Lansare de carte: „Ambasadorii mei din Olimp” de Mircea M. Ionescu

uzpr-lansare-de-carte-mircea-m-ionescu-ambasadorii-mei-din-olimp

eveniment-liber-sa-spunLuni, 9 ianuarie 2017, la ora 17.30, la Institutul Cultural Român din București (Aleea Alexandru nr. 38), Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România va invită la un remarcabil eveniment din viaţa jurnalistică și, scriitoricească: lansarea volumului Ambasadorii mei din Olimp de Mircea M. Ionescu.

Cartea va fi prezentată de scriitorul D. R. Popescu, autor și al unei prezentări a volumului, și criticul de teatru Ion Cocora. Și-au anunţat prezenţa Ivan Patzaichin, Ilie Năstase, Anghel Iordănescu, Cornel Dinu, Cristian Ţopescu, Ovidiu Ioaniţoaia, alţi redutabili jurnalişti, oameni de cultură. Actriţa Dana Pocea va citi fragmente din poemul olimpic al autorului.

logo-liber-sa-spunVezi: Arhiva categoriei Carte

Pușa Roth, inefabila dăruitoare de lumini

pusa-roth

Să vezi şi să nu crezi! Tocmai pe când mă pregăteam să aştern în acest colţ de pagină câteva gânduri despre acel subtil şi savuros Dialog imaginar cu Anton Pann pe care l-a construit cu inteligenţă şi cu atâta har Puşa Roth, aflu că exact peste o zi adorabila noastră prietenă adaugă un an la cununa de minuni a vieţii sale. Ce aş putea face, atunci, mai bine decât să amân – nu pentru multă vreme, vă asigur – modestele mele adnotări cu veleităţi de cronicuţă spre a face plecăciunea cuvenită în faţa sărbătoritei noastre. Continuă lectura „Pușa Roth, inefabila dăruitoare de lumini”

Întâlniri literare la Cluj-Napoca

ion vlad ion muresan

eveniment liber sa spunJoi, 8 ianuarie 2015, ora 18.00, în Sala Auditorium Maximum a Colegiului Academic (Universitatea „Babeş-Bolyai”) din Cluj-Napoca (str. Mihail Kogălniceanu nr. 3-5), Cluj-Napoca, Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj vă invită la o întâlnire cu Ion Vlad. Cu acest prilej, va fi lansat volumul Ion Vlad sub imperiul lecturii (coordonator: Laura Lazăr Zăvăleanu), apărut la editurile Şcoala Ardeleană şi Eikon.

Afis-Ion-Vlad 85

Dedicat celor 85 de ani ai profesorului Ion Vlad, volumul reuneşte semnăturile unor: Diana Adamek, Nicolae Băciuț, Horia Bădescu, Iulian Boldea, Ştefan Borbbély, Ion Brad, Ion Buzași, Ion Cocora, Ion Crețu, Constantin Cubleșan, Niculae Gheran, Gheorghe Glodeanu, Rodica Grigore, Ion Istrate, Ştefan Manasia, Ileana Mălăncioiu, Andrei Moldovan, Mircea Muthu, Olimpiu Nuşfelean, Dora Pavel, Laura Pavel, Irina Petraş, Petru Poantă, Horea Poenar, Ioan-Aurel Pop, Ion Pop, Mircea Popa, D. R. Popescu, Titu Popescu, Nicolae Prelipceanu, Ilie Rad, Aurel Sasu, Ion Taloş, Cornel Ungureanu, Eugen Uricaru, Traian Vedinaş.

Afis-Ion-Muresan-60

Tot joi, 8 ianuarie 2015, în Sala Auditorium Maximum a Colegiului Academic din Cluj-Napoca va avea o seară specială de poezie şi muzică, intitulată Ion Mureșan – 60.

Cu acest prilej, va fi lansat volumul Pahar, într-o ediţie de lux multilingvă realizată de Editura Şcoala Ardeleană din Cluj-Napoca. Poemul e ilustrat cu 10 desene de Ioan Marchiș şi secondat de versiuni în engleză (traducere de Virgil Stanciu), franceză (traducere de Dumitru Ţepeneag), germană (traducere de Ernest Wichner), italiană (traducere de Danilo De Salazar) şi maghiară (traducere de Szántai János). Invitaţi: Irina Petraș Al. Cistelecan, Vasile Sebastian Dâncu, Ioan Marchiș, Mircea Muthu, Ioan-Aurel Pop, Ion Pop, Gavril Ţărmure, Alexandru Vlad şi Eugen Mureșan, Primarul comunei Vultureni. Lansarea va fi urmată de un concert Ada Milea şi Bobo Burlăcianu pe versuri de Ion Mureşan. Intrarea este liberă.

