja realizatǎ, astfel, practic, prin întreaga operǎ a lui Edgar Papu, acea hartǎ aproape completǎ a inventarierii valorilor lumii, Montesquieuprivind din zorii conturǎrii genului poetic primordial şi terminând cu creaţia marilor figuri literare ale secolului XX, abia încheiat. Având de-a face cu o asemenea propensiune a unui autor dotat cu un pătrunzǎtor simţ al investigǎrii miracolului literar de dincolo de cuvinte, ne putem permite sǎ anticipǎm cǎ axiologia noului timp istoric, ce va veni, îşi va construi şi îşi va consolida resorturile sale definitorii intrinseci, folosind ca model şi dinamică de gândire şi profunzimea caracteristicǎ a creatorului de domenii structurale comparatistice unice, Edgar Papu.

Pentru cǎ, aşa cum scria la începutul secolului al XVIII-lea Charles de Secondat, baron de Brède şi Montesquieu: „Prin critică trebuie sǎ ajuţi, nu sǎ distrugi. Sǎ cauţi adevǎrul, binele, frumosul; sǎ luminezi sau sǎ reflecţi (sǎ reflecţi şi sǎ redai) lumina prin ea însǎşi şi sǎ nu umbresti decât din întâmplare.” Iar Edgar Papu tocmai acest lucru a fǎcut o viaţǎ întreagǎ. A semǎnat lumina, pentru a da la o parte întunericul și a scoate din mǎrginime VALOAREA…

Magdalena Albu

6 august 2009

Avangarda XXII

Paul Klee, Grădina de iarnă

Fundaţia Culturală „Georgeta şi Mircea Cancicov” organizează cea de-a XI-a ediţie a Festivalului-Concurs Internațional de Creaţie Literară „Avangarda XXII”, care se desfășoară la Bacău în perioada 27–20 septembrie 2012.

Festivalul îşi propune descoperirea şi promovarea creatorilor de poezie, proză, teatru, critică literară şi eseu în limba română – tineri şi adulţi, începători şi profesionişti –, a celui mai bun debut în volum, a celor mai buni poeţi consacraţi, precum şi a celei mai bune antologii de autor, identificarea şi promovarea celor mai valoroase reviste literare şi de cultură de limbă română din ţară şi străinătate. De asemenea, iniţiativa îşi mai propune descoperirea şi promovarea valorilor autentice băcăuane prin acordarea Premiilor Anuale ale Fundaţiei „Georgeta şi Mircea Cancicov” pentru Literatură, Cultură, Arte şi Jurnalism.

Premiile sunt următoarele:

• Pentru prozatorii consacraţi, care nu au depăşit vârsta de 55 de ani:

Premiul „GEORGETA MIRCEA CANCICOV” pentru cea mai bună carte de proză a anului 2011

• Pentru poeţii consacraţi, care nu au depăşit vârsta de 55 de ani:

Premiul „GEORGE BACOVIA” pentru cea mai bună carte de poezie a anului 2011

• Pentru dramaturgii consacraţi, care nu au depăşit vârsta de 55 de ani:

Premiul „ION LUCA” pentru cea mai bună carte de teatru a anului 2011

• Pentru criticii literari consacraţi, care nu au depăşit vârsta de 55 de ani:

Premiul „VASILE SPORICI” pentru cea mai bună carte de critică literară a anului 2011

• Pentru poeţii care au debutat editorial în anul 2011 şi care nu au depăşit vârsta de 47 de ani:

Premiul pentru cea mai bună carte de debut a anului 2011

• Pentru cea mai bună antologie (inclusiv de autor) de poezie a anilor 2011:

Premiul „GEORGE BACOVIA”

• Pentru poeţii care nu au debutat editorial şi nu au depăşit vârsta de 35 de ani:

Premiul de debut în volum al Editurii Fundaţiei Culturale Cancicov Bacău

La această categorie se vor mai acorda Premiile II şi III, trei menţiuni, precum şi premiile unor reviste literare.

• Pentru cea mai bună revistă literară şi de cultură a anului 2011:

Premiul FUNDAŢIEI CULTURALE „GEORGETA şi MIRCEA CANCICOV”

• Pentru întreaga creaţie poetică, Juriul va acorda:

Premiul „OPERA OMNIA” şi/sau PREMIUL DE EXCELENŢĂ

Premiile anuale ale Fundației Culturale „Gorgeta și Mircea Cancicov” pentru literatură, cultură, arte și jurnalism

În vederea stimulării şi promovării la nivel local, naţional şi internaţional a creatorilor băcăuani din domeniile literaturii, artelor, ştiinţei şi învăţământului, juriul constituit va acorda:

• Premiul pentru cea mai bună carte de poezie a anului 2011

• Premiul pentru cea mai bună carte de proză a anului 2011

• Premiul „NICU ENEA” pentru cel mai bun artist plastic al anului 2011

• Premiul de Excelenţă pentru cel mai bun jurnalist al anului 2011

• Premiul de Excelenţă pentru cel mai bun solist-vocal/instrumentist al anului 2011

• Premiul „Dr. VASILE ADĂSCĂLIŢEI” pentru cel mai bun ansamblu folcloric al anului 2011.

Vezi  Programul Festivalului-Concurs Avangarda XXII

Agero

Cu articole bine scrise și teme de larg interes, cu subiecte de actualitate, la un nivel jurnalistic exemplar, este nr. 35 al revistei „Agero”, Magazin cultural de opinie și informaţie în limba română, care apare în Germania, la Stuttgart. Redactor șef: Lucian Hetco. Revista „Agero” cuprinde analize și comentarii pe teme de istorie, cultură, economie, limbi străine, actualitate germană, proză, poezie etc., beneficiind de colaborarea unor personalități române din Europa, SUA, Canada, Noua Zeelandă, Australia, Basarabia și România.

