Poezie și muzică

scriitorul-daniel-dragan

eveniment liber sa spunUniunea Scriitorilor, Filiala Braşov şi Muzeul Casa Mureşenilor va invită marţi, 29 iulie 2014, la ora 16.00 la un Taifas literar în Saloanele Casei Mureşenilor din Brașov (str. Mureşenilor nr.1), consacrat poemului epic Exodul de Daniel Drăgan (Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2014), volum editat cu sprijinul domnului Mihai Nicolae, director general SC Ştefadina Comserv SRL București (coperta, Horaţiu Manea).

Poemul va fi prezentat în lectură publică de autor cu concursul actorului şi poetului Adrian Munteanu şi al violoncelistului Sebastian Vârtosu, solist al Filarmonicii din Braşov. Vor urma comentarii moderate de poetul Laurenţiu-Ciprian Tudor şi eseistul Virgil Borcan.

exodul daniel dragan„Scriitor important şi complex al literaturii române contemporane, convingând pe deplin, ca prozator, opinia publică, dar fiind cel puţin la fel de valoros şi ca poet, Daniel Drăgan este un nume de referinţă al spaţiului cultural braşovean.

Exodul, un amplu poem inspirat din drama transilvănenilor de la începutul veacului trecut, din anii Primului Război Mondial, o epopee atipică structurată în 22 de cânturi, trasează un traiect epic complex, totodată o traiectorie narativă în jurul căreia se coagulează liricul. În clocotul Europei, încordarea Transilvaniei se destinde prin mişcarea roţilor carului, prin rescrierea lumii după această mişcare: «Roţile carului şi roţile lumii se mişcă». Spre deosebire de traiectul narativ al romanului Pe urmele destinului. O goană în jur de sine însuşi al lui Romulus Cioflec, identic şi sursă de organizare a hărţii epice a Exodului, arhitectura lirică a lui Daniel Drăgan dezvăluie durerea unui neam în căutarea sinelui mai larg, a unui neam căutându-şi casa, cu drumul spre casă înţeles sub lumina adverbului călăuzitor acasă. Dacă e să mai adăugăm, la ingrediente, puterea de redare a măreţiei naturii, ca în opera lui Labiş, dar şi cutremurătoarea şi îngrijorător de actuala viziune: «Rusia nu se lasă liniştită», vom vedea cum clocotul epocii se va exprima prin temperatura înaltă a lecturii. Şi este suficient, pentru a rezuma Exodul, să mă opresc asupra versurilor lui Daniel Drăgan: «Fugarii din propria ţară plecând/ din propria limbă/ din propria casă/ spre alte meleaguri duşmane şi ele/ dar încă demult învrăjbite/ sub semne de stele/ (stele necereşti) şi de cruci.»” – Adrian Lesenciuc.

primul-razboi-mondial

„«Aiasta nu se poate!», răspunsul dat unui rege, e de fapt răspunsul românului în faţa terorii istoriei. Coborât parcă din căruţa de ţărani a lui Petre Ţuţea, care a ţinut în şah trei imperii, transilvanul ipostaziat de Daniel Drăgan în Exodul însumează epic tragedia unui neam care a murit întotdeauna în picioare. Dacă porneşti din Araci (cum a făcut-o, la vremea ei familia Cioflec) şi o ţii tot spre răsărit, ajungi, prin Siberia şi Hong Kong, în Marsilia şi apoi din nou în Carpaţi. Asta, pe hartă. În realitate, numai o dârzenie bimilenară te poate determina genetic să rezişti unui astfel de traseu iniţiatic, descensus ad inferos în varianta (impecabilă prozodic) a autorului Mărgelelor roşii.

Pentru ca la capătul drumului să-ţi agăţi din nou pălăria în cuiul din meşter-grindă.

Mulţumim, Daniel Drăgan!” – Virgil Borcan.

Lansare de carte: „Statuie cu lacrimă” de Daniel Drăgan

statuie cu lacrima daniel dragan

eveniment liber sa spunVineri, 2 august 2013, la ora 17.00, la Casa Baiulescu din Brașov va avea loc lansarea volumului de poezie Statuie cu lacrimă de Daniel Drăgan. Cartea, apărută la Editura Bibliotheca din Târgovişte, cuprinde creaţii lirice din ultimii ani, epopeea onirică Visul poetului unic Neum și comentariile unor critici literari importanţi.

Lecturi poetice pe trei voci: Adrian Munteanu, Monica Croitoru, Silvian Duică.

