Un cal troian în orașul Revoluției

festival arte performative timisoara

Festivalul de Arte Performative Timișoara, 19­–25 septembrie 2015

La marginea Uniunii Europene către țările fostei Iugoslavii, singurul oraș din Europa cu trei teatre de stat în limbile română, germană și maghiară sub același acoperiș și în același timp orașul în care Revoluția română a izbucnit în 1989, Timișoara este un loc special pentru a chestiona sub aspect artistic ultimii 25 de ani.

În 2015, Festivalul de Arte Performative Timișoara propune un moment de reflecție asupra trecutului recent, prin prisma unor spectacole semnate de artiști cu discurs critic din domeniul dansului contemporan din Germania, România, Serbia și Franța, dar și asupra diverselor forme și formate de expresie artistică pe care aceștia le-au ales în și pentru investigațiile lor. Continuă lectura „Un cal troian în orașul Revoluției”

Tap Dance Week

tap afis

eveniment liber sa spunTeatrul Mignon (de vară) și Jazz Compas vă așteaptă în perioada 30 iunie–4 iulie 2995 la Tap Dance Week, în frumoasa grădină secretă de pe Mătăsari, nr.32-34, cu o invitată de renume în scena de step internațională, Roxane Butterfly, și cu premiera spectacolului Snap! – o fuziune de jazz și step unică în România. Continuă lectura „Tap Dance Week”

Ajutaţi-l pe artistul Bogdan Nicula!

bogdan nicula

Bogdan George Nicula este absolvent al Liceului de Coregrafie ,,Floria Capsali” din Bucureşti şi a urmat cursurile Universităţii Naţionale de Teatru şi Film ,,I.L. Caragiale”, secţia Coregrafie.

După terminarea liceului, a fost angajat la Teatrul de Balet „Oleg Danovski” din Constanţa unde a interpretat roluri solistice în balete precum Lacul lebedelor sau Spărgătorul de nuci, dar şi în producţii de dans contemporan precum Metropolis, în coregrafia lui Sergiu Anghel şi Requiem, în coregrafia lui Gigi Căciuleanu.

În anul 2001 şi-a început cariera pe scenele din străinătate ca solist principal al Ballet Mainz, apoi al Ballet am Rhein din Düsseldorf, Germania (director artistic: Martin Schläpfer) şi a participat la producţii pentru televiziune ale companiei din Mainz, la Arte, ZDF şi 3sat. În anul 2009, a dansat în cadrul evenimentului 1000 Years Dome Mainz, desfăşurat în Domul din Mainz, spectacolul fiind transmis de televiziunea germană naţională ZDF.

donatii pentru bogdan nicula

În anul 2008 a avut ocazia extraordinară de a dansa pe celebra scenă a Teatrului Balşoi din Moscova în cadrul Galei Premiilor „Prix de Benois”. Acolo, Bogdan Nicula a prezentat un solo din baletul Streichquartett, în coregrafia lui Martin Schläpfer, care a reuşit performanţa de a obţine Premiul pentru cea mai bună coregrafie a anului.

În luna iulie 2014, cu sprijinul colegilor din Mişcarea pentru Balet şi Artele Spectacolului, Bogdan Nicula a realizat coregrafia şi regia spectacolului Noi origini, desfăşurat la Bucureşti.

Patru luni mai târziu, adică în luna decembrie 2014, el a descoperit că suferă de scleroză laterală amiotrofică (ASL), o boală de tip neurologic care afectează funcţiile vitale. ALS atacă celulele nervoase care controlează mişcarea voluntară, ceea ce, în timp, face ca mişcarea mâinilor, picioarelor şi a muşchilor să fie extrem de dificilă. Starea lui este destul de gravă, boala avansând de patru ori mai repede decât în mod normal, iar în acest moment este imobilizat, mişcarea membrelor este aproape imperceptibilă, dar este lucid şi pozitiv.

Pentru Bogdan exista o şansă minimă, printr-un tratament adecvat şi dacă va putea face faţă drumului către Thailanda, există posibilitatea unui transplant de celule stem. Documentaţia medicală a fost trimisă în Thailanda, iar doctorii, după ce au studiat evoluţia bolii lui Bogdan Nicula, au comunicat că pot realiza acest transplant de celule stem. Costul deplasării cu o aeronavă special echipată pentru această situaţie şi al intervenţiei este de cel puţin 50.000 de euro.

Bogdan Nicula are nevoie de sprijinul nostru pentru a trăi. Conturile deschise pe numele mamei lui Bogdan, Stela Nicula, sunt următoarele:

BRD Groupe Societe Generale
Titular Stela Nicula
Cont în lei: RO27BRDE441SV25065844410
Cont in euro: RO55BRDE441SV25286444410
Swiftcode: BRDEROBU
Bic code: BRDE

Asociaţia ,,Mişcarea pentru Balet şi Artele Spectacolului” cu sprijinul Operei Naţionale Bucureşti organizează luni, 23 februarie 2015, începând cu ora 19.00, la Opera Națională București, o Gală Extraordinară de balet şi dans contemporan dedicată lui Bogdan Nicula, un artist român de valoare şi un om minunat, care a fost diagnosticat la vârsta de 35 de ani cu o boală necruţătoare. Gala are ca scop strângerea de fonduri pentru tratamentul de care are nevoie Bogdan.

Sumele obţinute din vânzarea biletelor cât şi donaţiile obţinute vor fi direcţionate către contul deschis pentru Bogdan.