Cei prezenţi vor primi în dar câte un exemplar din Pahar-ul lui Ion Mureşan.

Lansarea va fi urmată de un concert Ada Milea și Bobo Burlăcianu pe versuri de Ion Mureşan.

Evenimentul este organizat de Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Cluj, Fundaţia Culturală „Archeus” Baia Mare, Editura Şcoala Ardeleană Cluj-Napoca şi Primăria Comunei Vultureni.

 

Gala Premiilor Constantin Brâncoveanu

Constantin-Brancoveanu-si-fiii-sai

În onoarea valorilor culturii române 

Decernarea Premiilor Constantin Brâncoveanu este rezultatul strădaniilor Fundaţiei Alexandrion Grup, cea care a sponsorizat şi Comitetul Olimpic Sportiv Român pentru Olimpiadele de la Atena, Beijing şi Londra.

Fundaţia Alexandrion s-a implicat în zeci de acţiuni de binefacere pentru ajutorarea copiilor bolnavi sau a celor superdotaţi. Tot Fundaţia Alexandrion Grup a preluat sponsorizarea echipei masculine de handbal Steaua-Alexandrion şi a celei feminine de handbal din Cluj, „U” Alexandrion. Paralel cu sponsorizările în domeniul sportului, Fundaţia Alexandrion Grup a contribuit substanţial la reeditarea de către Patriarhia României a Bibliei de la Bucureşti. Această implicare în reeditarea unei cărţi importante pentru credinţa ortodoxă a românilor, dar şi fundamentală pentru evoluţia limbii române, l-a determinat pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel să îi acorde lui Nawaf Salameh „Ordinul şi Medalia Sfinţii Martiri Brâncoveni”.

Premiile Constantin Brâncoveanu se vor acorda anual sub girul unui juriu prestigios, alcătuit din șapte personalităţi ale ştiinţei şi culturii române, juriu condus de un preşedinte şi însoţit pe parcursul deliberărilor de un secretar. Acest juriu va decide după deliberări închise care vor fi cele 7 premii anuale ce vor fi acordate într-o festivitate organizată în Palatul Mogoşoaia, ctitorie a marelui domnitor român. 

premiile brancoveanu

Anul acesta, juriul Premiilor Constantin Brâncoveanu este alcătuit din acad. Dan Berindei, preşedinte, acad. Augustin Buzura, acad. Dumitru Radu Popescu, prof. Eugen Negrici, prof. Andrei Marga, Magdalena Bedrosian şi istoricul Adrian Majuru. Premiile Brâncoveanu au fost iniţiate ca o formă de recunoaştere a unor lucrări deosebite în domeniul istoriei, culturii şi artelor din România. Ele vor consta într-o lucrare originală, în bronz, opera sculptorului Ioan Bolborea, şi într-o contribuţie sub forma unei sponsorizări pentru o altă lucrare sau pentru un nou proiect.

Fundaţia Alexandrion îşi propune ca Premiile Constantin Brâncoveanu să reprezinte efortul grupului în onorarea valorilor culturii române. „Acesta este sensul iniţiativei Fundaţiei Alexandrion Grup, al efortului nostru în direcţia hrănirii unui simbol al istoriei româneşti. Ne bucurăm că un nume care a dat şi dă identitate istoriei României dă acum şi forţă economiei şi, iată, idealurile şi sacrificiile unui înaintaş se întorc în cultura română”, declara Nawaf Salameh, Presedinte al Fundatiei.

Anul acesta, Fundaţia Alexandrion Grup este implicată în desfăşurarea aniversării organizate la Academia Română. Fundaţia intenţionează ca începând de anul viitor să organizeze şi un eveniment ştiinţific desfăşurat sub emblema personalităţii celui care a fost Constantin Brâncoveanu.

La festivitatea de decernare a Premiilor Brâncoveanu, organizată în 3 decembrie 2014, ora 18.00, la Palatul Mogoşoaia, vor concerta Corul Madrigal şi soprana Oana Andra, acompaniată de pianistul şi baritonul Alexandru Petrovici.

