Orizonturi culturale italo-române

Gheorghe-Petrascu-Venetia

Gheorghe Petrașcu, Veneția

orizzonti-culturali-italo-romeni

revista revistelor culturale rubrica liber sa spunA apărut numărul 12, pe decembrie 2013, al publicaţiei Orizonturi culturale italo-române, revistă interculturală bilingvă, editată de Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române.

Orizonturi culturale italo-române promovează dialogul intercultural, cu un interes predilect pentru traducerea literară ca operă de mediere. Proiectul este realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Timişoara şi al Consiliului Local Timişoara.

Orizonturi culturale italo-române apare online. Din ediția în limba română a acestui număt cităm:

la volanul lui einaudi foto 1Avanpremieră. „La volanul lui Einaudi” de Mimmo Fiorino

„Giulio Einaudi detesta o grămadă de lucruri, iubea o grămadă de lucruri şi avea o grămadă de obsesii. Iar eu am plimbat toate aceste grămezi vreo doisprezece ani. Mă simt de parcă aş fi fost şoferul istoriei literaturii ultimelor decenii, chiar dacă scrisă diferit faţă de manualele şcolare”. Cel care ne oferă această mărturie este Mimmo Fiorino, şoferul personal al lui Giulio Einaudi (1912–1999), fondatorul în 1933 al celebrei edituri torineze care îi poartă numele, în cartea La volanul lui Einaudi (Ed. Pavesiana, 2013), tradusă de Cerasela Barbone, din care publicăm un fragment în avanpremieră.”

Roberto Benigni şi trubadurii de azi ai lui Danteroberto begnini foto2

„«Lecturile danteşti» inaugurate de Giovanni Boccaccio au ajuns până la noi, la marele succes de public al lui Roberto Benigni. Prima ediţie a spectacolului Tutto Dante s-a organizat în Piazza Santa Croce din Florenţa, în iulie 2006, în 13 serate cu cele mai importante cânturi din Infernul şi ultimul din Paradisul. A doua ediţie, din iulie-august 2012, a inclus cînturile XI-XXII din Infernul, iar cea de a treia ediţie, cu 12 spectacole în vara lui 2013, a prezentat cînturile XXIII-XXXIV din Infernul. Se pare că Benigni îşi va fructifica recitările danteşti în filmul artistic pe care îl pregăteşte.” Un eseu de Laszlo Alexandru.

nicolae-darascu-venetia

Nicolae Dărăscu, Veneția

Veneţia oglindită în creaţiile pictorilor români

„Veneţia este un oraş fascinant pentru oricare dintre noi, dar mai ales pentru oamenii de cultură şi artă, care o redescoperă de fiecare dată, atraşi atât de arhitectură, cât şi de oglindirile şi reflexiile apei. Oraş frumos dar şi misterios, se dăruieşte celor care îl apreciază, prin peisajele sale. Nu puţini au fost pictorii, de-a lungul istoriei, care au surprins clipe din existenţa Veneţiei şi le-au stocat în tablourile lor, oferindu-le memoriei colective. Dintre aceştia, Cristina Oprea prezintă patru nume mari ale plasticii româneşti: Gheorghe Petraşcu, Jean Al. Steriadi, Samuel Mutzner şi Nicolae Dărăscu.”

francisc valkay

Francisc Valkay

Restituiri culturale. Francisc Valkay, maestru al baletului românesc

„Prin preţioasa colaborare a regizorului Victor Popa, publicăm un dialog video cu maestrul Francisc Valkay, născut în 1940 la Timişoara, de al cărui nume se leagă cea mai strălucitoare perioadă a baletului românesc. Maestrul vorbeşte despre destinul său artistic şi despre pasiunea pentru dans moştenită din familie: «Meseria mi-a oferit tot ce era posibil, iar acum am trecut într-o altă valenţă. A nu mai dansa este un act biologic îngrozitor de suportat. Mi-am găsit însă resurse de a face creaţie, coregrafie, regie, de a mă aventura în această posibilitate de a face mai mult decât a dansa».”

