„Poveste din Bucovina” la Teatrul Mignon

teatrul mignon poveste din bucovina doina fodor lavric

eveniment liber sa spunVineri, 26 iulie 2013, la ora 20.30, la Teatrul Mignon din București (str. Hristo Botev nr. 1, Piața Rosetti) va avea loc spectacolul Poveste din Bucovina cu DOINA Fodor Lavric şi actorii Ana Pepine şi Paul Cimpoieru.

„Unde se spun poveşti în casă, acolo-i Dumnezeu!” este motto-ul acestui atrăgător și complex spectacol: teatru-concert cu cântece / des-cântece, în timp / răs-timp şi muzică românească arhaică, interpetată de Doina Fodor Lavric.

„DOINA este făcută pentru cântec, nu născută. Înainte de a cânta, DOINA săvârşeşte, evocă şi înţelege. Are loc o contopire între ea şi muzică, apoi transpune şi îi lasă pe alţii să înţeleagă…” (Grigore Leşe).

folclor bucovina doina teatrul mignon descantece

Imagini din spectacolul Poveste din Bucovina

Preţul unui bilet: 30 lei.

Rezervări la contact@teatrulmignon.ro.
Bilete online pe www.iabilet.ro

Detalii despre noul teatru bucureștean: https://www.facebook.com/TeatrulMignon.

poveste din bucovina spectacol teatru nou bucuresti mignon

La sfârșitul acestei săptămâni, avanpremieră-surpriză la Teatrul Mignon. Vom reveni cu amănunte.

La același teatru se joacă cu succes spectacolul Vorbe, vorbe, vorbe… de Dumitru Solomon, regia artistică: Delia Nartea. Citește cronica spectacolului.

Încotro-i ţara, domnule sublocotenent?

descantec-de-primavara 

100 de ani de la naşterea acad. Marcu Botzan (30 martie 1913–8 martie 2011)

„Faceţi, Vă rog, efortul de a mai coborî din sferele înalte

ale unui Cioran sau ale altuia ca el, pentru a afla că umanitate –

pe româneşte omenie – se găseşte şi mult mai jos, şi – poate – mai autentică.”

Marcu Botzan

calendar„E de o vârstă cu piramidele naturale din Tibet şi Alpi şi cu catacombele din care izvorăşte de sute de mii de ani poteca de fir de argint a Oceanului, ce nici nu scade, nici nu sporeşte.” Aşa cuvânta pe la începutul secolului al XX-lea, mai exact în anul 1928, poetul român Tudor Arghezi despre fascinantul scriitor „polar” Henrik Ibsen. Aproape că la fel am fi tentaţi să spunem şi noi astăzi, în luna martie a începutului de veac XXI, despre academicianul Marcu Botzan, un creator al perfecţiunii profesional-umane şi un adept al multidisciplinarităţii, pe care eu l-aş poziţiona categoric lângă acei semizei ai spiritului omenesc, unde sculpturalitatea cuvântului aşezat între forţa ascuţită a raţiunii şi delicateţea rară a spiritului interior i se citeau nu numai între filele multelor sale cărţi scrise de-a lungul timpului, ci şi pe frumuseţea chipului său plin de lumină, demnitate şi modestie. Coordonatele de care stă agăţat destinul acestei personalităţi de tip renascentist, din păcate nu atât de cunoscută la nivel naţional pentru meritele sale diverse, se înscriu în perimetrul unei adimensionalităţi specifice numai familiei sufletelor rare şi tari.

Traseul biografic al vieţii unui om se conturează, uneori, tăcut, ca o litanie creştină, alteori,acad marcu botzan extrem de agitat, asemeni unei mări turbate ce plesneşte cu duşmănie ţărmul, sau, de ce nu, plat şi confuz, întocmai ca o apă tulbure şi stătută a destinului său lumesc. Parcursul existențial al celui ce a fost până mai ieri academicianul Marcu Botzan aparţine, indubitabil, primei categorii. Născut la Craiova în primăvara anului 1913, Marcu Botzan şi-a petrecut copilăria în praful uliţelor Podarilor Doljului, alături de ceilalţi copii ai satului – fapt care va deveni peste ani fundamentul literar al volumului de versuri Cântece şi descântece pentru un sat de altădată (1997) –, pentru ca mai apoi să urmeze Liceul „Carol I” din Craiova, cursurile Facultăţii de Agronomie din Bucureşti între anii 1931 şi 1936 şi, ulterior, pe cele ale Facultăţii de Construcţii din cadrul Institutului Politehnic din același oraș. A doua mare conflagraţie mondială a constituit însă un moment de răscruce în viaţa lui Marcu Botzan, cel care a străbătut un capitol unic de viaţă pe întinderea iată, aproape a unui secol, războiul transformând tânărul idealist din anii ’40 în modelul de echilibru uman şi intelectual de mai târziu, veritabila parabolă reuşită, de astă dată, a propriei sale vieţi miraculos ţesute de Dumnezeu Tatăl. Trebuie amintit în acest cadru contextual faptul că ampla activitate profesională a viitorului academician Marcu Botzan în domeniul complex al îmbunătăţirilor funciare se poate spune că s-a desfăşurat, aşadar, după ce acesta va fi traversat cu greu ambele fronturi, cel din Est şi cel din Vest, de la Odesa la Stalingrad şi, mai apoi, din ţară până la Budapesta.

