Expoziție de acuarelă Corneliu Drăgan-Târgoviște la Slatina

Afis Corneliu Dragan Targoviste

Marți, 14 februarie 2017, la ora 16.00, la Galeria ARTIS din Slatina va avea loc vernisajul expoziției de acuarelă Corneliu Drăgan-Târgoviște. Expoziția va rămâne deschisă până în 6 martie 2017.

Corneliu Drăgan-Târgoviște – Metamorfoza stropului de apă sau fascinația acuarelei

Pe artistul plastic Corneliu Drăgan-Târgoviște l-am cunoscut prin intermediul unui bun prieten, pictorul Vitalie Butescu. Prima sa expoziție la Slatina, organizată împreună cu Vitalie Butescu în anul 2014 sub genericul Decupaje citadine, a însemnat pentru mine contactul cu opera artistică a unuia dintre cei mai importanți acuareliști ai lumii contemporane. Un autodidact care a aprofundat în toată plenitudinea știința acuarelei reușind să o conceptualizeze și să îi distileze esențele într-o amprentă intelectuală ce îți induce admirația. Continuă lectura „Expoziție de acuarelă Corneliu Drăgan-Târgoviște la Slatina”

Mărgăritare brâncoveneşti

mărgăritare brancovenesti expozitie muzeul satului

eveniment liber sa spunMuzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” vă invită vineri, 4 iulie 2014, la ora 13.00, în Sala „Gheorghe Focşa” la vernisajul expoziţiei Mărgăritare brâncoveneşti de Elena Murariu.

Expoziţia de pictură şi grafică Mărgăritare brâncoveneşti a Elenei Murariu este închinată Sfinţilor Martiri Brâncoveni. Faptele lor ne apar peste veacuri, ca adevărate mărgăritare culturale şi spirituale ale neamului românesc.

elena murariu

Elena Murariu

În cadrul acesteia, vor fi expuse peste 30 de lucrări de grafică realizate în culori de apă, cu accente de aur, pe hârtie patinată amintind de vechile manuscrise, dar rămânând ancorate în sensibilitatea artei moderne. De asemenea, vor fi dezvăluite pentru prima data publicului, 10 lucrări pe lemn sculptat, pictate pe ambele feţe, expuse într-o manieră inedită care va accentua mesajul lor artistic. Piesele acestei expoziţii rezonează armonios cu speciful Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, creându-se astfel o punte între spaţiul expoziţional şi restul muzeului, între sensibilitatea rurală şi cea urbană, între trecut şi prezent. Expoziţia constituie un demers iconografic unic pornind de la viaţa Sfinţilor Brâncoveni, de la arta brâncovenească şi de la tradiţiile spaţiului românesc.

Expoziţia Mărgăritare brâncoveneşti va putea fi vizitată în perioada 4–26 iulie 2014, de miercuri până duminică, între orele 11.00–19.00, Sala „Gheorghe Focşa”, Şos. Kiseleff nr. 28.

Mai multe informaţii: Biroul Relaţii Publice, tel. 021 317 91 03 – int. 178, 143.

Din Bucureștiul de altădată: Istoria Primăriei Capitalei (1)

Doamnelor şi domnilor, am început prezentarea primarilor, persoane importante în devenirea unui oraş, şi nu unul oarecare, ci tocmai Capitala. Dar, înainte de a continua cu lista edililor, am considerat necesar să amintim şi de instituţia pe care au condus-o atâţia primari, unii care au făcut servicii deosebite oraşului aducându-l la statutul de ,,micul Paris”, alţii care nu şi-au lăsat „amprenta” privind dezvoltarea acestui oraş. După cum bine ştiţi, hrisovul emis la 20 septembrie 1459 constituie prima atestare documentară a oraşului Bucureşti, iar pentru istoricul administraţiei Capitalei, cea mai veche „carte” cunoscută până în prezent şi în care sunt menţionate îndatoririle „judeţului” (viitorul primar) şi a ajutoarelor sale, cei 12 „pârgari” (viitori consilieri), este actul emis de „Necula al lui Bobanea” la 13 mai 1563, prin care acesta întărea lui Gheorman grecul şi fiilor săi „o prăvălie ce este lângă Biserica Domnească”, aşa cum stă scris şi pe portalul Primăriei Capitalei.