Moderatori: Adrian Munteanu şi Laurenţiu-Ciprian Tudor.

Daniel_Dragan

Daniel Drăgan

Visul poetului unic Neum este un mare poem filosofic, pe temă cosmogonică şi antropologică, însă cu relaxarea beletristică a conceptelor. […] În totul, poemul lui Daniel Drăgan, Visul poetului unic Neum este o capodoperă.” (Aurel Ioan Brumaru).

„Este tentativa consubstanţială a naturii poetului de a realiza imposibilul. Cu precizarea că lui Daniel Drăgan i-a reuşit. Bucuraţi-vă!” (Virgil Borcan).

Lecturi publice

visul poetului unic neum

Grupul de litere-sunete-şi-culori „Caii verzi de pe pereţi” al Fundaţiei Culturale Arania vă invită la inaugurarea unei suite de Lecturi publice. Primul eveniment va avea loc joi, 14 februarie 2013, ora 16.00, în Sala mare a Muzeului de Artă Braşov (Bulevardul Eroilor nr. 21, lângă Hotel Capitol).

Va fi prezentată epopeea onirică Visul poetului unic Neum de Daniel Drăgan şi va fi lansat volumul cu acelaşi titlu editat de Arania. Prezentarea aparţine poeţilor Adrian Munteanu, Laurenţiu-Ciprian Tudor şi autorului, cu concursul pianistei Alexandra Fiţ.

Publicul va fi invitat să comenteze. Autorul va răspunde la întrebări şi va oferi autografe. Intrarea liberă.

Daniel Dragan

Daniel Drăgan

„Cosmogonie şi epopee în acelaşi timp, imaginea parabolică proiectată de găvanele vechi de când lumea ale lui Neum, poetul orb, are structura sintactică a unui vis proiectat pe repede înainte. Mii de ani de istorie întreţesută cu mitologia ne trec pe dinainte în chip monstruos.

E ceva de Sărman Dionis în fantasma poetului Neum, fără trufie demonică, pentru că a contempla lumea înseamnă de fapt a o zămisli. E tentativa constubstanţială a naturii poetului, de a realiza imposibilul. Cu precizarea esenţială că lui Daniel Drăgan i-a reuşit. Bucuraţi-vă!” (Virgil Borcan)

Estetica ortodoxiei

Fundaţia Culturală Arania şi Muzeul „Casa Mureşenilor” organizează sâmbătă, 7 aprilie 2012, ora 16, la Casa Mureşenilor din Brașov dezbaterea consacrată unei opere fundamentale: Prelegeri de estetica ortodoxiei de prof. univ. dr. Mihail Diaconescu, Doctor Honoris Causa al mai multor universități. Lucrarea este distinsă cu Premiul pentru Filosofie al Academiei Române (2011).

Participă: Mihail Diaconescu, acad. Alexandru Surdu, conf. univ. dr. Petruţa Măniuţ-Coroiu, preot prof. dr. Cristian Muntean, preot prof. dr. Ovidiu Moceanu, lector univ. dr. Virgil Borcan.

Mihail Diaconescu s-a născut la Priboieni-Argeş. Tatăl său, preotul Aurelian şi mama sa Aurelia Diaconescu i-au dăruit învăţătură creştină şi gustul pentru frumos. Profesor la Rupea, apoi muzeograf la Braşov s-a aflat în centrul zbaterilor pe care mica filială a Uniunii Scriitorilor din Regiunea Braşov le consacra în 1965 infiinţării revistei ASTRA. Mihail Diaconescu este un fondator al ASTREI de secol XX şi un veritabil animator de cultură. A parcurs o strălucită carieră universitară la Piteşti, Bucureşti şi Berlin, a fondat şi a condus aproape două decenii revista Argeş.

A debutat cu romanul Visele au contururi precise, o carte dedicată interculturalităţii transilvane. A dezvoltat apoi un amplu şi ambiţios program epic, un sistem de opt romane, jalonând două milenii de istorie a românilor, începând cu Călătoria spre zei, apoi Depărtarea şi timpul (dedicat lui Dionisie Exigul, preot şi cărturar la cancelaria papală, originar din Dobrogea, părintele erei creştine); Adevărul retorului Lucaci, despre un egumen al „Academiei Domneşti” de la Putna care se ambiţionează să scrie o Pravilă a cuvioşilor părinţi, apoi romanul Culorile sângelui, consacrat pictorului iconar Pârvu Mutu, Marele cântec, o frescă a epocii baroce, a vieţii şi operei lui Ion Căian Valahul, muzicianul român recuperat (parţial, desigur) din îndepărtatul secol al XVII-lea, compozitorul care a pus bazele muzicii culte româneşti şi, în final, romanul Sacrificiul, axat pe destinul tragic al unionistului Alexandru Grigore Ghica.