adam baltatu ulita de sat

Adam Bălțatu, Uliță de sat

Lui Marcu Botzan, primii paşi în cercetarea ştiinţifică i-au fost îndrumaţi de către Gh. Ionescu-Şişesti, cea mai de seamă personalitate a agriculturii româneşti a secolului al XX-lea, iar din anul 1966, atunci când se înfiinţează în Bucureşti primul Institut de Cercetări de Îmbunătăţiri Funciare şi Pedologice, devine directorul său, în această calitate fiind un manager cu o gândire modernă, înfiinţând, astfel, toate secţiile şi laboratoarele instituţiei şi creând, de asemeni, numeroase câmpuri experimentale la nivel naţional. Prin cercetările iniţiate şi coordonate de către academicianul şi profesorul Marcu Botzan, s-au rezolvat în timp multe probleme de fond ale îmbunătăţirilor funciare, nesoluţionate până atunci şi legate de consumul de apă al plantelor în diverse condiţii pedoclimatice din ţară, dar şi de calculul normei de udare ori de bilanţul apei în sol, motive mai mult decât întemeiate pentru ca Marcu Botzan să fi fost ales membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice încă din momentul înfiinţării acesteia, iar din anul 1993 să devină şi membru titular al Academiei Române.

De la publicaţii în domeniul îmbunătăţirilor funciare, precum: Problemele de irigații si desecări ale Campiei Bărăganului (lucrare premiată de Academia Română în anul 1959 şi recunoscută şi pe plan internaţional); Culturi irigate, editată în trei ediţii consecutive, carte ce constituie baza de studiu a inginerilor şi a tehnicienilor de îmbunătăţiri funciare (Marcu Botzan obţine şi pentru aceasta lucrare un alt premiu al Academiei Române, ceea ce reprezintă o excepţie de la regulă în acest sens, ştiut fiind faptul că forul academic respectiv acordă unui autor doar un singur premiu pe parcursul întregii sale activităţi ştiinţifice); Bilanţul apei în solurile irigate (teza sa de doctorat); Verificarea hidroameliorativă a Luncii Dunării româneşti şi a Deltei, la lucrări care abordează şi alte teme conexe acestui domeniu ştiinţific deosebit de vast, cum ar fi: Apele în viaţa poporului român, Hidronimie românească sau botezul apelor, Corectarea mediului şi umanizarea naturii, Zeu şi fluviu Dunărea, Drumuri de apă, Începuturile hidrotehnicii pe teritoriul României, Mediu şi vieţuire în spaţiul carpato-dunăreano-pontic, academicianul Marcu Botzan realizează o incursiune științifică cu uşurinţa pe care ţi-o dă capacitatea cognitivă personală de a vedea dincolo de ceea ce se vede şi de a desluşi codurile realităţii înconjurătoare din toate unghiurile şi laturile ei fragile şi complicate deopotrivă. Sunt titluri care fac din Marcu Botzan o personalitate demnă de orice aulă academică internaţională. Lor li se adaugă cărțile de literatură: Cântece şi descântece pentru un sat de altădată, Baladă pentru Calea Soarelui, Încotro-i ţara, domnule sublocotenent? ori Neizbutita parabolă a lui Marcus Aurelius. Despre literatura lui Marcu Botzan, academicianul Eugen Simion scria: „După o viaţă de activitate ştiinţifică cu numeroase publicaţii în domeniu, acad. Marcu Botzan abordează – de câţiva ani – şi beletristica. Cu originalitate şi căldură umană.” Şi fără contrafaceri, fără prefăcătorie, am adăuga noi, din simplul motiv expus de el însuşi în anul 1955, şi anume acela că „numai adevărul îţi poate dezvălui curata, neprefăcuta omenie”.

