Poezia săptămânii: ”Ecleziast în oglindă” de Valentin Emil Mușat

gustave dore scufundarea in lethe dante divina comedie

Ecleziast în oglindăpoezia saptamanii rubrica liber sa spun

De ce să mai scrii?
Despărţiţi sunt morţii de vii
A secat Styxul şi nu mai e vamă
Semnele dusului s-au şters din năframă
S-a revărsat Acheronul şi ne-a legat ochii
Plutind fără de far pe Lethe. Miopii
Ne duc de mână pe calea cea dreaptă
Fără îndemn, fără de faptă
Lacătul se păzeşte pe sine
Dar furul nu vine
Sâmburii-ascund sub coaja lor tare
Cărnuri, miresme, chemări viitoare
Moaştele fânului cosit astă-vară
Dorm în corzile rupte dintr-o vioară
Fiecare pas calcă pe-o carte
Precum viiaţa pre moarte
Şi-n marele opis deschis
În limba vieții
Cu limbă de moarte s-a scris
Pe nisip însă valul
A șters călărețul, fiara și calul.

Valentin Emil Mușat

Valentin Emil Mușat
Valentin Emil Mușat

rubrica-poezia-saptamanii-liber-sa-spun

logo-liber-sa-spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

 

 

Fotografie de artă

expozitie muze

Vineri, 1 martie 2013, la ora 19.00, va avea loc vernisajul expoziţiei de fotografie de artă Muse Descompuse a lui Dan St. Andrei. Evenimentul, organizat în parteriat cu Spaţiul de artă contemporană Aiurart, va avea loc la Sarroglia Lounge Art Gallery din București, strada Vasile Lascar, nr. 59 (colţ cu strada Maria Rosetti). Expoziţia va fi deschisă în perioada 1–31 martie 2013.

„De ceva vreme mă tot gândesc la muzele de demult… şi zic de demult întrucât în ziua de azi relaţia dintre muză şi artistul său este aproape inexistentă în cultura noastră mândră şi individualistă…

Ce sunt muzele?

Zeiţe graţioase, fiice ale memoriei, idealuri platonice, modele pentru portretele Sfintei Mame, femei virtuoase sau desfrânate… luceferi feminini… iubite învăluite în mister pe care le nu le poţi atinge? Valeţi feminini ai imaginaţiei cuiva? Concepte complementare, invenţii poetice, fantome atât de dorite care vin pe neaşteptate, regine ale superficialului, auto-muze, muze interioare?

În miturile greceşti, relaţia dintre muză şi artist era una de reciprocitate, femeia având calitatea de mijlocitor, căci Zeii ofereau acces omului către memoria şi învăţătura care îi lipseau. Artistul producea ulterior un text care nu era despre muza-femeie, dar care celebra implicarea ei în actul creaţiei. Un astfel de schimb însemna că un gol al artistului nu poate fi umplut decât printr-o pierdere de sine temporară în clipele în care era locuit de puterea pătrunzătoare a muzei.

Aceste teme romantice ale idealizării şi ale iubirii interzise (sau ne-consumate) au atins apogeul în Italia renascentistă. Poeţi ca Dante si Petrarca şi-au plasat muzele pe socluri înalte, astfel încât Beatrice (în cazul lui Dante) şi Laura (Petrarca) sunt descrise ca modele ale perfecţiunii şi purităţii, în timp ce interesul lui Boccaccio către muza sa Maria este un amestec perfect de dragoste a minţii, trupului şi sufletului. Idealizarea Beatricei şi a Laurei sunt parţial atribuite Marianismului, pentru că în secolul al XIII-lea Sf. Maria a devenit din ce în ce mai importantă ca mediator între oameni şi Dumnezeu. Către Maria se rugau majoritatea oamenilor pentru mijlocire divină.

muse descompuse

În perioada romantică, muza ajuta creatorul să exprime sentimente şi emoţii, mai degrabă decât idei religioase şi politice, iar artistul începe să-şi definească imaginea independent de opţiunea politică, ceea ce semnifică o schimbare majoră în conceptul artei, în esenţa artei şi în ceea ce constituia arta (l’art pour l’art).

În acest context nu este o exagerare să spunem că Beatrice ca muză a lui Dante este o creaţie a secolului al XIX-lea, căci în secolele anterioare ea a fost trecută cu vederea în favoarea unor personaje mai întunecate, mai dramatice ale Divinei Comedii, dar perioada victoriană a preluat-o şi adoptat-o. […]

Dar astăzi nu mai avem exerciţiul încrucişării rimelor sau al alăturării lor, am uitat metrul antic sau hexametrul. Ne-am pierdut picătura de romantism şi nota lirica. Am uitat să fim visători şi să ne pierdem în reverie… Nu îmi rămâne decât să vă invit la un moment de plutire în compania muzelor, aşa cum le văd eu.” (Dan St. Andrei)

Sponsor principal: Canon România.