Fundaţia Alexandrion Grup

Duios Anastasia trecea

coperta-cd-duios-anastasia-trecea1

tnr-logoDuminică, 22 iunie 2014, la ora 0.30, în seria „Mari spectacole” de la Radio România CulturalTeatrul Național Radiofonic va difuza spectacolul Duios Anastasia trecea, dramatizare de Puşa Roth după nuvela lui D. R. Popescu, în regia lui Cristian Munteanu. Din distribuţie fac parte: Virginia Mirea, în rolul învăţătoarei Anastasia, Mircea Albulescu (Costaiche), Alexandru Jitea (Emil), Oana Ştefănescu (Cătărina şi Prima femeie), Julieta Strâmbeanu (A doua femeie), Ioanalogo rrc Chelaru (A treia femeie), Ioana Calotă (Anastasia copil). Muzica originală şi regia muzicală: George Marcu. La vioară: Marian Grigore. Efecte percuţie: Lucian Maxim. Redactor: Costin Tuchilă. Regia de montaj: Dana Lupu. Regia de studio: Janina Dicu. Regia tehnică: Mihnea Chelaru şi Marilena Barabaş. Înregistrarea a fost difuzată în premieră în 19 decembrie 2004.

Dunarea-duios-anastasia-trecea1

Publicată în 1967 la Editura Tineretului, nuvela Duios Anastasia trecea este, fără îndoială, una dintre capodoperele prozei românești. Pornind de la o faptă reală petrecută în timpul celui de-al doilea război mondial, D. R. Popescu imaginează un spațiu la limita dintre real și fabulos, construind o intrigă în care se poate descifra, la rigoare, mitul Antigonei. De altfel, începând cu primele cronici din 1967–1968, această idee a devenit curentă la cei mai mulți critici. Vladimir Streinu titra chiar așa, O Antigonă locală, articolul publicat în „Luceafărul” (nr. 12, 23 martie 1968), în care remarca faptul că „însuși unghiul de patetism, intim, rural și dunărean, care dă sens vieții și morții Anastasiei, ajunge să cuprindă între laturile lui, prelungite în istorie, situația tragică de la curtea lui Creon, tiranul Thebei.” Anastasia, tânăra învățătoare dintr-un sat din Mehedinți, pe malul Dunării, ar fi așadar o Antigonă adaptată la spațiul autohton, nu mai puțin încărcat de elemente fabuloase, tributar unui fond tradițional străvechi, care dictează psihologia, comportamentul dar și ritmul secret al naturii. Primarul Costaiche este un Creon modern, dar duplicitar, fără a fi ferit de frământări și cu un gust oarecum bizar pentru scatologic. „…tirania – scrie Vladimir Streinu – este o boală ciclotimică a istoriei, care, până să dispară de la sine, fără medici, ca o ciumă de ev mediu, urmărește oriunde se declară și oricând să suprime mișcările conștiinței la realități, fără de care omul nu mai este om. Antic sau modern, despot sau dictator, tiranul visează să interzică roitul albinelor, migrația păsărilor, rotirea anotimpurilor și toate străvechile rânduieli ale sufletului omenesc, pentru care obscura învățătoare Anastasia, ca și Antigona, moare ca să le reafirme.” Citește integral în Revista Teatrală Radio

Costin Tuchilă

Despre „Loser”-i numai de bine!

loser de mircea radu iacoban teatrul din giurgiu

„Loser” de Mircea Radu Iacoban în premieră pe țară

cronica dramatica liber sa spunScriind, acum câtăva vreme, despre Loser, noua piesă a lui Mircea Radu Iacoban, pomeneam de amara reflecţie a Ludwg Wittgenstein: „Dialogul este o suită de monologuri paralele”.

Acum, după ce am văzut piesa jucată, în premieră pe ţară, la Teatrul „Tudor Vianu” din Giurgiu, mă simt ispitit să adaug la maxima eminentului logician aceste cuvinte purtând pecetea unică a geniului lui Nichita Stănescu: „Mircea Radu Iacoban nu aude dialogul, ci îl vede. De aceea, oamenii pieselor lui sunt personaje. De aceea, decorul uman devine un teatru perpetuu, iar drama, ca sentiment, continuă. Teatrul lui este de văzut, iar cine are urechi de auzit, să-l audă!”

Înţelept sfat acesta al poetului Necuvintelor! L-am urmat şi nu am de ce să mă căiesc. Pentru că în montarea de la Teatrul „Tudor Vianu” din Giurgiu – care, prin frumoasa şi neostenita osârdie a directorului, Mircea M. Ionescu şi a inimoşilor săi colaboratori, este un repersigla teatrul din giurgiu esenţial al vieţii culturale naţionale şi nu numai naţionale! – piesa lui Mircea Radu Iacoban îşi relevă noi şi chiar suprinzătoare valeţe.

