Poezia săptămânii: ”Ecleziast în oglindă” de Valentin Emil Mușat

gustave dore scufundarea in lethe dante divina comedie

Ecleziast în oglindăpoezia saptamanii rubrica liber sa spun

De ce să mai scrii?
Despărţiţi sunt morţii de vii
A secat Styxul şi nu mai e vamă
Semnele dusului s-au şters din năframă
S-a revărsat Acheronul şi ne-a legat ochii
Plutind fără de far pe Lethe. Miopii
Ne duc de mână pe calea cea dreaptă
Fără îndemn, fără de faptă
Lacătul se păzeşte pe sine
Dar furul nu vine
Sâmburii-ascund sub coaja lor tare
Cărnuri, miresme, chemări viitoare
Moaştele fânului cosit astă-vară
Dorm în corzile rupte dintr-o vioară
Fiecare pas calcă pe-o carte
Precum viiaţa pre moarte
Şi-n marele opis deschis
În limba vieții
Cu limbă de moarte s-a scris
Pe nisip însă valul
A șters călărețul, fiara și calul.

Valentin Emil Mușat

Valentin Emil Mușat
Valentin Emil Mușat

rubrica-poezia-saptamanii-liber-sa-spun

logo-liber-sa-spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

 

 

„Orizonturi culturale italo-române” nr. 4, aprilie 2015

orizonturi-culturale-italo-romane

revista revistelor culturale rubrica liber sa spunA apărut numărul pe aprilie 2015 al publicației „Orizonturi culturale italo-române/Orizzonti culturali italo-romeni” (www.orizzonticulturali.it / www.orizonturiculturale.ro), revistă interculturală bilingvă, online, editată de Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române. Revista promovează dialogul intercultural, cu un interes predilect pentru traducerea literară ca operă de mediere. Proiect susţinut de Primăria Municipiului Timişoara şi Consiliului Local Timişoara, Consiliul Judeţean Timiş.

În sumarul ediţiei române

Federico Fellini

Federico Fellini

Despre cinema pornind de la Fellini. În dialog cu regizorul Doru Niţescu – interviu de Smaranda Bratu Elian

Regizorul Doru Niţescu se simte foarte legat de Italia nu doar prin interesul constant pentru cinematografia italiană, firesc la un profesionist al genului, ci şi prin cultul pentru Federico Fellini care, după propria-i declaraţie, i-a hotărât destinul. Nu întâmplător, aşadar, i-a dedicat marelui artist două semnificative volume: Interviuri despre Fellini (2009), care cuprinde minunatele mărturii a cinci dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai maestrului, şi Il cinema-menzogna (2009), amplă analiză a filmografiei şi poeticii felliniene. Citește integral.

giulieta_masina_federico_fellini_theredlist

Giulietta Masina şi Federico Fellini

Poveşti de dragoste predestinate: Giulietta (Masina) şi Federico (Fellini) de Raluca Niţă

Prima întâlnire a avut loc la Radio, în anii ’40. Dragoste la prima vedere? Cu siguranţă, da. Dar fără suferinţe romantice şi patimi obositoare, fără complicaţii metafizice ori jurăminte sentimentale. „Giulietta a locuit dintotdeauna în mine”, obişnuia să spună Federico. „Uneori am senzaţia că m-am căsătorit cu ea la câteva ore după naştere.” Există poveşti de dragoste predestinate şi puternice, rezistente la orice tip de furtună: trădări, înşelări, minciuni, presiuni din afară, invazii jurnalistice, diferenţe de comportament. Povestea lor e una dintre ele. Citește integral.

„Logodnicii” pe înțelesul copiilor. Repovestire de Umberto Eco – recenzie de Cristina Gogianu

Logodnicii, repovestire de Umberto Eco după romanul lui Alessandro Manzoni ( traducere de Diana Calangea, Editura Curtea Veche, 2014,) nu este un rezumat al aventurilor celor doi protagoniști, Renzo și Lucia, ci o continuă glisare între trei lumi: a lui Manzoni (secolul al XIX-lea italian, cu frământările de dinaintea Unirii Italiei), a timpului fabulei (Lombardia secolului al XVII-lea) și a prezentului, începutul de secol XXI. Un admirabil proiect conceput de Școala Holden din Torino şi publicat de Grupul Editorial L’Espresso, pentru a reapropia generațiile tinere de cititori de operele clasicilor. Citește integral.

Guido Barella şi Marius Oprea: În căutarea victimelor comunismului

De curând a apărut şi în română volumul În căutarea victimelor comunismului. Povestea lui Marius Oprea (traducere de Cristina Andrei, Editura Corint), scris de jurnalistul Guido Barella de la cotidianul „Il Piccolo” din Trieste. Ediţia italiană a fost publicată în 2014 sub titlul La tortura del silenzio la Editura San Paolo din Milano. Din întâlnirea jurnalistului italian cu Marius Oprea s-a născut nu doar o mare prietenie, ci şi o impresionantă mărturie despre ororile regimului comunist şi deopotrivă despre vicisitudinile recuperării acestei memorii istorice. Revista publică un extras din cartea lui Guido Barella. Citește integral.

abonatul-nu-poate-fi-contactat_

„Abonatul nu poate fi contactat”: debutul editorial al Cristinei Andrei – recenzie de Mauro Barindi

Romanul de debut al Cristinei Andrei, Abonatul nu poate fi contactat (Editura Nemira, 2014), se dovedeşte a fi o frumoasă carte de vizită ca primă experienţă în proză a autoarei. Într-un mediu populat de aşa-zişi scriitori improvizaţi sau bolnavi de sindromul geniului literar neînţeles, mâna antrenată a Cristinei Andrei iese în evidenţă şi impresionează prin eclectism stilistic, prin atenţia la detalii, prin abilitatea de a contura prin puţine, dar eficiente trăsături de caracter multele tipologii psihologice ale personajelor, acestea fiind mijloacele prin care le aduce la viaţă. Citește integral.

Noutate editorială în Italia: scrisorile lui Emil Cioran către fratele Aurel

Acoperind o perioadă de peste o jumătate de secol, decisivă pentru itinerariul literar şi uman al filosofului stabilit la Paris, corespondența lui Cioran cu fratele său Aurel a apărut în Italia la editura Archinto din Milano sub titlul Ineffabile nostalgia. Lettere al fratello 1931–1985 (ediție îngrijită de Massimo Carloni și Horia Corneliu Cicortaș). Volumul conține 237 de scrisori, dintr-un corpus estimabil la patru sute de piese. Selecția realizată de îngrijitori a privilegiat scrisorile de interes literar, filosofic și istoric, fără a lăsa deoparte documentele care revelează latura privată, cotidiană și afectivă a autorului. Citește integral.

Michelangelo

Michelangelo

La 540 de ani de la naştere, Michelangelo şi lumea marmurei de Carrara de George Dan Istrate

Anul acesta se împlinesc 540 de ani de la naşterea lui Michelangelo di Lodovico Buonarroti Simoni. De fapt, Michelangelo s-a născut la Caprese, în Toscana, în anul 1474, după calendarul iulian în vigoare la acea vreme, an care va deveni, în 1582, odată cu reforma calendaristică gregoriană, anul 1475. George Dan Istrate ne propune un interesant studiu privind raportul marelui artist al Renaşterii italiene cu marmura de Carrara, locul care, după Florenţa şi Roma, reprezintă al treilea punct cardinal al devenirii şi al formării sale profesionale. Citește integral.

Biblioteca Academiei: apel privind autorii români publicaţi în străinătate

Una dintre cele mai bogate biblioteci din Europa, veche de aproapebiblioteca academiei romane 150 de ani, cu o activitate neîntreruptă dedicată conservării fondului naţional românesc, păstrării şi dezvoltării colecțiilor sale, Biblioteca Academiei Române posedă un fond de peste 14 milioane de piese (volume, periodice, manuscrise, documente istorice, corespondenţă, arhivă, fotografii etc.). Exprimându-şi interesul special pentru operele autorilor români publicați în străinătate, Biblioteca face un apel către cei implicaţi în publicarea şi promovarea acestora, pentru a-i furniza câte un exemplar din aparițiile editoriale recente. Citește integral.

Dante Inferno_Canto_15 intalnirea cu ser brunetto gustave dore

Dante, Infernul, Cântul XV, Întâlnirea cu Ser Brunetto, ilustrație de Gustave Doré

Lectura lui Dante: Cum omul se eternizează („Infernul„, XV) de Laszlo Alexandru

Laszlo Alexandru continuă Lectura lui Dante prin Cântul al XV-lea al Infernului, în care Dante şi Virgiliu se află în al treilea ocol al Cercului al VII-lea, unde sunt pedepsiţi sodomiţii. Aici poetul îl descoperă, surprins-îndurerat, pe fostul său mentor, Brunetto Latini. „Surpriza apare la vederea unui asemenea om în mijlocul lumii damnate: este prin urmare momentul de criză, în obişnuita opoziţie dintre judecata umană şi judecata divină, dintre preferinţele omului care se slujeşte de parametrii săi şi hotărârile divinităţii, ale cărei intervenţii sunt mereu drepte şi trebuie acceptate” (T. Di Salvo). Citește integral.

