„Remember”, expoziție Doina Iovănel Spineanu

afis expozitie doina iovanel spineanu

eveniment liber sa spunRemember se intitulează expoziția personală de grafică și pictură a Doinei Iovănel Spineanu, care va fi deschisă la Biblioteca Metropolitană București, Sediul central (str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei), în perioada 22 ianuarie–9 februarie 2013. Vernisajul va avea loc marți, 22 ianuarie, la ora 18.00. Prezintă: Costin Tuchilă. Program de vizitare: Luni–Miercuri: 9.00–19.00; Joi–Vineri: 9–16.00; Sâmbătă: 9.00–13.00; Duminica închis. Intrarea liberă.

Doina Iovănel Spineanu expune la Biblioteca Metropolitană București portrete ale unor scriitori și actori și compoziții cu diverse teme, o sinteză a activității sale creatoare din ultimii ani.

marin preda portret doina iovanel spineanu

Doina Iovănel Spineanu, Marin Preda

Scriitoare, pictoriță, grafician, Doina Iovănel Spineanu a publicat aproape 50 de volume de poezie (Variațiuni pe tema plângerii, 1999; Învățarea iubirii, 1999; Inocențe târzii, 2002; Flacăra frigului, 2002; Strigătul din tăcere, 2006 ș.a.), romane (Răzbunare târzie, 1999; Ana, cea fără de păcat, 1999; Tărâmul cerului pierdut, 2000; Hotarul amintirilor, 2001), cărți pentru copii și tineret, memorialistică (Monografie sentimentală, 1999, Teofan, 2012), critică literară (Ciclul romanesc la D.R. Popescu, 2001) etc.

flori de camp doina iovanel spineanu

Doina Iovănel Spineanu, Flori de câmp

A expus, între altele, la Muzeul Satului din București (expoziție personală), Palatul Parlamentului, Muzeul de Artă din Drobeta Turnu Severin (expoziție personală).

Armonii de toamnă

Doina Iovănel Spineanu, Inflorescențe

Sâmbătă, 15 septembrie 2012, la ora 12.00, la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București va avea loc vernisajul Expoziției de pictură a Doinei Iovănel Spineanu, Armonii de toamnă și lansarea volumelor Teofan (vol. I, Remember!, eseuri; vol. II, Recviem, roman) ale aceleiași autoare, apărute la Editura Germinal. Invitat special: Dan Puric.

Teofan este a 45-a carte a Doinei Iovănel Spineanu, pe care autoarea o consideră o culme a carierei sale literare.

„Subiectul cărţii pleacă de la o dramă a familiei mele – cele două refugii din Bucovina şi moartea suspectă şi atât de nedreaptă a fratelui mamei, Teofan. Urmărit de securitate şi de comunişti, doar pentru că venea din locul unde luase naştere Mişcarea Legionară, pentru că fusese prietenul şi discipolul lui Mircea Eliade (dar şi al lui Ionel Teodoreanu), pentru că era un intelectual înzestrat cu har, pentru că, ajuns student la Cluj, intrase într-o grupare studenţească anticomunistă, formată la Căminul «Avram Iancu», unde activa şi Bartolomeo Anania, unchiul meu, Teofan, a avut parte de un sfârşit cumplit de nedrept, la doar 23 de ani. Nu-i ştim mormântul şi nici adevărul întreg, al suferinţelor, departe de cei dragi. Din durerea pe care a purtat-o mama mereu în suflet şi care m-a marcat şi pe mine profund, s-a născut ideea acestei cărţi; dar am extins apoi acţiunea la dimensiunea unei drame naţionale, la dimensiunea durerii unui întreg popor, care s-a trezit, peste noapte, fără o parte de ţară; la tragedia, trăită îngrozitor de viu, de toţi cei care au trecut printr-un război; la ferocitatea războiului, însuşi, care destramă destine şi nesocoteşte voinţa divină.

Teofan este cartea durerii, a neuitării, a acuzării tăcute, prin puterea eternă a cuvântului scris şi prin puterea unui suflet, care a strâns în sine durerile a mii şi mii de suflete rănite, torturate, ucise… Şi, prin asta, el a devenit un fel de icoană vie, a neuitării…” (Doina Iovănel Spineanu).