Doamna Maria Diana Popescu ne-a semnalat apariția acestui număr din cuprinsul căruia am selectat câteva articole, eseuri, comentarii.

Victorii celebre ale oştilor române conduse de Iancu de Hunedoara

de dr. Tiberiu Ciobanu

Înfrângerea armatei turceşti, care sub conducerea lui Mezid, beiul de Vidin, invadase sudul Transilvaniei în martie 1442, şi readucerea Ţării Româneşti în rândul forţelor ce alcătuiau frontul antiotoman, îl determină pe sultanul Murad al II-lea să iniţieze, în august 1442, o nouă expediţie militară la nord de Dunăre.După cum consemnează cronicile vremii, urdia turcească avea de această dată efective cu mult mai mari decât în primăvară (cca. 80.000 de războinici numai din Rumelia), oştilor rumeliote, cele din partea europeană a Imperiului Otoman) alăturându-li-se numeroşi akângii, 2.000 de ieniceri şi 6 sangeacuri (conduse de „şase bei şi sangeaci de spahii”) din Anatolia. Citește mai departe.

Dr. Dionisie Dubinciuc – Medicină şi poezie

de Maria Diana Popescu, Agero

Clasic şi modern, romantic, îndrăgostit sau resemnat, fascinat de patologia lirică a cuvântului scris, un doctor de metafore priveşte elegant din carte spre noi. Graţie zestrei culturale vivante pe care o înstăpâneşte, dr. Dionisie Dubinciuc alege, în locul spectacolului vizual crud şi senzual al poeziei postmoderne, registrul romanţios, răscolitor, nu neapărat prin exaltarea sensibilităţii, cât prin profunzimea semnificaţiilor. Spirale şi ramuri, ca simboluri arhetipale ale structurii sinelui integrat în vers, construiesc un microcosmos poetic, unde medicina însăşi pare să opereze profunda şi deseori misterioasa legătură dintre aceste două domenii, devenite brusc inseparabile. Poezia din Vine o vreme… , ca suport profilator al unui spirit sugestiv, iterează trăiri poetice proprii (tristeţea, singurătatea, aşteptarea, dorul, chemarea), ca într-o litanie unde înfiorarea mistică şi îndoiala se topesc în crescendoul speranţei, dînd celui ce-l citeşte impresia că se află în luminişul pânzei Dans în faţa unei fântâni de Lancret: „Rugăciuni în miez de noapte, fulgere pe cer senin, / Tremur lung la poarta vieţii cu beţie şi cu dans, / venerând madone triste în poeme şi-n venin, / Morţii daţi-i ultimatum, vieţii daţi-i un avans.” Mai mult decât nişte legi fundamentale operează în ceea ce este de fapt trupul poeziei sale. Sunt luate decizii ale căror consecinţe nu pot fi prevăzute, fiecare decizie având caracterul unei amplificaţii lirice: „Stau aplecat peste câmpia udă / Şi peste florile ce stau să moară, / Sunt prea stresat de viaţa noastră nudă, / Şi cred c-am să dispar aşa-ntr-o doară.” Citește mai departe.

Nicolas Lancret (1690– 1743), Dans în fața unui fântâni

Unde sunt ierarhii Bisericii Ortodoxe Române?!

de Gheorghe Constantin Nistoroiu

„…Putea-voi duce austeritatea persoanei mele după pilda Prototipului nostru, măcar până la drumul arzător al apostolatului zilnic, cu resemnare la auzirea vorbelor de ocară şi chiar la primirea de lovituri şi scuipări pentru învăţătura Evangheliei?… Căci de o încoronare de spini şi de întinsul mâinilor pe cruce e prea greu să mai vorbim noi, muritorii de astăzi!” (Episcopul Grigorie Leu)

„A venit timpul când arhiereii trebuie să-şi scoată mitrele aurite- semnul slavei lui Hristos, şi să-şi pună cununi de spini, căci mai mult se huleşte astăzi în popor numele Domnului decât se slăveşte”. (Ieromonahul Tihon).

Primirea binecuvântării dumnezeieşti de a păstori sufletele şi conştiinţele credincioşilor, cercetându-le, îndrumându-le, curăţindu-le, ajutându-le, vindecându-le, întărindu-le şi călăuzindu-le spre Lăcaşul cel de sus, la Supremul Arhiereu Iisus Hristos, este cea mai înaltă demnitate la care poate să aspire dreptmăritorul sau muritorul creştin. Fiind o demnitate divină prin misiunea ei dumnezeiască este mai presus de toate celelalte demnităţi, fie ele chiar regale sau imperiale, întrucât permanenta împlinire şi desăvârşire îşi are menirea în destinul Crucii: al bucuriei şi al suferinţei, al jertfirii şi al biruinţei.

Arhiereul, păstorul în genere, odată chemat şi ales la slujirea lui Dumnezeu şi a Naţiei sale, nu-şi mai aparţine sieşi decât ca bunăvoinţă a dăruirii totale lui Dumnezeu, Neamului său şi întregii creaţii a Ziditorului.

Istoria primului mileniu creştin atât pe plan naţional cât şi universal a avut cinstea de a se încununa cu frumuseţea cununilor martirice ale credincioşilor şi deopotrivă ale Păstorilor lor.

În acest sens ne stau mărturiile Istoriei Bisericii Ortodoxe Române şi cele ale Istoriei Bisericii Universale. Citește mai departe.

