Recital Debussy la Ateneul Român

Claude_Debussy recital ateneu

eveniment liber sa spunSâmbătă, 9 noiembrie 2013, la ora 19.00, în sala Ateneului Român din București va avea loc recitalul cameral susținut de Ion Bogdan Ștefănescu (flaut), Ion Ivan Roncea (harpă), Dan Cavassi (violoncel), Cristian Mancaș (clarinet), Marius Movileanu (violă), Viniciu Moroianu (pian).

Programul este alcătuit integral din lucrări de Claude Debussy: Syrinx, pentru flaut solo; Estampes, pentru pian; Première arabesque, pentru harpă; La fille aux cheveaux de lin, pentru violoncel şi harpă; Rapsodia pentru clarinet şi pian; Sonata pentru violoncel şi pian; Sonata pentru flaut, violă şi harpă.

 

Recital cameral la Ateneul Român

dan geleletu ateneul roman

Dan Geleletu, Ateneul Român

Un recital de trio instrumental este programat duminică, 31 martie 2013, la ora 19.00, în Sala Mare a Ateneului Român din București. Cristian Mancaș (clarinet), Dan Cavassi (violoncel), Viorela Ciucur (pian) vor interpreta Trio în la minor, op. 116 de Johannes Brahms și Opt piese, op. 83 de Max Bruch.

Recital Dan Cavassi – Viniciu Moroianu

Marți, 11 decembrie 2012, la ora 17.00, în Sala „Mircea Eliade” a Bibliotecii Metropolitane din București (Sediul central, str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei) va avea loc recitalul violoncelistului Dan Cavassi și al pianistului Viniciu Moroianu. În program: Claude Debussy, Sonata pentru violoncel și pian, în re minor de Claude Debussy și Sonata nr. 1 în mi minor pentru violoncel și pian, op. 38 de Johannes Brahms. Prezintă: Costin Tuchilă. Recitalul este programat în cadrul Stagiunii camerale a Bibliotecii Metropolitane București, „După-amiaza unui interpret”. Fondator: Mirela Zafiri. Intrarea este liberă.

Dan Cavassi

Născut la București, în 5 iunie 1950, fiu al dirijorului şi compozitorului Liviu Cavassi, reprezentând astfel a patra generaţie de muzicieni ai familiei, Dan Cavassi a urmat cursurile Liceului de Muzică „George Enescu” din București, la clasa profesorilor Paul Ochialbi şi George Cocea. La Academia de Muzică din București a studiat la clasa prof. George Iarosevici. După încheierea studiilor, lucrează la Paris cu Antonio Janigro, apoi la Geneva cu Pierre Fournier. Din 1984 este prim-violoncelist al Filarmonicii „George Enescu”, unde activează şi în prezent. În paralel cu activitatea în orchestră sau cu apariţiile solistice, este membru permanent al prestigiosului Cvartet „Muzica”, cu care concertează în toată lumea, participând la festivaluri renumite, precum cele de la Salzburg, Bregenz, Roma, Paris, La Rochelle, Belgrad, Edinburg, Cracovia, Bruxelles ș.a. În 1980 pune bazele Cvartetului „Pro Muzica”, recunoscut imediat prin obţinerea mai multor premii naţionale și internaţionale. În tot acest timp a apărut și ca solist în recitaluri cu pian, diverse formații camerale sau împreună cu orchestrele bucureştene (Filarmonica „George Enescu”, Orchestra de Cameră Radio), precum şi cu orchestrele filarmonice din alte oraşe ale ţării (Bacău, Sibiu, Ploiești ș.a.).