Doina Iovănel Spineanu, Strigătul pământului

Doina Iovănel Spineanu, Spiritul grădinii japoneze

Icoana neuitării

Miercuri, 4 aprilie 2012, la ora 20.00, la Teatrul de pe Lipscani, Compania „Passe Partout Dan Puric” organizează un eveniment dedicat martirilor din temnițele comuniste.

În program:

• Dan Puric prezintă cărțile :

Teofan. Remember, volumul I de Doina Iovănel Spineanu

Cumplite încercări, Doamne! Anii de mucenicie ai temnițelor comuniste de Marcel Petrișor.

• Acordarea Premiului pentru Demnitatea Românească de către Fundația AIUD

• Premiera spectacolului Testament, scenariul și regia: Fineta Grigorescu

• Seziune de autografe în foaierul teatrului

Teofan este a 45-a carte a Doinei Iovănel Spineanu, pe care autoarea o consideră o culme a carierei sale literare.

„Subiectul cărţii pleacă de la o dramă a familiei mele – cele două refugii din Bucovina şi moartea suspectă şi atât de nedreaptă a fratelui mamei, Teofan. Urmărit de securitate şi de comunişti, doar pentru că venea din locul unde luase naştere Mişcarea Legionară, pentru că fusese prietenul şi discipolul lui Mircea Eliade (dar şi al lui Ionel Teodoreanu), pentru că era un intelectual înzestrat cu har, pentru că, ajuns student la Cluj, intrase într-o grupare studenţească anticomunistă, formată la Căminul «Avram Iancu», unde activa şi Bartolomeo Anania, unchiul meu, Teofan, a avut parte de un sfârşit cumplit de nedrept, la doar 23 de ani. Nu-i ştim mormântul şi nici adevărul întreg, al suferinţelor, departe de cei dragi. Din durerea pe care a purtat-o mama mereu în suflet şi care m-a marcat şi pe mine profund, s-a născut ideea acestei cărţi; dar am extins apoi acţiunea la dimensiunea unei drame naţionale, la dimensiunea durerii unui întreg popor, care s-a trezit, peste noapte, fără o parte de ţară; la tragedia, trăită îngrozitor de viu, de toţi cei care au trecut printr-un răzdoi; la ferocitatea războiului, însuşi, care destramă destine şi nesocoteşte voinţa divină.

Teofan este cartea durerii, a neuitării, a acuzării tăcute, prin puterea eternă a cuvântului scris şi prin puterea unui suflet, care a strâns în sine durerile a mii şi mii de suflete rănite, torturate, ucise… Şi, prin asta, el a devenit un fel de icoană vie, a neuitării…” (Doina Iovănel Spineanu).

Prefaţa cărţii este scrisă de Dan Puric, iar o parte din fondurile provenite din vânzarea ei vor fi trimise la Aiud, pentru a contribui la ridicarea Monumentului intelectualilor ucişi de comunişti.”

Teofan nu este o carte, ci o chemare ascunsă, tainică, în care lacrima înăbuşită se transformă în cuvânt, iar cuvântul, la rândul lui, nemaiputând duce atâta durere, dar şi iubire străpunsă de dor, se transformă în suspin sau, câteodată, într-un vers ce ascunde-n el un bocet zguduitor, ce adună, ca-ntr-o apă curată, ţâşnită de sub pământ, toată suferinţa încă neascultată a acestui neam.

Căci Teofan nu este numai numele ce-l purta destinul unui om frumos şi profund nevinovat, ci însuşi simbolul unei întregi «generaţii-scut» ce s-a sacrificat pe sine, ca răul să nu poată pătrunde în această ţară. Este strigătul de durere, neauzit încă, a tot ceea ce am avut mai bun şi mai curat în acest neam şi care trebuia ucis mişeleşte, ca şi cum cei care au făcut-o intuiau că în el, ca şi în mulţi alţii ca el, stătea neclintită veşnicia luminoasă a acestui popor.” (Dan Puric).