dunare

Puţini ştiu că Marcu Botzan, această personalitate uriașă a culturii şi a ştiinţei româneşti, în domeniul îmbunătăţirilor funciare, era fiinţa umană care încă lăcrima, în 2005, la amintirile tulburi legate de coşmarul halucinant al destinului său şi intitulat simplu de către istorici „al doilea Război Mondial”. Marcu Botzan te reînvăţa să trăieşti exemplar emoţia curată şi mistica sa aparte. Dar şi mai puţini cunosc faptul că sculpta, iar fiecare dintre piesele create îşi ducea pe umeri geneza ei singulară. Având marele privilegiu de a cunoaşte acest punct de lumină a spiritului românesc şi universal cu doar câţiva ani în urmă, în liniştea casei sale din Piaţa Dorobanţi, cu prilejul aniversării a 92 de ani, întâlnire magică pentru mine datorată inginerului Nicolae Moraru, un alt specialist de marcă al aceluiaşi domeniu vast al îmbunătăţirilor funciare, am fost luată de mână, dusă până în camera alăturată, unde domnul academician îşi ţinea sculpturile. Acolo, pe îndelete, Marcu Botzan mi-a dezvăluit identitatea, sufletul fiecărei lucrări în parte. Nu le orânduise un traseu specific în posteritate, dar eu una mi-aş dori foarte mult ca toate aceste unicate ale academicianului Marcu Botzan, inclusiv picturile deosebite ale soţiei sale, să aibă un drum al lor firesc spre o sală de expoziţie ori spre incinta Academiei Române, al cărei membru era. E păcat ca această latură a creației sale, pe care nu şi-o dezvăluise deloc, din câte mi-a spus, să rămână în continuare necunoscută şi după dispariţia sa fizică dintre noi.

grau-de-baragan

La un moment dat, cel care a fost până pe data de 8 martie a anului 2011 academicianul Marcu Botzan scria cam aşa: „Faceţi, Vă rog, efortul de a mai coborî din sferele înalte ale unui Cioran, sau ale altuia ca el, pentru a afla că umanitate – pe româneşte omenie – se găseşte şi mult mai jos, şi – poate – mai autentică.” O invitaţie, iată, făcută posterităţii cu o delicateţe superioară sui-generis în cartea sa intitulată Încotro-i ţara, domnule sublocotenent?. Îi pot spune acum identificatorului cele trei tipuri de hazard manifestate în timp în mod individual ori prin suprapunere fenomenologică pe teritoriul ţării noastre – şi este vorba aici despre hazardul climatic, cel geomorfologic şi cel hidrologic –, că noi, cei de acum, suntem siliţi să coborâm, din nefericire, zilnic câte o altă treaptă existenţială spre întuneric, rareori mai fiind învredniciţi de către divinitate cu nădejdea de a găsi în sufletele mute de lângă noi bucuria luminii christice.

lunca dunarii

Faptul că Marcu Botzan a devenit acum parte a eternităţii divine ne face să ne amintim de spovedania lui din faţa erorilor flagrante ale războiului trăit din plin: „…am putut constata că o bucăţică de război este un mare şi unic prilej de a privi mai de aproape omul, această ciudată lighioană, cu neomenia dar şi cu omenia sa, la fel de mari, răsplătindu-se una prin cealaltă.” Iar dacă traiectul vieţii sale a cuprins în el latura modestiei şi rarisima textură a demnităţii umane specifice numai spiritelor superioare, atunci putem închide spaţiul acesta destinic circular al celui ce a fost acad. Marcu Botzan sub auspiciile generoase ale câtorva versuri aşezate într-una din scrierile lui, Neizbutita parabolă a lui Marcus Aurelius, singurele, de altfel, rămase de la împăratul Hadrian şi prinse în mult discutata Historia Augusta:

„Sufleţel blând şi rătăcitor

oaspe şi prieten al corpului

vei pleca acum în locuri

palide, uscate şi pustii

şi nu vei mai face glume ca de obicei!”

Magdalena Albu

Expoziţie de desen, bijuterie, pictură, sculptură Alexandru Lupu

Luni 28 mai 2012, ora 17.00, la Demmers Teehouse, Piaţa Unirii, Cluj-Napoca, va avea loc vernisajul expoziţiei de bijuterie, desen, pictură şi sculptură a artistului Alexandru Lupu, Expoziţia va fi deschisă în perioada 28 mai – 28 iunie.

„Artistul se arată însoţit de minunile artei sale doar atunci când poate să pună laolaltă daruri şi sărbători. E o întâmplare aflată sub semnul descântecului de bine, ce îngăduie împreună, paradoxal, smerenia cu semeţia. Bijuteriile, desenele, picturile şi sculpturile lui Alexandru Lupu sunt în acelaşi timp, orchestra şi darurile acestei sărbători. Ele, fiecare din ele, sunt şi lăcaşuri ce ascund tainicele poveşti ce acum se oferă cu generozitate privirii şi gândurilor noastre.” (Prof. dr. Dorel Ştefan Găină)