Palmaresul său mai cuprinde înregistrări discografice și numeroase înregistrări la radio și televiziune. Între acestea, se cuvine amintită o apreciată versiune a celor două Sonate pentru violoncel și pian de Johannes Brahms, realizată în studiourile Radiodifuziunii Române, împreună cu pianistul Cristian Petrescu. Alături de muzica clasică, Dan Cavassi interpretează în mod curent muzică modernă şi contemporană, colaborând în calitate de solist cu prestigioase formaţii şi orchestre din străinătate, ca Opera din Bonn, Neues Theater für Musik Bonn, „Festival Ensemble” Heidelberg, „Profectio initiative” Freiburg, Ansamblul „Phoenix” din Basel, „Ensemble für Neue Musik” din Zürich etc., împreună cu care a realizat şi înregistrări pentru radio şi CD-uri.

Este membru fondator al ansamblului „devotioModerna” (2005). Împreună cu clarinetistul Cristian Mancaș și pianistul Viniciu Moroianu, a pus bazele trio-ului „Pro musica” în 2010.

În 2004 Președinția României i-a decernat Meritul Cultural clasa I.

Viniciu Moroianu

Viniciu Moroianu s-a născut la Bucureşti, în anul 1962, într-o familie de muzicieni. A absolvit Liceul de Muzică „George Enescu” la clasa prof. Marta Paladi, iar în 1985 Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, unde a studiat cu prof. Gabriel Amiraş. De asemenea, a studiat pe parcursul mai multor ani cu maeştrii Constantin Bugeanu, Pascal Bentoiu, Doru Popovici. A fost distins cu Premiul I la competiţii naţionale în 1973, 1977 şi 1978, este laureat al concursurilor internaţionale de la Paris („Guilde française des artistes solistes”, 1979) şi Bucureşti („George Enescu”, 1991). De asemenea, a fost distins cu Premiul Colegiului Criticilor Muzicali pe anul 1981 pentru interpretarea Sonatei a III-a pentru pian de George Enescu şi cu Premiul Fundaţiei „Dinu Lipatti” pentru restituirea şi prezentarea în concert, în 1992, a Fanteziei op. 8 de Dinu Lipatti. A susţinut primul său recital la vârsta de 10 ani, iar patru ani mai târziu a debutat ca solist cu orchestra. Activitatea sa artistică include peste 700 de apariţii scenice, în recitaluri, concerte camerale şi ca solist cu orchestra. Are un repertoriu vast, incluzând prime audiţii şi lucrări ample mai rar abordate. Ca partener de lied, a colaborat cu solişti vocali precum Eduard Tumagian, Leontina Văduva, George Emil Crăsnaru şi Georgeta Stoleriu. A concertat cu toate orchestrele filarmonicilor din ţară şi a susţinut numeroase recitaluri şi concerte camerale. Ca student, a debutat cu Orchestra Filarmonicii „George Enescu” în 1983 şi a susţinut primul recital la Ateneul Român în 1985. A participat la festivalurile internaţionale „George Enescu” (1985, 1995, 2003, 2005, 2007 şi 2009), „Dinu Lipatti” (1993, 1995, 1997), precum şi în Slovacia (1990), Austria (1991), Costa Rica (1993). A întreprins turnee în Grecia, Ungaria, Bulgaria, Ucraina, Franţa, Italia, Germania, Moldova, Spania, Belgia, Danemarca, Luxemburg. A însoţit Filarmonica „George Enescu” ca solist în turneul de la Chişinău din noiembrie 1996. Printre transmisiile concertelor sale în direct se numără cele de la Radio Bartók Budapesta (1995) şi prin UER (1995, 2007).

A realizat înregistrări la Radio şi Televiziune, precum şi la Electrecord (Sonatele pentru violoncel și pian de Brahms, cu Attila Szekely, 1982 şi Sonata a III-a pentru pian de Enescu, 1988). În 1998 i-a apărut un CD cu înregistrarea din concert la „Agora”, Grecia. În 2003 a realizat ediţia critică a cadenţelor compuse de Dinu Lipatti (Editura Muzicală, 2003). Din 2003 este solist invitat permanent la Filarmonica „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea, alături de care realizează integrala lucrărilor concertante pentru pian de Beethoven. Viniciu Moroianu este membru fondator al Societăţii Române Mozart (1991). În 2005 a obţinut titlul de doctor în muzică cu teza Două secole de gândire componistică reflectate în creaţia pentru pian solo a lui Dinu Lipatti. În prezent este conferenţiar universitar la Catedra de pian principal a Universităţii Naţionale de Muzică din București. „În generaţia lui, este poate chiar primul. Îi întrevăd un viitor strălucit în arta pianistică.” (Valentin Gheorghiu, Radio România, 1998).