Comunicat al Asociaţieo „Mişcarea pentru Balet şi Artele Spectacolului”

Body Mind Spirit Festival

body-mind-spirit-festival

eveniment liber sa spunBody Mind Spirit Festival, cel mai complex eveniment de dezvoltare personală, aflat la cea de a XIII-a ediţie, îşi deschide porţile în perioada 14–16 februarie 2014, la Sala Palatului din Bucureşti.

Conferinţele festivalului au loc pe toată durata expoziţiei şi dezbat teme de interes actual precum: tehnici de relaxare, managementul furiei, comunicare eficientă, limbaj nonverbal, creşterea încrederii în sine, rezolvarea situaţiilor conflictuale, regăsirea echilibrului interior, acceptarea de sine, medicina energetica, amenajarea armonioasă a spaţiilor de locuit şi a birourilor, petrecerea timpului liber în natură, armonizarea cu tot ce ne înconjoară.

Festivalul atrage foarte mulţi vizitatori şi datorită manifestărilor artistice din cadrul acestuia precum: demonstraţii de arte marţiale, demonstraţii sportive, dans, muzică instrumentală şi vocală, teatru, iluzionism, ceremonia ceaiului, aranjamente ikebana şi multe altele.

În cadrul festivalului poţi găsi companii cu produse naturiste, cosmetice naturale, aparatură de uz personal pentru sănătate, medicină alternativă, hrană vegana, edituri cu publicaţii de profil, tratamente naturiste, centre de psihologie şi dezvoltare personală, bijuterii exotice, îmbrăcăminte ecologică.

banner body mind festival

Festivalul se desfăşoară după urmatorul program: vineri, 14 februarie 2014, între orele 12.00–18.00, sâmbătă 15 februarie, între orele 10.00–18.00 şi duminică, 16 februarie, între orele 10.00–16.00. Intrarea este liberă. Mai multe detalii puteţi găsi pe http://www.bodymindspiritfestival.ro

Evenimentul este organizat de Centrul de psihologie şi dezvoltare personală Body Mind Spirit.

„D’ale noastre” de Gigi Căciuleanu, la Chișinău și Lisabona

d ale noastre gigi caciuleanu caragiale

eveniment liber sa spunNoiembrie 2013 este pentru rețeaua institutelor culturale românești din străinătate o lună dedicată, cu precădere, teatrului coregrafic și unuia dintre cei mai importanți coregrafi români din toate timpurile: Gigi Căciuleanu.

Astfel, pe 2 și 3 noiembrie 2013 au avut loc la Chișinău Întâlnirile JTI, realizate anul acesta în parteneriat cu Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” de la Chișinău și Teatrul Național „Mihai Eminescu” din capitala Republicii Moldova. Evenimentul a cuprins două reprezentații ale spectacolului D’ale noastre/Ta Ra Ta Tam de Gigi Căciuleanu (producție a Teatrului Național București, prin Centrul de Cercetare și Creație Teatrală „Ion Sava” și a Fundației Art Production, cu sprijinul JTI și al Bibliotecii Naționale a României).

Alte două reprezentații ale spectacolului D’ale noastre/Ta Ra Ta Tam de Gigi Căciuleanu vor avea loc în perioada 23–24 noiembrie 2013 la Teatrul Național Dona Maria II de la Lisabona (Sala Garrett). Turneul de la Lisabona este organizat de Institutul Cultural Român din capitala Portugaliei, cu sprijinul coproducătorilor spectacolului.

gigi caciuleaanu d ale noastre dupa caragiale

D’ale noastre. Sursa foto: www.fnt.ro

Creaţia coregrafică D’ale noastre/Ta Ra Ta Tam, construită pe tipologii de inspiraţie caragialiană de cunoscutul dansator, coregraf şi profesor Gigi Căciuleanu, este una din primele producţii de excepţie, prin care Teatrul Naţional București a celebrat Anul Caragiale 2012, sub semnăturile unor artişti prestigioşi ai scenei.

Spectacolul este interpretat de „dans-actorii” Ioana Marchidan, Ioana Macarie, Ramona Bărbulescu, Diana Spiridon, Rasmina Călbăjos, Lari Giorgescu, Cristian Nanculescu, Ştefan Lupu, István Téglás, Adrian Nour, Alexandru Călin, Arcadie Rusu – membri ai „Gigi Căciuleanu Romania Dance Company”. Consilier artistic: Dan Mastacan. Asistent-coregraf: Lelia Marcu. Scenografia este semnată de Corina Grămoșteanu şi muzica de DJ Vasile, muzică „asezonată cu Beethoven, Mozart, Verdi şi altele” , inserturi „menite să universalizeze comportamentul personajelor” – cum precizează însuşi Gigi Căciuleanu, cel care a alcătuit și coloana sonoră a spectacolului. Luminile spectacolului sunt semnate de Silviu Andrei, iar asistența coregrafie de Lelia Marcu. Editarea coloanei sonore a fost realizată de Lucian Stan și Marius Mateșan. Compozitori: Lucian Stan, Marius Mateşan, Dan Handrabur, Cristina Handrabur, Cristian Stanciu, Vlaicu Golcea, Mitoş Micleuşanu. Voci: Radu Vasile [Tamango], Petre Panciu [Clasic], Napoleon Constantin. Inserțiuni muzicale: Vivaldi, Beethoven, Verdi, Johann Strauss, Mozart, Bizet, Offenbach, Enescu, Bach, Ray Charles.