Parteneri: Spaţiul de artă contemporană Aiurart, Sarroglia Art Lounge Gallery.

Sponsori servicii: Photosetup, Lacerta Winery

Parteneri: Zeppelin, Tataia, All Hallow, CityTV, Sapte Seri, Modernism, Metropotam, ArtClue, ArtAct Magazine, Liternet, foto4all.ro, Catchy.ro, PrintMagazin, The Institute Magazine.

Counseling relațional

A preveni este posibil este o sintagmă mai puţin folosită în România, poate şi din cauză că prevenţia (prevenirea) are altă direcţie decât cea relaţională. Pentru a afla amănunte despre Counselingul relaţional, am invitat un specialist, pe doamna Elisabeta Petrescu, counselor profesionist și profesor în cadrul proiectului național italian PREPOS.

Pușa Roth: Sunteţi coordonatoare şi responsabilă de APREVENIESTEPOSIBIL pentru dezvoltarea proiectului PREPOS în România şi încercaţi să dezvoltaţi această ştiinţă care se adresează sufletului şi în conştiinţa oamenilor dornici să descopere şi alte căi relaţionale. Cum definiţi counselingul relaţional?

Elisabeta Petrescu: Omul sfințește locul și timpul pe care îl ocupă. Cel puțin așa era până acum. Timpurile moderne au lansat, după revoluția industrială a lui Taylor și Ford, un nou mod de a gândi și anume că omul valorează cât consumă, deci locul este subiect exploatat, iar timpul trebuie să fie eficientizat. Sacralitatea timpului și a locului a fost atinsă, violată, lipsită de respect. Ființa umană nu mai este un potențial care onorează viața, dar o populează și o consumă într-o strânsă competiție cu semenii săi, însă urma scapă turma…

Industria și proletariatul au în comun banda de montaj ca loc de sacrificiu al timpului care odată era petrecut cu familia și reformularea unei conștiințe care acompaniază eficientizarea producției cu depersonalizarea individului. Artizanatul care are valoare în însăși identitatea sa, dispare ca ineficient, rezistă ca și demodat, dar tocmai supraviețuirea lui trebuie să fie încă surprinsă și relansată în viața de zi cu zi.

P. R.: Vă invit, doamnă Petrescu, să vorbim şi de momentul apariţiei acestui model de „artizanat educativ” în Italia, locul în care s-au pus bazele acestei forme de educaţie.

E. P.: Pe acest fundal sensibil, se naşte şi se răspândeşte din 1993 Prevenire è Possibile (www.prepos.it), care pe întreg teritoriul italian, cu ajutorul Artizanatului educativ răspunde nevoilor actuale de comprehensiune şi de disconfort dinlăuntrul persoanei. Instrumentele artizanatului educativ permit recunoașterea dificultăţii chiar înainte de manifestarea ei efectivă, permiţând o prevenire eficientă prin dezvoltarea resurselor ascunse de către diferitele idelatipuri sociologice. Formularea într-un limbaj comun ale acestor idelatipuri sociologice nu este nici diagnosticantă şi nici etichetantă şi se găseşte în istoria filosofiei şi literaturii plecând de la cele şapte păcate capitale care Aristotel le numea „hainele răului” şi care au fost descrise în Divina Comedie de către Dante Alighieri.

P. R.: De ce Artizanat educativ? De ce aţi ales această formulă sau, mai degrabă, formulare, pentru că în planul înţelegerii imediate, asocierea pare surprinzătoare?

E. P.: Pentru că educația nu este un mijloc sau un obiectiv care se produce sau se cumpără iar parametrii săi nu sunt obiectivi, dimpotrivă ea trebuie personalizată în funcție de individ. Educația este o artă și ca atare în „mâinile” counselor-ului devine creativitate, meșteșug.

P. R.: Cum aţi defini rolul counselor-ului?

E. P.: Counselor-ul – artizanul relațiilor umane pregătește persoana pentru „uzul” cotidian în propria relație cu sine, cu familia, cu locul de muncă, cu ambientul, îmbunătățește calitatea vieții prin activarea unui proces de cunoaștere de sine și a relațiilor intra-personale, importante puncte de plecare pentru crearea unui suport solid a unei noi colectivități de persoane.

