„De zece ori pe buze” de Adina Rosetti, o proză scurtă fără note false

De zece ori pe buze de adina rosetti

Curtea Veche Publishing lansează un nou volum semnat de Adina Rosetti, considerată una dintre cele mai talentate scriitoare din tânăra generaţie de prozatori. De zece ori pe buze, un splendid volum de proză scurtă despre copii şi copilărie adresat oamenilor mari, nu face decât să consolideze poziţia scriitoarei care, cu cinci ani în urmă, a impresionat cu romanul ei de debut, Deadline.

Volumul va fi lansat vineri, 17 aprilie 2015, la ora 18.30. la Café Verona (Str. Pictor Arthur Verona nr. 13-15 – subsolul Librăriei Cărtureşti Verona). Alături de Adina Rosetti, actorii Ruxandra Coman şi Alex Ştefănescu le vor reaminti celor prezenţi de ce povestirile este bine să fie citite la orice vârstă. Intrarea la eveniment va fi liberă.

O lectură plină de umor şi fantezie, De zece ori pe buze cuprinde opt povestiri despre copii și copilărie, despre cum privim lumea cu ochii unui copil, despre bucuriile şi cruzimile vârstei, despre părinţi şi luptele lor. Deşi subiectul abordat este extrem de dificil, „nu există nicio notă falsă, nicio ieşire în decor.” (Răzvan Petrescu). Coperta este ilustrată de Dominic-Petru Vîrtosu.

adina rosetti

Adina Rosetti

Adina Rosetti (adinarosetti.ro) este un cunoscut jurnalist, printre colaborările ei numărându-se cele cu „Dilema Veche”, „Dilemateca”, „ELLE Romania”, „Unica, Esquire”, „Time Out București” şi „Formula As”. A primit premiul „Tânărul Jurnalist al Anului 2007“ (secțiunea Cultură), acordat de Freedom House.

Primului ei volum, Deadline (Curtea Veche Publishing, 2010), a fost considerat unul dintre cele mai bune romane de debut din ultimii 20 de ani, aflat acum la cea de-a doua ediție și tradus în franceză (Mercure de France, 2013). Cea de a doua carte, Domnișoara Poimâine și joaca de-a Timpul, apărută cu ilustrațiile Cristianei Radu, a fost premiată în cadrul galei Cele mai frumoase cărți din România, ediţia 2014, cu premiul pentru „Cea mai frumoasă carte pentru copii și tineret“. A participat la volumul colectiv Povești cu scriitoare și copii (2014) și predă creative writing pe înțelesul copiilor.

Volumul este disponibil în librării şi în magazinul online curteaveche.ro la preţul de 29 lei.

Miruna Meiroșu

logo liber sa spunVezi: Arhiva categoriei Carte

Solitar urban

curtea veche bucuresti

Miercuri, 1 octombrie 2014, ora 18.00, Muzeul Curtea Veche vă invită la vernisajul expoziţiei de grup Solitar urban, cu participarea artiştilor Christian Paraschiv, Justinian Scărlătescu, Cristi Gaşpar, Lucian Muntean, grupul focAR (Răzvan Neagoe şi Alina Tudor), Maria Pop Timaru şi Raluca Ghideanu, curator: Adina Niculae, în cadrul Bucharest Art Week.

Expoziţia va fi deschisă publicului în perioada 2 octombrie–2 noiembrie 2014, între orele 9.00–17.00, la Muzeul Curtea Veche, din str. Franceză nr. 21 – 23, sector 3, Bucureşti.

Expoziţia Solitar urban are ca obiectiv imaginea Bucureştiului, un oraş văzut de un grup de artişti pasionaţi de spaţiul şi timpul urban, prezent şi trecut, în care au trăit şi trăiesc, exprimând viziunea lor asupra temelor socio-politice şi de estetică arhitecturală. Imaginile expuse reflectă elemente de arhitectură, scene cotidiene, urbane, simboluri ale epocii comuniste, ideea proiectului oprindu-se în sfera relaţiei dintre individ, timp şi spaţiul urban.

Mai multe detalii găsiți pe pagina de facebook:

www.facebook.com/events/1468292603434865/

Prolog. Însemnări din Grecia

prolog foto

Joi, 19 decembrie 2013, de la ora 17.00, la Galeria Anticariat Curtea Veche (Bd. Unirii nr. 10) sunteţi invitaţi la vernisajul primei expoziții de pictură organizată sub egida proiectului Contemporanii: Prolog. Însemnări din Grecia. Expoziţia va fi deschisă până la data de 1 martie 2014. Comisar expoziţie : Maria Paşc.