orizzonti-culturali-italo-romeni

Atanasie Conciatu, un bănăţean erou al Marii Unirii

„În cadrul proiectului de cercetare «Banatul multietnic. Recuperarea memoriei istorice», realizat de revista noastră, istoricul Ionel Cionchin evocă figura preotului martir Atanasie Conciatu şi contribuţia sa la lupta pentru eliberare naţională şi unirea românilor bănăţeni în graniţele unui stat românesc. În această luptă se înscrie «revoluţia» ţăranilor din toamna anului 1918, din comuna timişeană Denta, condusă de Atanasie Conciatu. Deşi n-a murit în război, ci împuşcat de soldaţii maghiari, acesta a fost trecut primul pe placa de marmură a Monumentului Eroilor căzuţi în primul război mondial.”

Errico şi Bruto Amante, personalităţi ale Risorgimentului italian şi român

„Nicola Terracciano ne prezintă două personalităţi ale Risorgimentului italian şi român: Errico şi Bruto Amante. Errico Amante, născut la Fondi în 1816, a fost un mare jurist şi judecător, preşedinte al Curţii de Apel, devenind apoi senator şi având puternice legături cu România. Fiul său, Bruto, a fost un înalt funcţionar al Ministerului Instrucţiei Publice, Secretar al Ministrului Francesco De Sanctis şi filoromân atât prin educaţia primită de la tatăl său, cât mai ales prin numeroasele raporturi cu personalităţi române ale epocii, el fiind autorul unor însemnate Amintiri de călătorie din România.”

dino buzzati

Dino Buzzati

Povestirile lui Dino Buzzati: „Ceva care-ncepe cu litera l”

Ceva care-ncepe cu litera l (Una cosa che comincia per elle) face parte din primul volum de povestiri ale lui Dinu Buzzati, I sette messaggeri (Cei şapte soli), apărut în 1942. Trama ilustrează cu măiestrie, dar şi cu un cinism stilistic insidios, caracterul cu totul imprevizibil şi necruţător al destinului omenesc. Găsim aici o temă recurentă în opera scriitorului, şi anume teama de boală, în cazul nostru fiind vorba de lepră. Aceasta ar putea fi considerată una din prozele cele mai «sadice» ale unui autor care a marcat literatura secolului XX. Traducerea este semnată de Anca-Domnica Ilea.”

film-nostalghia

Imagine din filmul Nostalgia de Andrei Tarkovski

O „călătorie în timp”: Andrei Tarkovski în dialog cu Tonino Guerra

Pornind de la Tempo di viaggio (în engleză Voyage in time), Marian Rădulescu ne propune o «călătorie în timp» care îi evocă pe doi mari artişti, regizorul rus Andrei Tarkovski şi scenaristul italian Tonino Guerra, care a colaborat şi cu alţi importanți regizori precum Antonioni şi Fellini. În acest documentar din 1983 îl putem vedea pe Tarkovski, aflat în Italia pentru a realiza Nostalgia, împreună cu prietenul său Tonino Guerra. Cei doi se află în căutarea unor locuri în care să filmeze Nostalgia, contemplând frumuseţile arhitectonice care li se oferă privirii şi discutând despre cinema.”

Andrei Zanca

„La un gând depărtare”. Versuri inedite de Andrei Zanca

Sub titlul La un gând depărtare, publicăm un grupaj de versuri semnate de Andrei Zanca, poet și traducător român care trăieşte în Germania, la Heilbronn: «o văd şi azi pe Buna mea aplecată deasupra oalelor/ îi zăresc fiecare gest. şi fiecare gest era sacru./ şi nu bucate gustam, ci iubire blândeţe şi pace/ ea surâzând/ privindu-mă cu o bucurie însoţită / de mici tresăriri în colţul buzelor / prin care îmi urmărea/ fiecare îmbucătură/ încât, abia azi înţeleg adânca ei pricepere/ cum mult mai târziu am înţeles deplin/ rugămintea unei femei: aş vrea să te cunosc…»

Revista este înregistrată în Italia, ISSN 2240-9645.