Mihail Diaconescu a conturat o constelaţie de personaje secunde, oameni care au jucat un anumit rol în epocă, exprimând întro formă specifică epoca, dar nebucurându-se de celebritate. Aceşti eroi semi-anonimi ai cărţilor sale au devenit cu timpul antenele prin care Mihail Diaconescu a cercetat şi şi-a asumat spiritualitatea poporului său, realizând „o fenomenologie epică a spiritului românesc în dezvoltarea sa istorică”.

Preocupările pentru rădăcinile neamului şi-au găsit o expresie minunată în Istoria literaturii daco-romane, urmată de volumul de eseuri Istorie şi valori, de volumul de interviuri Farmecul dialecticii şi fenomenologia narativă, culminând cu monumentalul tratat asupra esteticii ortodoxe care ni se înfăţişază acum.

Estetica ortodoxiei „este o carte singulară în literatura română şi europeană, o apariţie mai mult decât semnificativă pentru etapa actuală a ştiinţei şi spiritualităţii în care ne înscriem şi, mai presus de toate expresia unui mod profund original, uimitor uneori, revelator de a stărui totdeauna asupra unor constante ale cugetării filosofice. Ortodoxia românilor şi marile tradiţii ale filosofiei europene coexistă într-un mod inextricabil în această carte care nu seamănă cu nimic din ceea ce ne-au oferit gânditorii până acum.” (Acad. Alexandru Surdu).

Întâlnire cu Mihai Nadin

Eminentul om de litere şi ştiinţe, americanul de origine română Mihai Nadin se va afla la Braşov miercuri 21 septembrie, la ora 17.00, la Grădina Bastion (la Titus Spânu) de lângă complexul Star.

După o absenţă de 37 de ani, Mihai Nadin se va întâlni cu vechii săi prieteni şi colaboratori și cu tinerii intelectuali braşoveni care doresc să-l cunoască, fiind pregătit să răspundă întrebărilor privind aria tematică a preocupărilor sale ştiinţifice. În caz de timp nefavorabil, întâlnirea va avea loc în cofetărie.

„Eseist, prozator, critic de artă cu doctorate în estetică şi filosofie, actualmente o somitate a lumii ştiinţifice internaţionale (conduce Institutul pentru coordonarea sistemelor de anticipaţie ANTE din Dallas şi este Profesor emerit în artă şi tehnologie al Universităţii din Columbia-Ohio), Mihai Nadin s-a născut la Braşov, în 2 februarie 1938. Este licenţiat al Facultăţii de Electronică (1968) şi al Facultăţii de Filosofie (1971).

Mihai Nadin s-a consacrat activităţii publicistice, la început ca redactor la secţia culturală a ziarului Drum nou din Braşov, făcându-se cunoscut apoi prin colaborări la Contemporanul, Cronica, Revista de filosofie, Familia, România literară, Teatru, Vatra, Ateneu şi altele. Se numără printre fondatorii revistei ASTRA, pe care a şi condus-o, în calitate de redactor-şef, între anii 1974 şi 1975, când a ales calea exilului, stabilindu-se mai întâi în Germania, şi apoi, din 2004, în SUA, unde, ca invitat special la University of Texas din Dallas, s-a consacrat aproape în exclusivitate carierei universitare şi cercetării ştiinţifice la vârf.

A publicat 18 cărţi, printre care în domeniul literaturii şi artei: Lawrence Olivier, aventură în universul lui Shakespeare (1968); O zi pentru podoabe, roman (1971); A trăi arta (1972); Reîntoarcerea la zero (1972); Cămaşa lui Nessus (1973); Pictori din Braşov (1975); Pana de gravitaţie (2001), precum şi numeroase lucrări ştiinţifice în limbile engleză şi germană, dintre care MIND – Anticipation and Chaos; T.S. Eliot: The End is Where We Start From; The Civilization of Illiteracy şi altele i-au adus notorietatea prin caracterul lor de pionierat. Este, de asemenea, autorul a 140 de studii, multe având ca obiect cercetarea sistemelor de anticipare şi efectele anticipării.

