George G. Potra sau despre căutarea adevărului care dă sens vieții

george g potra

Am avut bucuria, mai bine spus privilegiul, de a mă prenumăra printre cei veniţi să îl felicite, sâmbătă, 8 februarie 2014, cu ocazia zilei sale de naştere, pe profesorul dr. George G. Potra, directorul executiv al Fundaţiei Europene Titulescu, al cărei președinte este prof. univ dr. Adrian Năstase. Am scris şi accentuez cuvântul „privilegiu” pentru că este, cu adevărat, un privilegiu acela de a îl cunoşte, de a-l frecventa, dar, mai cu seamă, de a schimba idei şi impresii de viaţă cu un om de distincţia intelectuală şi de alcătuirea sufletească a domniei sale. Şi nu cred că exagerez câtuşi de puţin atunci când spun că, în felul său, dr. George G. Potra este o convingătoare confirmare a axiomei lui Saint-Marc Girardin: „Numesc cultură ceea ce îţi rămâne după ce ai uitat tot ce ai învăţat.”

Venind, el însuşi, dintr-o prestigioasă familie de intelectuali – dintre care i-aş menţiona pe tatăl său, istoricul George Potra şi pe Florian Potra, strălucit italienist, critic cinematografic şi, nu în ultimul rând, exeget şi traducător al operei lui Antonio Gramsci – dr.George G. Potra s-a impus în conştiinţa publică mai cu seamă prin îndelungul, intensul şi devitatul său travaliu întru mai dreapta cinstire a operei politice şi diplomatice a lui Nicolae Titulescu. Nicolae Titulescu – cel despre care s-a spus că „a adus România în Europa şi Europa în România” – fiindu-i statornic mentor moral şi nedezminţit reper spiritual.

După propria mărturisire, George G. Potra s-a aplecat asupra operei politice şi diplomatice a lui Nicolae Titulescu în 1964 şi de atunci şi-a fixat ca un credo moral şi intelectual cunoaşterea şi integrarea, pe deplin meritată, a moştenirii „Marelui Tit” în tezaurul spiritualităţii naţionale şi, prin aceasta, proiectarea sa la scară europeană şi mondială. „A fost – va scrie el peste ani despre „întâlnirea fericită cu Titulescu” – mâna destinului”. Fireşte, în primul rând pentru George G Potra, deşi nu cred că exagerez câtuşi de puţin atunci când spun că, deopotrivă, Marele Proscris al vremilor sale şi-a aflat în tânărul diplomat de acum 10 luştri unul dintre cei mai temeinici exegeţi şi editori.

aniversare george g potra fundatia titulescu

Era un fapt pe cât de normal pe atât de firesc ca, odată cu întemeierea Fundaţiei Europene Titulescu, lui George G. Potra să i se încredinţeze atribuţii de mare responsabilitate întru împlinirea vocaţiei spirituale a acestui aşezământ cultural emblematic. Lucru deloc uşor date fiind felurite şi nu totdeauna corecte împrejurări şi jocuri de interese cu care Fundaţia Europeană Titulescu şi cei care i-au dat viaţă şi îi conferă sens şi trăinicie au avut a se confrunta.

Stau mărturie întru pasiunea şi priceperea lui George G. Potra ediţia completă a operei politice şi diplomatice a lui Nicolae Titulescu, la care se adaugă impresionanta crestomaţie Pro şi contra Titulescu (care în noua sa ediţie însumează trei masive volume), toate acestea culminând cu Titulescu după 50 de ani din nou acasă, o carte pe care avem toate temeiurile să o socotim a fi un unicat în cultura noastră.

Sunt, acestea, depline temeiuri pentru a alătura, cu cele mai sincere urări de Mulţi Ani, cu Sănătate şi Noi Împliniri, aleselor cuvinte omagiale pe care i le-a adresat celui sărăbătorit distinsul om de litere şi eminentul diplomat, domnul Ion Brad, cu încredinţarea că sărbătorindu-l pe dr. George G. Potra cinstim un om şi un cărturar cu care avem fericirea de a ne întîlni sub arcul de boltă al Binelui, Frumosului şi al Adevărului.

Dr. George G Potra, un om şi un cărturar al cărui crez l-aş rezuma în această emoţionantă mărturisire pe care el însuşi a încredinţat-o colegei noastre de breaslă, Puşa Roth, împătimită scotocitoare de universuri sufleteşti: „Pentru a da sens viaţii, trebuie să căutăm adevărul.”