Se regăsesc în acest spectacol de teatru coregrafic atât protagoniştii pieselor de teatru semnate de Caragiale, cât şi personaje emblematice din Momente și schiţe. Sunt scene în care realismul voit al costumelor alternează cu absurdul și suprarealismul mişcărilor dansate.

gigi caciuleanu dans

Gigi Căciuleanu

„Intenţionez să-l scot pe Caragiale din specificul local pentru ca spectacolul să poată fi înţeles şi de un chilian şi de un francez, de oricine – explică Gigi Căciuleanu. Am gândit personajele mai degrabă pe tipologii ca «Frumosul urbei», «Frumoasa urbei», grupul din «D’ale carnavalului» l-am numit «Cvintet de mahala». Nu am vrut să fac din Caragiale ceea ce ar face orice regizor de teatru şi nici ceea ce ar face orice coregraf. Pentru că eu fac teatru coregrafic, iar oamenii cu care lucrez se numesc dans-actori. […] Eu am luat actori care, intrând într-o spirală ascendentă, redevin dansatori, având preocuparea funcţionării mecanismelor corporale la fel de mare ca pe cea a funcţionării mecanismelor teatrale”.

Spectacolul a avut premiera în iunie 2012. A fost prezentat în trei importante capitale europene, în cadrul Anului Caragiale: Paris (prestigiosul Espace Cardin), Londra (Cadogan Hall) şi Bruxelles (Palais des Beaux Arts/Bozar-Salle M). În 2013, a mai fost prezentat pe scena Teatrului Naţional „Ivan Vazov” din Sofia, în cadrul unui schimb bilateral cu instituţia teatrală bulgară.

„Am vrut să re-scriu pe limba mea, cea a teatrului coregrafic, ceea ce îmi inspiră tumultuoasa lume a lui Caragiale al nostru. […] Nu o piesă anume, nu una sau mai multe dintre nemiloasele sale schiţe sau poveşti, nu unul sau mai multe dintre acerbele sale momente, ci impresia generală pe care toate acestea la un loc mi le inspiră. […] Un Caragiale revizitat îngigi-caciuleanu ziua de azi în care absurdul ionescian a devenit logică cotidiană. Un spectacol în care mi-am propus să explorez această lume a noastră cea de toate zilele, plină cu d’ale noastre. Nu numai cele româneşti ci, în general, cu cele d’ale noastre: omeneşti”, declară Gigi Căciuleanu.

Spectacolul s-a bucurat de aprecierea publicului și a criticii de specialitate, fiind considerat cea mai bună producție tematică a Anului Caragiale – 2012 . Spectacolul a fost nominalizat la Premiile UNITER 2013 la două categorii: Cel mai bun actor în rol principal – Lari Giorgescu și Cel mai bun spectacol.

„Este realmente lăudabil că într-un spectacol de dans contemporan, I. L. Caragiale nu rămâne doar un pretext. Asistăm la o serioasă reinterpretare, cu alte mijloace, a mesajului dramatic. Autorul montării are cu adevărat un solid punct de vedere estetic pe care îl concretizează într-o producţie care nu numai că onorează Naţionalul bucureştean, care astfel îşi întregeşte repertoriul cu o operă majoră, dar poate sta alături de orice spectacol de dans contemporan al marilor companii de gen din lume.

D’ale noastre este un spectacol cu valoare de unicat, consistent, cu personalitate şi anvergură, o producţie ce face cinste Anului Caragiale şi care reuşeşte o recitire inedită a creaţiei marelui dramaturg român, o producţie marcată de profesionalism, impecabil construită şi interpretată, dinamică, cu o halucinantă forţă şi un impact instantaneu. Recomandat consumatorilor rafinaţi”. – Răzvana Niţă, Al matale, Căciuleanu!, Port.ro.

d ale noastre foto adrian bulboaca

D’ale noastre. Foto: Adrian Bulboacă

„După ce am văzut D’ale noastre (de câteva ori chiar, pentru că mi-a plăcut mult şi l-am degustat pe îndelete), cred că acest spectacol e una dintre cele mai valabile propuneri de descoperire a umorului lui Caragiale cu un ochi nou, proaspăt, lipsit de încrâncenare, răutate, ironie superioară. E în acest spectacol multă candoare şi nenumărat de multe momente care îţi ridică inima, care te fac să te simţi pur şi simplu bine. Muzica e minunată, de multe ori recognoscibilă pentru că frânturile alese sunt dintre cele foarte cunoscute, iar performanţa trupurilor actorilor-dansatori e uluitoare. Lari Giorgescu, în discursul lui Caţavencu, e de ţinut minte, dar la fel e şi în nebunia-durerea lui Ion, din Năpasta. […] Mergeţi la D’ale noastre cu urgenţa pe care o aveţi când în oraş e un eveniment unic”. Răzvan Penescu, Cu drag despre D’ale noastre, Liternet.