În cercurile de elită ale ştiinţei contemporane, Mihai Nadin este considerat azi un vizionar lucid al lumii de mâine.” (Introducere la interviul Spre o civilizaţie analfabetă, din vol. Zodia interogaţiei de Daniel Drăgan, Brașov, Editura Arania, 2009).

Pulbicăm mai jos un fragment din interviul cu Mihai Nadin, Spre o civilizație analfabetă, realizat de scritorul Daniel Drăgan.

– Ne cunoaştem de mult, Mihai Nadin. Eşti un savant. Ai luciditate cât treizeci de computere, dar eşti evreu, şi încă unul născut aici, în Carpaţi. Ai sentimente cât pentru un neam întreg. Nu te mistuie niciodată dorul de Tâmpa, de Piatra Craiului, de strada Castelului, de praful de pe uliţele noastre, de gâlcevile – şi ele balcanice – ale piţigoilor care se zburătăcesc prin merii şi prunii de pe Warte? Când ne revedem la Braşov, Mihai Nadin?

– În realitate eu sunt la Braşov mai mult decât îşi pot închipui mulţi. Este o prezenţă spirituală, ştiu, dar este reală. E oraşul unor sentimente pe care nici un loc în lume nu-l poate substitui. Ştiu oraşul pe care l-am lăsat în trecut, îl ştiu în detaliu. Fiecare stradă şi străduţă îmi sunt vii în memorie, munţii rămân pentru mine expresia sublimului. Şi expresia anticipării: cine a urcat pe munte ştie că ceea ce ne mână pe potecile vag marcate este anticiparea ţelului final. Niciodată acelaşi, pentru ca pe vârful muntelui lumina, şi peisajul, şi o grămadă de detalii vor fi mereu altele… În aparenţă urcăm spre vârf, în realitate pornim întotdeauna de pe vârf, ca promisiune, speranţă, ideal… Cauza finală!, cea care a fost eliminată de dogmatismul ştiinţific, este expresia anticipării…

– După aceste vorbe nu mai rămâne decât să spui: Mâine la 10 voi zbura spre România!

– Daniel Drăgan, sper că ai vreme pentru mine… Dar nimic nu ar fi mai puţin adevărat decât un asemenea gest. În realitate e greu, dacă nu imposibil, să retrăim trecutul. Avem frică de deziluzii, avem teamă de noi înşine, poate şi de cei pe care prezenţa celui înstrăinat i-ar irita. Cum aş putea justifica, uitându-mă în ochii prietenilor mei, de ce viaţa mea a fost, în ciuda unor momente foarte grele, mai uşoară decât a lor? Dar doresc să revin, să urc drumul spre Poiană prin Şchei, să urc şi pe Tâmpa, pe jos, fireşte, să îmbrăţişez prieteni şi să văd cum cei care trăiesc astăzi în acest oraş se bucură de frumuseţea lui… Am în memorie «teatrul» meu elisabethan de lângă terenul de tenis, şi Biserica Neagră, şi liceul… dar nici o poză dintre cele pe care le-am primit nu-mi garantează că ceea ce mi-a rămas în suflet este păstrat. Frica de schimbare? Poate. Deşi ca unul care proclamă schimbarea ca o nouă condiţie a existenţei nu ar fi normal să am teamă.

Da, sunt foarte ocupat. Timpul rămas e mai scurt decât cel care a trecut. Mă bucur de fiecare moment creativ şi am teama că aceste momente vor înceta mai devreme decât mi-aş dori. Dar, la urma urmei, ceea ce m-a ţinut departe de Braşov e înţelegerea că pentru mine acest oraş nu e o adresă turistică, ci un reper al identităţii mele. O matrice existenţială. Nu vreau să mă despart de Braşov şi mi-e teamă că o vizită ar putea însemna despărţirea. Este ca o poveste de dragoste… Nu vrem să aibă sfârşit.” (Dallas, ianuarie 2007).

Întâlnire cu scriitorul Daniel Drăgan

Asociaţia Universul Prieteniei şi Muzeul Literaturii Române Iaşi organizează joi 21 iulie 2011, la ora 17, la Galeriile Pod Pogor din Iași manifestarea „Să facem cunoștință cu scriitorul Daniel Drăgan”. Vor fi lansate romanele Biedermeier și Subreta.

Daniel Drăgan revine în actualitatea literară într-un moment de apogeu al maturităţii sale artistice,odată cu aniversarea a 75 de ani de viaţă şi 60 de ani de activitate literară, răspunzând unor grave întrebări existenţiale şi de conştiinţă artistică.