Francisco de Goya, La Marquesa de Santa Cruz, 1805

Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret: Centenar Sergiu Celibidache

Cea de-a treia Stagiune Camerală „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret”, desfășurată sub egida Bibliotecii Metropolitane București, se va încheia luni, 25 iunie 2012, la ora 17.00, cu o un medalion dedicat dirijorului Sergiu Celibidache. Centenar Sergiu Celibidache este titlul sub care muzicieni care au cântat în compania sa și critici muzicali îl vor evoca pe marele dirijor născut în 28 iunie 1912. Participă: Dan Cavassi, Andrei Dorobanțu, Nicolae Licareț, Costin Tuchilă. Manifestarea programată în Sala „Mircea Eliade” a Bibliotecii Metropolitane București (str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei) se va încheia cu un Recital Aurelian-Octav Popa (clarinet). În program, piese de Rameau, Debussy, Enescu (adaptare de Aurelian-Octav Popa). În cadrul serii care îi este dedicate vor putea fi ascultate și vizionate înregistrări de referință cu Sergiu Celibidache. Intrarea este liberă.

Director artistic al Stagiunii Camerale „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret”: dr. Mirela Zafiri.

Sergiu Celibidache (28 iunie 1912, Roman, România–14 august 1996, La Neuville-sur-Essonne, Franța)

„Cândva, la un moment dat, acest om a devenit mit. Înainte de asta, însă, fusese o legendă.” ( Mario Gerteis).

„A fost iubit, admirat, temut, iar acum va fi cu siguranță și divinizat.” (Steen Christian Steensen).

„Un tip de dirijor ca Celibidache nu va mai exista niciodată.” (Roland de Beer).

„De unde vine această priză electrizantă pe care Celibidache o exercită asupra muzicienilor şi melomanilor şi care pare să fie adevărată magie sau miracol? Printr-o amănunţită analiză şi o concentrată observaţie, înlăturând tot ceea ce ar părea de domeniul supranaturalului, se pot scoate la iveală toate însuşirile care dau acel caracter neobişnuit valorii indiscutabile a acestui mare artist. Înzestrat de la natură cu toată generozitatea şi stăpânit de o pasiune mistuitoare pentru muzică, valoarea sa extraordinară este fructul unei munci fără odihnă, al unui studiu ştiinţific şi vast al tuturor disciplinelor muzicii pe care le stăpâneşte la cel mai înalt nivel şi în cele mai intime amănunte, al unei fantezii de o bogăţie rară, al unei culturi academice. Doctor în filozofie şi în matematici, interpretările sale sunt construite numai pe temeiul unei logici inebranlabile, iar fantezia aceea, despre care vorbeam mai sus, se împrospătează printr-un proces continuu de rafinare şi sublimare, hrănindu-se din universalitatea cunoştinţelor sale nu numai din domeniul artelor – muzică, literatură, teatru, plastică – ci din toate ramurile activităţii umane, dar mai ales trăgându-şi seva din izvorul nesecat al unei bogate vieţi interioare. Tot din acestea trebuie desprinsă şi taina faptului că Celibidache nu se repetă niciodată. Compozitor el însuşi, acest magistral interpret se apleacă plin de umilinţă asupra operei ce intră în repertoriul său, caută să pătrundă cu truda unui studiu meticulos şi cât mai complet în intimitatea limbajului creatorului respectiv şi, reuşind să se substituie acestuia, îi cântă lucrarea cât mai aproape de ceea ce putea fi idealul de interpretare, aşa cum i-a sunat compozitorului atunci când şi-a scris opera. Ca să ajungă aici, el caută să intre în universul compozitorului, în concepţia lui de viaţă, în epoca lui, în idealurile, preocupările şi problemele acelei epoci, în aşa fel încât să poată traduce opera compozitorului prin prisma epocii lui şi nu prin prisma epocii, mentalităţii şi stilului nostru actual de viaţă.” (Costache Popa).