gigi-caciuleanu-festivalul-ideilor

Gigi Căciuleanu – dansator, coregraf, profesor a descoperit dansul contemporan de avangardă la vârsta de 14 ani, sub îndrumarea lui Miriam Răducanu. A participat alături de aceasta la celebrele Nocturne 9 1/2 de la București. Și-a completat studiile de dans academic și coregrafie la Teatrul Bolşoi din Moscova. A fost solist al Operei Române din București, unde a dansat roluri din repertoriu, dar tot pe scena Operei Române au fost create roluri speciale pentru el: Zidul și Mandarinul miraculos de Oleg Danovski, Amorul doctor și Un american la Paris de Tilde Urseanu etc. Câștigă de-a lungul carierei importante premii de coregrafie (Bulgaria, Germania, Franța, Chile, Italia, România). A lucrat/colaborat de-a lungul timpului cu celebrități ale dansului și muzicii precum: Astor Piazzola, Marius Constant, Pina Bausch, Maïa Plissetskaïa, Jeanine Richer, Jean-Michel Jarre, Guy Tudy, François Rabbath, Claude Lefevre, Santiago Sempere, Jean Le Poulain, Henri Ronse. Dansează cu Ruxandra Racovitza (partenera sa de o viață), Maina Gielgud, Yvette Chauviré, Svetlana Beriozova, Anton Dolin, Reda Sheta, Adam Luders, Jean-Pierre Franchetti, Peggy Lyman, Patrick Dupond, Viktor Rona, Jean-Christophe Paré, Jean Guizerix, Wilfride Piollet, Sandra Giacosa, Brigitte Lefevre, Michael Denard, Louise Bédard, Ghislaine Thesmar etc. A creat mai multe companii de dans (de ex. Nancy, apoi propria companie la Paris), este unul dintre membrii fondatori ai Consiliului Internațional de Dans al UNESCO și inițiatorul festivalului de dans stradal „Dansul la Aix” . Coregrafiile sale au intrat în repertoriul operelor din Paris, Lyon, Avignon, Hamburg, Roma, Cardiff, Wuppertaler Tanztheater, Teatrului La Fenice din Veneția, Teatrului Municipal din São Paolo, Teatrului „Oleg Danovski” din Constanța etc. Continuă să predea tehnica sa specifică și să transmită stilul său original de dans contemporan sub formă de ateliere și master-class în cadrul unor instituții de prestigiu precum: Conservatorul Național Superior La Villette, l’Ecole de l’Opéra de Paris, Conservatoarele Naționale franceze (Boulogne-Billancourt, Annecy, Chambéry, Rennes etc.). Este profesor Honoris Causa al Universităţii de Artă din Târgu Mureş. Este autorul volumelor: Cartea Junglei X (Teatrul „Ariel” din Târgu Mureș, 2002), Vânt. Volume. Vectori (Curtea veche, 2008), Grafologie pentru Simfonia fantastică (Editura Liternet). Este decorat cu Ordinul Artelor și Literelor în grad de Cavaler (Franța) și Steaua României în grad de Cavaler.

Taina sufletului

ploaie pe lipscani peisaj de petre chirea

Petre Chirea, Ploaie pe Lipscani

cronica plastica liber sa spunDacă ar fi să definesc creaţia artistului Petre Chirea aş folosi două versuri din poezia Dreptul la timp de Nichita Stănescu: „Tu ai un fel de paradis al tău / în care nu se spun cuvinte.”

Taina sufletului, cum sensibil şi-a intitulat expoziţia vernisată luni, 20 aprilie 2013, la OSIM, a cincea expoziţie personală a lui Petre Chirea, este o continuare ideatică a expoziţiei ce tocmai s-a încheiat, pe care artistul a denumit-o Freamăt şi zbor. Ceea ce creează artistul este deopotrivă taină, freamăt, zbor, vis, viziune, nelinişte, pictori contemporani petre chirea expozitierafinament şi culoare, o multitudine de sentimente transpuse pe pânză şi definite prin culoare. Chiar dacă tablourile vorbesc prin linie şi culoare, ele rămân taine împărtăşite de sufletul privitorului. Dacă ar trebui să facem tablouri din cuvinte, am putea spune că Petre Chirea vorbeşte cu roşu, una din culorile preferate de artist, dar astăzi vorbește cu galben, portocaliu, verde, în armonie cu celelalte culori ce dau contururi precise creaţiei sale. Petre Chirea pictează oraşul, spun eu, fără teama de a greşi prea mult, pictează portrete ale oraşului, în accepţiunea generală, peisaje. Pictorul rememorează, defineşte şi redefineşte prin actul artistic o stradă, o clădire, un loc ce peste ani va rămâne doar în tablou. Petre Chirea excelează în arta peisajului, folosind tonuri rafinate, creând un spaţiu cromatic special, o stare sau o taină. Dacă ar trebui să vorbim despre curentele artistice, Petre Chirea îşi trage seva, taina din impresionişi sau neoimpresionişti, dar înscrierea într-un curent artistic şi estetic este relativă, este doar un reper la care ne raportăm, nu noi, privitorii, ci specialiştii, pentru că fiecare creaţie în parte este unică în felul ei.

taina sufletului expozitie petre chirea osim

„Portretul, spune Petre Chirea, este măsura valorii unui artist plastic.” Da, dar peisajul nu este un portret al naturii, al locului ales? Este adevărat că atunci când pictezi în natură nu trebuie să fotografiezi, ci să redai o stare, în acest caz, o taină. Toţi privim în jurul nostru, vedem, ne bucurăm, dar taina locului o ştie doar artistul. Acesta este avantajul, aceasta este diferenţa. Petre Chirea aduce în faţa privitorului tainele sufletului său, armonii cromatice profund originale, viziunii proprii, creaţii care îl definesc şi care nu pot fi confundate. Spune Petre Chirea că „trăieşti degeaba dacă permanent te supui unor reguli ce nici macăr nu sunt ale tale.” Da, artistul şi-a ales calea, este taina lui de suflet, pusă pe pânză după propriile sale reguli şi se dovedeşte şi astăzi că pictorul a ales bine. Mă opresc la Toreadorul, o lucrare emoţionantă şi prin tonurile de roşu, dominante, sugerând tensiunea, jocul pe marginea morţii dintre animal şi om. Mișcarea pe care o surprinde pictorul și tratarea cromatică sugerează exotismul în Dans pe o plajă sălbatică.