Judeţul şi pârgarii reprezentau oraşul faţă de domn, faţă de marii dregători, faţă de celelalte oraşe şi aveau în grijă proprietatea orăşenească, delimitarea acesteia, stabileau hotărniciile şi măsurătorile locurilor de casă, judecau unele neînţelegeri dintre localnici, se ocupau de strângerea dărilor şi de executarea prestărilor în muncă sau servicii şi multe altele… Nu-i aşa că vi se pare normal, doamnelor şi domnilor, ca aleşii să aibă atribuţii multiple şi să se îngrijească de progresul oraşului, fiindcă mie mi se pare că este firesc dar şi obligaoriu! De ce ? Fiindcă şi-au asumat „riscul” de a ocupa aceste importante funcţii. Judeţul şi pârgarii erau aleşi anual, de obicei primăvara, de către obştea târgului. Trebuie menţionat însă că oraşele, inclusiv Bucureştiul, aveau o administraţie dublă. Alături de administraţia aleasă de orăşeni exista administraţia domnească reprezentând dreptul de stăpânire al domnului asupra moşiei sale, oraşul.

Pe vremea lui Constantin Brâncoveanu*) obligaţiile administraţiei locale sunt trecute pe seama dregătorilor domneşti, Capitala nemaiavând un „cârmuitor” ales de obştea orăşenilor.

În perioada Regulamentului Organic, bucureştenii vor avea din nou dreptul de a alege primii gospodari ai oraşului. Astfel, în toamna anului 1831 a fost creat primul „sfat orăşenesc” compus din cinci „mădulari” (membri) şi s-a stabilit sediul unei „Case a Sfatului sau a magistratului”, până atunci sediul acesteia fiind locuinţa celui ce se afla în fruntea administraţiei. Potrivit procedurilor Regulamentului Organic, la 2 decembrie 1831 a fost ales Sfatul Orăşenesc al Poliţiei Bucureştilor. Acesta se afla în subordinea Departamentului din Lăuntrul (Ministerul de Interne), iar membrii erau aleşi anual de reprezentanţii mahalalelor care aveau 25 de ani împliniţi şi un venit de 5.000 lei. „Sfatul orăşenesc” a fost înlocuit cu „Sfatul Municipal”. La 31 martie 1864, domnitorul Al. I. Cuza**) a promulgat Legea Comunală, conform căreia oraşul Bucureşti a fost declarat Comună urbană a judeţului Ilfov, condusă de un primar împreună cu Consiliul Comunal. Membrii acestuia erau aleşi direct de către adunarea alegătorilor, care se desfăşura odată la patru ani. Primarul, numit dintre cei trei consilieri care întruniseră cele mai multe voturi, mai avea şase „ajutoare”. Primul primar al oraşului Bucureşti a fost generalul Barbu Vlădoianu, iar ajutoarele sale: Pavel G. Tetorian, Hristea Polihroniade, Nic. Golescu, Ghiţă Gherasi, Mihail Căpăţâneanu, Alex. I. Boronescu.

Doamnelor şi domnilor, poate că noi, trăitori în mileniul trei nu mai ne gândim la începuturile acestei importante instituţii, ci la obligaţile ei prezente, la aglomeraţia urbană, la străzile cu gropi, la promisiunile făcute de edili, la canalizare, iluminat public, parcuri, metrou, clădiri vechi şi noi, dar cred că vom înţelege mai bine rostul Primăriei dacă îi cunoaştem istoria.

Vom continua! Până atunci vă oferim mai jos o selecție de imagini ale Bucureștiului văzut de pictori de ieri și de azi.

Pușa Roth

*) Constantin Brâncoveanu (1654–15 august 1714), mare boier, Domn al Țării Românești între 1688 și 1714 și nepot al domnitorului Șerban Cantacuzino. În perioada în care a domnit, Țara Românească a cunoscut o perioadă de înflorire culturală și de dezvoltare a vieții spirituale.

În 1714, pe 15 august, a fost executat la Istanbul, împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei), precum și cu sfetnicul său, Ianache Văcărescu. Cu toții sunt venerați de către Biserica Ortodoxă Română, sub numele de Sfinții Mucenici Brâncoveni.

**) Alexandru Ioan Cuza sau Alexandru Ioan I (n. 20 martie 1820, Bârlad, Moldova, astăzi în România–d. 15 mai 1873, Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România. A participat activ la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 și al Țării Românești, înfăptuindu-se astfel unirea celor doua țări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea unirii de către puterea suzerană și puterile garante și apoi pentru desăvârșirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unității constituționale și administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova și Țara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la București, cu o singură adunare și un singur guvern.

Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliție a partidelor vremii, denumită și Monstruoasa Coaliție, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacționat astfel față de manifestările autoritare ale domnitorului.