„Gesturile dirijorului sculptează în spaţiu o sinteză geometrică şi predomină volumul, relevat nouă prin statornicia nuanţei alese şi precizia structurii perioadelor. El îşi afirmă voinţa cu o autoritate severă, mâna stângă tăind în aer împlinirea şi dezlegarea expresiei. Pare a fi calm în mişcări, bagheta lui vibrează tot atât de subtil ca vibrato-ul viorilor, obligate de el la un tremur mai strâns decât cel obişnuit, ce naşte o palpitaţie emoţională în diminuendo, topit infinitezimal, încât se percepe ca umbra umbrei unei vibraţii. Dar când porneşte un crescendo, atunci tot trupul se îndoaie ca un copac răscolit de furtună. Modulează în cercuri mari avântul, dar nici o clipă nu-i îngăduie să depăşească armonia echilibrului cerebral. El aşează muzica în zona spiritului şi o priveşte epurată de tot balastul inutilităţilor omeneşti. De aceea poate să exprime esenţialul!” (Cella Delavrancea).

„S-a spus (nu fără temei) că muzica adevărată trebuie ascultată doar cu inima. În cazul lui Sergiu Celibidache dictonul rezistă pe deplin confruntării cu realitatea. Mai mult decât atât: emoţia creată de universul sonor este sporită la Celibidache de trăirea totală a partiturii, care i se citeşte pe faţă. […] Celibidache trebuie văzut, nu doar ascultat, şi mai ales trebuie văzut de aproape, mai ales din faţă, pe întregul parcurs al desfăşurării discursului muzical. Ai zice că mâna dirijorului, gesturile de pronunţată expresivitate vin să servească, în primul rând, acea privire caracteristică, plină de forţă, ce domină şi subjugă instrumentiştii. Este un privilegiu să retrăieşti fiecare pagină muzicală în ambianţa acestui mare maestru al baghetei, capabil să comunice emoţia artistică la tensiuni dintre cele mai înalte. Şi este, în sfârşit, pilduitor să-l urmăreşti pe Sergiu Celibidache la repetiţii pentru a pătrunde în extrema complexitate a actului creator, în munca epuizantă a aspiraţiei spre perfecţiune, în dăruirea totală dedicată tălmăcirii capodoperelor. Numai aşa vom înţelege «secretul» acelor concerte de referinţă artistică pe care Sergiu Celibidache le oferă auditorilor. Numai aşa vom cunoaşte preţul marilor eforturi ale membrilor orchestrei, permanent solicitaţi de dirijor până la limita posibilităţilor fizice şi psihice. Iar publicul românesc dovedeşte că a înţeles pe deplin această înaltă lecţie de artă, asaltând, pur şi simplu, porţile Ateneului pentru a putea asista la repetiţii, pentru a fi martor la acel veritabil laborator de creaţie. Îmbucurător este şi faptul că, în primele rânduri, am remarcat un foarte mare număr de tineri, studenţi la Conservator sau la alte facultăţi, elevi etc. Fără îndoială că pentru ei, exemplul maestrului se poate transforma într-o experienţă unică, greu de uitat şi menită apoi să marcheze întreg drumul evoluţiei lor. Vor fi învăţat de aici că orice izbândă artistică, orice înfăptuire de preţ se atinge numai cu o muncă perseverentă, fără menajamente. Că în spatele interpretării strălucitoare, aparent fără nici un efort, dintr-un concert, se ascunde un imens sacrificiu, strădanii adesea greu de închipuit.” (Viorel Cosma).