Meşterul Manole, Alesul

de prof. Vasile Duma

După Mioriţa, legenda Meşterului Manole este creaţia literară populară căreia i s-au consacrat cele mai multe studii şi comentarii. Filozofi, folclorişti, istorici ai religiilor, scriitori, etc., au simţit nevoia să se aplece asupra acestui personaj-mit (Mircea Eliade), pentru a-i descifra mesajul şi impactul pe care l-a avut asupra spiritualităţii româneşti. Unii au încercat chiar să-l rescrie, creând opere literare proprii, cea mai cunoscută fiind drama omonimă a lui Lucian Blaga.

Fântâna lui Manole, Curtea de Argeş

Citind balada populară Mănăstirea Argeşului suntem încă de la început puşi în faţa unui fapt prestabilit: eroul nu este un om obişnuit („Nouă meşteri mari / Calfe şi zidari / Şi Manoli zece, / Care-i şi întrece), fiind ales de către Negru-Vodă să-i ridice „Monăstire naltă / Cum n-a mai fost altă”, pe un loc consacrat „un zid părăsit / Şi neisprăvit”, undeva „Pe Argeş în gios”. Încrezător în forţele proprii, Manole se apucă de lucru, „Dar orice lucra, / Noaptea se surpa”, spre nemulţumirea domnitorului, care „se mira / Ş-apoi îi mustra, / Ş-apoi se-ncrunta / Şi-i ameninţa / Să-i puie de vii / Chiar în temelii” şi disperarea meşterilor: „Calfe şi zidari, / Tremura lucrând, / Lucra tremurând”. Este acesta un moment de grea cumpănă pentru Manole („nici că mai lucra”), care pune sub semnul întrebării capacitatea sa de a-şi împlini menirea, fiindu-i ameninţată nu numai viaţa, dar şi reputaţia, precum şi convigerea că se află sub oblăduirea Celui de Sus, pentru gloria căruia lucrează pe pământ, ridicând biserici de o frumuseşe neasemuită. Somnul îi aduce însă răspunsul la frământările sale şi îi redă încrederea în sine. Simţindu-se iarăşi în graţia unor forţe superioare („O şoaptă de sus”), Manole destăinuie tovarăşilor de lucru sacrificiul pe care trebuie să-l facă pentru a putea termina edificiul: „În zid de-a zidi / Cea-ntâi soţioară, / Cea-ntâi sorioară / Care s-a ivi/ Mâni în ziori de zi”, meşterii legându-se prin jurământ să păstreze taina şi să ducă la îndeplinire mesajul divin.

Apariţia propriei soţii a doua zi îi întăreşte lui Manole convingerea că el este cel ales, dar în acelaşi timp îl aruncă în pragul disperării. Într-o altă cultură, un astfel de om s-ar fi simţit onorat să-şi poată sacrifica ceea ce îi este mai drag, dacă asta este voinţa zeilor. Manole consideră însă că jertfa care i se cere este prea mare, chiar şi pentru unul ca el şi, simţindu-se încă în graţiile Atotputernicului, invocă îndurare pentru sine („în genunchi cădea”) şi salvarea soţiei, fără să conştientizeze că acest lucru înseamnă încălcarea propriului jurământ şi, în acelaşi timp, respingerea condiţiei necesare pentru terminarea construcţiei. Rugăciunile sale sunt primite „Domnul se-ndura / Ruga-i asculta”, dar ceea ce a fost dinainte stabilit nu mai poate fi schimbat: „Nici c-o înturna! / Ea mereu venea / Pe drum şovăia / Şi s-apropia”. Citește mai departe.

„Pentru mine, dacă Germania nu e, nimic nu e”

Interviu cu Marina Constantinoiu, redactor şef la Jurnalul Naţional, realizat de Octavian D. Curpaş, SUA

„Jurnalistul este mai degrabă sanitar decât om de cultură. Sanitar al societăţii. Primul ajutor, în caz de nevoie. Iar nevoie este permanent. Nevoia de informaţie, căci omul informat este puternic.” (Marina Constantinoiu)

Cuvântul scris a fost şi va rămâne o forţă care poate schimba lumea, ceea ce conferă jurnalismului un statut clar, bine conturat în teatrul existenţial al fiecărei naţiuni. În acest context, condiţia sine qua non pentru transmiterea informaţiei şi prezentarea fidelă a realităţii este propria informare şi documentare a specialistului din presă scrisă. Acurateţea şi rigurozitatea informaţiei sunt extrem de importante, dar destul de dificil de realizat, mai ales în cazul politicii externe – ramură de top a genului gazetăresc. Jurnalistul – în general, cel de politică externă – în special are nevoie în permanenţă de documentare şi informare corectă.

Un astfel de profesionist, fin analist de politică externă pentru care munca reprezintă o adevărată pasiune este şi Marina Constantinoiu, redactor şef al unuia dintre cotidienele presei centrale din România: „Sunt pasionată de Orientul Mijlociu, în special de Israel, pe care l-am vizitat de nenumărate ori, dar am fost şi în Iordania şi Siria. Am vizitat multe ţări din Europa, în jur de 20, şi am ajuns de două ori în Statele Unite.” Munceşte intens de mai bine de 10 ani la Jurnalul Naţional, mai întâi ca şef al departamentului de politică externă şi apoi ca redactor şef, considerând că alegerea acestei profesii nu-i aparţine, hotărârea în acest sens luând-o „viaţa însăşi”.

Bucureşteancă 100%”, Marina Constantinoiu este pasionată de tot ce înseamnă politică externă, înclinaţie evidentă manifestată încă din copilărie. Licenţiată a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării a Universităţii din Bucureşti (1994), în prezent predă studenţilor de aici două materii de specialitate. Ca o „Leoaică” ce este (născută la 13 august 1970), reuşeşte să-şi exercite obligaţiile profesionale cu abilitate şi dedicare, în pofida faptului că timpul alocat familiei nu este întotdeauna aşa cum și-ar dori. Este căsătorită cu fostul său coleg de bancă din liceu, căruia ar vrea să-i poată aloca mai mult timp decât o face, pentru că, inevitabil, meseria de jurnalist înseamnă multă muncă, un program aleatoriu şi implicare permanentă.