Bucureștiul în pictura românească

Sava Henția, Târgul Moșilor

Nicolae Grigorescu, Vedere din București

Ștefan Luchian, Periferie (Mahalaua Dracului)

Theodor Pallady, Strada Slătineanu

Theodor Pallady, Biserica Silvestru

Iosif Iser, Peisaj cu case în București

Marius Bunescu, Vedere din București

Lucian Grigorescu, Turnul Bărăției

Alexandru Phoebus, Stradă din București

Tia Peltz, Peisaj citadin, colț Calea Văcărești cu Mircea Vodă

Spiru Vergulescu, Strada Gabriel Peri

Mihai Potcoavă, Toamna la Băneasa

Mihai Potcoavă, Iarnă pe strada Mântuleasa

Mihai Potcoavă, Casă veche în București

Petre Chirea, Parcul Cișmigiu, efect de primăvară

Petre Chirea, După ploaie în Cișmigiu

Petre Chirea, Case vechi pe strada Dudești

Petre Chirea, Iarna pe strada Berzei

Petre Chirea, Ploaie pe strada Lipscani

Vasile Popa, Peisaj din Bucureștiul vechi

Vasile Popa, Iarna pe strada I. L. Caragiale

Doru Cristian Deliu, Casa de Depuneri a vechiului București

Doru Cristian Deliu, Ateneul Român

Bogdan Mihai Radu, Ateneul acompaniat de flori

Un italian la București: Riccardo C. Raimondi

O fostă colegă de liceu, care locuieşte în Italia de mulţi ani, mi-a povestit că a cunoscut un tânăr artist plastic care a ajuns în România pentru o scurtă perioadă, dar ca mulţi alţi călători, s-a îndrăgostit de ţara noastră. Tânărul va reveni în România în această toamnă, încercând să prezinte publicului român câteva dintre lucrările sale. Înainte de acest eveniment, eu cred că este necesar să deschidem „uşa” spre universul artistic al lui Riccardo C. Raimondi.

Riccardo C. Raimondi, Șemineu

Artistul plastic Riccardo C. Raimondi s-a născut la 24 decembrie 1981, în oraşul San Cataldo de lângă Caltanissetta (Sicilia). Copil fiind, este atras mai mult de desen şi de pictură decât de jocurile copilăriei, pasiune moştenită de la tatăl său care este pictor şi decorator. Artistul lucrează cu materiale diverse ca argila, lemnul, piatra, plasticul şi ipsosul. În anul 2000 a absolvit Liceul de Artă Aplicată „Filippo Juvara” din oraşul natal San Cataldo, urmând apoi cursurile Facultăţii „Belle Arti” din Catania (Sicilia).

În anul 2004, tânărul Raimondi îl cunoaşte pe marele sculptor Giuliano Vangi, care îi insuflă pasiunea pentru sculptură. Peste doi ani, în 2006 îşi ia licenţa cu specializarea în sculptură. Între anii 2006–2008 este masterand la Facultatea „Belle Arti” din Reggio Calabria. După această perioadă, devine profesor la Institutul Statal de Artă „Bernardino di Betto” din Perugia, iar din anul 2011 predă cursul despre sculptură a lemnului (ebanisteria).

Riccardo C. Raimondi, Timp, 2005, ipsos patinat

***

Expoziţii personale şi de grup:

• aprilie 2005, expoziţie de pictură, Enna, Sicilia.

• septembrie 2005, expoziţia „Talente ascunse”, Caltanissetta, Sicilia.

• februarie 2007, expoziţie de artă în domeniul reciclării la Facultatea „Belle Arti”, Reggio Calabria, Sicilia.

• martie 2007, expoziţia „Sperietoarea”, Artă şi Riciclare „Sculptura Polimateriche”, Reggio Calabria, Sicilia.

• octombrie 2007, expoziţie colectivă de sculptură şi pictură, San Cataldo, Sicilia.

• mai 2008, a participat la concursul pentru premiul Nascimben,Treviso.

• iulie 2008, expoziţia „Metamorfoza Artei”, patru secole de atestare documentară a oraşului San Cataldo (1607–2007).

• 8 martie 2010, expoziţia „Pasiunea Femeilor”, Caltanissetta, Sicilia.

•19–20 martie 2011, expoziţia de artă figurativă „Spice de Artă”, San Cataldo, Sicilia.

• În 2012 a deschis o expoziţie permanentă la Biserica Maria din Nazareth din oraşul San Cataldo,Sicilia.

• 21 aprilie–13 mai 2012, expoziţia colectivă de pictură şi sculptură la Studio Art Nouveau „Liberty”, Angera (Varese).

Pușa Roth

 

Catedrală, 2012, tehnică mixtă pe carton vegetal

Venus, 2012, tehnică mixtă pe carton vegetal

Soarele și luna, 2010, relief în ipsos și praf de marmură, culori de apă

Studiu de texturi și relief, 2010, relief în ipsos și praf de marmură

Vânt, 2011

Memorie pierdută, 2004, argilă smălțuită

Diptic Adam și Eva, 2009, tehnică mixtă, colaj pe pânză

Coșmar, 2011

Anxietate, 2000