Sergiu Celibidache „nu poate relata nimănui ce face, pentru că muzica, pentru el, este o succesiune de momente prezente, aidoma oricărei rostiri esenţiale, irepetabile în datele ei fundamentale. Un dirijor care urcat la pupitrul orchestral, se adânceşte în sine până la a se confunda cu universul din care izvorăşte spre noi pe căile iluminate ale harului divin.” (Corneliu Antim).

 

 Richard Strauss, Poemul simfonic „Till Eulenspiegel” – fragment de repetiție cu Sergiu Celibidache, Orchestra Simfonică Radio din Stuttgart

P. I. Ceaikovski, Simfonia nr. 5 în mi minor, partea a IV-a, Andante maestoso – Allegro vivace, Filarmonica din München, dirijor: Sergiu Celibidache. Herculessaal, München, 1983

J. Brahms, Simfonia a III-a în Fa major, partea a III-a, Poco allegretto, Filarmonica din München, 1985

M. Ravel, Bolero, Filarmonica din München, Japonia, 1994

Recital cameral la Ateneul Român

Un recital cameral cu program foarte atrăgător propun, miercuri, 20 iunie 2012, la ora 19.00, în Sala mare a Ateneului Român, Cristian Mancaș (clarinet), Dan Cavassi (violoncel), Viniciu Moroianu (pian).

Programul cuprinde, pentru început, piese de Claude Debussy (de la a cărui naștere se vor împlini 150 de ani în 22 august 2012): „Estampes” pentru pian, Rapsodia nr. 1 pentru clarinet şi pian, Sonata pentru violoncel şi pian. Vom asculta apoi „Trio patetic” în re minor de Mihail Glinka, lucrare de tinerețe a compozitorului, compusă în 1827–1828, inițial pentru clarinet, fagot și pian. Acest Trio, rar cântat la noi, îmbină structuri clasice cu stilul romantismului timpuriu într-o muzică de mare rafinament armonic și coloristic.

O raritate în viața noastră de concert sunt și piesele pentru trio, op. 83 de Max Bruch, cu care se va încheia recitalul de la Ateneu. Cei trei interpreți au ales nr. 2, Allegro con brio, nr. 5, „Rumänische Melodie”. Andante și nr. 4, Allegro con spirito. Alla breve ma moderato.

Salonul de Muzică: recital de sonate susținut de Dan Cavassi și Viorela Ciucur

Marţi, 28 februarie 2012, ora 18.30, în Salonul de Muzică al Palatului Cantacuzino din București (Calea Victoriei, nr. 141) va avea loc recitalul susţinut de violoncelistul Dan Cavassi şi pianista Viorela Ciucur. În program: Sonata pentru violoncel și pian, op. 102 nr. 1, în Do major de Ludwig van Beethoven, Sonata pentru violoncel și pian, în re minor de Claude Debussy și Sonata a II-a pentru violoncel și pian, op. 26 nr. 2, în Do major de George Enescu.

Reamintim că 2012 este Anul Debussy: în 22 august se vor împlini 150 de ani de la nașterea compozitorului francez.

Născut în București, fiu al dirijorului şi compozitorului Liviu Cavassi, reprezentând astfel a a patra generaţie de muzicieni ai familiei, Dan Cavassi a urmat cursurile Liceului de Muzică „George Enescu” din București, la clasa profesorilor Paul Ochialbi şi George Cocea. La Academia de Muzică din București a studiat la clasa prof. George Iarosevici. După încheierea studiilor, lucrează la Paris cu Antonio Janigro, apoi la Geneva cu Pierre Fournier. Din 1984 este prim-violoncelist al Filarmonicii „George Enescu”, unde activează şi în prezent. În paralel cu activitatea în orchestră sau cu apariţiile solistice, este membru permanent al prestigiosului Cvartet „Muzica”, cu care concertează în toată lumea, participând la renumite festivaluri, precum cele de la Salzburg, Bregenz, Roma, Paris, La Rochelle, Belgrad, Edinburg, Cracovia, Bruxelles ș.a. În 1980 pune bazele Cvartetului „Pro Muzica”, recunoscut imediat prin obţinerea mai multor premii naţionale și internaţionale. În tot acest timp a apărut și ca solist în recitaluri cu pian, diverse formații camerale sau împreună cu orchestrele bucureştene (Filarmonica „George Enescu”, Orchestra de Cameră Radio), precum şi cu orchestrele filarmonice din alte oraşe ale ţării (Bacău, Sibiu, Ploiești ș.a.)