Counselor-ul este acel instrument uman care favorizează dezvoltarea umanităţii clientului. Counselor-ul operează prin relații de afinitate sociosolidală cu clientul; el devine ceea ce clientul are nevoie cu scopul de a dezvolta acele dimensiuni umane încă necunoscute sau critice pentru client. În funcţie de stilul său de lucru, a teoriei de referință și a activităţii sociale, counseling-ul relaţional nu este o activitate psihologică. Counseling-ul relaţional decretează existența raportului de ajutor interpersonal cât mai paritar posibil, determină existenţa unei atitudini afective faţă de celălalt, tinde la extinderea conștiinţei clientului.

Giorgione, Furtuna, 1507–1508

P. R.: V-aţi întâlnit cu oameni de toate vârstele, din diverse locuri, cărora le-aţi vorbit despre artizanatul educaţiv. Care au fost reacţiile acestor oameni? Cum s-au redefinit ei în raport cu această nouă „provocare”?

E. P.: După un seminar, un student mi-a spus în timp ce mă saluta cu o îmbrățișare că: „Frumusețea înseamnă a fi prezenți înlăuntrul cuvintelor spuse…” Nu se referea la estetica cuvintelor rostite, dar la spiritul pronunțării acelor cuvinte care ar fi putut să și doară dacă ar fi fost nevoie. Cuvintele care i-au fost adresate și pe care cine știe de câte ori le-a auzit, i-au trezit curiozitatea de a asculta, de a se asculta, de a se goli pentru a face loc unei mici renașteri în care el s-a văzut, s-a simțit și nu numai a gândit.

P. R.: Cum aţi defini omul modern, din punctul dvs. de vedere raportându-l la counseling-ul relațional?

E. P.: În acest moment istoric de criză economică nu ar fi cazul să ne întrebăm că dacă această materialitate este bolnavă, suferindă e poate pentru că adevărata criză vine dinlăuntrul nostru, acolo unde cândva o legendă spunea că zeii au ascuns divinitatea?

Chiar suntem ceea ce producem sau ceea ce mâncăm, ceea ce consumăm? Cred că mult înainte de toate acestea suntem o lume de relații subtile, dense care trebuiesc reatinse, revitalizate și retrăite. Tot restul sunt straturi grosolane care ne fac decor în filmul vieții noastre. Deci, dacă credeți că ceva trebuie să se schimbe, atunci vin spontan întrebările: Cum să construim relații evolutive și pline de satisfacții? Cum să gestionăm gânduri, emoții și sentimente pentru ca să experimentăm bucurie și iubire?

Atunci când avem tendința să creăm continuu conflicte din cauza propriilor condiționări, atunci suferim din cauza incapacității de a aduce armonie în relații. Dificultățile relaționale vehiculează un mare bagaj de suferință și solicită costuri din ce în ce în exces. Dimpotrivă, relațiile bune, sănătoase, reprezintă un mare patrimoniu în domeniul bunăstării, iar costurile lor sunt reduse sau nule.

Vincenzo Masini, fondator PREPOS și Elisabeta Petrescu

P. R.: Vorbeam înainte de valoarea cuvântului în counseling-ul relaţional şi mă gândeam la necesitatea unui dicţionar, poate pentru a fi mai explicit acest concept…

E. P. : Cu puțin timp în urmă am lansat ideea formulării unui dicționar, intitulat Dicționar de perete, unde cuvântului îi este recunoscută și ultima sa proprietate și anume aceea de fibră emoțională, un dicționar în care încerc să îi justific potența sa în counseling-ul relațional, unde cuvântul formează un text, participă la un context, dar vibrează în subtext. Propun ca încheiere cuvântul persoană. Persoană vine din latinescul persona care reprezenta o mască de lemn purtată de către actorii Greciei antice și ai Italiei. Trăsăturile sale erau exagerate pentru ca spectatorii să deducă ușor caracterul personajului interpretat, iar gura măștii era confecționată astfel încât permitea ca sunetul vocii să fie ranforsat. Până aici, aparent, nimic în comun cu argumentul counseling, dar dacă încercăm să intrăm în sensul termenului de persoană, atunci observăm că de fapt înseamnă o capacitate de relație şi o deschidere către celălalt și pentru a o promova în cotidian, persoana trebuie să fie ireductibilă contextului material şi fizic – biologic, de care este bine caracterizată. Citez pe colega și prietena Rita Gherghi: „Persoana este o unicitate spirituală care are nevoie de corpul său pentru a comunica şi a acţiona în viața de zi cu zi, o spiritualitate care se manifestă prin intermediul corpului său, cu care devine un tot unitar. Astăzi este tot mai necesară centrarea studiului privind persoana, iar vechea idee a filosofiei grecești de a se centra pe individ ca să-l ajute să se transforme în persoană trebuie din nou să emeargă pentru a ajunge într-o zi să ilumineze inima omului. Counseling-ul relațional a redescoperit această valoare enormă și cred în mod ferm că persoanele care au credinţă în această valoare trebuie să muncească pentru ea, pentru că acest lucru înseamnă să contribui pentru binele societăţii şi a calităţii vieţii. Drumul este lung şi cu siguranţă deloc uşor, dar merită efortul pentru realizarea acestei valori.”