Seară italiană la Humanitas: Torquato Tasso, între genialitate şi nebunie – cronică de Gabriela Varia

Pe 24 martie 2015, Librăria Humanitas Kretzulescu a fost gazda unei noi întâlniri din cadrul Serilor italiene. Pentru această seară organizatorii au propus tema Genialitate şi nebunie. Dezbaterea a avut ca punct de plecare volumul bilingv Torquato Tasso: Lettere dal manicomio / Scrisori din casa de nebuni, apărut în „Biblioteca Italiană” a Editurii Humanitas, iar invitaţii au fost Miruna Bulumete, îngrijitoarea ediţiei şi traducătoarea scrisorilor alături de regretatul italienist George Lăzărescu, criticul literar Dan C. Mihăilescu şi Radu Teodorescu, somitate în psihiatrie. Citește integral

Lectură plăcută!

Revista este înregistrată în Italia, ISSN 2240-9645 www.orizzonticulturali.it

logo liber sa spunVezi: Arhiva rubricii Revista revistelor culturale

„Orizonturi culturale italo-române” nr. 1, ianuarie 2015

orizonturi-culturale-italo-romane

revista revistelor culturale rubrica liber sa spunA apărut numărul 1 pe luna ianuarie 2015, anul V, al revistei interculturale bilingve româno-italiană Orizonturi culturale italo-române/Orizzonti culturali italo-romeni”, publicație online.  Revista este editată de Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române și promovează dialogul intercultural, cu un interes predilect pentru traducerea literară ca operă de mediere. Proiect susţinut de Primăria Municipiului Timişoara şi Consiliului Local Timişoara. 

În sumarul ediţiei în limba română: 

Nuccio Ordine„Utilitatea inutilului”: Nuccio Ordine şi bestsellerul său „eretic” 

Utilitatea inutilului este titlul bestsellerului publicat în franceză în 2013 şi tradus în numeroase limbi – şi în română în curând – semnat de Nuccio Ordine, specialist la nivel internaţional în studiul Renaşterii şi coordonator, alături de Smaranda Bratu Elian, al colecţiei de clasici italieni „Biblioteca Italiană” de la Editura Humanitas. Disciplinele umaniste, socotite „inutile” în logica mercantilă a societăţii contemporane, sunt de fapt indispensabile pentru cultivarea spiritului şi creşterea culturală a omenirii. Acesta şi alte aspecte de interes în interviul realizat de Smaranda Bratu Elian. Citește integral.

andrea_bajani

Andrea Bajani

Andrea Bajani: Literatura? O mașinărie de produs uimire 

Cu ocazia Festivalului Internațional de Literatură București (FILB), desfășurat între 3–6 decembrie al anului abia încheiat, Cristina Gogianu l-a intervievat pe binecunoscutul scriitor Andrea Bajani, unul dintre invitații acestei ediții. Întâlnirea ne prilejuieşte un autentic dialog pe marginea a varii teme de actualitate, literare și nu numai: de la scris la literatura zilelor noastre şi legătura cu Antonio Tabucchi, de la Bucureștiul pe care Bajani îl cunoaşte foarte bine până la situația actuală a tinerilor și a familiei în general, afectată de criza de identitate cu problemele sale specifice. Citește integral. 

Confindustria România 2014: Premiu pentru Cultură directorului nostru

La Confindustria România Awards For Excellence 2014, i s-a conferit Afroditei Cionchin, directorul revistei noastre, Premiul pentru Cultură, un premiu onorific pentru activitatea de traducătoare şi pentru „revista pe care a fondat-o şi o conduce, «Orizonturi culturale italo-române», important instrument de comunicare pentru promovarea, în Italia, a principalelor valori culturale româneşti şi a imaginii României şi românilor, ca şi a culturii italiene în România”. Alţi premiaţi: Pirelli România (Premiul Responsabilitate), Tenaris (Premiul Education), Rifil (Excelenţă în Sectorul Manufacturier). Citește integral.

eugen todoran

Eugen Todoran

Restituiri. Eugen Todoran, incursiune în istoria literaturii române

Personalitatea pe care o evocăm printr-o semnificativă incursiune în istoria literaturii române este Eugen Todoran (1918–1997), filolog şi profesor universitar, unul din cei mai reputaţi eminescologi ai culturii noastre. Pentru opera sa ştiinţifică, 15 cărţi şi 216 studii, a fost distins cu diferite premii, printre care Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Academiei Române. A fost rector al Universităţii de Vest din Timişoara în perioada 1990–1996, iar Biblioteca Centrală Universitară din oraş îi poartă astăzi numele. Dialogul în format video este realizat de regizorul Victor Popa. Citește integral.

Edoardo Cacciatore, „Graduali”: refuzul modernității cu orice preț 

Născut la Palermo în 1912 din părinți agrigentini, Edoardo Cacciatore și-a trăit toată (discreta) viață la Roma, unde a și murit în 1996, tocmai pe când editura Einaudi din Torino îi pregătea șpalturile volumului de versuri Il discorso a meraviglia, apărut postum. Opera sa poetică s-a desfășurat în paralel cu cea eseistică. Publicăm un grupaj de versuri din volumul Graduali (Ed. Manni, Lecce, 1986), care, începând cu titlul de rezonanță liturgică, exemplifică perfect estetica acestui „vânător” de sine însuși. Prezentare şi traducere de Anca-Domnica Ilea. Citește integral.

carte gastronomie italianaItalia şi cărţile de cultură gastronomică 

„E serà bona vivanda” (Şi va fi bun şi perfect), cu această convingere se încheiau reţetele culinare scrise în Evul Mediu de bucătari exclusiv pentru bucătari. În Italia zilelor noastre lucrurile s-au schimbat. Reţetele sunt scrise de chef-i şi prezentatori tv, bloggeri şi istorici celebri, nutriţionişti şi filozofi. Se adresează unui interlocutor tot mai rafinat, fiind adevărate manuale de food design din aşa-numitele gastro-librării. Anul trecut au fost publicate 1048 de titluri noi, un număr dublu faţă de acum 11 ani. Practic, din 100 de cărţi două sunt de cultură gastronomică. Articol de Raluca Niţă. Citește integral.

catedrala mitropolitana timisoara

Catedrala Mitropolitană Timișoara

Sfinţirea fundamentului Catedralei Mitropolitane din Timişoara 

În anul 1936, în Duminica de 20 a lunii Undrea, capitala Banatului a marcat momentul sfinţirii fundamentului viitoarei Catedrale Mitropolitane a provinciei româneşti. Ridicarea unei Catedrale în capitala Banatului a fost un mai vechi deziderat al românilor de confesiune ortodoxă din această parte a României, prin aceasta dorindu-se înfiinţarea unei Episcopii creştin-ortodoxe în oraşul de pe malurile Begăi. Slujba de sfinţire a fost oficiată de Episcopul dr. Andrei Magier, luând parte la acest moment solemn toate autorităţile vremii şi mulţi drept-credincioşi. Evocare de Cornel Florin Seracin. Citește integral.

ormos zsigmondOrmós Zsigmond şi colecţia de artă italiană de la Muzeul din Timişoara 

Colecţia europeană a Muzeului de Artă Timişoara este legată de personalitatea lui Ormós Zsigmond (1813–1894). Prin donaţia testamentară din 18 septembrie 1895, majoritatea lucrărilor din colecţia Ormós a intrat în patrimoniul Societăţii de Istorie şi Arheologie din Banat, viitorul Muzeu de Artă. În ansamblul colecţiei Ormós, pictura italiană ocupă un loc de seamă atât sub aspect valoric, cât şi numeric. Studiul lui Marius Cornea, pe care îl publicăm şi în italiană, inaugurează colaborarea revistei noastre cu Banaterra. Enciclopedia Banatului, care ne-a încredinţat ediţia sa italiană. Citește integral.

Milano, prima întâlnire a scriitorilor români din Italia 

Prima întâlnire a scriitorilor români din Italia, care a avut loc la Milano în 13 decembrie 2014, a fost un succes atât prin numărul participanților, cât şi prin ideile propuse. Iniţiativa, promovată de poetul Viorel Boldiș, s-a desfăşurat cu susținerea lui George Bologan, consulul general al României la Milano, în colaborare cu revista „Orizonturi culturale italo-române” şi Centrul Cultural Italo-Român din Milano. Au condus dialogul Roberto Merlo, profesor de literatură română la Facultatea din Torino, și Alexandru Cohal, lingvist și cercetător la Facultatea din Pavia. Citește integral.

Inferno_Canto_9_gustave dore

Mesagerul ceresc, ilustrație de Gustave Doré la Infernul de Dante, Cântul al IX-lea

Lectura lui Dante: „Îngerul războinic” şi „Farinata” (Infernul IX şi X) 

Laszlo Alexandru continuă „Lectura lui Dante” prin Cântul al IX-lea al Infernului, în care Dante şi Virgiliu intră în Cercul al V-lea. Asistăm aici la apariţia Furiilor, personaje din mitologia clasică care îi torturează pe cei vinovaţi de delicte sângeroase. „În ele, ca în alte figuri mitologice, Dante include o semnificaţie morală nouă, derivată din credinţa lui profundă. Furiile nu sunt văzute doar sub aspect negativ, ci şi pozitiv: obstacole pentru itinerarium mentis in Deum, pe care călătoria în lumea de apoi a celor doi poeţi o simbolizează, dar obstacole concepute ca instrumente de perfecţionare morală.” Citește integral.