Aş fi tentat să spun că ambiţia autorului – notoriu şi împătimit mentor al instituţiilor de teatru (să mă iertaţi că nu scriu „prin experienţa sa managerială”, dar e mai mare păcatul!) – de a fi şi regizor şi scenograf, ba, pe deasupra, de a realiza şi ilustraţia muzicală a spectacolului este pe deplin justificată. Decorul e de fapt o amărâtă de cârciumioară într-un aeroport anume pentru pasagerii curselor „low-cost”, iar muzica e de fapt o varză de manele numai bune pentru starea de spirit a onor publicului consumator. Mircea Radu Iacoban a reuşit, în acest fel, să-şi ducă până la capăt travaliul şi să ofere o viziune cuprinzătoare şi dureros de sinceră despre condiţia „loserului”, a celui mereu în afara mişcărilor tectonice ale realităţii.

mircea radu iacoban loser premiera pe tara

Mircea Radu Iacoban

La fel de adevărat este şi faptul că cei trei interpreţi l-au înţeles perfect şi au reuşit trei creaţii scenice cu adevărat de excepţie. Astfel, Alexandru Georgescu (de la Teatrul Naţional) este un „El” făcut din piesele unui puzzle care ba se adună, ba se risipesc. Ba este un magnat care preferă anonimatul curselor low-cost, ba este falit de-a binelea, ba este un cavaler fără pată şi prihană, ba este un craidon „îmbătrânit în rele” (vorba lui Eugen Barbu), mereu aflat în căutare de amantlâncuri ieftine. Din toate aceste fărâme, Alexandru Georgescu a reuşit un personaj bine croit tocmai prin aceea că mereu îşi ascunde o identitate şi aşa precară. În aceeastă cheie mi se pare că şi-a citit rolul Alexandru Georgescu însuşi, dacă ar fi să dau crezare (şi nu văd de ce nu aş da…) mărturisirii sale: „Când ai pierdut totul, când ai ajuns la capătul unui drum închis, ce te mai poate aştepta? Loser-ul meu, ca şi noi toţi, sper să îşi găsească… rostul.”

Cât despre „Ea”, „Codruţa”, ce să mai spun?! Pur şi simplu, Violeta Teaşcă se întrece pe sine. violeta teascaO frumuseţe care provoacă şi fără să vrea, naturaleţe, şarm, perfidie de doi bani şi băţoşenie de vivandieră, toate măştile acestea fiind purtate şi schimbate fără efort şi fără remuşcare. Dar ceea ce dă nota distinctivă, particularitatea, dacă nu chiar emblema artei actoriceşti a Violetei Teașcă este mimica, figura fetişcanei crescută în curtea de după gardul cu ulcele trădând pe rând teama, jubilaţia, sinceritatea dezarmată şi dezarmantă, şmecheria, disperarea şi până la urmă disperarea. În special ochiii sunt cei care o ajută pe Violeta Teaşcă cel mai mult să îşi construiască şi să îşi releve personajul. Mereu vii, sclipitori, aprinşi parcă de un îndemn parşiv. Jocul fiind condus cu o fină înțelegere a rosturilor personajului şi al întregului curs al piesei: „Realitatea se urcă pe scenă peste mai mult decât trebuie: cei din Loser sunt compatrioţii noştri, chiar dacă speră la salvări în străinătate. Eu, una, sunt mai «romantică» şi-mi plac poveştile «frumoase». Ei doar se «bat». Cu viaţa… deşi sunt «loser»-i.”

premiera loser m r iacoban d r popescu mircea m ionescu serban cionoff

D. R. Popescu, Mircea M. Ionescu, Dinu Grigorescu, Mircea Radu Iacoban, Șerban Cionoff la premiera spectacolului Loser

Nu putea lipsi din această enumerare un personaj aparte al distribuţiei: ospătarul, intrepretat de Mirel Stănescu. Personaj în toată puterea cuvântului fiindcă deşi tot un fel de «loser» în raport cu şuvoiul de monologuri paralele care se vroiau a fi dialogul celor doi, el dă semne că le pricepe şi starea şi fără-de-rostul. Surpriza mi-a fost şi mai mare atunci când am aflat că interpretul nu este actor de meserie, ci face parte din personalul să îi spunem «tehnic» al teatrului. De unde şi modestia mărturisirii sale. „Pentru mine este un privilegiu să apar pe scenă alături de un actor al Teatrului Naţional Bucureşti – maestrul Alexandru Georgescu şi de doamna Violeta Teaşcă. Să duc tava devine, astfel, o onoare.”