Şerban Cionoff

Vezi: George G. Potra: «Pentru a da sens vieţii, trebuie să căutăm adevărul», interviu realizat de Pușa Roth – la linkul: http://pusaroth.wordpress.com/interviuri/

„Occidentul Românesc”, decembrie 2012

occidentul-romanesc-spania-publicatie-decembrie 2012

A apărut ediția pe luna decembrie a publicației independente Occidentul Românesc, adresată în special comunităţii de români din Spania. Conţinutul editorial, de o foarte bună calitate, este pregătit de o echipă redacţională profesionistă, sub coordonarea directă a jurnalistului Michael H. Cronkite din California – SUA, american de origine română.

Alături de articole cu informaţii practice şi utile, publicaţia oferă cititorilor săii şi teme de interes şi cultură generală, pregătite de jurnalişti români din Spania, SUA, România şi Australia.

Vă prezentăm câteva dintre rubricile permanente: Consultanţă juridică, Sfatul psihologului, Tradiţii româneşti, Bucătărie românească, Interviuri cu personalităţi din România, Pagina sportivă, Informaţii ale autorităţilor române din Spania, Ştiri din Spania şi din România.

Ziarul este gratuit, Occidentul Românesc ajungând direct în locurile frecventate de românii din Spania, sau în care aceştia au acces.

martin-rico- la torre de las damas en la alhambra de granada 1871 72

Martin Ríco, La Torre de las Damas en la Alhambra de Granada, 1871–72

Din ediţia pe luna decembrie am selectat câteva titluri pentru cititorii din România:

• Prezentarea diplomatică a României în Regatul Spaniei, informaţie utilă pentru toţi românii, rezidenţi, cetăţeni spanioli de origine română, sezonieri sau turişti.

• Asociaţia Jurnaliştilor Români din America de Nord (NARPA) a celebrat ziua României alături de românii din Sacramento, California

• Valencia. Congresul avocaţilor români din Spania: 22–23 decembrie 2012

• Despre greşelile noastre şi ale greşiţilor noştri, rubrică permanentă semnată de Dan Caragea, critic literar, Portugalia.

• Când e vorba de ţara mea, nu fac compromisuri. Interviu realizat și editat de Gabriela Căluțiu Sonnenberg cu Mihaela Mihai, din care vă prezentăm un fragment:

G. C. S.: O viață palpitantă și o carieră ca-n filme, s-ar putea spune! Contrar aparențelor, însă, dacă este să aruncăm o privire asupra tractoriei pe care ați urmat-o după revenirea în țară, cu greu ne putem decide care din perioade a fost mai interesantă: sunteți la ora actuală Director de Comunicare al Consiliului National al Audiovizualului din București (din anul 2000); între 2006 și 2008 ați deținut Președinția Federației Naționale a Sindicatelor din Cultură și Artă – Cartel-Alfa, iar din anul 2005 sunteți Președinta Uniunii Artiștilor Liber-mihaela mihaiProfesioniști din România (U.A.L.P.R.). Depășind sfera artisticului, în anul 2008 ați candidat pentru postul de Primar General al Capitalei. Judecând după numărul mare de responsabilități oficiale pe care vi le-ați asumat începând cu anul 2001, ca personalitate publică, se poate spune că ați inaugurat o nouă etapă în viață?

M. M.: Cred că am făcut trecerea de la acumulare la valorificarea experienței adunate. Fără îndoială că îmi doresc de pe acum să pun în practică ce am învățat și să ajut acolo unde este mai multă nevoie, acolo unde românii sunt neglijați și dezavantajați. Pentru început mi-am îndreptat atenția spre colegii mei de breaslă și sunt mândră că am reușit să fiu inițiatoare, autoare și membru în Comisia pentru punerea în aplicare a Legii 109/2005. Legea reglementează îndemnizația pentru activitatea de liber profesionist a artiștilor intrepreți sau executanți din România… Din 2006, grație acestei legi, în jur de 7000 de artiști primesc lunar, prin Casele de pensii, această îndemnizație pe care o așteptau de 50 de ani…

G. C. S.: Înțeleg că v-ați îndreptat atenția și spre reprezentarea României în afara granițelor, mizând pe experiența acumulată în cei 24 de ani petrecuți în Franța. În ce mod intenționați să interveniți pe plan european? Vă propuneți să interveniți și pentru românii din străinătate?

M. M.: În anul 2009 mi-am depus candidatura pentru Parlamentul European. Deși candidam ca politician independent, fără a avea un partid care să mă susțină, am reușit să adun 60.000 de semnături pentru acest demers. Fiind alegeri uninominale, a fost o încântare să constat cât de mult mă apreciază românii. Mulți mi-au scris că mă iubesc și că mă respectă ; singura problemă este să afle că sunt candidat. Intenția mea este să candidez din nou la alegerile pentru Parlamentul European din anul 2014 și sper de data aceasta într-un final fericit. Cunosc problemele românilor din străinătate din proprie experiență. Comunitatea română nu este la fel de bine închegată ca aceea a polonezilor, portughezilor sau a altor nații. Știu de ce și pot propune soluții, atât pentru consolidarea solidarității românilor din străinătate, cât și pentru obținerea și respectarea drepturilor noastre în contextul european.