Poezia lui Giorgio Caproni la a treizecea ediţie a Serilor Italiene 

În 17 decembrie 2014, la Librăria Humanitas-Kretzulescu din Bucureşti a avut loc a treizecea Seară Italiană, dedicată unui mare poet din secolul al XX-lea, Giorgio Caproni, şi antologiei proaspăt apărute la editura Humanitas, în cunoscuta colecţie bilingvă „Biblioteca Italiană”: Giorgio Caproni – Poesie/Poezii, traducere de Aurora Firţa. Invitaţii au încercat să schiţeze „geografia intimă” a poeziei sale, iar studenţii, organizatori ai serii, au reuşit să-l readucă în faţa publicului pe Caproni însuşi, prin proiectarea de materiale video în care poetul îşi rosteşte propriile versuri. Cronică de Vlad Vieru. Citește integral.

Lectură plăcută!

Pușa Roth

Vezi: www.orizzonticulturali.it/www.orizonturiculturale.ro.

Arhiva rubricii Revista revistelor culturale

 

„Orizonturi culturale italo-române ”, nr. 3 / 2014

verona

revista revistelor culturale rubrica liber sa spunA apărut numărul 3, martie 2014, al revistei Orizonturi culturale italo-române / Orizzonti culturali italo-romeni, revistă interculturală bilingvă editată de Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române. Revista promovează dialogul intercultural, cu un interes predilect pentru traducerea literară ca operă de mediere. Proiect realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Timişoara şi al Consiliului Local Timişoara.

orizzonti-culturali-italo-romeni3

Din ediţia în limba română:

Expo Milano 2015, o întâlnire cu România

orizonturiHrănirea planetei, energie pentru viaţă. Aceasta este tema Expo Milano 2015, programată pentru perioada 1 mai–31 octombrie 2015, căreia, începând din acest număr, revista noastră îi va dedica, în ambele ediţii lingvistice, o atenţie constantă, prezentând publicului român şi italian aspectele cele mai semnificative ale viitoarei expoziţii universale, cu un interes special pentru participarea României. Pavilionul României va fi construit pe o suprafaţă de 887 de metri pătraţi, în zona centrală a expoziţiei, lângă spaţiul dedicat Italiei şi regiunile sale. Buget prevăzut: 3,5 milioane de euro. Citește articolul integral.

Radioul italian, o „poveste” ce se ascultă de 90 de ani

În 2014, Radioul sărbătoreşte 90 de ani de existenţă în Italia. O poveste care începe de la radioraiGuglielmo Marconi (1874–1937), cel care a inventat acest minunat mijloc de comunicare fără fir, fiind laureat al Premiului Nobel pentru fizică în 1909. Radioul a fost mama şi sora mai mare a televiziunii italiene. În ciuda celor nouă decenii ale sale, nu seamănă nici pe departe cu o bătrânică stafidită şi epuizată. Ne trezeşte dis-de-dimineaţă, ne însoţeşte în maşină sau autobuz spre locurile de muncă, iese din smartphone şi rămâne un adevărat antidot la singurătate. Prezentare de Raluca Niţă. Citește articolul integral

Matilde Serao, prima femeie din Italia care a fondat şi condus un ziar

Scriitoare de prestigiu, printre cele mai prolifice din întreaga literatură italiană, Matilde Serao (1856-1927), cu peste şaptezeci de opere la activ, a rămas în istorie şi datorită faptului că a fost prima femeie din Italia care a fondat şi condus un ziar, cotidianul „Il Giorno” de la Napoli. În 1926, primeşte candidatura la premiul Nobel pentru literatură, care va fi apoi conferit Graziei Deledda. În limba română a apărut volumul Floarea pasiunii (traducere de Camelia Zara, Editura All, Bucureşti, 2013), o culegere de povestiri scurte având ca factor comun, după cum se poate ghici şi din titlu, dragostea.Citește articolul integral.

Centenar Renato Dulbecco, Nobel pentru medicină

Renato Dulbecco s-a născut la 22 februarie 1914 la Catanzaro. Pentru a înţelege extraordinara contribuţie pe care a avut-o în domeniul ştiinţei, e de-ajuns să ne gândim că astăzi, fără studiile sale, mai mult ca sigur tumorile ar fi în continuare învăluite în mister. Ba mai mult. Poate că astăzi nu s-ar vorbi de medicină personalizată, de secvenţialitatea genomului şi de susceptibilitate la anumite boli. Laureat al Premiului Nobel pentru medicină în 1975, Dulbecco a lansat Proiectul „Genomul” pentru decodificarea hărţii genomului uman, devenit apoi un program de colaborare internaţională. Citește articolul integral.

paul-everac

Paul Everac

Restituiri culturale. Paul Everac în „tranziţie” la Timişoara

În 2014 se împlinesc 90 de ani de la naşterea cunoscutului dramaturg şi om de cultură Paul Everac (1924–2011), pe numele său adevărat Petre Constantinescu. Prin preţioasa colaborare a regizorului Victor Popa, îl evocăm printr-un material video realizat la Timişoara în 1999, cu ocazia unei lansări de carte. Everac se referă, printre altele, la promovarea şi difuzarea culturii române în străinătate şi în mod special în Italia, având în vedere experienţa de director al Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică „Nicolae Iorga” de la Veneţia în perioada 1995–1997. Citește articolul integral

Ostrovul ruşilor lipoveni, model cultural și paradigmă etnică

Publicăm, în română şi în traducere italiană, un eseu semnat de Ivan Evseev, reputat specialist în domeniul folcloristicii şi al mitologiei româneşti şi universale, ilustru reprezentant al Comunităţii Ruşilor Lipoveni, căreia i-a dedicat volumul Gândurile şi tristeţile unui rus lipovean (Bucureşti, Editura CRLR, 2005). „Pentru rușii lipoveni din România, urmașii staroverilor emigrați din Rusia secolului al XVII-lea, un simbol etnic trebuie socotit Ostrovul, Insula imaginară, întruchipare a paradisului terestru, spațiu securizat, unde omul își află odihna sufletului și realizarea viselor sale de Bine și Frumos”. Citește articolul integral.

umberto saba

Umberto Saba

O nouă rubrică: „Umberto Saba traduceri”

Semnalăm noua rubrică Umberto Saba traduceri, dedicată traducerilor din opera în proză a marelui scriitor triestin al începutului de secol XX, rubrică pe care o realizăm prin colaborarea italienistei Doina Condrea Derer. În acest număr publicăm nuvela Un om, a cărei tramă porneşte de la faptul că pictorul Scipio Ratta „constată că Maria, alături de care trăia, fără să fie căsătoriţi, dar era ca şi cum ar fi făcut-o, se schimbase foarte mult. În grija ei afectuoasă nu mai simţea iubita, ci mai degrabă o mamă sau o soră” şi, intuind cauza, îi spune: „Dacă eşti îndrăgostită de Nardi, du-te şi stai cu Nardi”. Citește articolul integral.

Sufletele copiilor la Dante

Printre aspectele cele mai impresionante din Divina Comedie se află modul în care Dante contopeşte meditaţia raţională şi fantezia artistică: felul în care îmbină ştiinţa şi poezia. Un exemplu îl constituie situaţia copiilor văzuţi în expediţia în lumea de-apoi. Potrivit exigenţelor creştine, lipsa botezului blochează drumul spre mîntuire. Copiii morţi înainte de vreme n-au comis păcate individuale, dar n-au avut oportunitatea de-a se spăla de păcatul originar. Salvarea le e refuzată dintr-o cauzalitate teologică, dar ispăşirea le e atenuată într-o zonă de suferinţă limitată. Un eseu de Laszlo Alexandru. Citește articolul integral.

orizzonti-culturali-italo-romeni3

„Oriunde, numai să fiu departe de-acest trup”. Versuri de Piergiorgio Viti

Piergiorgio Viti, născut în 1978 la Sulmona, este profesor, jurnalist, poet şi scriitor. Are la activ peste patruzeci de recunoaşteri la nivel naţional şi participă la lecturi publice în toată Italia. Poeziile sale au fost traduse în spaniolă de către poetul şi jurnalistul argentinian Jorge Aulicino. În 2010 i-a apărut prima culegere de poezie intitulată Accorgimenti (L’arcolaio Editore), din care publicăm un grupaj de versuri în traducerea lui Geo Vasile: „Oriunde,/ numai să fiu departe de-acest trup,/ să mă lepăd de el, să mă dezbar de el/ aşa cum fac pe câmpuri/ şerpii de apă”. Citește articolul integral.