Dacă are abilitatea de a depăşi greutăţile inerente care apar în exercitarea acestei meserii atât de complexe este pentru că „puterea de a merge mai departe a venit natural”, fără a fi nevoie de o „reţetă specială” şi asta pentru că „totul stă în puterea unui virus: virusul presei!” Citeşte interviul.

Mihai Potcoavă, Petunii, 2005

Grăuntele de adevăr, literatură, adevărurile trăite

de Daniel Mureșan

Ne aflăm printre adevăruri. Un număr dintre ele nu pot fi cunoscute fiindcă întregul se manifestă în prea multe conexiuni, acestea mai adaugă altele. Ce se poate face, până unde putem limpezi pretenţiile adevărului, ale acestor pânze ce se ţes la infinit? Hegel se opreşte, sigur cu alte cuvinte, la ceea ce a spus şi Aristotel despre adevăr: ,,Adevărul în filozofie înseamnă că acest concept şi realitatea corespund.” Putem şi trebuie să privim adevărul din mai multe perspective, după cum trebuie să revenim la Aristotel şi la Hegel, la matcă..

După Descartes întregul trebuie împărţit în părţile sale, studiate părţile. Cunoaşterea e necesar să urmeze calea de la simplu la complex e obligatorie reîntregirea a ceea ce a fost împărţit cu toate adiţionările până la cele ultime. (Simplă şi de neîntrecut metoda carteziană). Neodihna, dragostea pentru marea autenticitate, adunarea tuturor coroborărilor posibile, suferinţele căutării te pot apropia de grăuntele de adevăr, bun al tuturora.

Artiştii, calea este atât de cunoscută, îi alătură vieţii crâmpeie din trăirile lor, ale tale, sentimente, experienţe comune, altele, pentru a urma viaţa, în indiferenţă, lacrimi şi bucurii şi din când în când încurajări ca şi aceea a criticului G. Călinescu. El pune în lucru înţelesul adevărului, aşa ne pare, zicând: ,,A urmări numai adevărul, aceasta este obiectivitatea.” Dar în tot ce fac oamenii se ataşează unor opinii, tot aşa se comportă şi scriitorii, creatorii cu nevoile grăuntelui de adevăr, ale adevărurilor personale. Apoi îmbrăţişează mai mult opiniile publice entuziaste, sau numai le descriu. De atâtea ori a fost maculat adevărul la comanda dictaturilor, ale intereselor legate de putere. Erau duşi, spre ex., ţăranii să vadă viaţa prosperă, recoltele necuvenit de mari ale vecinilor ce-au intrat cu un an înainte în gospodăriile agricole colective (aici erau aduse camioane pline cu produse, maşini agricole, toate bune pentru imaginea momentului, apoi toate erau purtate prin alte sate ce erau încă insuficient ,,încadrate”… pentru a declara că socialismul a învins definitiv la oraşe şi la sate.

Silniciile de tot felul; cotele ce nu puteau fi plătite, canalul, închisorile, execuţiile au pus capăt vieţii unor oameni demni, nobili. Aşa este adevărul un rege detronat, căruia destinul i-a rezervat să trăiască împreună cu ,,Opinia publică”, căreia Nicolas Chamfort îi spune regina lumii, pentru că ]prostia e regina proştilor.” Citeşte mai departe.

Emil Cojocaru, Fată citind

De rerum… Limba română

de Eugen Evu

„Şi încurcă-le limbile, ca să nu ajungă asemeni nouă şi să urce la ceruri”, citat din memorie, din Genesa V.T.

O limbă „nevindecată”, prezenţa diactricielor fiind dinspre turci, bulgari şi ruşi (slavi.)… De la latinii post-dacici, avem desigur patrimoniul lingvistic ştiut; până la retragerea romană (271 – Aurelian) – latina vulgata, iar apoi câteva secole de năvăliri, cea mai influenţabilă (prin ortodoxism şi alte zone ale societăţii…) – fiind a slavilor… (de unde vine şi „sclavi”?)

Prefix nominal BAB – de la Babilon vine… În Bucegi, Babele, Baba Dochia etc. Posibil şi unele corupte, Babadag; altundeva este Bab-El- Mandeb ş.a.;

BAL – sud-dunărean, este posibil unul păstrat de la BAAL(?), BAL, Bel, adică alb, strălucitor (ca zeii, Daoi ş.c.l.)?

Vocabula UR, prefix, sufix sau integrată

UR vine sigur de la Uriaşi (Urieş, sau om mare la statură). Exte omniprezent în tot spaţiul actual al României, ca şi cel omonimic-biblic, în toponimică sau onomastică, de Jidovi (nume pentru uriaşi: Jidvei, Movile, Peşteri, Munţi, explicit „ale jidovilor” ş.c.l). Poate că şi G-ul, zeitatea promordială cu rezonanţă, egipţiană, de GEB, la protodaci GEBELEISIS (Gebel(e)Isis!) – vine din consoana „J”, Jebeleisis (?), există localitatea Jebel ş.a. (n. r. sau ridicatură, munte, în arabă?)

Despre vocabula UR am scris episodic în unele cărţi ale mele şi într-o revistă arădeană. UR poate fi de la URIEL, vezi cartea extraordinară Aparatul lui Uriel, dar şi Cartea lui Enoh (apocrifele) şi numele îngerului Uriel, prezent alături de Mihael, la „adormirea Maicii Domnului” şi „operaţiunea de inseminare” (conform unor analişti în domeniu), a Fecioarei Maria, „prin Duh Sfânt”…

[…] Cuvintele… Literele au fost iniţial cuneiforme, deci un fel de cuie, cuvinte-cuie. Iar textul, pejorativ zicând, este crucificare de Sine… Suferinţă psihică, curente ca onirism, pornolirism ş.c.l.; mituri-cheie: Eros şi Thanatos, Eros şi Psyche, Orfeu, „disfuncţie maniacală” (Itinerar psihiatric dr. Brânzei, Socola) etc. Încrucişare, idem….” Citeşte mai departe.