toreador-petre-chirea

Petre Chirea, Toreador

Toamnă la Breaza, 1 – de la galben spre carmin sau incursiune în memoria afectivă. O altă taină a sufletului artistului, aş spune eu. Mi-a plăcut explicaţia lui Petre Chirea pe care vreau să o repet aici. „Ce am reţinut eu din acea zi magică?… Copacii de o parte şi de alta a străzii, îmbrăcaţi în straie diferite, atât de diferite, şi cum unii dintre ei le aruncaseră pe jos formând un adevărat covor de frunze… şi noi ne afundam încălţările în mormanele aurii, arămii…” Toamnă la Breaza, 2, o altă viziune, o altă emoţie estetică, a altă taină, un alt spaţiu cromatic.

casuta de la nr 14 petre chirea peisaj

Petre Chirea, Căsuța de la nr. 14

Căsuţa de la nr 14. Aici Petre Chirea foloseşte culori prin care să ne imaginăm liniştea locului, întoarcerea la matcă, la natură. Un loc binecunoscut bucureștenilor, podul din Parcul Cișmigiu, este văzut de pictor în anotimpuri diferite, iarna, primăvara, tot așa cum altădată impresioniștii căutau jocurile de lumină dintr-un peisaj la ore diferite ale zilei. Un alt loc din București care revine în tablourile lui Petre Chirea este strada Lipscani, într-o revărsare de lumină, la ora unei după-amieze fierbinți sau în ploaia caldă a verii.

petre-chirea-zi-insorita-la-balcic-peisagistica

Petre Chirea, O zi însorită la Balcic

În iunie 2012, pictorul a participat la Tabăra internațională „Orizonturi europene” de la Balcic. Pe urme ilustre, înscriindu-se într-o tradiție bogată, Petre Chirea aduce o viziune personală a Balcicului, surprinzând fie un detaliu, o poartă, case, dincolo de care se întrezărește albastrul mării. Acorduri cromatice puternice, tonuri de roșu și verde explodează în O zi însorită la Balcic, evocând pitorescul coloristic al locului. O schiță făcută într-o călătorie în Grecia se află la originea tabloului Livadă de măslini în floare, în armonii de verde și albastru. Dacă în alte peisaje impresionează cromatica vie, explozivă, aici, mai ales prin modul de tratare a umbrelor, pictorul pare a medita la tainele naturii.

Pușa Roth

Expoziția poate fi vizitată până pe 30 mai 2013, la Sala de lectură a Bibliotecii OSIM, str. Ion Ghica nr. 5, București

Tablouri de Petre Chirea

 petre chirea livada cu maslini in floare grecia pictura contemporana

Livadă de măslini în floare

toamna la breaza 1 petre chirea

Toamnă la Breaza, 1

toamna la breaza 2 peisaj petre chirea

Toamnă la Breaza, 2

primavara in cismigiu impresionism petre chirea

Primăvară în Cișmigiu

pod in cismigiu iarna petre chirea

Pod în Cișmigiu iarna

iarna in cartier peisaj pictura de azi

Iarna în cartier

dans plaja balerina petre chirea

Dans pe o plajă sălbatică

irisi petre chirea

Iriși

culori la balcic petre chirea orizonturi europene

Culori la Balcic

castel la balcic

Castel la Balcic

casa veche la balcic petre chirea

Casă veche la Balcic

St. Patrick’s Day sărbătorită la București

st. patricks day

eveniment liber sa spunPe 17 martie 2013, de Ziua Națională a Irlandei, Bucureştiul va găzdui cea mai mare paradă cu care alegorice din Europa Continentală dedicată Sfântului Patrick. Organizată de Asociaţia Ireland România Network, parada va include zece camioane decorate în culorile Irlandei, ce vor fi acompaniate de cântăreţi irlandezi, toboşari şi cimpoieri.

Parada va pleca din Piața George Enescu, la ora 15.30, va parcurge Calea Victoriei şi se va opri pe strada Lipscani. Carele alegorice vor purta mesajul „Happy Saint Patrick’s Day, Romania!” („La mulți ani de Ziua Sfântului Patrick, România!”). Acestea vor fi decorate de studenții Universității Naționale de Arte București și de membri ai Teatrului de Artă București. Calea Victoriei va fi închisă traficului rutier pe 17 martie, între orele 16.00 şi 17.00.

poster sf patrick bucuresti

„Mesajul pe care vrem să-l transmitem anul acesta prin parada dedicată Sfântului Patrick este «Think green, wear green» («Gândește verde, poartă verde»), iar Ireland Romania Network face un apel către toţi cei care iubesc primăvara, natura, frumuseţea şi omenia, către toţi cei care cred că a fi împreună şi a proteja natura este important, să se alăture aceastei sărbători, să gândească verde şi să poarte verde. Invitaţia de a participa la parada de Saint Patrick’s Day este deschisă tuturor. Oricine se poate alătura acestei călătorii cântând, jonglând, dansând sau doar purtând ceva verde şi distrându-se pe drumul plin de muzică şi culoare al paradei”, a declarat John Long, președintele Asociaţiei Ireland Romania Network.