Pușa Roth

Orizonturi culturale italo-române, nr. 2013, ediția în limba română

Orizzonti culturali italo-romeni, nr. 12, 2003

„Orizonturi culturale italo-române”, ianuarie 2013

bernini fontana dei quattro fiumi roma

Gian Lorenzo Bernini, Fântâna celor patru fluvii, Piazza Navona, Roma

revista revistelor culturale rubrica liber sa spunA apărut ediţia din luna ianuarie 2013 a publicaţiei Orizonturi culturale italo-române / Orizzonti culturali italo-romeni, revistă interculturală bilingvă online, director: Afrodita Carmen Cionchin. Revista este editată de Asociaţia Orizonturi Culturale Italo-Române. Promovează dialogul intercultural, cu un interes predilect pentru traducerea literară ca operă de mediere. Proiectul este realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Timişoara şi al Consiliului Local Timişoara.

Din numărul pe ianuarie, am selectat:

• Experienţe de traducere. Pentru „democratizarea” actului traductiv

Enrico Terrinoni, profesor la Universitatea din Perugia, aduce în atenţie problema de actualitate a „democratizării” actului traductiv. Acest demers porneşte de la impresia greşită că a traduce trebuie să fie o ecuaţie fixă, de articulat în chip univoc, în căutarea unei versiuni cu autoritate şi definitive a textului original în altă limbă. „O traducere bună trebuie să fie totodată flexibilă şi inflexibilă. Acest lucru permite medierea între culturi şi comunităţi de vorbitori, pentru a depăşi limitele individualităţii şi a atinge noi orizonturi culturale şi literare”. În româneşte de Cerasela Barbone. Citește mai departe.

felicia ristea• „Spazio Italia” la Radio Timişoara. Afrodita Carmen Cionchin în dialog cu Felicia Ristea

„Spazio Italia” de la Radio Timişoara este singura emisiune în limba italiană din ţară care se adresează vorbitorilor de italiană din România. Felicia Ristea, jurnalist şi realizator de emisiuni culturale la Radio Timişoara, ne vorbeşte despre această experienţă interculturală, ca şi despre italienii stabiliţi la noi: „Sunt impresionată de interesul sincer şi profesionist pe care îl are echipa «Spazio Italia» pentru a realiza o emisiune interesantă, antrenantă, informativă, relaxantă. Cum s-a dovedit în istoria Banatului sîntem mai bogaţi cunoscându-ne între noi, învăţând unii de la alţii”. Citește mai departe.

Timisoara catedrala

• Timişoara candidează la titlul de Capitală Europeană a Culturii 2021

Timișoara se pregătește pentru competiția Capitale Europene ale Culturii, care poate determina dezvoltarea și revigorarea orașului prin intermediul culturii. Un prim pas în această direcție l-au făcut timişorenii în 20 decembrie 2012, când în cadrul manifestărilor celebrative şi comemorative dedicate Revoluţiei din 1989 a fost anunțată oficial candidatura pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii pentru anul 2021. Revista noastră se alătură acestui amplu proiect printr-un demers articulat şi continuativ de promovare atât în spaţiul cultural italian, cât şi în cel românesc. Citește mai departe.

orizzonti culturali italo romeni

• Polemică: Dante şi gândirea „politic corectă” de Laszlo Alexandru

Pornind de la acuzaţia lansată de organizaţia „Gherush92”, conform căreia Divina Comedie ar conţine elemente „rasiste, islamofobe şi antisemite”, Laszlo Alexandru realizează o analiză atentă şi obiectivă, arătând că Dante îşi afirmă deschis intenţiile etice: dorinţa de a-şi îndemna cititorii la căutarea fericirii prin mijloace oneste. „Cum e posibil ca intenţiile cu care poetul a pornit la drum să fi eşuat tocmai în contrariul lor? Iar o organizaţie ce activează sub egida ONU îşi poate permite diletantismul intervenţiilor publice gălăgioase, propulsate de incompetenţa lecturilor denaturate?!” Citește mai departe.