Mihai Potcoavă, Isabela, 2008

De ce Eminescu?

de Geo Găletaru

Asistăm cu stupoare, de câţiva ani încoace, la o discreditare sistematică şi furibundă a tot ceea ce are tangenţă, mai mult sau mai puţin, cu specificul nostru naţional. O elită culturală cu apetenţe internaţionaliste, marcată iremediabil de sindromul cosmopolitismului (manifestat sub forma unor puseuri de orgoliu intelectualist), încearcă să impună cu obstinaţie idei şi precepte culese (de) aiurea, inventând ad-hoc contexte aberante, incompatibile cu spiritul acestui popor.

Valori culturale emblematice, constituind osatura axiologică a unei spiritualităţi inconfundabile, sunt repuse cu asiduitate în discuţie, pentru a fi negate printr-un insidios proces de intenţie, iar macularea lor, în loc să provoace măcar reţinere, dacă nu dezgust sau revoltă, tinde să devină o practică curentă a unei elite culturale având vocaţia unică a demolării. Scenariile acestei execuţii sumare reiterează cu uimitoare fidelitate spiritul malefic al proceselor similare din anii proletcultismului, de care le deosebesc doar cinismul de rigoare al regizorilor actuali şi ambalajul pseudo-democratic al justificărilor invocate. „Mioriţa”, Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, George Călinescu, Tudor Arghezi, Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Marin Preda, Nichita Stănescu, Ion Lăncrănjan, Eugen Barbu, Paul Anghel sau Marin Sorescu au trecut, rând pe rând, pe sub furcile caudine ale intoleranţei şi agresivităţii acestor killeri culturali predestinaţi tuturor fanatismelor conjuncturale. Citeşte mai departe.

http://www.agero-stuttgart.de/

Prezentare de Puşa Roth

Calendar: Constantin Ciopraga

Membru de onoare al Academiei Române, Constantin Ciopraga este autorul unor cărţi fundamentale pentru cercetarea literară românească.

Născut în 12 mai 1916, la Paşcani, Constantin Ciopraga (m. 2 februarie 2009, Iași) a urmat cursurile Liceului „Nicu Gane” din Fălticeni şi a absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, în 1942. În perioada 1939–1950 urmează Şcoala de Ofiţeri de Rezervă din Bacău. Trimis pe frontul de Răsărit, este luat prizonier în 1942 şi eliberat în 1946. Experienţa aceasta, deosebit de aspră, va sta, mai târziu, la baza romanului Nisipul (1989). Profesor la Seminarul „Veniamin Costache” din Iaşi şi la Liceul „Mihail Sadoveanu” din Paşcani, din 1949 îşi începe cariera universitară la Facultatea de Filologie din Iaşi, desfăşurată până în 1983. În perioada 1959–1962 a fost lector de limba română la Sorbona şi la École Nationale des Langues Orientales Vivantes din Paris. Între 1963–1966 a fost rector al Institutului Pedagogic din Suceava. A condus revista „Cronica” din Iaşi, de la înfiinţare (1965–1970) şi a fost director onorific al Institutului de Filologie Română „Al. Philippide” din Iaşi. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor Literari din Paris, a devenit membru de onoare al Academiei Române în 1993. A fost distins cu Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din România (1985), Premiul „Mihai Eminescu” (1987) şi Premiul Meditarraneo („Olivo d’Oro”, 1985), Premiul de excelenţă al municipiului Iaşi (2001), Premiul de excelenţă al revistei „Convorbiri Literare” (2001) şi al revistei „Ateneu” (Bacău, 2001); Doctor Honoris Causa al Universităţii „Ştefan cel Mare” din  Suceava (1998), Profesor Emeritus al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (2001). A fost de asemenea distins cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de cavaler (2002).

Constantin Ciopraga a debutat cu versuri în revista „Luminiţa” din Paşcani (1931). Debutul critic în volum avea să întârzie până în 1960, când a publicat monografia Calistrat Hogaş, urmată de cele dedicate lui G. Topârceanu (1960) şi Mihail Sadoveanu (1966). În acelaşi an, 1966, publică studiul Mihai Sadoveanu, evocator al istoriei. Aceluiaşi scriitor îi va dedica în 1981 studiul Mihail Sadoveanu. Fascinaţia tiparelor originare, republicat în 2006 de Editura Academiei. După Portrete şi reflecţii literare (1967), în 1970 îi apare studiul Literatura română între 1900–1918, lucrare de sinteză, de factură academică. În 1973, tipăreşte monografia Hortensia Papadat-Bengescu şi volumul Personalitatea literaturii române, în care analizează dominantele şi permanenţele literaturii naţionale, cele care îi conferă individualitatea în context european. Constantin Ciopraga este atras de identificarea modelelor structurale, a tiparelor şi arhetipurilor imaginare, analizate adesea cu mijloace comparatiste.