la premiera loser m r iacoban

În foaierul Teatrului „Tudor Vianu” din Giurgiu: D. R. Popescu, Mircea M. Ionescu, Dinu Grigorescu, Alexandru Georgescu, Mircea Radu Iacoban, Violeta Teaşcă, Șerban Cionoff,  Jeana Morărescu (critic de artă), Despina Grigorescu, Anca Mocanu (revista „Teatrul azi”).

Loser, piesa scrisă, regizată (şi aşa mai departe) de către Mircea Radu Iacoban la Teatrul „Tudor Vianu” din Giurgiu este un eveniment care trebuie salutat şi menţionat aşa cum se cuvine!

Şerban Cionoff

Vezi și: Dialoguri între două singurătăți paralele” de Șerban Cionoff

„Muntele” de D. R. Popescu, la Teatrul Național Radiofonic

muntele de d r popescu teatrul radofonic

Duminică, 1 decembrie 2013, la ora 14.00, la Radio România Cultural, vă propun să reascultați Muntele de D. R. Popescu.

Dumitru_Radu_Popescu_Adaptată de Nae Cosmescu, în 1983 piesa Muntele a fost înregistrată la Teatrul Național Radiofonic, de asemenea în regia lui Emil Mandric, cu o distribuție excepțională: Horațiu Mălăele în rolul lui Dromihete, Ovidiu Iuliu Moldovan (Lisimah), Mircea Albulescu (Riborasta), Leopoldina Bălănuţă (Andra), Ion Marinescu (Argilos), Virgil Ogăşanu (Bambalon), Valeria Seciu (Sado), Emil Hossu (Seutes), Valeria Ogăşanu (Bidia), Sorin Gheorghiu (Becos), Gheorghe Novac, Nicolae Crișu, Gheorghe Pufulete, Cristian Molfeta. Muzică originală aparține lui Dorin Liviu Zaharia. Regia de studio: Rodica Leu. Regia muzicală: Timuş Alexandrescu. Regia tehnică: ing. Tatiana Andreicic. Data difuzării în premieră: 25 aprilie 1983.

Dacă prozatorul Dumitru Radu Popescu este un scriitor de primă însemnătate, autorul Muntelui este „un dramaturg fundamental”, cum l-a definit Valentin Silvestru: „Numesc astfel scriitorul care contribuie decisiv la configurarea unei perioade de istorie culturală, e reprezentativ pentru întreaga mişcare literară, prin cota de conştiinţă critică şi expresivitate originală a scrierilor sale, defineşte o direcţie estetică. Dumitru Radu Popescu e iniţiatorul unei drame specifice, a idealului purităţii morale violent contrariat, generând astfel procese de conştiinţă şi stări de spirit favorabile afirmării puternice a adevărului în plan social-istoric. Ca expresie, opera dramatică e de un neobaroc esenţialmente modern, în alegorizări luxuriante şi, deopotrivă, stilizate, cu structuri necanonice, mixând atitudinea romantică, realismul fantastic, hiperbolizarea grotescă, farsa bufonă, ambiguitatea tragică.” (Ora 19.30, Studii critice asupra teatrului dramatic din deceniul opt al secolului douăzeci, Bucureşti, Editura Meridiane, 1983).

dromihete si albinele muntele d r popescu

De la Vara imposibilei iubiri (1966), prima sa piesă jucată pe o scenă de teatru, Cezar, măscăriciul piraţilor sau Capcana sau Cine îndrăzneşte să verifice dacă împăratul are chelie falsă (1968), Visul (1968), Aceşti îngeri trişti (1969), Piticul din grădina de vară (1972), Pasărea Shakespeare (1974) la piesele recente, ca Anglia şi vărsatul de vânt (2006; am folosit aici datele premierelor absolute ale pieselor), acest modernism de factură neobarocă este constant în imaginaţia teatrală, alături de motivele subsumate „labirintului vieţii ca adevăr absolut, în care negaţia şi afirmaţia se confundă şi se complinesc.” (Marian Popa). Accentele pot diferi, cercetarea în ordinea ficţiunii poate îmbrăca forme diverse, uneori derutante, dar fondul se conservă şi iese la iveală adesea surprinzător, ca şi în proză.