În cadrul acestei expoziții vor expune șase nume ilustre, care dau artei românești statut de europenitate: Paul Gherasim, Constantin Flondor, Horea Paștina, Cristian Paraschiv, Mihai Sârbulescu și Ion Grigorescu, toți membrii al celui mai valoros și longeviv grup de artiști din România: Grupul Prolog. De asemenea, puteți programa vizitarea expoziției la tel.: 0744.351.649, Marius Nicolescu.

 

Din Bucureștiul de altădată: Alaiurile domneşti

alai domnesc bucuresti

Cine-şi mai aduce aminte, doamnelor şi domnilor de semnificaţia cuvântului „alai” acum când în limba română şi-au făcut loc atâtea neologisme? În Dicţionarul explicativ al limbii române găsim următoarea explicaţie: Alái, alaiuri, s. n. Mulțime de oameni care însoțește o ceremonie, o persoană de seamă etc.; paradă, pompă. Loc. adv. Cu (sau în) alai = cu solemnitate, cu fast. Mulțime de oameni care se ia după cineva; p. ext. gălăgie provocată de această mulțime. (Înv.) Suită care întovărășea sau întâmpina un domnitor. – Din tc. alay.

PapazogluDimitrie Papazoglu, (28 martie 1811, București–5/17 august 1892)

Ehei, fiindcă ne-am lămurit în această privinţă trecem la subiectul cu pricina, la alaiurile care aveau loc în Capitală, descrise în lucrarea Istoria fondărei oraşului Bucureşti (1891) de Dimitrie Papazoglu, ofițer de carieră, cu studii la Budapesta și Viena, participant la Revoluția de la 1848, luptător în Dealul Spirii, poliglot, pionier al arheologiei și muzeografiei românești, autor de cărți, dar și de planșe litografice cu portrete de domnitori. La acea vreme aveau loc patru alaiuri, exceptându-l pe cel al intrării lui Vodă în Capitală, ca domn. Erau două alaiuri mari numite binișalai, și două ordinare: alaiul la Mitropolie, la Sf. Constantin și Elena; alaiul mergerii la Moși; alaiul mergerii la Pantelimon; alaiul de la Sfânta Treime (Radu Vodă). În capitolul XVIII, din care am ales un fragment, Dimitrie Papazoglu, care fusese martor la intrarea în București a doi domni: Alexandru Șuțu, la 1818, și Gr. Ghica, la 1823, descrie cu lux de amănunte un asemenea eveniment, la care nu participa mulţimea, ea se putea uita însă, ca şi azi la diverse parade, ci participau boierii ţării, aşa cum lesne vom observa din textul citat.

Alexandru_Sutu

Alexandru Șuțu (1758, Constantinopol–18 sau 19 ianuarie 1921, București)

„La aceste alaiuri purtau boierii, cu serviciuri active, giubele roșii, cu agrafuri de aur, late, și gugiumane de samur negru, cu fundul roșu, și se numeau boierii halea (în slujbe), iar boierii cei fără posturi se numeau boieri paia, adică în neactivitate, și purtau giubele măslinii și gugiumane cu fundul verde. Numai domnul și cei din familia sa purtau gabenețe albe, pelerine de samur, cu ceaprazuri de aur și gugiumane cu fundul alb. Toți boierii aveau câte un hanger la brâu. Cei în activitate mai aveau la brâu câte o călimară de argint, suflată în aur. Meterhaneaua, compusă numai de turci, era sub conducerea capelmaistrului ei, numit meterhagi bașa. Acești muzicanți mergeau la alaiuri călări, având și șase chindii (tobe) mari, îmbrăcate cu postav roșu, și cu giamparale (tasuri). Cântau cântece turcești, căci surlarii cântau muzică românească în fața trupei seimenilor (pedeștri), care aveau pe polcovnicul lor. Călărimea arnăuților avea căpeteniile lor, numiți bimbași (maiori) și ghenci aga (colonelul). Numirea de ghenci se traducea în românește «voinici», iar ghenci aga înseamnă șeful voinicilor. Pandurii erau toți olteni, în costum oltenesc, cum poartă mehedințenii, gorjenii și oltenii. Numai din aceste trei județe se recrutau bravele catane ale României (ale căror modele de îmbrăcămintele le păstrez în tablouri); ei au avut diferiți căpitani, ca: Magheru, I. Solomon, Ciupagea, Vladimirescu și Vărbiceanu. Aveau flinte cu cremene și cornuri de cerb, cu iarbă de pușcă, însă muzică, surle sau timpane, nu aveau. Căciulele lor erau rotunde, cu funduri roșii și cu lați de lână roșii, albi și albaștri; erau împărțiți pe cete.