Personalitatea literaturii române (ediţie revăzută şi adăugită, 1997), Mihail Sadoveanu. Fascinaţia tiparelor originare şi Poezia lui Eminescu. Arhetipuri şi metafore fundamentale (1990) sunt cărţi esenţiale. Titlurile capitolelor studiului despre Eminescu sunt semnificative pentru modul de abordare critică specific lui C. Ciopraga: Nostalgia arhetipurilor, „Arhetipul” Poetului, Univers poetic şi mitologii (Haosul – suferinţă a spiritului, Principiul acvatic, Ceremonia astrală, Bolţi şi dome, O metaforă-boltă: Pădurea, Muntele-simbol, Sacrul şi magicul, Diafanizarea materiei, Condiţia umană (Poezia – mister şi revelaţie, Armonia – nostalgie a coerenţei, Problema omului, Destinul geniului: „Luceafărul”, Ochii: lumini şi umbre, Erotikon: farmec şi durere, Retroviziune şi crono-reverie, Trepte spre Marea Trecere). Deşi foloseşte sugestii ale psihocriticii, urmărind mitul personal şi arhetipurile („până la un punct, mit şi arhetip sunt valori interferente, complementare”, consideră autorul), C. Ciopraga refuză exagerările de ordin psihanalitic ale acestei metode, ca de altfel ale oricărei alte metode critice. Scrisul său realizează o sinteză personală între erudiţia istoricului literar de factură academică şi discursul critic modern, care asimilează metodologii diverse pentru a le folosi echilibrat şi eficient în raport cu opera analizată. Perspectiva comparatistă devine modalitate de valorificare a elementelor structurale ale operei unui autor, care ţin de dominantele imaginarului. Scriind despre arhetipul eminescian, Constantin Ciopraga conchide: „În cele din urmă, «arhetipul» Poetului nostru presupune analogii de natură existenţială cu înaintaşi de geniu, cu Horaţiu, cu Shakespeare, cu marii romantici, între care Byron, dar dincolo de coincidenţe ori de elemente preluate, acestea minuţios înregistrate şi clasificate de exegeţi vechi şi noi, domină masca regală a Demiurgului, reliefurile sale de neconfundat. Devenit, la rândul său, punct focalizant, arhetip venerat al poeţilor de după el, în modelul pe care-l propune Eminescu fuzionează strălucit Omul Interior şi Omul Cosmic.”

A mai publicat volumele: Ecran interior (versuri, 1975), Între Ulysse şi Don Quijote (1978), Propilee. Cărţi şi destine (1984), Amfiteatru cu poeţi (1995), Caietele privitorului tăcut (memorialistică, 2001). Ediţii: Calistrat Hogaş, Opere (1956), Mihai Codreanu, Scrieri (2 vol., 1968–1969, în colaborare cu Ilie Dan), G. Ibrăileanu, Opere (2 vol., 1970–1972), Mihai Eminescu, Poezii (1974). A tradus Viaţa şi opera lui Ion Creangă de Jean Boutière (1976).

Costin Tuchilă

 

A Lexicon of „Small” Languages in Finnegans Wake, la Editura pentru Literatură Contemporană

Contemporary Literature Press, sub auspiciile Universității din București, în colaborare cu British Council și Institutul Cultural Român anunță publicarea volumului A Lexicon of „Small” Languages in Finnegans Wake, redactat de C. George Săndulescu.

Acest volum este o premieră. Pentru prima oară în istoria studiilor joyceene, el adună la un loc limbile folosite de James Joyce în Finnegans Wake, într-o încercare de a le descifra rostul.

Seria de Lexicoane pe care o publicăm completează noțiunea de intuiție lingvistică a lui N. Chomsky cu o idee nouă: ideea că este vorba, în cazul lui Joyce, de un Dicționar mental poliglot și simultan.

Am publicat până acum Lexicoane care se ocupau de locul limbilor română și germană și al limbilor scandinave în Finnegans Wake. Ne îndreptăm acum atenția către mai bine de douăzeci de limbi, de la franceză la numeroasele limbi slave, toate adunate într-un singur volum. Introducerea la acest volum sugerează cum anume se poate citi o carte scrisă în mai multe limbi deodată. Din acest punct de vedere, Finnegans Wake se apropie de intenția colajelor lui Tristan Tzara. Pe de altă parte, obsesiile literare ale lui Joyce au în ele ceva foarte asemănător cu cele câteva imagini care l-au obsedat pe Brâncuși. Lexicoanele Joyce pe care le publicăm, inclusiv acest Lexicon al limbilor „mici”, aduc studiilor literare o precizie necesară, mai ales atunci când ele se ocupă de texte de maximă dificultate. Pledăm, de asemenea, pentru cercetarea consecințelor retorice ale folosirii simultane a atâtor limbi.

Acest al cincilea volum devine astfel punctul central al seriei. Tocmai de aceea îl dedicăm nepotului lui James Joyce, Stephen, care a împlinit 80 de ani la jumătatea lunii februarie a acestui an. Se știe cât de mult ținea James Joyce la familia lui. Dovadă stau cele două scurte povestiri scrise special pentru nepotul său. Seria noastră de Lexicoane continuă: vor urma limbile romanice și în final chiar limba engleză.

Toată seria de Lexicoane Joyce a fost recenzată de ziaristul și anglistul Sorin Ivan în ziarul „Tribuna Învățământului”, unde prezintă Contemporary Literature Press. Articolul a fost preluat de site-uri culturale, printre care și Liber să spun opera-inedita-de-james-joyce-publicata-de-o-editura-irlandeza. Interesul pentru opera lui James Joyce s-a reaprins în România.

Volumul A Lexicon of „Small” Languages in Finnegans Wake, redactat de C. George Săndulescu s-a lansat oficial miercuri, 7 martie 2012 și poate fi consultat și descărcat la adresa de internet:  http://editura.mttlc.ro/sandulescu-small-languages-fw.html.

Editura pentru Literatură Contemporană vă invită să accesați website-ul www.editura.mttlc.ro. Editura publică lucrări atât în limba engleză cât și în limba română. Pentru sugestii sau comentarii, vă rugăm să vă adresați Editurii, lidiavianu@yahoo.com.