renoir fete citind 1891

Pierre-Auguste Renoir, Fete citind, 1891

Renoir în vizită la Torino

Pentru prima dată în Italia o colecţie de aproximativ şaizeci de opere purtând semnătura impresionistului Renoir (1841–1919) a fost expusă vizitatorilor la Galeria Civică de Artă Modernă şi Contemporană din Torino (GAM Torino). Expoziţia face parte dintr-un proiect cultural francez-italian care a debutat în 2012 cu expunerea lucrărilor lui Degas. Din luna octombrie a anului trecut Musée d’Orsay şi Musée de l’Orangerie au acceptat transferul operelor lui Renoir de la Paris la Torino pentru patru luni de zile, spre deliciul cultural al publicului italian şi nu numai. Citește articolul integral.

renoir-piazza-san-marco-1881

Pierre-Auguste Renoir, Piazza San Marco, 1881

Verona, forum economic România-Italia

În 7 februarie 2014 s-au desfăşurat la Verona lucrările Forumului economic România-Italia, al doilea din acest an, după cel de la Florenţa, organizat de Reprezentanţa Camerei de Comerţ a României în Italia. O atenţie specială a fost acordată atragerii investiţiilor italiene şi străine în ţara noastră. Eugen Terteleac, preşedintele Reprezentanţei Cciro Italia, a anunţat şi prima recunoaştere anuală a valorii întreprinzătorilor români din Italia: titlul „Întreprinzătorul Român în Italia 2013” i-a revenit doamnei Monica Petrică pentru promovarea produselor tradiţionale româneşti. Citește articolul integral.

Pușa Roth

Orizonturi culturale italo-române

Gheorghe-Petrascu-Venetia

Gheorghe Petrașcu, Veneția

orizzonti-culturali-italo-romeni

revista revistelor culturale rubrica liber sa spunA apărut numărul 12, pe decembrie 2013, al publicaţiei Orizonturi culturale italo-române, revistă interculturală bilingvă, editată de Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române.

Orizonturi culturale italo-române promovează dialogul intercultural, cu un interes predilect pentru traducerea literară ca operă de mediere. Proiectul este realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Timişoara şi al Consiliului Local Timişoara.

Orizonturi culturale italo-române apare online. Din ediția în limba română a acestui număt cităm:

la volanul lui einaudi foto 1Avanpremieră. „La volanul lui Einaudi” de Mimmo Fiorino

„Giulio Einaudi detesta o grămadă de lucruri, iubea o grămadă de lucruri şi avea o grămadă de obsesii. Iar eu am plimbat toate aceste grămezi vreo doisprezece ani. Mă simt de parcă aş fi fost şoferul istoriei literaturii ultimelor decenii, chiar dacă scrisă diferit faţă de manualele şcolare”. Cel care ne oferă această mărturie este Mimmo Fiorino, şoferul personal al lui Giulio Einaudi (1912–1999), fondatorul în 1933 al celebrei edituri torineze care îi poartă numele, în cartea La volanul lui Einaudi (Ed. Pavesiana, 2013), tradusă de Cerasela Barbone, din care publicăm un fragment în avanpremieră.”

Roberto Benigni şi trubadurii de azi ai lui Danteroberto begnini foto2

„«Lecturile danteşti» inaugurate de Giovanni Boccaccio au ajuns până la noi, la marele succes de public al lui Roberto Benigni. Prima ediţie a spectacolului Tutto Dante s-a organizat în Piazza Santa Croce din Florenţa, în iulie 2006, în 13 serate cu cele mai importante cânturi din Infernul şi ultimul din Paradisul. A doua ediţie, din iulie-august 2012, a inclus cînturile XI-XXII din Infernul, iar cea de a treia ediţie, cu 12 spectacole în vara lui 2013, a prezentat cînturile XXIII-XXXIV din Infernul. Se pare că Benigni îşi va fructifica recitările danteşti în filmul artistic pe care îl pregăteşte.” Un eseu de Laszlo Alexandru.

nicolae-darascu-venetia

Nicolae Dărăscu, Veneția

Veneţia oglindită în creaţiile pictorilor români

„Veneţia este un oraş fascinant pentru oricare dintre noi, dar mai ales pentru oamenii de cultură şi artă, care o redescoperă de fiecare dată, atraşi atât de arhitectură, cât şi de oglindirile şi reflexiile apei. Oraş frumos dar şi misterios, se dăruieşte celor care îl apreciază, prin peisajele sale. Nu puţini au fost pictorii, de-a lungul istoriei, care au surprins clipe din existenţa Veneţiei şi le-au stocat în tablourile lor, oferindu-le memoriei colective. Dintre aceştia, Cristina Oprea prezintă patru nume mari ale plasticii româneşti: Gheorghe Petraşcu, Jean Al. Steriadi, Samuel Mutzner şi Nicolae Dărăscu.”

francisc valkay

Francisc Valkay

Restituiri culturale. Francisc Valkay, maestru al baletului românesc

„Prin preţioasa colaborare a regizorului Victor Popa, publicăm un dialog video cu maestrul Francisc Valkay, născut în 1940 la Timişoara, de al cărui nume se leagă cea mai strălucitoare perioadă a baletului românesc. Maestrul vorbeşte despre destinul său artistic şi despre pasiunea pentru dans moştenită din familie: «Meseria mi-a oferit tot ce era posibil, iar acum am trecut într-o altă valenţă. A nu mai dansa este un act biologic îngrozitor de suportat. Mi-am găsit însă resurse de a face creaţie, coregrafie, regie, de a mă aventura în această posibilitate de a face mai mult decât a dansa».”

orizzonti-culturali-italo-romeni

Atanasie Conciatu, un bănăţean erou al Marii Unirii

„În cadrul proiectului de cercetare «Banatul multietnic. Recuperarea memoriei istorice», realizat de revista noastră, istoricul Ionel Cionchin evocă figura preotului martir Atanasie Conciatu şi contribuţia sa la lupta pentru eliberare naţională şi unirea românilor bănăţeni în graniţele unui stat românesc. În această luptă se înscrie «revoluţia» ţăranilor din toamna anului 1918, din comuna timişeană Denta, condusă de Atanasie Conciatu. Deşi n-a murit în război, ci împuşcat de soldaţii maghiari, acesta a fost trecut primul pe placa de marmură a Monumentului Eroilor căzuţi în primul război mondial.”

Errico şi Bruto Amante, personalităţi ale Risorgimentului italian şi român

„Nicola Terracciano ne prezintă două personalităţi ale Risorgimentului italian şi român: Errico şi Bruto Amante. Errico Amante, născut la Fondi în 1816, a fost un mare jurist şi judecător, preşedinte al Curţii de Apel, devenind apoi senator şi având puternice legături cu România. Fiul său, Bruto, a fost un înalt funcţionar al Ministerului Instrucţiei Publice, Secretar al Ministrului Francesco De Sanctis şi filoromân atât prin educaţia primită de la tatăl său, cât mai ales prin numeroasele raporturi cu personalităţi române ale epocii, el fiind autorul unor însemnate Amintiri de călătorie din România.”

dino buzzati

Dino Buzzati

Povestirile lui Dino Buzzati: „Ceva care-ncepe cu litera l”

Ceva care-ncepe cu litera l (Una cosa che comincia per elle) face parte din primul volum de povestiri ale lui Dinu Buzzati, I sette messaggeri (Cei şapte soli), apărut în 1942. Trama ilustrează cu măiestrie, dar şi cu un cinism stilistic insidios, caracterul cu totul imprevizibil şi necruţător al destinului omenesc. Găsim aici o temă recurentă în opera scriitorului, şi anume teama de boală, în cazul nostru fiind vorba de lepră. Aceasta ar putea fi considerată una din prozele cele mai «sadice» ale unui autor care a marcat literatura secolului XX. Traducerea este semnată de Anca-Domnica Ilea.”

film-nostalghia

Imagine din filmul Nostalgia de Andrei Tarkovski

O „călătorie în timp”: Andrei Tarkovski în dialog cu Tonino Guerra

Pornind de la Tempo di viaggio (în engleză Voyage in time), Marian Rădulescu ne propune o «călătorie în timp» care îi evocă pe doi mari artişti, regizorul rus Andrei Tarkovski şi scenaristul italian Tonino Guerra, care a colaborat şi cu alţi importanți regizori precum Antonioni şi Fellini. În acest documentar din 1983 îl putem vedea pe Tarkovski, aflat în Italia pentru a realiza Nostalgia, împreună cu prietenul său Tonino Guerra. Cei doi se află în căutarea unor locuri în care să filmeze Nostalgia, contemplând frumuseţile arhitectonice care li se oferă privirii şi discutând despre cinema.”

Andrei Zanca

„La un gând depărtare”. Versuri inedite de Andrei Zanca

Sub titlul La un gând depărtare, publicăm un grupaj de versuri semnate de Andrei Zanca, poet și traducător român care trăieşte în Germania, la Heilbronn: «o văd şi azi pe Buna mea aplecată deasupra oalelor/ îi zăresc fiecare gest. şi fiecare gest era sacru./ şi nu bucate gustam, ci iubire blândeţe şi pace/ ea surâzând/ privindu-mă cu o bucurie însoţită / de mici tresăriri în colţul buzelor / prin care îmi urmărea/ fiecare îmbucătură/ încât, abia azi înţeleg adânca ei pricepere/ cum mult mai târziu am înţeles deplin/ rugămintea unei femei: aş vrea să te cunosc…»

Revista este înregistrată în Italia, ISSN 2240-9645.

