Corina Chiriac despre Temistocle Popa

corina chiriac temistocle popa

Un mare compozitor şi muzician. Am colaborat cu maestrul Temistocle Popa, încă de la începutul carierei mele. Dacă nu mă înşel, prima piesă pe care mi-a încredinţat-o a fost Nu mai sunt cum am fost (1972), care a figurat pe coloana sonoră a filmului Cu mâinile curate. Maestrul mi-a mai încredinţat câteva piese: Ţara unde m-am născut, De tine, Un singur cuvânt, ultimele două figurând pe un album de autor lansat de Electrecord.

corina chiriac

Cele mai celebre piese, pe care maestrul Temistocle Popa mi le-a încredinţat, sunt Gara de Nord (1983), care a obţinut Premiul Publicului la una din ediţiile Concursului TV „Şlagăre în devenire” şi Lângă dragoste (1987), prezentată la Festivalurile „Mamaia ’87” şi „Melodii ’87”.

Corina Chiriac

 Sursa text și foto: facebook.

Ascultă:

Un singur cuvânt

Gara de Nord

Lângă dragoste

 

Filme cu Gheorghe Dinică la Cinemateca Eforie

gheorghe dinica filmografie

eveniment liber sa spunMiercuri, 8 ianuarie 2014, Cinemateca Eforie din București sărbătoreşte 80 de ani de la naşterea lui Gheorghe Dinică (1 ianuarie 1943–10 noiembrie 2009). La ora 17.00 va fi proiectat filmul Felix şi Otilia (1972), în regia lui Iulian Mihu, ecranizare a romanului Enigma Otiliei de George Călinescu. Alături de Gheorghe Dinică, în distribuție: Radu Boruzescu, Julieta Szönyi, Clody Bertola, Gina Patrichi, Sergiu Nicolaescu. În zilele următoare sunt programate alte trei filme cu Gheorghe Dinică: Prin cenușa imperiului, Ilustrate cu flori de câmp și Cu mâinile curate.

gheorghe_dinica

Gheorghe Dinică

Artist de un talent cuceritor, cu un zâmbet care trăda mereu o sinceritate rară, o poftă de viaţă pe care ştia să o exprime ca nimeni altul, Gheorghe Dinică s-a impus atât pe scenă cât şi în film printr-o excepţională vocaţie portretistică, făcând din fiecare personaj un tip memorabil. A fost de-ajuns în multe cazuri o singură replică pentru a-l înscrie definitiv în memoria publicului, un singur cadru, o secvenţă care să transforme personajul interpretat într-un tip antologic. Gheorghe Dinică a fost pe rând – dacă nu e banal să o spunem – fiecare dintre personajele sale, în care a ştiut să găsească mereu, cu naturaleţe, proporţia exactă, ideală pentru a le caracteriza şi a le impune. O filmografie de aproximativ 70 de titluri a contribuit din plin la popularitatea de care se bucură Gheorghe Dinică, celebru pentru personaje aşa-zis „negative”, tipuri universale de fapt cărora le-a dat o consistenţă aparte prin naturaleţea şi fineţea detaliului psihologic. A debutat în cinematografie în Străinul (1963), urmând apoi ofelix si otilia serie lungă de filme în care simpla sa apariţie în distribuţie devenea o marcă de valoare: Columna (trădătorul Bastus, 1968), Prea mic pentru un război atât de mare (1969), Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte (1971), Felix şi Otilia (avocatul Stănică Raţiu; 1972), Bariera (1972), Cu mâinile curate (Lăscărică; 1972), Explozia (1972), Dincolo de nisipuri (1973), Ilustrate cu flori de câmp (1974), Filip cel bun (1974), Fraţii Jderi (1974), Zidul (1974), Nu filmăm să ne amuzăm (1974), Un comisar acuză (comisarul Paraipan; 1974), Evadarea (1975), Mastodontul (1975), Prin cenuşa imperiului (1975) , Cuibul salamandrelor (Gheorghe Oprișan zis Gica Salamandra; 1976); Marele singuratic (1976), Osânda (jandarmul Ion; 1976), Premiera (1976), Trei zile şi trei nopţi (1976), Acţiunea „Autobuzul” (1977), Doctorul Poenaru (1977), Trepte spre cer (1977), Drumuri în cumpănă (1978), Revanşa (1978), Totul pentru fotbal (Arbitrul; 1978), Bietul Ioanide (1979), Ultima noapte de dragoste (1979), Lumini şi umbre (serial TV; 1979–1982), Concurs (1982), De ce trag clopotele, Mitică? (Nae Girimea; 1982), Întunericul alb (1982), Pe malul stâng al Dunării albastre (1983), Râdeţi ca în viaţă (1983), Secretul lui Bachus (Gheorghe Cercel; 1983), Un petic de cer (1983), O lumină la etajul zece (1984), Zbor periculos (1984), Vară sentimentală (1985), Cuibul de viespi (1986), Momentul adevărului (1987), Lacrima cerului (1987), Casa din vis (1991), Divorţ din dragoste (1991), Cel mai iubit dintre pământeni (Şeful Securităţii; 1992), Liceenii în alertă (1992), Patul conjugal (Vasile Potop; 1992), Priveşte înainte cu mânie (1992), Balkans, Balkans (1993), Oglinda – începutul adevărului (Ministrul Mihai Antonescu; 1993), Această lehamite (1993), Chira Chiralina (1993), Crucea de piatră – ultimul bordel (tovarăşul Mache Puzderie; 1993), Craii de Curtea veche (1995), Terente – regele bălţilor (1995), Faimosul Paparazzo (1999), Manipularea (2000), Patul lui Procust (Nae Gheorghidiu; 2001), Război în bucătărie (2001), După-amiaza unui torţionar (2001) Franţ Ţandără; 2001), Filantropica (Pavel Puiuţ; 2001), Turnul din Pisa (2002), Examen (Dumitraşcu; 2003), Dulcea saună a morţii (Lama; 2003).

Costin Tuchilă

Ascultă un reportaj de Gabi Mitan, difuzat la Radio România Cultural