Cunoscutul muzician Grigore Leşe va conduce, în fruntea paradei, un grup de 20 de cimpoieri din Vaslui, Iaşi, Prahova, Munţii Apuseni, Țara Vrancei şi Bucureşti. Parada va fi urmată de o reuniune a cimpoierilor unde se va discuta înfiinţarea Ligii Naţionale a Cimpoierilor din România. Liga îşi propune să sprijine, prin iniţiative educaţionale şi de promovare, cultura şi tradiţia cimpoiului, instrument străvechi, care semnifică şi conexiunea pastorală comună dintre România şi Irlanda.

În intervalul 14.00–16.00, în Piaţa George Enescu, artistul plastic Andreea Hudini va coordona un atelier în cadrul căruia copiii din clasele primare îşi vor putea confecţiona măşti care să-l reprezinte pe Patrick the Leprechaun, mascota evenimentului, vor desena pe asfalt şi vor modela baloane.

Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile susţine evenimentul şi va promova în rândul organizaţiilor neguvernamentale mesajul „Think green, wear green!”, invitându-le să se alăture activităţilor care se vor desfăşura în Piaţa George Enescu.

ziua sf patrick

Celebrarea Sfântului Patrick va continua cu un concert în aer liber organizat de Ambasada Irlandei şi Primăria Municipiului Bucureşti prin Centrul de proiecte culturale ArCub, ce se va desfășura în Centrul Istoric începând cu ora 17.00. Aici bucureştenii se vor putea bucura de un recital de excepţie la care vor participa atât artişti români cât şi irlandezi. Printre numele ce vor urca pe scena concertului din 17 martie se numără: Antonia, Vunk, U2 Zen Garden, Vyvienne Long, Aoife Dermody, Córas, Blackbeers, DJ Kormak, The DaDa şi The Mojo Band. În cadrul aceluiaşi spectacol trupa de dansatori The Irish Way îşi va demonstra măiestria pe ritmurile muzicii tradiţionale irlandeze. Concertul va fi moderat de prezentatorii TV Răzvan şi Dani, iar seara se va încheia cu un spectaculos joc de lumini ce va anima străzile Centrului Vechi al Bucureştiului.

Mai multe detalii despre cel mai mare festival dedicat Sfântului Patrick organizat în Bucureşti şi activităţile ce vor avea loc în perioada 15–19 martie 2013 găsiți la: http://www.stpatricksfestival.ro/.

ART 4 you in autumn

4ART vă invită la vernisajul expoziției ART 4 you in autumn, care va avea loc vineri, 2 noiembrie 2012, la ora 18.00, la Cafeneaua Literat Coffee din București (str. Barbu Ştefănescu Delavrancea nr. 39).

Spațiile neconvenționale pentru deschiderea de expoziții devin din ce în ce mai preferate de câtre tânăra generație de artiști. Arta capătă în aceste condiții o triplă valență: cea a decorării unui spațiu, cea a dialogului dintre artistul vizual și public și, nu în ultimul rând, cea a educării vizual estetice. Toate acestea se realizează prin intermediul unei scenografii complexe punctate de ambient și modelată compozițional prin lucrările artiștilor vizuali.

La îndeplinirea acestor valențe contribuie și cei patru artiști ce formează grupul 4ART: Alina Manole, Cristian Crestincov, Răzvan Stanciu și Petre-Emanuel Ghergu. Cei patru tineri au în palmaresul lor multiple participări la expoziții de grup, dar și expoziții personale, în Capitală și nu numai.

Alina Manole, Dans

Alina Manole, un artist vizual cu un parcurs clar și firesc, dovedește o stăpânire a spațiului plastic, spațiu care îi completează armonios viața proprie. Completă – prin pregătirea profesională – și complexă – prin abordarea multiplelor domenii ale artei, de la graphic design la pictură de șevalet, Alina Manole uimește de fiecare dată publicul prin compozițiile sale și prin abordarea cromatică ce însoțește fiecare subiect sau fiecare serie de lucrări. Complexe prin tratarea lor, lucrările artistei sunt armonios echilibrate de tușele cromatice ce creează un stil matur, inconfundabil. Toate acestea sunt însumate și potențate de omul Alina Manole, cea care alătură sensibilitatea umană cu stăpânirea domeniului, rezultatul fiind unul cât se poate de original pentru arta contemporană roânească.

Cristian Crestincov, Gârbovitul

Cristian Crestincov este singurul, dintre cei patru, care abordează lumea artelor de la bidimensional – schițele proiect – la lucrările finite, tridimensionale. Sculptura este universul lui. Universul în care forma, căci ea este cea supusă metamorfozei continue, prinde contur sub mâna lui Cristian Crestincov. Lucrările sale reprezintă echilibrul între figurativ și abstract, încadrându-se în arta modernă contemporană. Linia, forma, raportul dintre lumină și umbră și cel dintre plin și gol devin elemente de baza în arta sa. Toate aceste elemente, alături de creativitatea și ideile ce invadează melodios spațiul artistului, îl definesc pe omul Cristian Crestincov prin sensibilitate și o continuă evoluție.