• Doi scriitori într-un titlu: Dino Buzzati și Julio Cortázar, „Bestiario”, studiu de Anca-Domnica Ilea

O interesantă paralelă între Dino Buzzati şi Julio Cortázar. Departe de-a fi, ca Buzzati, un „moralist visceral”, scriitorul argentinian e un „intelectualist” incorijibil care a adoptat fără dino-buzzaticomplexe conotatul titlu de Bestiario pentru volumul de povestiri cu care a debutat în 1951. Ciudățenia e că autorului italian „nu i-ar fi dat niciodată prin minte”, deduce Claudio Marabini în postfața volumului buzzatian Bestiario, „să întocmească și să publice un bestiar personal”, culegerea postumă (1991) de „fragmente” și „inedite” fiind „rodul unei fericite intuiții a Almerinei Buzzati”.

Fabulosul se laudă că opune o „născocire” unei „realităţi” ce şi-ar relua netulburată domnia după interludiul „aberant” („tolerat”). O cumpănă a apelor defel nevinovată… căci echivalează, dimpotrivă, pentru „născocitor” cu un soi de autorizaţie tacită de a-şi pasa pe şest toţi demonii personali aproapelui-privitor cuibărit comod într-o poziţie „privilegiată”, amator de senzaţii tari cu linguriţa, savurând, la rându-i, în deplină impunitate ororile ce se abat pe capul acelor „făpturi imaginare”… Astfel dematerializate, ajunse „fictive” (ca atare, julio-cortazar„inofensive”), zisele pulsiuni inavuabile sfârşesc prin a-i da (autorului, dar şi cititorului) iluzia de-a fi „domesticit” însuşi Răul. Aşadar, părinţii, crezând că basmele sunt benefice pentru copii fiindcă ar fi „epurate de urâciunile vieţii”, se leagă singuri la ochi, şi încă cum!

Intuiţia nesuferită de-a nu putea anihila prin simplă „uitare” răbufnește însă în flash-uri, ca o febră recurentă. Filmele de groază – dincolo de orice judecată de valoare estetică –, nu o dată, îşi datorează succesul unui aparent clişeu: chiar la sfârşit, unul din personaje ţine să (se) convingă de statutul de „paranteză” al episodului spăimos într-o viaţă pasămite „fără incident(ţ)e”; după care, spectatorului i se serveşte, fără menajamente, un apropou sugerând repetitivitatea la infinit a grozăviei, nesăbuinţa oricărui optimism. Citește mai departe.

bernini apollo si daphne

Gian Lorenzo Bernini, Apollo și Daphne

• Sculptura lui Gian Lorenzo Bernini între tradiţie şi inovaţie, studiu de George Dan Istrate

Maestrul absolut al barocului, Gian Lorenzo Bernini, deşi născut la Napoli, era profund legat de tradiţia sculpturii toscane şi a marmurei de Carrara, nu doar pentru că o lucra, ci şi pentru că se formase în atelierul tatălui său, Pietro Bernini, toscan emigrat în sudul Italiei în 1584. La fel ca Michelangelo, Bernini a avut şansa de a creşte într-un mediu saturat de sculptură, unde va asimila secretele meseriei de la un profesor care i-a împărtăşit cunoştinţele sale profesionale, propriul tată, ducând mai departe tradiţia pe care a îmbogăţit-o cu noi elemente. Citește mai departe.

Grupaj realizat de Pușa Roth

http://www.orizonturiculturale.ro/ro_home.html