Palmaresul său mai cuprinde înregistrări discografice și numeroase înregistrări la radio și televiziune. Între acestea, se cuvine amintită o apreciată versiune a celor două Sonate pentru pian și violoncel de Johannes Brahms, realizată în studiourile Radiodifuziunii Române, împreună cu pianistul Cristian Petrescu. Alături de muzica clasică, Dan Cavassi interpretează în mod curent muzică modernă şi contemporană, colaborând în calitate de solist cu prestigioase formaţii şi orchestre din străinătate, ca Opera din Bonn, Neues Theater für Musik Bonn, „Festival Ensemble” Heidelberg, „Profectio initiative” Freiburg, Ansamblul „Phoenix” din Basel, „Ensemble für Neue Musik” din Zürich etc., împreună cu care a realizat şi înregistrări pentru radio şi CD-uri.

Este membru fondator al ansamblului „devotioModerna” (2005). Împreună cu clarinetistul Cristian Mancaș și pianistul Viniciu Moroianu a pus bazele trio-ului „Pro musica” în 2010.

În 2004 Președinția României i-a decernat Meritul Cultural clasa I.

Viorela Ciucur este absolventă a Universității Naţionale de Muzică din Bucureşti și Doctor în Muzicologie (din 2000). În prezent este conferenţiar universitar la UNMB, catedra de acompaniament. În paralel activează ca profesor asociat la Universitatea din Craiova şi la Universitatea Fairleigh Dickinson din New Jersey, SUA.

Activitatea sa artistică însumează peste 500 de recitaluri de pian solo şi muzică de cameră (la Ateneul Român, Sala Radio, Muzeul Naţional de Artă etc.), peste 100 de concerte cu orchestre din Bucureşti şi din multe alte orașe din ţară.

Este membră a trio-ului „ClavioArte” (alături de Liviu Ailincăi – vioară şi Eugen-Bogdan Popa – violoncel). Are în palmares numeroase premii la competiţii naţionale şi internaționale. Totodată, desfăşoară o susţinută activitate ca pianist acompaniator, în recitaluri sau competiţii, dintre care se detaşează Concursul Internaţional „George Enescu”, ediţia 2003 (doi laureaţi la secţiunea vioară) şi ediţia 2011 (un laureat la secţiunea violoncel). A participat la mai multe festivaluri internaţionale, precum „Zilele Europene ale Muzicii”, (Chişinău), „Rencontres autour de la mélodie française” (Toulouse) ş.a. A făcut turnee în Germania, Franţa, Italia, Anglia, Belgia, Olanda, Austria, Bulgaria, Moldova, Grecia, precum şi pe continentul nord-american, în SUA şi Canada. Apare în emisiuni TV şi de radio, atât în ţară, cât şi în străinătate, realizând şi înregistrări speciale la Radio România, Radio Moldova, Südwestfunk Baden-Baden (Germania) și apariții discografice (un CD-portret cu lucrări pentru pian la Editura Casa Radio ș.a.). Viorela Ciucur a atras atenția și prin activitatea sa de cercetare muzicologică: patru volume publicate şi comunicări la conferinţe şi congrese internaţionale de specialitate.

Printre cele mai recente realizări se remarcă recitalurile din cadrul Anului Internaţional Frédéric Chopin 2010, organizate în colaborare cu Institutul Cultural Polonez, precum şi recitalul de pian susţinut în noiembrie 2011 la Ambasada României din Washington.