G. C. S.: Concret, care ar fi măsurile la care v-ați gândit?

M. M.: Voi face demersuri pentru a obține în cadrul Uniunii Europene dreptul la muncă al cetățenilor români, recunoașterea diplomelor, recunoașterea drepturilor la asigurări sociale (reciprocitatea drepturilor de pensie, gratuitatea îngrijirilor medicale, ajutoarele pentru handicapați etc.). Acestea sunt drepturi care se negociază prin acorduri cu UE și se semnează de către Guvernul României. Noi, parlamentarii, avem datoria să facem presiuni, în scris, asupra Guvernului României pentru a accelera aceste negocieri spre rezolvarea problemelor românilor din diaspora europeană…”

juan miro ferma 1922

Juan Miró, Ferma, 1922

• Despre dualitatea sufletului omenesc în „Viaţa pe fugă”, un roman de Mirela Roznoveanu (New York)

„…Romanul Mirelei Roznoveanu, Viaţa pe fugă, este elaborat dinamic ca stil, dramatic. Staticul rezultă din singurătatea destinului pe care autoarea îl prezintă. În carte se detaşează mirela roznoveanusondarea morală, puterea de discernământ şi luciditatea analitică a scriitoarei. Personajele sunt realizate prin trasături repezi şi incizii. Aparent, personajul principal al volumului Mirelei Roznoveanu este o femeie, Angela. Simbolic însă, adevăratul personaj principal din Viaţa pe fugă este o întreagă lume devenită fiinţă, o societate, o Cetate numită Lumea Nouă, cu obiceiurile, regulile şi prejudecăţile ei. Arta Mirelei Roznoveanu constă tocmai în ştiinţa portretizării structurii acestei Lumi Noi, căreia îi inventariază atent, toate unghiurile.” (Octavian D. Curpaş, Arizona/USA).

Pentru că ne aflăm în ultima lună a anului 2012, luna bilanţurilor activităţii noastre, mulţumim colegilor de la publicaţia Occidentul românesc pentru efortul făcut de a informa comunitatea românească din Spania. Ei sunt: Kasandra Kalmann Năsăudean şi Florin Barbu, fondatori; coordonator: Michael H. Cronkite (CA); redactor şef: Kasandra Kalmann Năsăudean; editori: Ana-Maria Marinescu (Spania), Dan Caragea (Portugalia) Irina Georgescu Şova (România), Lucian Oprea (Colorado), Marian Petruţa (Illinois), Tudor Petruţ (California); redactori: Alexandru Stancu (Asturias), Anastasia Criste (Barcelona), Gabriela Căluţiu Sonnenberg (Alicante), Mircea Fluieraş (Málaga), Sebastian Rus (Boston), Vasile Mureşan (Illinois), Tiberiu Grădiştean (Timişoara),Timeea Opreanu (Cluj-Napoca), Zoe Stoleru (Valencia); specialişti: Ionuţ Niţu, avocat, Jeni Chiriac, psiholog; redactor investigaţii : Cristian Ioanoviciu (Spania).

Pușa Roth

http://occidentul-romanesc.com/

Prin prisma centenarilor: identitate, libertate, democraţie

Scriitorul sloven Boris Pahor și istoricul Neagu Djuvara în dialog la București

Joi, 15 noiembrie 2012, la ora 17.30, la sediul Bibliotecii Naţionale a României (Bd. Unirii nr. 22, Sala Mare de Conferinţe) va avea loc o dezbatere cu tema Prin prisma centenarilor: identitate, libertate, democraţie. Celebrul scriitor sloven Boris Pahor îl va avea ca interlocutor pe istoricul român Neagu Djuvara. O expoziţie care cuprinde volume semnate de Boris Pahor va fi prezentată, în deschiderea întâlnirii, în holul Bibliotecii Naţionale, de Carmen Muşat, redactor-şef al revistei „Observator cultural”.

Evenimentul este organizat de Ambasada Republicii Slovenia la Bucureşti în parteneriat cu Institutul Cultural Român, Biblioteca Naţională a României, Facultatea de Ştiinţe Politice şi Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine din Universitatea Bucureşti. Sponsor: producătorul de vinuri sloven Santomas. Parteneri media: revistele „Observator cultural”, „Dilema veche”, „Accente”, „BeWhere”, 24FUN şi Radio France Internationale România.

Accesul publicului este liber. Discuțiile vor avea loc în limbile slovenă, franceză, engleză și română. Se asigură traducere simultană.