Pușa Roth

Orizonturi culturale italo-române, nr. 2013, ediția în limba română

Orizzonti culturali italo-romeni, nr. 12, 2003

„Iubirea care mișcă soarele și stelele!”

andreea gheorghiu sunetul culorilor

Andreea Gheorghiu, Sunetul culorilor

„L’amor che move il sole e l’altre stelle” (Dante Alighieri, Divina Commedia, Paradiso XXXIII, 145)

cronica plastica liber sa spunPentru că și-a numit noua expoziție personală Ars amandi, mulți ar fi tentați să așeze pânzele Andreei Gheorghiu sub semnul lui Ovidiu, cel exilat la Tomis din voința împăratului Augustus.

În ceea ce o privește pe Andreea Gheorghiu – pe care un Om și un Artist cu adevărat de excepție, domnul Mircea Albulescu, a numit-o „un om frumos care se îndeletnicește cu frumosul” – eu aș vedea-o, mai degrabă, exilată, dimpreună cu sevaletul și culorile sale de suflet, într-o Lume a Iubirii Absolute, o lume ocrotită de idealul dantesc al „Iubirii care mișcă soarele și alte stele”.

pas de douleur andreea gheorghiu nud

Andreea Gheorghiu, Pas de douleur

Pentru că, într-un contrast binefăcător cu o lume în care ura și dezbinarea, murdăria și neîncrederea, zgomotul și furia, dar, mai ales, vulgaritatea agresivă și suficientă sieși, par să ne fi subjugat și să ne hărțuiască fără contenire, Andreea Gheorghiu ne invită într-un cu totul alt spațiu cromatic și sufletesc.

Un spațiu în care seninul și armonia, echilibrul formelor și complementaritatea crâmpeielor de realitate se vor și reușesc să fie o replică dată unui real în care și față de care condiția umană se simte tot mai străină și mai înstrăinată. De ceilalți și de sine.

andreea gheorghiu primavera expozitie cercul militar national

Andreea Gheorghiu, Primavera

De aceea, poate, chiar și atunci când tușele mai închise de culoare apar în peisajele Andreei Gheorghiu, ele sunt încadrate, armonios și unitar, într-o densitate de tonuri și de nuanțe care le estompează orice urmă de tristețe sau de precaritate, de dizarmonie sau de stridență neavenită, contrară și străină mesajului sufletesc al tablourilor Andreei. Citește integral în Revista VIP, 7 martie 2013.

Șerban Cionoff

Expoziția de pictură Ars Amandi poate fi vizitată la Centrul Militar Național din București, Sala Foaier (intrarea prin Bd. Regina Elisabeta), până duminică, 17 martie 2013, între orele 10.00–18.00 (inclusiv sâmbătă și duminică).

Fotografie de artă

expozitie muze

Vineri, 1 martie 2013, la ora 19.00, va avea loc vernisajul expoziţiei de fotografie de artă Muse Descompuse a lui Dan St. Andrei. Evenimentul, organizat în parteriat cu Spaţiul de artă contemporană Aiurart, va avea loc la Sarroglia Lounge Art Gallery din București, strada Vasile Lascar, nr. 59 (colţ cu strada Maria Rosetti). Expoziţia va fi deschisă în perioada 1–31 martie 2013.

„De ceva vreme mă tot gândesc la muzele de demult… şi zic de demult întrucât în ziua de azi relaţia dintre muză şi artistul său este aproape inexistentă în cultura noastră mândră şi individualistă…

Ce sunt muzele?

Zeiţe graţioase, fiice ale memoriei, idealuri platonice, modele pentru portretele Sfintei Mame, femei virtuoase sau desfrânate… luceferi feminini… iubite învăluite în mister pe care le nu le poţi atinge? Valeţi feminini ai imaginaţiei cuiva? Concepte complementare, invenţii poetice, fantome atât de dorite care vin pe neaşteptate, regine ale superficialului, auto-muze, muze interioare?

În miturile greceşti, relaţia dintre muză şi artist era una de reciprocitate, femeia având calitatea de mijlocitor, căci Zeii ofereau acces omului către memoria şi învăţătura care îi lipseau. Artistul producea ulterior un text care nu era despre muza-femeie, dar care celebra implicarea ei în actul creaţiei. Un astfel de schimb însemna că un gol al artistului nu poate fi umplut decât printr-o pierdere de sine temporară în clipele în care era locuit de puterea pătrunzătoare a muzei.

Aceste teme romantice ale idealizării şi ale iubirii interzise (sau ne-consumate) au atins apogeul în Italia renascentistă. Poeţi ca Dante si Petrarca şi-au plasat muzele pe socluri înalte, astfel încât Beatrice (în cazul lui Dante) şi Laura (Petrarca) sunt descrise ca modele ale perfecţiunii şi purităţii, în timp ce interesul lui Boccaccio către muza sa Maria este un amestec perfect de dragoste a minţii, trupului şi sufletului. Idealizarea Beatricei şi a Laurei sunt parţial atribuite Marianismului, pentru că în secolul al XIII-lea Sf. Maria a devenit din ce în ce mai importantă ca mediator între oameni şi Dumnezeu. Către Maria se rugau majoritatea oamenilor pentru mijlocire divină.

muse descompuse

În perioada romantică, muza ajuta creatorul să exprime sentimente şi emoţii, mai degrabă decât idei religioase şi politice, iar artistul începe să-şi definească imaginea independent de opţiunea politică, ceea ce semnifică o schimbare majoră în conceptul artei, în esenţa artei şi în ceea ce constituia arta (l’art pour l’art).

În acest context nu este o exagerare să spunem că Beatrice ca muză a lui Dante este o creaţie a secolului al XIX-lea, căci în secolele anterioare ea a fost trecută cu vederea în favoarea unor personaje mai întunecate, mai dramatice ale Divinei Comedii, dar perioada victoriană a preluat-o şi adoptat-o. […]

Dar astăzi nu mai avem exerciţiul încrucişării rimelor sau al alăturării lor, am uitat metrul antic sau hexametrul. Ne-am pierdut picătura de romantism şi nota lirica. Am uitat să fim visători şi să ne pierdem în reverie… Nu îmi rămâne decât să vă invit la un moment de plutire în compania muzelor, aşa cum le văd eu.” (Dan St. Andrei)

Sponsor principal: Canon România.

Parteneri: Spaţiul de artă contemporană Aiurart, Sarroglia Art Lounge Gallery.

Sponsori servicii: Photosetup, Lacerta Winery

Parteneri: Zeppelin, Tataia, All Hallow, CityTV, Sapte Seri, Modernism, Metropotam, ArtClue, ArtAct Magazine, Liternet, foto4all.ro, Catchy.ro, PrintMagazin, The Institute Magazine.

„Orizonturi culturale italo-române”, ianuarie 2013

bernini fontana dei quattro fiumi roma

Gian Lorenzo Bernini, Fântâna celor patru fluvii, Piazza Navona, Roma

revista revistelor culturale rubrica liber sa spunA apărut ediţia din luna ianuarie 2013 a publicaţiei Orizonturi culturale italo-române / Orizzonti culturali italo-romeni, revistă interculturală bilingvă online, director: Afrodita Carmen Cionchin. Revista este editată de Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române. Promovează dialogul intercultural, cu un interes predilect pentru traducerea literară ca operă de mediere. Proiectul este realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Timişoara şi al Consiliului Local Timişoara.

Din numărul pe ianuarie, am selectat:

• Experienţe de traducere. Pentru „democratizarea” actului traductiv

Enrico Terrinoni, profesor la Universitatea din Perugia, aduce în atenţie problema de actualitate a „democratizării” actului traductiv. Acest demers porneşte de la impresia greşită că a traduce trebuie să fie o ecuaţie fixă, de articulat în chip univoc, în căutarea unei versiuni cu autoritate şi definitive a textului original în altă limbă. „O traducere bună trebuie să fie totodată flexibilă şi inflexibilă. Acest lucru permite medierea între culturi şi comunităţi de vorbitori, pentru a depăşi limitele individualităţii şi a atinge noi orizonturi culturale şi literare”. În româneşte de Cerasela Barbone. Citește mai departe.

felicia ristea• „Spazio Italia” la Radio Timişoara. Afrodita Carmen Cionchin în dialog cu Felicia Ristea

„Spazio Italia” de la Radio Timişoara este singura emisiune în limba italiană din ţară care se adresează vorbitorilor de italiană din România. Felicia Ristea, jurnalist şi realizator de emisiuni culturale la Radio Timişoara, ne vorbeşte despre această experienţă interculturală, ca şi despre italienii stabiliţi la noi: „Sunt impresionată de interesul sincer şi profesionist pe care îl are echipa «Spazio Italia» pentru a realiza o emisiune interesantă, antrenantă, informativă, relaxantă. Cum s-a dovedit în istoria Banatului sîntem mai bogaţi cunoscându-ne între noi, învăţând unii de la alţii”. Citește mai departe.