Lidia Vianu

Operă inedită de James Joyce, publicată de o editură irlandeză

Cercetarea academică românească, prin Contemporary Literature Press, Editura online a Universității din București, în avangarda cercetării europene și a fenomenului literar internațional

Lumea literară europeană și internațională este tulburată de un eveniment de excepțională importanță culturală: recent, în ianuarie 2012, a fost publicată, la o editură irlandeză, o operă necunoscută a lui James Joyce, posibil ultima. Este vorba despre The Cats of Copenhagen, povestire scrisă de Joyce și inserată, într-un autentic stil joycean, într-o scrisoare către nepotul său, din 5 septembrie 1936.

A descoperi, la 71 de ani (împliniți în ianuarie 2012) de la moartea lui Joyce, o operă a marelui scriitor este cu adevărat un eveniment demn a emoționa lumea culturală mondială. Importanța scoaterii la lumină a unei scrieri necunoscute este cu atât mai mare cu cât este vorba despre un autor genial, care a influențat în mod decisiv literatura secolului XX, situându-se în avangarda modernismului european. Prin noua perspectivă asupra literaturii și scriiturii, prin tehnica fluxului conștiinței (the stream of consciousness), prin care investighează labirinturile universului interior, prin geniul cu care abordează limba și creează fabuloase universuri lexicale și filosofice, Joyce revoluționează literatura secolului XX. Cu toate acestea, autorul unor opere precum Dubliners (1914), The Portrait of the Artist as a Young Man (1916), Ulysses (1922), Finnegans Wake (1939) nu a primit Premiul Nobel… Publicarea unei scrieri inedite a lui James Joyce, deși comportă unele aspecte încă neclare din punctul de vedere al drepturilor de editare, este, în acest context auctorial, un eveniment de senzație pentru literele mondiale.

Nu trebuie să uităm un lucru foarte important: această povestire, devenită celebritate mondială prin subita sa publicare recentă, face parte dintr-o scrisoare. Scrisoarea era adresată copilului la care scriitorul Joyce ținea cel mai mult și al cărui nume, Stephen J. J., l-a făcut celebru prin cel puțin două din marile sale romane. Lumea întreagă nu a auzit încă ce are de spus acest nepot al marelui scriitor, care se întâmplă că, în momentul de față, este singurul și unicul moștenitor legal al tuturor drepturilor. Să așteptăm, deci, și părerea lui. Aceasta înseamnă că articolul de față va avea cu siguranță o urmare.

Pentru cultura română, pe lângă miza estetică, opera lui Joyce și scriitorul însuși prezintă un motiv special de interes prin prietenia marelui irlandez cu Brâncuși, considerat, la rândul lui, părintele artei moderne, cel mai mare sculptor al secolului XX. O prietenie exemplară, între două genii, culturi și limbi, care a lăsat urme adânci în Finnegans Wake – ultimul roman, straniu și impenetrabil, al irlandezului –, printr-o lungă serie de cuvinte românești.

Marele scriitor irlandez rămâne un univers încă neinvestigat în toate dimensiunile și virtualitățile sale estetice, filosofice, culturale și lingvistice. Complexitatea și profunzimea unei opere precum Finnegans Wake, de pildă, constituie, de la apariția scrierii, o provocare continuă pentru critici și exegeți din Europa și din întreaga lume. Este absolut remarcabil doi angliști de prestigiu ai culturii românești, profesorii universitari C. George Săndulescu și Lidia Vianu, întreprind o hermeneutică fără precedent în cadrul studiilor joyceene, la nivel european și mondial, a operei Finnegans Wake. Până în prezent, Contemporary Literature Press, Editura online a Universității din București, care funcționează în parteneriat cu British Council și Institutul Cultural Român, proiect inițiat și coordonat de prof. univ. dr. Lidia Vianu, a publicat patru lexicoane dedicate enigmaticei opere joyceene: A Lexicon of Romanian in „Finnegans Wake” de C. George Săndulescu; A Lexicon of the German in „Finnegans Wake” de Helmut Bonheim; A Lexicon of Common Scandinavian in „Finnegans Wake” de C. George Săndulescu; A Lexicon of Allusions and Motifs in „Finnegans Wake”, editat de C. George Săndulescu. Demersul științific și cultural al autorilor și Editurii Contemporary Literature Press promovează o abordare critică, estetică și filosofică de mare complexitate, inter-disciplinară, într-o viziune comparată integratoare, bazată pe o hermeneutică de înaltă rezoluție, desfășurată în spațiul cunoașterii academice și cercetării științifice de elită, într-un orizont multidimensional al interpretării savante și al unei rafinate inteligențe critice.

Se poate afirma că profesorii C. George Săndulescu și Lidia Vianu se află, prin cercetările lor, în avangarda europeană a studiilor joyceene, altfel spus în avangarda abordării critice a unei opere de avangardă, care și-a depășit cu mult epoca și nu încetează să fascineze nici astăzi, în epoca post-postmodernismului și a globalizării culturale. Iată că, prin recuperarea din labirintul timpului a unei scrieri ca The Cats of Copenhagen, Joyce surprinde din nou un public, pe care, de aproape un secol, îl provoacă și uimește cu himerele sale estetice, filosofice, psihologice și lingvistice… O performanță culturală precum a celor doi angliști români de prestigiu, exemplară în cadrul studiilor academice avansate în domeniul literaturii și criticii literare, pe plan european și mondial, nu face decât să ne dea speranțe pentru viitorul cercetării universitare și culturii românești în termenii excelenței și deschiderii universale.