horatiu malaele muntele dromihete ion marinescu leopoldina balanuta

Muntele, reprezentată într-un spectacol antologic al Teatrului Tineretului din Piatra Neamț (premiera absolută: 13 iunie 1977, regia: Emil Mandric), în care Horațiu Mălăele făcea un rol de zile mari în Dromihete, este rodul unei ample documentări referitoare la regele get din jurul anului 300 î. Hr., învingătorul lui Lisimah. Episodul pilduitor al festinului simbolic la care Dromihete îl invită pe Lisimah, luat prizonier, în timp ce geților li se rezervă o masă modestă, nu este însă tratat moralizator, simplist, piesa excelând prin elementele folclorice, paremiologice și prin simboluri, într-un amestec de real și mitologic, rafinat, dar cu senzația, pe scenă, a firescului desăvârșit. Țara lui Dromihete e ca o casă, regele crește albine, e „și un pic de olar”, deși recunoaște că nu are prea mare talent. Firește, în context, albinăritul e o îndeletnicire cu valoare simbolică, dar totul este văzut în spirit profan, aproape în joacă.

Costin Tuchilă

Muntele de D. R. Popescu (fragment)

http://youtu.be/iWdi848jMl0

Grafică și ilustrații: Costin Tuchilă. Editare multimedia: Maria Andronache.

Cenaclul „Literatorul”

biblioteca-metropolitana-bucuresti-sediul-central

eveniment liber sa spunMarți, 12 noiembrie 2013, la ora 15.00, Cenaclul „Literatorul” al Bibliotecii Metropolitane București îşi deschide sesiunea de toamnă sub coordonarea acad. D. R. Popescu, cu un Remember Constantin Ţoiu.

Invitaţi: Nicolae Stan, Aurel Maria Baros, preşedintele Filialei de proză a Uniunii Scriitorilor din România. Moderatori: Nicolae Iliescu şi Emil Lungeanu.

 

„Roman de Bucureşti” de Puşa Roth, la Teatrul Naţional Radiofonic

pusa roth teatru

Spectacolul Roman de Bucureşti de Puşa Roth, pe care Teatrul Naţional Radiofonic îl va difuza vineri, 23 august 2013, la ora 21.00, la Radio România Cultural, este o comedie amară, construită pe tema cuplului şi inspirată din realitatea cotidiană.

Subtitlul ei, „comedie de moravuri la moment”, e într-o măsură explicit pentru intenţiile satirice ale autoarei. Fina observaţie a societăţii contemporane, a comportamentelor, a clişeelor (inclusiv a celor lingvistice) este sprijinită de capacitatea autoarei de a crea tipuri vii prin situaţii, dar mai ales prin limbajul dramatic folosit cu virtuozitate. Autenticitatea celor patru personaje conferă remarcabilă expresivitate piesei Puşei Roth, montată de regizorul Leonard Popovici, cu o distribuţie excepţională: Virgil Ogăşanu, Dorina Lazăr, Adriana Trandafir, George Ivaşcu. Atmosfera creată de celelalte „voci“, cadrul sonor compus cu abilitate de George Marcu (regia muzicală), Mihnea Chelaru (regia tehnică), Janina Dicu (regia de studio) contribuie la realizarea unui spectacol încântător.