Timisoara catedrala

• Timişoara candidează la titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021

Timișoara se pregătește pentru competiția Capitale Europene ale Culturii, care poate determina dezvoltarea și revigorarea orașului prin intermediul culturii. Un prim pas în această direcție l-au făcut timişorenii în 20 decembrie 2012, când în cadrul manifestărilor celebrative şi comemorative dedicate Revoluţiei din 1989 a fost anunțată oficial candidatura pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii pentru anul 2021. Revista noastră se alătură acestui amplu proiect printr-un demers articulat şi continuativ de promovare atât în spaţiul cultural italian, cât şi în cel românesc. Citește mai departe.

orizzonti culturali italo romeni

• Polemică: Dante şi gândirea „politic corectă” de Laszlo Alexandru

Pornind de la acuzaţia lansată de organizaţia „Gherush92”, conform căreia Divina Comedie ar conţine elemente „rasiste, islamofobe şi antisemite”, Laszlo Alexandru realizează o analiză atentă şi obiectivă, arătând că Dante îşi afirmă deschis intenţiile etice: dorinţa de a-şi îndemna cititorii la căutarea fericirii prin mijloace oneste. „Cum e posibil ca intenţiile cu care poetul a pornit la drum să fi eşuat tocmai în contrariul lor? Iar o organizaţie ce activează sub egida ONU îşi poate permite diletantismul intervenţiilor publice gălăgioase, propulsate de incompetenţa lecturilor denaturate?!” Citește mai departe.

• Doi scriitori într-un titlu: Dino Buzzati și Julio Cortázar, „Bestiario”, studiu de Anca-Domnica Ilea

O interesantă paralelă între Dino Buzzati şi Julio Cortázar. Departe de-a fi, ca Buzzati, un „moralist visceral”, scriitorul argentinian e un „intelectualist” incorijibil care a adoptat fără dino-buzzaticomplexe conotatul titlu de Bestiario pentru volumul de povestiri cu care a debutat în 1951. Ciudățenia e că autorului italian „nu i-ar fi dat niciodată prin minte”, deduce Claudio Marabini în postfața volumului buzzatian Bestiario, „să întocmească și să publice un bestiar personal”, culegerea postumă (1991) de „fragmente” și „inedite” fiind „rodul unei fericite intuiții a Almerinei Buzzati”.

Fabulosul se laudă că opune o „născocire” unei „realităţi” ce şi-ar relua netulburată domnia după interludiul „aberant” („tolerat”). O cumpănă a apelor defel nevinovată… căci echivalează, dimpotrivă, pentru „născocitor” cu un soi de autorizaţie tacită de a-şi pasa pe şest toţi demonii personali aproapelui-privitor cuibărit comod într-o poziţie „privilegiată”, amator de senzaţii tari cu linguriţa, savurând, la rându-i, în deplină impunitate ororile ce se abat pe capul acelor „făpturi imaginare”… Astfel dematerializate, ajunse „fictive” (ca atare, julio-cortazar„inofensive”), zisele pulsiuni inavuabile sfârşesc prin a-i da (autorului, dar şi cititorului) iluzia de-a fi „domesticit” însuşi Răul. Aşadar, părinţii, crezând că basmele sunt benefice pentru copii fiindcă ar fi „epurate de urâciunile vieţii”, se leagă singuri la ochi, şi încă cum!

Intuiţia nesuferită de-a nu putea anihila prin simplă „uitare” răbufnește însă în flash-uri, ca o febră recurentă. Filmele de groază – dincolo de orice judecată de valoare estetică –, nu o dată, îşi datorează succesul unui aparent clişeu: chiar la sfârşit, unul din personaje ţine să (se) convingă de statutul de „paranteză” al episodului spăimos într-o viaţă pasămite „fără incident(ţ)e”; după care, spectatorului i se serveşte, fără menajamente, un apropou sugerând repetitivitatea la infinit a grozăviei, nesăbuinţa oricărui optimism. Citește mai departe.

bernini apollo si daphne

Gian Lorenzo Bernini, Apollo și Daphne

• Sculptura lui Gian Lorenzo Bernini între tradiţie şi inovaţie, studiu de George Dan Istrate

Maestrul absolut al barocului, Gian Lorenzo Bernini, deşi născut la Napoli, era profund legat de tradiţia sculpturii toscane şi a marmurei de Carrara, nu doar pentru că o lucra, ci şi pentru că se formase în atelierul tatălui său, Pietro Bernini, toscan emigrat în sudul Italiei în 1584. La fel ca Michelangelo, Bernini a avut şansa de a creşte într-un mediu saturat de sculptură, unde va asimila secretele meseriei de la un profesor care i-a împărtăşit cunoştinţele sale profesionale, propriul tată, ducând mai departe tradiţia pe care a îmbogăţit-o cu noi elemente. Citește mai departe.

Grupaj realizat de Pușa Roth

http://www.orizonturiculturale.ro/ro_home.html

 

Orizonturi culturale italo-române

Federico Faruffini, Cititoare

A apărut numărul pe decembrie al publicaţiei Orizonturi culturale italo-române / Orizzonti culturali italo-romeni (revistă interculturală bilingvă) din cuprinsul căreia am selectat mai jos titluri cuprinse în ediţia în limba română. Revista este editată de Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române și promovează dialogul intercultural, cu un interes predilect pentru traducerea literară ca operă de mediere. Proiectul este realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Timişoara şi al Consiliului Local Timişoara. Miercuri, 5 decembrie 2012, la ora 17.00, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Eugen Todoran” din Timişoara (Bd. Vasile Pârvan nr. 4 A), a fost prezentată revista Orizonturi culturale italo-române / Orizzonti culturali italo-romeni și a fost lansată cartea recent publicată de directorul Afrodita Carmen Cionchin, Orizzonti culturali italo-romeni: prospettive ed esperienze – Orizonturi culturale italo-române: perspective şi experienţe (Editura Brumar, 2012). Au participat: Stefano Mistretta, Consul General al Italiei la Timişoara; Radu Ţoancă; Gilberto Tiveron; Carmen Rusmir; prof. Claudiu Arieşan; prof. Vasile Docea; Afrodita Cionchin.

Editorial. Un an de „Orizonturi culturale”. Rezultate şi perspective

Acum un an, în decembrie 2011, publicam on-line primul număr al revistei noastre, cu obiectivul programatic de a crea o „punte între două culturi”, prin promovarea cunoaşterii reciproce şi a comunicării între Italia şi România. Au trecut douăsprezece luni de muncă asiduă, cu rezultate pe măsură. Dar dacă privim înspre viitor, ne aşteaptă obiective şi mai solicitante: pentru a le putea îndeplini este absolut indispensabilă colaborarea la nivel instituţional, nu doar individual. O privire de ansamblu asupra realizărilor, dar şi a proiectelor viitoare, ne va ajuta să înţelegem în ce fel. Citește mai departe.

„Parfum de cafea şi de Mitteleuropa”. Riccardo Illy, istoria unei familii, interviu de Afrodita Cionchin şi Giovanni Ruggeri (Traducere din italiană de Afrodita Cionchin)

Există istorii şi destine care par să aibă în patrimoniul lor genetic vocaţia interculturalităţii. Origine, evoluţie, context şi perspective: toate duc, în mod natural, la deschiderea de noi orizonturi şi convergenţa acestora. Aşa este şi istoria familiei Illy, un nume care defineşte deopotrivă un brand de renume internaţional, o marcă de prestigiu pe piaţa cafelei şi nu numai. Aflăm mai multe de la Riccardo Illy, figură de prim-plan în actuala conducere a companiei de familie, cunoscut şi pentru funcţiile sale publice, precum cea de Primar al Triestului şi Preşedinte al Regiunii Friuli Venezia Giulia. Citește mai departe.

Paolo Ceriani: „Timişoara, un mare patrimoniu de salvat”, interviu realizat de Afrodita Carmen Cionchin

«Mica Vienă», bogată în edificii monumentale, şi-a pierdut în timp strălucirea şi vivacitatea, ajungând la o stare de degradare. O recalificare a consistentului patrimoniu arhitectonico-monumental al Timişoarei ar fi extrem de utilă oraşului, inclusiv în vederea candidaturii la titlul de Capitală Europeană a Culturii în 2021, având un efect benefic şi asupra economiei din regiune”. O susţine inginerul milanez Paolo Ceriani, expert în restaurare, stabilit la Timişoara de doi ani. Bun cunoscător al oraşului, ne prezintă în acest interviu propria viziune şi experienţă umană şi profesională. Citește mai departe.