Încep a arăta cel mai mare alai, când venea vodă de la Constantinopol, cu investitura de domn; el era mai dinainte ales de țară, alegerea se făcea la Mitropolie sau în Palatul Domnesc, când era tronul vacant. Alegătorii erau boierii țării, căci pe atunci nu se pomenea de popor, nici de deputați județeni. Între întâii alegători erau mitropolitul, episcopii și banul Olteniei, cu boierii lui cei mai de frunte de peste Olt; apoi, pârcălabii (primarii) orașelor Târgoviștea, Câmpulung și Curtea de Argeș.

petre-chirea-calea-serban-voda pictori romani

Petre Chirea, Calea Șerban Vodă

Caimacamii domnești soseau în București și vesteau că vine vodă în țară, cu investitura împărătească; îi ieșeau boierii înainte, la Oltenița, căci întoarcerea era totdeauna prin Turtucaia, era însoțit de peste Dunăre până la Oltenița de cadiul aian și chehaia bei din Silistra. Ei-l încredințau, cu mare pompă, în mâna boierilor, iar aceștia îl conduceau, pe partea dreaptă a Argeșului, până la satul Radovanu, moșia lui Tache Ghica, unde se făcea în biserică un Te Deum; treceau Argeșul, a doua zi, și veneau în monastirea Negoești, clădită de Matei Vodă, pe partea stângă a Argeșului, aci ascultau Sfânta Liturghie și de acolo plecau și veneau în monastirea Văcărești, unde mitropolitul cu episcopii primeau pe noul domn, cu Evanghelia și cu Crucea, la ușa bisericii cu patronajul Sfintei Treimi, fondată de Nicolae Mavrocordat. Acolo se slujea un Te Deum și vodă rămânea seara acolo, în palatele egumeniii, până a doua zi; în acest interval, se pregătea cortegiul și primirea în Capitală. A doua zi, poporul primea pe noul domn cu cea mai mare bucurie. Iată întinderea cortegiului văzut de mine, la 1823, la venirea lui Grigorie Vodă Ghica. Cortegiul intra în Capitală pe Podul Beilicului (Calea Șerban Vodă). El se începea cu marele aga, călare, cu amploiații săi; după aceasta urma corpul podarilor (saperi), ei aveau la spinare topoare, îmbrăcate în mușamale, și câte o bardă sau teslă la brâu. Sub îngrijirea corpului acestuia erau toate podurile din Capitală, căci toate stradele erau pavate cu poduri mari, având șanțuri sub ele, pentru strecurarea apei ploilor și a topitului zăpezii; aveau și căpetenia lor, sub numirea de starostea podarilor, supuși marelui aga. Urmau apoi arnăuții, călări, cu căpeteniile lor: bimbașa, ghenciu aga, și căpitanii veneau pe urmă având timpane înainte; corpul fustașilor era sub comanda lui aga și purtând fuste, ca arnăuții, și căciuli înalte, de postav negru, ce se numeau gelepești; corpul seimenilor, pedestrime românească sub polcovnicul lor; corpul lipcanilor (curieri), sub marele postelnic (ministrul de Externe); ciohodarii domnești (garda palatului), ținuți cu cheltuiala domnească (vorba de ciohodar este greacă și înseamnă numirea postavului, căci erau îmbrăcați în postav roșu, cu ceaprazuri galbene, cu dulămii căptușite la piept cu mătăsărie albă, erau încinși cu brâie de găitan de fir, cu paftale mari aurite; umblau cu pulpanele ridicate și înfipte în cordon, întocmai ca jandarmeria călăreață de astăzi, în cap purtau ișlicuri mari de blană și, în picioare, cizme galbene; tot ca ei, purta cizme și Curtea Domnească, boierii aveau cizme roșii). După acest corp, urmau veliții boieri, călări; aceștia erau miniștrii; după dânșii urmau, imediat, vodă, călare, îmbrăcat în cabeniță albă, cu ceaprazuri de fir și la brâu cu hanger cu plaseaua încrustată în briliante. Calul era împodobit cu harnașamentul de catifea vișinie, cusută în diferite flori de aur; era ținut de amândouă laturile, cu mâinile pe coapsele calului, de către bași-ciohodar și ajutorul său. După domn, urma întâiul spătărache, ținând săgețile, topuzul și sabia; al doilea ținea cuca domnească, cu caif de pâslă căptușit cu mătase. Beizadelele erau tot pe cai, împodobiți tot astfel și ținuți de câte doi ciohodari. Erau șase beizadele, începând cu cei mari: Costache, Iorgu, Scarlat, Grigorie, Panait și Mitică (care trăiește încă: Beizadea Mitică). Urmau apoi steagurile domnești albe, de mătase, și roșu, de catifea, cu Sf. Constantin și Elena cusuți cu aur, iar peste cele mari, albe, era chipul Sfântului Gheorghe. Venea apoi șeful contabilității de Vistierie, călare, cu câte două pungi mari, atârnate în dreapta și în stânga, de șeaua calului, pline cu bani de argint noi, pe care-i aducea din Țarigrad, unde fuseseră turnați, la hazna, din ordinul vizirului, pe socoteala domnului; acești bani, șeful conptabilității îi azvârlea în dreapta și în stânga, cu pumnii plini, și privitorii de pe strade se băteau după ei adunându-i. După aceasta, urma corpul catanelor, care erau recrutate din cinci județe. Urma apoi marele hatman și după dânsul veneau breslele negustorești, cari erau astfel rânduite: lipscanii, marchitanii, cojocarii subțiri și groși, ișlicarii, cavafii, șelarii, papugiii, cizmarii și covacii; aceste isnafuri erau toate sub starostea lor. Apoi, după aceștia, urma trupa tulumbagiilor (pompierii), sub tulumbagi bașa, fără instrumentele lor; ei erau îmbrăcați în spețere de piele și în cap aveau câte un cauc de fier; pe urmă venea ceata sacagiilor, fără sacale.