Scriitor sloven cu cetăţenie italiană, autor a numeroase romane cu tentă autobiografică, Boris Pahor (n. 1913) este unul dintre cei mai importanţi scriitori sloveni contemporani, fiind nominalizat la Premi Internacional Catalunya în 2011 și candidat la Premiul Nobel pentru literatură. Martor al evenimentelor din Italia fascistă, scriitorul a fost deportat, în 1944, în lagărele naziste din Alsacia (Natzweiler-Struthof) şi Germania (Dachau, Mittelbau-Dora, Bergen-Belsen), aceste experienţe constituind tema predilectică a multora dintre operele sale. Scriitor angajat, Pahor a luptat prin intermediul scrierilor sale împotriva oricărui tip de totalitarism, fie el fascist, nazist sau comunist, primind Legiunea de Onoare după publicarea în Franţa a volumului Necropola (Pélerin parmi les ombres), considerat un roman prin excelenţă antinazist. Scriitorul a fost distins, în acest an, la Strasbourg, cu Medalia de aur a oraşului pentru demnitatea şi conştiinţa sa, manifestate printr-un formidabil devotament faţă de cultura şi limba slovenă.

Istoric, diplomat, filosof, jurnalist şi romancier român, Neagu Djuvara (n. 1916 la Bucureşti, într-o familie de origine aromână) şi-a făcut studiile la Paris, fiind licenţiat în litere la Sorbona (istorie, 1937) şi doctor în drept (Paris, 1940). Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în anul 1943, este trimis de Mareşalul Antonescu curier diplomatic la Stockholm în dimineaţa zilei de 23 august 1944, în vederea reluării negocierilor de armistiţiu cu Uniunea Sovietică. Nu mai revine în România până în anul 1990. Volumul Misterul telegramei de la Stockholm din 23 august 1944 s-a numărat printre bestsellerurile Salonului Internaţional de Carte Bookfest 2012. Stabilindu-se în Franţa, a mai susţinut un doctorat în Litere la Sorbona (Paris, 1972), iar în 1987 a obţinut diploma Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale de la Paris, pentru limba sârbo-croată.

Ștefan Luchian, Crizanteme în vas albastru

Neagu Djuvara este, în prezent, membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol“ din Iaşi şi al Institutului de Istorie „N. Iorga” din Bucureşti, autor a numeroase volume autobiografice şi de istorie. A fost distins, în martie 2010, cu „Ordre des Arts et des Lettres” în grad de Ofiţer, fiind decorat de Ambasadorul Franţei în România, E.S. dl. Henri Paul.

Lansare de carte: „Constantin Brâncoveanu între «Casa cărților» și «Ievropa»” de Răzvan Theodorescu

Joi, 27 septembrie 2012, ora 18.00, în Foaierul de lectură al Bibliotecii Centrale Universitare, corp Dacia, Editura RAO organizează lansarea volumului Constantin Brâncoveanu între „Casa cărților ” și „Ievropa” de Răzvan Theodorescu. Evenimentul este organizat în cadrul ediţiei 2012 a Festivalului „Strada de C’arte”.

Acad. Răzvan Theodorescu

Răzvan Theodorescu este un reputat profesor universitar, cu specializare în istoria artei şi culturii vechi româneşti şi în istoria culturii europene. Este membru al Academiei Române şi al altor instituţii academice din Europa. Contribuţiile sale originale au fost apreciate de foruri prestigioase: între altele, a primit Premiul Herder al Universităţii din Viena. A scris şi publicat sute de studii şi cărţi de specialitate.

Volumul apărut la Editura RAO se referă la domnia lui Constantin Brâncoveanu, voievodul ctitor de carte şi de aşezăminte culturale. Este tipărit în condiţii grafice excelente şi conţine aprecieri pertinente despre arhitectura brâncovenească, completate cu imagini atractive ale ctitoriei de la Hurezi şi ale palatului cu loggia de inspiraţie renascentistă de la Mogoşoaia.

Mănăstirea Hurezi

„Prudenţa tradiţională, aşteptarea cumpătată, zăbava câştigătoare, curajul resemnat al martiriului, elanul ziditorului plin de credinţa şi fastul – compensator pentru «raotaţile» veacului – al unui monarh la margini de Europa fac din Constantin Brâncoveanu un personaj tragic şi, totodată, deplin al umanităţii româneşti. Creaţia prin excelenţă a acestei domnii, aşezate cronologic între toamna 1688 şi primăvara 1714, se numeşte «stilul brâncovenesc». A fost un stil de artă şi un stil de viaţă, unul al ceremonialului şi al reculegerii, al culorii şi al organicului… A fost, într-o mare masură, un stil al spectacolului…” (Răzvan Theodorescu).