Xenia Iordachi Hagiu, „prima poetă din istoria literaturii române”, interviu cu Eugenia Dima realizat de Mauro Barindi

Recenta publicare a versurilor de inspiraţie religioasă compuse în mănăstirea Agapia din Moldova de „shimonahia” Xenia Iordachi Hagiu, adunate în manuscrisul autograf datat 30 iulie 1826 şi conservat în Biblioteca Academiei Române din Bucureşti, aduce la cunoştinţa specialiştilor şi a publicului opera inedită a unei voci feminine care conjugă credinţa şi poezia într-un limbaj liric surprinzător prin simplitate şi intensitate. Cercetătoarea Eugenia Dima, care a îngrijit ediţia, ne vorbeşte despre semnificaţia acestei importante descoperiri pentru istoria literaturii române. Citește mai departe.

22 decembrie 1989: Radio Timişoara Liberă de Oana Grimacovschi

Timişoara, 22 decembrie 1989. O zi din viaţă, o viaţă cu amintirea zilei. Aflăm de la televizor că dictatorul a fugit, că am învins. Vrem, în sfârşit, să ne spunem povestea, să afle o lume întreagă ce s-a întâmplat la Timişoara. Şi atunci auzim vocea oraşului: „Aici Radio Timişoara liberă. Dragi ascultători, peste câteva momente vom fi prezenţi cu primele informaţii”. Primul post de radio liber din ţară, redus la tăcere ani de zile în perioada comunistă, transmite Revoluţia noastră în direct. O emoţionantă evocare corală cu un material audio din Fonoteca de Aur Radio România Timişoara. Citește mai departe.

Scriitura migrantă din Italia. „Amanet pentru mămici” de Ingrid Beatrice Coman

În Italia a părut recent volumul bilingv Satul fără mămici / Il villaggio senza madri (Rediviva Edizioni, 2012) de Ingrid Beatrice Coman. Cartea cuprinde „zece povestiri care se cereau aşternute pe hârtie. Eu n-am făcut mare lucru – mărturiseşte autoarea. Am încercat doar să ascult, în smerită tăcere, în acele momente sacre ale zilei în care totul tace, totul doarme, şi atunci poţi să auzi, abia abia şoptită, vocea ascunsă şi misterioasă a celor care nu vorbesc niciodată, ci doar trimit în lume freamătul inimii lor, cu speranţa că cineva îl va culege şi îl va povesti.”

Amanet pentru mămici

Ţi-aduci aminte, mamă, era octombrie şi atunci, în ziua când ai trecut pragul, cu o mişcare grăbită şi furtivă, ca un hoţ stângaci care se furişează să iasă nevăzut dintr-o casă străină.

N-ai întors capul să mă mai saluţi o dată, dar am zărit, pe linia blândă a profilului tău, clipirea deasă a genelor care se străduiau din răsputeri să trimită înapoi lacrimile şi am ştiut că acea picătură neplânsă era pentru mine.

Apoi ai dispărut pe uşă, în timp ce cordonul hainei tale rămânea în urmă, precum coada unui animal speriat, şi se mişca într-o parte şi într-alta de parcă ar fi vrut să-şi ia rămas bun. Citește mai departe.

„Am un creier mecanografic”. Versuri de Maurizio Cucchi

Poet, critic literar, traducător şi publicist, Maurizio Cucchi este licenţiat al Universităţii Catolice din Milano, unde s-a născut în 1945. Folosind un limbaj viu şi direct, Cucchi zugrăveşte, fără artificii retorice împovărătoare, detalii ale lumii şi realului ce se reunesc într-o panoramă de ansamblu bună conducătoare de uluire şi miracol. În centrul acesteia se află însuşi omul, trăind simultan în dimensiunea visului şi a concretului. Poezia lui Maurizio Cucchi declanşează premeditat în cititor un sentiment de adeziune la clar-obscurul vieţii, la multiplele ei nuanţe. Prezentare şi traducere de Geo Vasile. Citește mai departe.

În dialog cu poetul Adrian Munteanu, laureatul Premiului Nux 2012, interviu realizat de Afrodita Carmen Cionchin

Poetul Adrian Munteanu este laureatul Premiului Internaţional de Literatură Nux al primei ediţii a Salonului Internaţional al Cărţii de la Milano, care s-a desfăşurat în perioada 26–29 octombrie 2012. Autorul a şapte volume de sonete ne prezintă povestea sonetului în propria viaţă şi scriitură, ca şi legăturile sale cu marii sonetişti italieni: „M-a atras sonetul lui Petrarca. Am intuit că este foarte apropiat de endecasilabul românesc, mai potrivit graţiei şi exprimării afectelor, chiar dacă nu are gravitatea şi reflecţia ceva mai nostalgică prezentă în spiritul românesc generator de sonete.” Citește mai departe.

Consulatul României la Milano, 120 de ani de relaţii diplomatice de George Bologan, Consulul General al României la Milano

În anul jubiliar 2012 al diplomației românești – 150 de ani de când a fost înființat Ministerul Afacerilor Străine de Alexandru Ioan Cuza – Consulatul General al României la Milano aniversează 120 de ani de prezență diplomatică românească în capitala lombardă. La fel ca în prezent, și în 1892 Milano reprezenta un important fief economic și comercial în Europa, fiind, deopotrivă, unul dintre centrele de excelență universitară și culturală. Consulul General al României la Milano, dl. George Bologan, evocă istoricul relaţiilor diplomatice româno-milaneze. Citește mai departe.

Virtuozitate expresivă la Dante: acrostih compus din anafore de Laszlo Alexandru

„Unul din locurile comune ale dezbaterilor literare de odinioară ţinea de «barbaria» stilistică şi «grosolănia» poetică ale lui Dante. Acestora le era contrapusă iscusinţa meşteşugărească a lui Petrarca, foarte abil în mînuirea podoabelor de stil. Însă dacă examinăm cu atenţie versurile Divinei Comedii, putem admira numeroasele ei pasaje de virtuozitate expresivă, pusă în slujba vastităţii semantice şi a excelenţei simbolice”. Laszlo Alexandru o demonstrează prin analiza unei «situaţii artistice» complexe care apare în Cântul XII din Purgatoriu. Citește mai departe.

Arnaldo Spallacci, „Maschi”: probleme de gen şi identitate masculină de conf. univ. dr. Daniel Mara

Cartea Maschi a lui Arnaldo Spallacci a apărut cu puţin timp în urmă la Editura Il Mulino din Bologna. Titlul volumului are un impact puternic, prin utilizarea directă şi simplă a substantivului bărbaţi (maschi). Daniel Mara recenzează acest volum binevenit în peisajul publicistic din domeniul socio-psiho-pedagogic, recomandând traducerea în română, deoarece lectura cărţii ar constitui şi pentru publicul din ţara noastră un prilej de reflecţie consistentă asupra dinamicii identităţii genului masculin, asupra implicaţiilor multiple pe care le are această dinamică asupra întregii societăţi actuale. Citește mai departe.

Antonio Pollaiuolo, Portret de tânără, 1465–1470

Urme de viaţă italiană în Banat (III) de Aurel Cosma Junior

Continuăm proiectul „Prezenţa italiană în Timişoara şi Banat” prin aportul lui Aurel Cosma Junior. Publicăm partea a treia a studiului Urme de viaţă italiană în Banat (1939). „Pacea de la Passarovitz din 1718 a inaugurat o nouă eră în viaţa Banatului. Biruitorul Principe Sabaudo l-a încredinţat pe contele Mercy cu reorganizarea provinciei. La această muncă grea de reînvigorare şi reconstrucţie economică Italienii şi-au dat larga lor contribuţie. Arhitecţii, industriaşii, comercianţii şi coloniştii italieni stabiliţi în Banat au ridicat o provincie prosperă şi admirată de toată lumea”. Citește mai departe.

Rome Deguergue: două poeme în patru limbi

În noiembrie a fost lansat la Timişoara un volum de poezii multilingv, semnat de poeta franceză Rome Deguergue şi intitulat …de pluies & de saisons… (…despre ploi şi anotimpuri…), Editura Artpress, Timişoara, 2012. Este o culegere de geo-poezie tradusă în 14 limbi ale lumii. Publicăm două dintre poeme, Banc d’Arguin. Arcachon şi Circulation. Fixation, în originalul francez şi în alte trei limbi: franceză, română (traducere de Manolita Dragomir-Filimonescu), italiană (traducere de Concetta Cavallini), maghiară (traducere de Maria Pongracz Popescu). Citește mai departe.

Grupaj realizat de Pușa Roth

Counseling relațional

A preveni este posibil este o sintagmă mai puţin folosită în România, poate şi din cauză că prevenţia (prevenirea) are altă direcţie decât cea relaţională. Pentru a afla amănunte despre Counselingul relaţional, am invitat un specialist, pe doamna Elisabeta Petrescu, counselor profesionist și profesor în cadrul proiectului național italian PREPOS.

Pușa Roth: Sunteţi coordonatoare şi responsabilă de APREVENIESTEPOSIBIL pentru dezvoltarea proiectului PREPOS în România şi încercaţi să dezvoltaţi această ştiinţă care se adresează sufletului şi în conştiinţa oamenilor dornici să descopere şi alte căi relaţionale. Cum definiţi counselingul relaţional?