curtea veche

Curtea Veche

Pe tot parcursul cortegiului, azi Calea Șerban Vodă, sunau clopotele de la toate bisericile, până ce cortegiul sosea la biserica Curtea Veche. La ușa bisericii, domnul era primit de către mitropolit, cu tot clerul, cu Evanghelia și Crucea în mână; conducea pe domn cu imnul slavoslovic până în sfântul altar și, când intra pe ușa altarului, se dedea semnalul la corpul artileriei din casele Cornescului, astăzi Hotel «Union»; acolo erau numai patru guri de tun, păstrate pentru solemnități și care astăzi se află ca trofee în arsenalul cetății Vidin. Acele tunuri începeau, pe dată, a vesti Capitala că Măria sa vodă, în momentele acelea, intra în altar cu mitropolitul și episcopii, de mână, ca să primească sfânta ungere cu Sfântul Mir cel Mare. Mai întâi, domnul ocolea sfânta masă, de 3 ori, în cântecul imnului, ca la cununie, Isaia dănțuiește, apoi era miruit de mitropolit, cu Mirul cel mare; după acea se ținea leturghia zilei, se miruiau toți și salutau pe domn, sărutând Crucea ce o ținea în mâna sa, pe tron. Mitropolitul, în vremea asta, sta în jeț lângă domn, în dreapta, iar în partea stângă era jețul doamnei, împodobit, ca și al domnului, cu mărcile țării.

După ce se sfârșeau acestea, se dădea semnalul de plecare și urma cortegiul până la Palatul Domnesc, în sunetul clopotelor și în veselia cetățenilor, deoarece șeful contabilității continua cu azvârlirea banilor noi pe stradă, până la palat.”

Pușa Roth

Memoria stigmatelor

Marți, 9 octombrie 2012, Curtea Veche Publishing vă invită la lansarea volumului Memoria stigmatelor de Lăcrămioara Stoenescu, ce va avea loc la librăria Mihail Sadoveanu (B-dul Magheru nr. 6-8), începând cu ora 17.00. La eveniment vor lua cuvântul, alături de autoare, istoricul Adrian Cioroianu și scriitoarea Doina Jela.