Sorin Ivan

Articol preluat din „Tribuna învățământului”, nr. 1135, 20–26 februarie 2012

Dublă lansare de carte

Muzeul Național al Literaturii Române organizează lansarea volumelor Exilul literar românesc – înainte și după 1989, apărut sub egida Univerzita Komenskévo v Bratislave (2011), editori: Jana Páleníková și Daniela Sitar-Tăut și Interviuri (I) de Daniela Sitar-Tăut, Editura Risoprint, Cluj-Napoca (2010). Lansările vor avea loc miercuri 10 august 2011, la ora 17, la Muzeul Memorial Ion Minulescu, B-dul prof. dr. Gh. Marinescu nr. 19, et. II, interfon 6.

Cărțile vor fi prezentate de prof. univ. dr. Mihaela Albu și criticul și istoricul literar Florentin Popescu.

Exilul literar românesc – înainte şi după 1989 reuneşte comunicările prezentate în cadrul colocviului internaţional omonim, care s-a desfǎșurat în 12 octombrie 2010 la Facultatea de Litere a Universităţii Comenius din Bratislava. „După dezbaterile prealabile privind tema colocviului s-a convenit asupra literaturii exilului, care mai ales după anul 1989 a devenit nu numai în România, ci şi în alte ţări est- şi sud-est-europene, centrul interesului, al studierii, clasificării şi interpretării. Dintr-o dată, literatura română scrisă în spaţiului geografic românesc a început să se deschidă altei literaturi române, elaboratǎ peste graniţele României. De aceea am crezut că va fi util să dezbatem exilul aşa cum îl văd specialiştii români care au trăit ei înşişi în exil, românii care şi-au petrecut toată viaţa în regimul comunist în România, şi nu în ultimul rând româniştii din alte ţări care pot aduce o altă viziune asupra exilului literar românesc, interesantă şi pentru românii specialişti în domeniu.” (Jana Páleníková). Temele principale ale comunicărilor au fost: Naraţiuni româneşti şi est-europene ale exodului şi reîntoarcerii după 1989; Două literaturi – cea din ţară şi cea din exil – sau una singură?; Perceperea critică a literaturii române de către „vocile“ din exil; Identitatea lingvistică a scriitorului din exil: Limba maternă vs. cea a ţării de adopţie. Printre participanții care au susținut comunicări la acest colocviu se află: Marcel Corniş-Pop, Doina Jela, Cornel Ungureanu, Olivia Bălănescu, Alexandru Istrate, Daniela Sitar-Tăut, Jana Páleníková, Libuša Vajdová, Jarmila Horáková, Tomáš Vašut, Libuše Valentová, Lorena Stuparu, Claudiu Turcuș. Cartea constituie o premierǎ editorialǎ, în sensul cǎ este primul volum publicat în limba românǎ al secţiei de Limba și Literatura românǎ de la Universitatea Comenius din Bratislava, înfiinţatǎ încǎ din anul 1921. Volumul pǎstreazǎ ordinea comunicǎrilor de la colocviu, fiecare material fiind însoţit de rezumatul lui în limba englezǎ. Amănunte pe site-ul Rețeaua literară.

„Cunoscută drept cronicar literar, cu contribuții publicate cu precădere la revistele «Nord Literar» și «Poesis», dar și la alte reviste transilvane, Daniela Sitar-Tăut este acum lector la Bratislava. Atenția ei vie față de fenomenul literar contemporan s-a manifesat nu numai prin cronici literare foarte exacte și extinse, cu o mare bucurie de a cultiva amănuntul descoperit în volumele despre care scrie, ci și în interviuri luate unor scriitori români și străini. Și în interviurile sale, ca și în critică, Daniela Sitar-Tăut nu este o interlocutoare prea comodă sau reverențioasă ceea ce desigur că stârnește pofta de replică a intervievaților. Întrebările sunt lungi și amănunțite, dovedind o cunoaștere foarte atentă a operei celor chestionați. De aceea cartea sa de interviuri neconvenționale poate interesa cititorii de literatură.” (Horia Gârbea). Cei interogați de Daniela Sitar-Tăut în primul volum de Interviuri sunt: Albert Raasch, Alexandru Buican, Gheorghe Glodeanu, George Vulturescu, Dumitru Țepeneag, Alecu Ivan Ghilia, Cornel Ungureanu, Horia Gârbea, Corneliu Lupeș, Florica Bud, Ion Hobana, Mihaela Albu, Nicolae Tzone, Niculae Gheran, Marian Ilea, Doina Jela, Jana Páleníková.

Daniela Sitar-Tăut a publicat în 2009 volumul Valori și prezențe conujuncturale. Cronici literare 2002-2008 (I, Editura Risoprint, Cluj-Napoca). Este autoarea unei tetralogii exegetice referitoare la mitul seducătorului în literatura română şi în cea universală: Don Juan – Mitografia unui personaj (Editura Universităţii de Nord, Baia Mare, 2003, Premiul pentru debut – critică literară la Festivalul Internaţional „Frontiera Poesis”, 2003); Don Juan – O mitografie a seducţiei (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2004, Premiul special al juriului, secţiunea eseu la a XIII-a ediţie a „Cărţilor anului”, Baia Mare, 2004); Estetica donjuanismului. O analiză a fenomenului autohton (Editura PrincepsEdit, Iaşi 2007, Premiul pentru critică literară, Anul Editorial sătmărean, 2007; Premiul pentru critică şi istorie literară la a XVI-a ediţie a „Cărţilor anului”, Baia Mare, 2008); Avatarurile seducătorului. Ipostaze ale donjuanismului în literatura universală (Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2007, Premiul al II-lea la Festivalul Naţional „Liviu Rebreanu”, Bistriţa, 2008).

A coordonat volumele colective Memorialistica închisorilor Diasporă. Disidenţă şi Lyceum (Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2009), precum şi revistele „Kratos” şi „Universalis”.

Pușa Roth