P. R.: Un înţelept spunea că orice călătorie începe cu un singur pas. Vă urez în călătoria cunoașterii drum bun, căci a preveni este posibil!

În România, A PREVENI ESTE POSIBIL, prin Elisabeta Petrescu, adoptează și introduce modelul Artizanatului educativ creat de către prof. Vincenzo Masini, directorul Școlii italiene de Counseling Relațional PREPOS (Prevenire è Possibile). Elisabeta Petrescu este counselor profesionist și profesor în cadrul proiectului național italian PREPOS. A studiat cultura și tradiția Indiei antice în care a obținut licența la SIYR (Piacenza), are un Ph. D. în Psihologie Indovedică și un Master în Teologia Vaișnava la Centro Studi Bhaktivedānta (Pisa). Scrie și publică în Italia texte și articole de profil. Este coordonatoare si responsabilă de APREVENIESTEPOSIBIL pentru dezvoltarea proiectului PREPOS în România.

Interviu realizat de Pușa Roth

Contact: +40.721617061

elisabetapetrescu@prepos.com

apreveniesteposibil.wordpress.com

A Lexicon of Allusions and Motifs in „Finnegans Wake”

Contemporary Literature Press, sub auspiciile Universității din București, în colaborare cu British Council și Institutul Cultural Român anunță publicarea ediției online a volumului A Lexicon of Allusions and Motifs in „Finnegans Wake”, redactat de C. George Sandulescu.

Prin publicarea acestui volum, Contemporary Literature Press susține că, în mai multe privințe, Finnegans Wake de James Joyce este cea din urmă mare carte pe care civilizația europeană a produs-o și a publicat-o chiar în 1939, cu șase luni înainte de izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial.

Anticipând că în perioada postbelică Imaginea va înlocui puțin câte puțin Cuvântul, James Joyce își concentrează întreaga atenție atât asupra Cuvântului ca obiect al studiului limbilor în sine, cât și asupra cuvintelor așa cum există ele în literatura propriu-zisă.

După ce seria „Joyce Lexicography” s-a ocupat de România, Germania și Scandinavia din punct de vedere strict lingvistic, a venit momentul să se îndrepte și către literatură și să deschidă acest drum spre ceea ce am putea numi Lexicografie Literară.

În Aluzie, Joyce include de fapt toată literatura europeană: mult, foarte mult Shakespeare, apoi Cervantes, Rabelais, Lewis Carroll, dar mai ales Dante cu Divina Comedie – cartea de căpătâi a lui Joyce, ca și a celor doi mari susținători ai lui întru literatură, Ezra Pound și T. S. Eliot.

Volumul pe care îl publicăm acum este o dovadă indirectă că pentru Joyce ideea de Weltliteratur are aceeași importanță ca și cuvintele limbilor europene, incluzând aici și Biblia și pe Dickens. Toate numele și toate acele motifs folosite de Joyce se regăsesc în listele din acest volum.

Vă dorim lectură plăcută! pentru tot ce a scris Joyce și pentru tot ce au scris ceilalți de care vorbește Joyce. Scrierile lui sunt o invitație la lectura întregii literaturi. Finnegans Wake este modul lui James Joyce de a afirma că limba și literatura formează un tot de nedespărțit.

Volumul A Lexicon of Allusions and Motifs in „Finnegans Wake”, redactat de C. George Sandulescu, se lansează oficial sâmbătă 11 februarie 2012, dar el poate fi consultat și descărcat din acest moment la adresa de internet:

http://editura.mttlc.ro/G.Sandulescu-Lexicon-of-Allusions-and-Motifs-in-FW.html 

Editura pentru Literatură Contemporană vă invită să accesați website-ul http://www.editura.mttlc.ro/. Editura publică lucrări atât în limba engleză cât și în limba română. Pentru sugestii sau comentarii, vă rugăm să vă adresați Editurii, lidiavianu@yahoo.com.

Lidia Vianu