Lăcrămioara Stoenescu a adunat în volumul Memoria stigmatelor 22 de interviuri cu foști deținuți politici. Acești purtători de stigmate morale sunt reprezentanţi ai tuturor celor care au înfruntat cu mult curaj nedreptățile comuniste, pedepsiți de un regim obtuz cu ani întregi de închisoare politică.

Cartea se adresează atât celor interesați de regimul comunist, cât și tinerilor care vor să cunoască istoria recentă, nemistificată, trăită de cei care au suferit pentru a o salva.

„Cu pasiune, cu empatie sufletească şi cu o curiozitate proprie unui intelectual ce a trăit la rându-i experienţa stigmatului, doamna Lăcrămioara Stoenescu conturează destinele a 22 de români a căror tinereţe a fost, în parte, un calvar aflat sub semnul Dosarului. […] Unele episoade par azi incredibile — şi poate că tocmai acest fapt ne dă, mai profund, măsura absurdităţii pe care regimul stalinist din România a transformat-o în practică de guvernare”, declară Adrian Cioroianu.

Lăcrămioara Stoenescu (n. 22 februarie 1942 la Giurgiu) a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti în 1969. A fost profesoară la Colegiul „Cantemir-Vodă“ din Bucureşti.

Debutează în 2007, la Curtea Veche Publishing, cu volumul memorialistic Copii — duşmani ai poporului. Este autoarea cărţii De pe băncile şcolii în închisorile comuniste şi a unor scenarii radiofonice după cartea Copii – duşmani ai poporului: Am fost duşman al poporului şi Un om nevinovat. De asemenea, a scris scenariile pentru Deportaţi în Siberia, De o parte şi de alta a Prutului şi Şoimul Bucovinei. Are în lucru numeroase proiecte legate de tema închisorilor comuniste şi a memoriei recente.

Mădălina Corina Diaconu

Mașinile Regelui

Curtea Veche Publishing a lansat vineri, 28 septembrie 2012, în Sala Lapidarium a Muzeului Naţional de Istorie volumul Maşinile Regelui de ASR Principele Radu al României. Lansarea a sărbătorit o pasiune de peste opt decenii a Majestăţii Sale Regelui Mihai I al României – automobilul – şi a avut loc în prezenţa Alteţelor Sale Regale Principesa Margareta, Principele Radu și Prințul Nicolae.

Cu numeroase imagini inedite din arhiva personală a Casei Regale, însoțite de explicații ce depăşesc simplele detalii tehnice şi pătrund în viaţa membrilor Familiei Regale, Mașinile Regelui este un volum de colecție și un deliciu pentru cunoscători. Cartea-album, apărută în condiţii grafice de excepţie, prezintă automobilele de epocă pe care Majestatea Sa le-a condus de-a lungul timpului, dar şi pasiunea sa pentru avioane.

„Legătura dintre Rege și mașini este unul dintre cele mai spectaculoase aspecte din biografia Majestății Sale. Peste opt decenii de performanță la volan, de fidelitate și admirație față de motoare, de extraordinară dexteritate în domeniul tehnologiei auto.

Astăzi, după optzeci și cinci de ani de condus, Regele se urcă la volan cu aceeași siguranță discretă, cu o plăcere sfioasă, cu o robustețe ușor de remarcat. Tratează mașina cu respect, cu atenție, are un anume fel profund de a «simți» motorul, pe care îl ascultă cu sufletul și cu mintea. Automobilul pe care îl conduce, ca și traficul auto și celelalte mașini de pe șosea, sunt tratate de Rege tot atât de frumos și de respectuos pe cât sunt tratați oamenii pe care îi întâlnește zi de zi.

La 25 octombrie 2011, Regele a inaugurat Muzeul Regal a Automobilului de la Săvârșin. Dacă garajul regal de la Săvârșin este o ctitorie a dragostei Majestății Sale pentru mașini, acest volum dorește să fie o ilustrare a relației dintre Rege și automobile și avioane.” (Alteța Sa Regală Principele Radu de România).

Albumul Mașinile Regelui continuă seria volumelor dedicate Familiei Regale începută de Curtea Veche Publishing anul trecut. După volumele Carte regală de bucate, Anul Regelui, Muzica Regelui, Poveștile Reginei Maria a României și Jubileul RegeluiMașinile Regelui reprezintă un omagiu adus unei pasiuni regale, automobilul.

Volumul este disponibil în librării şi pe site-ul www.curteaveche.ro la preţul de 39, respectiv 33 lei.