leonard-popovici-regie teatru radiofonic

Leonard Popovici

Câteva opinii despre piesa difuzată în premieră la 1 iunie 2003: „De la gradul zero al scriiturii ajungem, iată, la gradul zero al trăirii. Personajele Puşei Roth reprezintă un extract de nouă umanitate românească. Autoarea seamănă cu un fel de zeitate indiană, Shiva cel cu şase braţe. Există în această piesă construită pe ideea de contrapunct o notă cinică de factură caragialiană dar şi una tandru-romantică à la Tudor Muşatescu. Ele se reunesc în atitudinea unui scriitor care contemplă realitatea de azi cu bonomie şi cu tristeţe.” (Ioan Adam, „Radio România”, nr. 329, 9–15 iunie 2003); „Am fost impresionat să asist la o dramă scrisă în registru de comedie, ceea ce reprezintă o piatră de încercare pentru un dramaturg. Puşa Roth a dovedit că are vocaţie pentru un asemenea gen de teatru şi o felicit din toată inima pentru reuşită.” (Dan Tărchilă, idem); „Dacă aş mai fi director de teatru, aş pune imediat în scenă Roman de Bucureşti, pentru actualitatea ei.” (Constantin Dinischiotu, idem); „Ceea ce am ascultat astăzi nu e o piesă de teatru, ci o pagină de istorie pe care, din păcate pentru unii, din fericire pentru alţii, o trăim. Ficţiunea intervine la sfârşit. Optimismul autoarei se exprimă în final, în sensul că, mai devreme sau mai târziu, fiecare îşi găseşte macrameul pe care-l merită…” (Mircea Dogaru, idem); „O piesă, o dramaturgie de care teatrele noastre ar avea foarte multă nevoie. Impresia unora că nu există dramaturgie originală astăzi este cât se poate de falsă. Apreciez la rândul meu firescul, calitatea dialogurilor şi a replicilor, fineţea cu care autoarea ştie să surprindă în instantanee cotidiene câteva destine marcate de trecerea vremii, dar şi realizarea regizorală şi actoricească.” (Constantin Paraschivescu, idem); „Frumuseţea acestei piese constă în urâţenia vieţii pe care ne-o prezintă. Salut îndrăzneala autoarei de a aborda problematica actuală fără înverşunare, fără patimă, cu francheţe. Şi, nu în ultimul rând, modalitatea de a surprinde şi satiriza noul limbaj de lemn.” (Ion Dodu Bălan, idem); „În legătură cu această ultimă piesă [Roman de Bucureşti], comedie amară, i-am spune tristă prin sugestiile ei mai generale, e de menţionat că autoarea deţine o autentică măiestrie în a construi relaţii şi atmosferă fireşti, de actualitate, în replici succinte, cu nerv, haz şi miez, într-o acţiune cu patru personaje, gradată pe conturarea unui destin.” (Constantin Paraschivescu, „Teatrul azi”, nr. 9-10/2003).

roman de bucuresti comedie pusa roth teatru contemporan

Puşa Roth este autoarea pieselor Şambelan la viezuri, fantezie dramatică după Pagini bizare de Urmuz (Teatrul Naţional Radiofonic, 1999, Teatrul „Bacovia” din Bacău, stagiunea 1999–2000), Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit (Mihai Eminescu – Veronica Micle. Replici, în colaborare cu Costin Tuchilă, TNR, 2001; Teatrul Naţional din Bucureşti, stagiunea 2001–2002), Ringhişpilul (TNR, 2002), Mantaua după N. V. Gogol (TNR, 2004), Spaima zmeilor (TNR, 2004), Duios Anastasia trecea după D. R. Popescu (TNR, 2004); Limir-Împărat (TNR, 2005), Moartea lui Ivan Ilici după L. Tolstoi (TNR, 2006), Ieri după Shakespeare sau Visul unui preşedinte (TNR, 2007), Albă ca Zăpada (muzical pentru copii, TNR, nominalizat la RTR, 2007), Discurs într-un ciorap, dramatizare după volumul Confidenţe fictive de Nina Cassian (TNR, 2007), Motanul încălţat, muzical pentru copii (TNR, 2008), La Vulpea Roşie, muzical (TNR, 2010), Martori ai istoriei (teatru radiofonic serial, 2011).

A publicat volumele: Convorbiri comode, vol. I, București, Editura Viitorul Românesc, 2001; Şambelan la viezuri, teatru, Ploiești, Editura Premier, 2002; Dincolo de curcubeu e lumea, Bucureşti, Editura Viitorul Românesc, 2002; Convorbiri comode, vol. II, București, Chimprest Publicity, 2003; Roman de București, teatru, cu o prefaţă de D. R. Popescu, Bucureşti, Editura Adam,  2005; Un dialog al timpului câştigat, convorbiri cu filosoful pusa-roth-roman-de-bucuresti-2005-bibliografie-cartea-de-teatru-teatru-contemporanChristian Tămaş, Iași, Editura Ars Longa, 2006; Un clasic modern – Ion Dumitrescu, ediţie critică în colaborare cu Costin Tuchilă, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2006; Poezie de teatru. Puşa Roth în dialog cu Mircea Albulescu, Iași, Editura Ars Longa, colecţia „Summa cum laude”, 2008; Timpul care a învins teama. Decembrie 1989 – Decembrie 2007, Iași, Editura Ars Longa, Colecţia „Document”, 2008; Căutător de destine. Puşa Roth în dialog cu Dorel Vişan, Iași, Editura Ars Longa, colecţia „Summa cum laude”, 2008;  Anotimpuri de teatru. Puşa Roth în dialog cu Lucia Mureşan, Iași, Editura Ars Longa, colecţia „Summa cum laude”, 2009; Clasicii dramaturgiei universale, volumul I, în colaborare cu Costin Tuchilă, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2010; Carles Miralles, Anotimpurile Barcelonei, dialoguri realizate de Pușa Roth. Traducere din catalană, prefață și note: Christian Tămaș. Postfață: Costin Tuchilă, Iași, Editura Ars Longa, col. „Summa cum laude Internațional”, 2011; Povești pentru Eric, Povestea alfabetului, cărți pentru copii, Iași, Editura Ars Longa, colecția „Geppetto”, ilustrații de Nicoleta Bida-Șurubaru, 2012; Prezentul absent. Puşa Roth în dialog cu D. R. Popescu, Iași, Editura Ars Longa, colecţia „Summa cum laude”, 2013.