Răzvan Stanciu, Casa Mița Biciclista

Răzvan Stanciu, deși student în anul I al secției de pictură din cadrul Universității Naționale de Arte din București, este un artist vizual ce menține deschis dialogul său cu simezele, având un bogat palmares în domeniul expozițional. Subiectele sale cuprind o întreagă panoplie de imagini: de la peisaje la naturi statice și elemente de arhitectură. Însă Răzvan Stanciu nu se oprește aici. Unul dintre subiectele sale favorite este portretul. Astfel, el încearcă să rezoneze cu personalitatea fiecărui om portetizat, surprinzând în compozițiile sale stări specifice unui anumit moment al vieții. Lucrările sale sunt cu atât mai complexe cu cât personajele sunt oameni marcanți ai culturii românești și ai culturii universale: de la actori la muzicieni sau chiar oameni ce și-au adus contribuția lor la realizarea istoriei. Omul Răzvan Stanciu, prin viziunea sa artistico-plastică, pune în valoare o întreagă galerie de stări sufletești. Prin calitățile sale umane și stăpânirea spațiului plastic, Răzvan Stanciu ne invită la o adâncă meditație a compozițiilor sale.

Petre-Emanuel Ghergu, Soarele artistului

Petre-Emanuel Ghergu se află într-o continuă căutare, o căutare a stării primordiale, a sensului vieții și a problemelor existențiale ale omului. Contopind două domenii dragi: arta și teologia, Petre-Emanuel Ghergu încearcă să transpună aceste căutări în compoziții cu un simbolism complex. Cromatica sa, pendulând între cea solară și cea a pământurilor, este pusă în slujba subiectelor pretext. Subiectele, compozițiile clare și lipsite de detalii inutile aduc un plus de originalitate lucrărilor sale.

Acest grup de prieteni – în primul rând – și artiști vizuali dorește să promoveze arta, aducând-o din spațiile somptuoase ale muzeelor și galeriilor de artă, în spații în care omul, în momentele sale de relaxare, poate interacționa nemijlocit cu artistul și cu opera sa, astfel dialogul fiind unul benefic și, de ce nu, unul constructiv/educativ.

Drd. Petre-Emanuel Ghergu

Calendar: Florin Mugur

În urmă cu 20 de ani, în 9 februarie 1991 murea la Bucureşti, în vârstă de de 57 de ani, scriitorul Florin Mugur (n. 7 februarie 1934, Bucureşti).

Obsesia princiară străbate şi domină întreaga poezie a lui Florin Mugur. Poetul acesta, care a debutat la începutul deceniului al şaselea şi s-a realcătuit pe sine ca scriitor începând cu Mituri (1967), impune în literatura contemporană un caz aparte de travesti liric. În volumele sale, „persoana” proprie, ceea ce numim îndeobşte eu liric, conştiinţa verbalizată în actul creaţiei, este drapată în veşmintele încăpătoare ale personajului (termenul e convenţional) care revine obsedant. Este desigur un truc literar, al cărui orizont manierist nu e greu de identificat. Dacă s-ar scrie o istorie a manierismului în literatură – şi nu un inventar tipologic, în esenţă formal, gen G. R. Hocke – un lucru ar putea reieşi cu siguranţă: poetul manierist recurge adesea, în joacă, la depersonalizarea eului, ajungând involuntar la o dramatică travestire. Travestiul este motivul opus oglinzii. Dacă oglinda marchează îndeosebi modul de revărsare exterioară, travestiul apare din dorinţa sondajului interior. Aceasta în ordine tehnică, fiindcă, desprins de propria aventură spirituală, lăsată să strălucească liberă, pentru a fi contemplată, poetul se vede „adus în scenă”, ridiculizat, „dat de gol” sau dimpotrivă, înălţat la demnitate tragică de masca pe care a creat-o. Calambur? În măsura în care jocul poate pătrunde în subsolul tragediei, răspunsul este afirmativ.

Poezia lui Florin Mugur este, poate alături de – în cu totul altă ordine tematică şi stilistică – Leonid Dimov, Mircea Ivănescu, Sorin Mărculescu, un exemplu de exprimare a dramei proprii printr-un intermediar liric. Suferinţa misterioasă, umilinţa aproape metafizică a condiţiei umane aflată la marginea dramei „mărunte” ori, dimpotrivă, lângă suflul înălţător al tragediei, speranţa livrescă şi amărăciunea eşecului, neîmplinirea erotică şi riscul anchilozării afective, în sfârşit, gândul persuasiv al prezenţei pe jumătate în firea lucrurilor, toate acestea sunt jucate de regele (prinţul) omniprezent în poemele autorului Destinelor intermediare. Regii sunt aici zei coborâţi pe pământ. Dar ei nu mai păstrează nimic din atributele divine. Ideea aceasta devine predominantă în poezia lui Florin Mugur. E mai ales o chestiune de percepţie: înlocuit, imaginat în forma „prinţului bătrân” care „dansează cu cartea”, poetul are viziunea globală a lumii afective, numai că treptat ea se „împuţinează”, rămân doar umbrele deliciilor spirituale de odinioară, cenuşa sentimentelor. Şi întrucâtva enigmaticul „portret al unui necunoscut” (titlu de volum, 1980).

Dezvoltat epic, motivul este şi mai limpede: eroul romanului Ultima vară a lui Antim (1978), constructor în faţa ochilor noştri al golului care este, din punctul său de vedere, propriul trecut, poartă cu sine o abstractă plăcere a derizoriului combinată cu utopia frumoasă, teatrală aproape, după care fiecare individ este potenţial un rege, un stăpân absolut al unui regat pe care şi-l inventează conform aspiraţiilor sale. Un strămoş al acestui misterios, până la urmă, Alexandru Antim „spunea că suntem cu toţii nişte prinţi izgoniţi”. Izgoniţi fiecare din sinele mai mult sau mai puţin cuprinzător, înţelept, independent, puternic. Similitudinea cu poezia este evidentă. În locul prezenţei rămâne numele, amintirea tulburată care nu poate sugera decât umilinţa. În acest univers, un vers ca „Întreg, dispar domol” este aserţiunea emblematică.