Opera lui Daniel Drăgan cuprinde peste 30 de volume (romane, poezie, nuvele, publicistică, teatru) comentate şi apreciate de renumiţi critici literari: N. Steinhardt, Laurenţiu Ulici, Marian Popa, Mircea Iorgulescu, Ioan Groşan, Cornel Moraru, M. N. Rusu, Tudorel Urian, A.I. Brumaru, Petru Poantă, Mona Mamulea ş.a. Proze de Daniel Drăgan s-au tradus şi s-au publicat în limbile germană, franceză, engleză, maghiară, rusă. Autorul a fost distins de trei ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor (Braşov, 1984, 2003, 2005) şi cu Premiul Opera Omnia în 2006.

Poet, prozator şi publicist, Daniel Drăgan (n. 20 decembrie 1935, Glodeni, judeţul Dâmboviţa) începe şcoala primară în satul natal, apoi Colegiul Naţional Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. Între 1949 şi 1952, este elev al Liceului „Ienăchiţă Văcărescu” şi colaborează cu poezii, recenzii, reportaje la gazeta „Chemarea” din Târgovişte, unde şi debutează în 1950. Orfan de tată, este nevoit să lucreze ca muncitor necalificat la Sovromtractor din Braşov, perioadă când participă la activităţile cenaclului literar de la clubul uzinei. Timp de trei ani (1953–1955) este elev la Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu” din Bucureşti. Timp de trei ani (1953–1955) este elev la Şcoala de Literatură „Mihai Eminescu” din Bucureşti. Reîntors în Braşov, este încadrat redactor la ziarul „Drum nou” (1955–1958) şi, din nou, muncitor necalificat la Uzina de Tractoare. Revine ca redactor la ziarul „Drum nou” (1960–1966, 1968–1980), lucrând din 1966 la revista „Astra”, ca secretar general de redacţie. Se înscrie la Facultatea de Ziaristică din Bucureşti (1978–1983). În 1980 ste numit redactor-şef al revistei „Astra”, de unde se retrage în 1990. A iniţiat şi condus seria nouă a revistei „Braşovul literar şi artistic” (1979–1981,1986), iar mai târziu, în regim privat, revista „Coresi” (1990–1993) şi Editura Arania (1991). Este ales preşedinte (1994) al Societăţii Patronilor de Edituri din România, între 1996 şi 1999 îndeplinind funcţia de preşedinte de onoare al aceleiaşi societăţi.

După începuturile publicistice de la Târgovişte, debutează cu versuri în revista „Tânărul scriitor” (1953). Colaborează la „Luceafărul de ziuă” (Braşov), „Viaţa românească”, „Contemporanul”, apoi, după 1960, la „Argeş”, „Cronica”, „Ramuri”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „România literară”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Tomis”, „Ateneu” ş.a. Ca editor, după 1990, se preocupă de publicarea postumelor lui Darie Magheru, precum şi a altor opere importante ca, de exemplu, romanul lui Hans Bergel, Dans în lanţuri. În 1978, îi apare prima carte, romanul Doi ori doi.

În intervalul de aproape trei decenii de la debutul publicistic, până la apariţia romanului Doi ori doi, Daniel Drăgan a publicat versuri, a practicat gazetăria şi a scris două librete de operă: Trandafirii Doftanei (1961, muzica de Norbert Petri) şi Idolulsfărâmat (1968).

Doi ori doi este urmat de romanele Oceanul (1980), Podul (1982), Ursa mică (1985), Tare ca piatra (1987), Ursa mare (1988), Presimţirile (1989). Volumul de povestiri şi nuvele Mărgele roşii, apărut în anul 1984, primeşte Premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Braşov. După 1990, şi-a editat în volume povestirile pentru copii Cherry din Dover (1992), Zgubilici şi Scândurica (1992), a publicat culegerea de versuri, Hohote mari auzind (1995), Clipa de Apoi. Discurs mistic (2000), romane şi piesa de teatru Revelion cu Paloma Blanca (2003). Apărut în 1996, Dincolo de Arania este versiunea definitivă a romanului Ursa mare, urmat de Stăpânii lumii (1999), Părintele Thom (2002), Caravana (2003), Ciuma boilor (2004), Diavolul, aproapele nostru (2006), Umbra Marelui Protector (2008), Subreta (2010), Biedermeier (2011).

Costin Tuchilă