Vezi Pușa Roth – Dincolo de curcubeu e lumea.

Costin Tuchilă

Prezentul absent. Pușa Roth în dialog cu Dumitru Radu Popescu

coperta prezentul absent ars longa summa cum laude d r popescu pusa roth

eveniment liber sa spunSâmbătă, 11 mai 2013, la ora 18.30, la Alba Iulia, în cadrul Târgului de Carte „Alba Transilvana” (Alba Mall, str. Tudor Vladimirescu, nr. 50A), va avea loc lansarea volumului Prezentul absent. Pușa Roth în dialog cu Dumitru Radu Popescu, apărut la Editura Ars Longa din Iași, în colecția „Summa cum laude”. Biobibliografie și postfață de Costin Tuchilă. Cartea va fi prezentată de Mioara Pop, director al Bibliotecii Județene „Lucian Blaga” Alba și Costin Tuchilă.

Noua apariție editorială este un adevărat eveniment literar și documentar, în același timp. Convorbirea cu scriitorul D. R. Popescu este o fascinantă incursiune în opera și biografia artistică a autorului Vânătorii regale, cu detalii revelatoare despre o întreagă epocă literară, mărturii de creație și reflecții asupra lumii contemporane.

romane de d r popescu

La întrebarea Pușei Roth, „Ce este prezentul absent?”, D. R. Popescu răspunde:

„Toată ziua-bună ziua vorbim despre democrație, libertate, stat de drept – și de alte asemenea gogoși ce sună din coadă! Democrația presupune, măcar într-o interpretare aproximativă, ca în structura unui stat conducerea treburilor publice să aparțină poporului… Dar când doar unu la sută din populația României deține companii și trusturi economice, gata să investească bani în politică, sperând ca aceste finanțări să le aducă un profit extrem de rotund, cum putem spune că există democrație acolo unde doar unu la sută dintre cetățeni sunt implicați politic în treburile țării? Dacă Lenin vorbea despre democrația societății capitaliste ca despre o democrație pentru bogați, noi n-am putea vorbi despre o democrație din care poporul a dispărut, de o democrație fără popor, ridicolă și absurdă?!

În Europa, și nu numai, vânătoarea regală a oamenilor s-a bucurat în decursul veacurilor de succese remarcabile: războaiele militare, economice, ideologice, mediatice și religioase au fost tot timpul la mare înălțime, iar vânatul mereu a fost pus cu cracii în sus! Cum european este orice ins care locuiește în Europa, putem spune și noi cu mândrie că suntem europeni! Cum european este elementul cu numărul atomic 63, prezent în pământuri rare, putem bănui că și în ADN-ul nostru există niscaiva pământ rar, cu numărul 63! Dacă-i așa, foaita noastră danubiano-pontică de ce-a ajuns să facă din România o țară buimacă, buiacă, iresponsabilă?! Când se-ntâmplă fapte abominabile putem vorbi mereu despre o descompunere morală? Nu!”

În colecția „Summa cum laude” au mai apărut: Poezie de teatru. Puşa Roth în dialog editura ars longacu Mircea Albulescu, 2008; Căutător de destine. Pușa Roth în dialog cu Dorel Vișan, 2008; Anotimpuri de teatru. Pușa Roth în dialog cu Lucia Mureșan, 2009 (biografii artistice și postfețe de Costin Tuchilă). În colecția „Summa cum laude Internațional”: Carles Miralles, Anotimpurile Barcelonei, dialoguri realizate de Pușa Roth. Traducere din catalană, prefață și note: Christian Tămaș. Postfață: Costin Tuchilă, 2011.