Noaptea regilor explică şi mai clar travestiul liric de care vorbeam. Vocea lirică se adresează unui presupus „stăpân”, demiurg la rândul lui imperfect, de sorginte mitică sau livrescă (originea nu are nici un fel de importanţă): „Ce mi-ai lăsat plecând? / Numai regii, / Viaţa plină de regi. / Toată noaptea, regele părului tău ascuţit. / Toată noaptea, regele palid al gurii tale. / Regele tânăr şi năuc al dinţilor. / Ce mi-ai lăsat plecând? / Umbrele tale / înălţându-şi spânzurători una alteia / strângându-se de gât în somn / şi chipurile tale omorându-se / şi-apoi luându-şi locul unul celuilalt – / şirag de regi criminali. / Toată noaptea mi-au lătrat câinii frumoşi / de dorul tău. / Toată noaptea am azvârlit în ei / cu nume de regi.” Există în acest text, absolut remarcabil, o deconspirare tulburătoare a iluziei, un dramatism continuu în faţa căruia spiritul declină, abdică pentru a face loc golului imperceptibil. Încât, tradus în ordinea propriei subiectivităţi, acest crepuscul parcă instalat dintotdeauna substituie vigoarea spiritului, e o „încetineală feminină”, un fard care se topeşte, murmurul palid de flaut care înlocuieşte corul strălucitor al alămurilor („Trăiesc atât de încet / încât nici nu pot fi văzut – / o-ncetineală feminină / o enervare prea obosită / ca a ierbii uscate.”). Timpul însuşi este anulat („Minutul meu are o mie de secunde”). Într-un discurs imaginar al unui Ulise către un Aiax (personajele sunt pure convenţii), se rostesc motivele adânci ale disperării. Nu atât haosul înspăimântă, cât posibilitatea atribuirii lui, riscul de a se inculca subiectivităţii: „[…] numai de haos mi-e frică / sunt gata învins / n-are nimeni dreptul să poarte / pe umeri / haosul…” (Ulise către Aiax).

Regele, prinţul sunt utopii ale mărginirii. Prin ei nu se poate nici măcar substitui definitiv imperfecţiunea. Urme zeieşti, regele, prinţul, bufonul (acesta este, se ştie, un rege cu semnul minus, puterea deconspirată), o scot veşnic la iveală. Se pare că rolul lor e cu atât mai tragic cu cât, încercând să ascundă imperfecţiunea, ei se supun inconştient „destinului intermediar”. Conştiinţa condiţiei echivoce, a vieţii ca formă de trecere, a dorinţei de întâlnire a ordinii, accentuate de neîmplinirea afectivă, transpar din umbra infatigabilului personaj: „Într-adevăr, cum să fim rege? clama regele. // O jumătate de om singur, o iluzie – / noi, cel ce revenim din mari cutremure / cu inima fricoasă. Noi, amantul / cenuşilor. Adoratorul umilit / al apei care gâlgîie şi-al sării” (Locul gloriei). Meditaţia lirică a lui Florin Mugur câştigă însă treptat, dacă nu în sensul găsirii unui echilibru plauzibil, a seninătăţii desprinsă din filosofia senectuţii, în coerenţă. Împuţinându-se în ordine sentimentală, această subiectivitate angoasată se îmbogăţeşte în reprezentări, îşi diversifică orizontul aducând temeiuri noi pentru şansa travestirii. E vorba de ciclul Bestiar naiv, proiecţie de apetit livresc. Poetul inventează acum o serie de animale fantastice, cărora le dă identitate imaginară. Ele au nume ciudate şi traduc o stare morală, impactul desprinderii de obsesia princiară, răvăşirea care trebuie „survolată” de ironie, tâlc savant, rafinament ludic. Globeii, siheia, ucla, sivirul, erţogul, firminul, safra, tarpanii, atta („acel trandafir animal în istoria florilor”), mavrul, the king şi mult mai umilul miel, investit însă cu semnul fatalităţii („mielul, catastrofa”), sunt „monştri puri, fiinţând la graniţa dintre sens şi absurd” (Şt. Aug. Doinaş). Florin Mugur accentuează prin ei nu numai latura spectaculară a imaginaţiei sale, ci şi acea preferinţă adâncă pentru misterul tragic, de origine medievală. Poemele inedite din antologia Dansul cu cartea (Bucureşti, Editura Albatros, colecţia „Cele mai frumoase poezii”, 1981), o binemeritată antologie de autor, alcătuită exemplar şi foarte semnificativă pentru valoarea poetului şi situarea sa printre contemporani, aduc şi o reluare amplificată a depersonalizării tragice („dar nici un loc nu e atât de strâmt / încât să nu încapă în el nenorocirea”), făcută prin sugestia modelelor tratate, parcă, cu un timbru, special, nemaiîntâlnit: spiritul însuşi e luminat de o graţie electrică, vorbeşte îngândurat dar nervos, încercând să imagineze, prin ochiul acelei „femei aproape bătrâne” al cărei rol îl joacă, „un prezent mai puţin umil” (v. Jeanette). Semn că viziunea se orchestrează continuu, resursele artistice fiind vii, puternice, bărbăteşti; că reia în canon şi prelucrează tonal leitmotivul suferinţei.

Costin Tuchilă