Elisabeta Petrescu: Omul sfințește locul și timpul pe care îl ocupă. Cel puțin așa era până acum. Timpurile moderne au lansat, după revoluția industrială a lui Taylor și Ford, un nou mod de a gândi și anume că omul valorează cât consumă, deci locul este subiect exploatat, iar timpul trebuie să fie eficientizat. Sacralitatea timpului și a locului a fost atinsă, violată, lipsită de respect. Ființa umană nu mai este un potențial care onorează viața, dar o populează și o consumă într-o strânsă competiție cu semenii săi, însă urma scapă turma…

Industria și proletariatul au în comun banda de montaj ca loc de sacrificiu al timpului care odată era petrecut cu familia și reformularea unei conștiințe care acompaniază eficientizarea producției cu depersonalizarea individului. Artizanatul care are valoare în însăși identitatea sa, dispare ca ineficient, rezistă ca și demodat, dar tocmai supraviețuirea lui trebuie să fie încă surprinsă și relansată în viața de zi cu zi.

P. R.: Vă invit, doamnă Petrescu, să vorbim şi de momentul apariţiei acestui model de „artizanat educativ” în Italia, locul în care s-au pus bazele acestei forme de educaţie.

E. P.: Pe acest fundal sensibil, se naşte şi se răspândeşte din 1993 Prevenire è Possibile (www.prepos.it), care pe întreg teritoriul italian, cu ajutorul Artizanatului educativ răspunde nevoilor actuale de comprehensiune şi de disconfort dinlăuntrul persoanei. Instrumentele artizanatului educativ permit recunoașterea dificultăţii chiar înainte de manifestarea ei efectivă, permiţând o prevenire eficientă prin dezvoltarea resurselor ascunse de către diferitele idelatipuri sociologice. Formularea într-un limbaj comun ale acestor idelatipuri sociologice nu este nici diagnosticantă şi nici etichetantă şi se găseşte în istoria filosofiei şi literaturii plecând de la cele şapte păcate capitale care Aristotel le numea „hainele răului” şi care au fost descrise în Divina Comedie de către Dante Alighieri.

P. R.: De ce Artizanat educativ? De ce aţi ales această formulă sau, mai degrabă, formulare, pentru că în planul înţelegerii imediate, asocierea pare surprinzătoare?

E. P.: Pentru că educația nu este un mijloc sau un obiectiv care se produce sau se cumpără iar parametrii săi nu sunt obiectivi, dimpotrivă ea trebuie personalizată în funcție de individ. Educația este o artă și ca atare în „mâinile” counselor-ului devine creativitate, meșteșug.

P. R.: Cum aţi defini rolul counselor-ului?

E. P.: Counselor-ul – artizanul relațiilor umane pregătește persoana pentru „uzul” cotidian în propria relație cu sine, cu familia, cu locul de muncă, cu ambientul, îmbunătățește calitatea vieții prin activarea unui proces de cunoaștere de sine și a relațiilor intra-personale, importante puncte de plecare pentru crearea unui suport solid a unei noi colectivități de persoane.

Counselor-ul este acel instrument uman care favorizează dezvoltarea umanităţii clientului. Counselor-ul operează prin relații de afinitate sociosolidală cu clientul; el devine ceea ce clientul are nevoie cu scopul de a dezvolta acele dimensiuni umane încă necunoscute sau critice pentru client. În funcţie de stilul său de lucru, a teoriei de referință și a activităţii sociale, counseling-ul relaţional nu este o activitate psihologică. Counseling-ul relaţional decretează existența raportului de ajutor interpersonal cât mai paritar posibil, determină existenţa unei atitudini afective faţă de celălalt, tinde la extinderea conștiinţei clientului.

Giorgione, Furtuna, 1507–1508

P. R.: V-aţi întâlnit cu oameni de toate vârstele, din diverse locuri, cărora le-aţi vorbit despre artizanatul educaţiv. Care au fost reacţiile acestor oameni? Cum s-au redefinit ei în raport cu această nouă „provocare”?

E. P.: După un seminar, un student mi-a spus în timp ce mă saluta cu o îmbrățișare că: „Frumusețea înseamnă a fi prezenți înlăuntrul cuvintelor spuse…” Nu se referea la estetica cuvintelor rostite, dar la spiritul pronunțării acelor cuvinte care ar fi putut să și doară dacă ar fi fost nevoie. Cuvintele care i-au fost adresate și pe care cine știe de câte ori le-a auzit, i-au trezit curiozitatea de a asculta, de a se asculta, de a se goli pentru a face loc unei mici renașteri în care el s-a văzut, s-a simțit și nu numai a gândit.

P. R.: Cum aţi defini omul modern, din punctul dvs. de vedere raportându-l la counseling-ul relațional?

E. P.: În acest moment istoric de criză economică nu ar fi cazul să ne întrebăm că dacă această materialitate este bolnavă, suferindă e poate pentru că adevărata criză vine dinlăuntrul nostru, acolo unde cândva o legendă spunea că zeii au ascuns divinitatea?

Chiar suntem ceea ce producem sau ceea ce mâncăm, ceea ce consumăm? Cred că mult înainte de toate acestea suntem o lume de relații subtile, dense care trebuiesc reatinse, revitalizate și retrăite. Tot restul sunt straturi grosolane care ne fac decor în filmul vieții noastre. Deci, dacă credeți că ceva trebuie să se schimbe, atunci vin spontan întrebările: Cum să construim relații evolutive și pline de satisfacții? Cum să gestionăm gânduri, emoții și sentimente pentru ca să experimentăm bucurie și iubire?

Atunci când avem tendința să creăm continuu conflicte din cauza propriilor condiționări, atunci suferim din cauza incapacității de a aduce armonie în relații. Dificultățile relaționale vehiculează un mare bagaj de suferință și solicită costuri din ce în ce în exces. Dimpotrivă, relațiile bune, sănătoase, reprezintă un mare patrimoniu în domeniul bunăstării, iar costurile lor sunt reduse sau nule.

Vincenzo Masini, fondator PREPOS și Elisabeta Petrescu

P. R.: Vorbeam înainte de valoarea cuvântului în counseling-ul relaţional şi mă gândeam la necesitatea unui dicţionar, poate pentru a fi mai explicit acest concept…

E. P. : Cu puțin timp în urmă am lansat ideea formulării unui dicționar, intitulat Dicționar de perete, unde cuvântului îi este recunoscută și ultima sa proprietate și anume aceea de fibră emoțională, un dicționar în care încerc să îi justific potența sa în counseling-ul relațional, unde cuvântul formează un text, participă la un context, dar vibrează în subtext. Propun ca încheiere cuvântul persoană. Persoană vine din latinescul persona care reprezenta o mască de lemn purtată de către actorii Greciei antice și ai Italiei. Trăsăturile sale erau exagerate pentru ca spectatorii să deducă ușor caracterul personajului interpretat, iar gura măștii era confecționată astfel încât permitea ca sunetul vocii să fie ranforsat. Până aici, aparent, nimic în comun cu argumentul counseling, dar dacă încercăm să intrăm în sensul termenului de persoană, atunci observăm că de fapt înseamnă o capacitate de relație şi o deschidere către celălalt și pentru a o promova în cotidian, persoana trebuie să fie ireductibilă contextului material şi fizic – biologic, de care este bine caracterizată. Citez pe colega și prietena Rita Gherghi: „Persoana este o unicitate spirituală care are nevoie de corpul său pentru a comunica şi a acţiona în viața de zi cu zi, o spiritualitate care se manifestă prin intermediul corpului său, cu care devine un tot unitar. Astăzi este tot mai necesară centrarea studiului privind persoana, iar vechea idee a filosofiei grecești de a se centra pe individ ca să-l ajute să se transforme în persoană trebuie din nou să emeargă pentru a ajunge într-o zi să ilumineze inima omului. Counseling-ul relațional a redescoperit această valoare enormă și cred în mod ferm că persoanele care au credinţă în această valoare trebuie să muncească pentru ea, pentru că acest lucru înseamnă să contribui pentru binele societăţii şi a calităţii vieţii. Drumul este lung şi cu siguranţă deloc uşor, dar merită efortul pentru realizarea acestei valori.”

P. R.: Un înţelept spunea că orice călătorie începe cu un singur pas. Vă urez în călătoria cunoașterii drum bun, căci a preveni este posibil!

În România, A PREVENI ESTE POSIBIL, prin Elisabeta Petrescu, adoptează și introduce modelul Artizanatului educativ creat de către prof. Vincenzo Masini, directorul Școlii italiene de Counseling Relațional PREPOS (Prevenire è Possibile). Elisabeta Petrescu este counselor profesionist și profesor în cadrul proiectului național italian PREPOS. A studiat cultura și tradiția Indiei antice în care a obținut licența la SIYR (Piacenza), are un Ph. D. în Psihologie Indovedică și un Master în Teologia Vaișnava la Centro Studi Bhaktivedānta (Pisa). Scrie și publică în Italia texte și articole de profil. Este coordonatoare si responsabilă de APREVENIESTEPOSIBIL pentru dezvoltarea proiectului PREPOS în România.

Interviu realizat de Pușa Roth

Contact: +40.721617061

elisabetapetrescu@prepos.com

apreveniesteposibil.wordpress.com