”Scandal la Operă” la Teatrul Stărilor Cehe din Praga

scandal la opera donizetti praga

Joi, 9 și vineri, 10 februarie  2017 la Teatrul Stavovské (al Stărilor Cehe)  din Praga va avea loc premiera operei Poprask v opeře (Scandal  la Operă) de Gaetano Donizetti pe un libret de Domenico Gilardoni. Dirijor: Enrico Dovico. Regia: Radim Vizváry. În distribuție: Kateřina Kněžíková / Jana Sibera, Jiří Hájek / Roman Janál, Jiří Brückler / Igor Loškár, Marek Gurba / Roman Hoza, Jana Horáková Levicová / Michaela Kapustová, Josef Moravec / Martin Šrejma, Kateřina Jalovcová / Alžběta Vomáčková, Pavel Švingr / Roman Vocel, Miloš Horák / Zdeněk Plech, Michael Kubečka / Lukáš Sládek, Václav Cikánek / Ondřej Koplík. Scenografie: Lucia Škandíková. Costume: Petra Vlachynská. Design lumină: Karel Šimek. Dirijorul corului: Martin Buchta. Coregrafie: Miřenka Čechová. Corul şi orchestra Teatrului Naţional. Continuă lectura „”Scandal la Operă” la Teatrul Stărilor Cehe din Praga”

Românul Ioan Hotea, câștigătorul Premiului I la Concursul „Operalia” Plácido Domingo

ioan hotea concursul operalia placido domingo londra

corespondenta rubrica liber sa spun19 iulie 2015, o mare victorie pentru tenorul român Ioan Hotea: Premiul I la categoria „Voci masculine” la Concursul Internațional de Operă „Operalia” Plácido Domingo!

Dar care este contextul acestui mare succes?

În mod incontestabil, cele două concursuri de operă care lansează viitoarele mari voci sunt „BBC Cardiff Singer of the World” și „Operalia”, inițiat și supervizat îndeaproape de renumitul Plácido Domingo. Continuă lectura „Românul Ioan Hotea, câștigătorul Premiului I la Concursul „Operalia” Plácido Domingo”

Trei artiști lirici români la Festivalul Operei Israeliene de la Masada

opera israel

eveniment liber sa spunGrație colaborării dintre Opera Națională Israeliană din Tel Aviv și Institutul Cultural Român, trei interpreți lirici români dețin roluri principale în opera Traviata de Giuseppe Verdi, prezentată în cadrul Festivalului Operei Israeliene de la Masada, Israel, desfășurat în perioada 12–17 iunie 2014.

Rolul Violettei este interpretat, alternativ, de soprana Elena Moșuc și de soprana Aurelia Florian. Baritonul Operei Naționale din București, Ionuț Pascu, va interpreta rolul Germont. Dirijor este Daniel Oren, cunoscut publicului român de la Festivalul Internațional „George Enescu”, spectacolul reunind artiști din Elveția, Polonia, Spania, Rusia, Ucraina, România și Israel.

Participarea românească este sprijinită de Ambasada României în Israel și Institutul Cultural Român de la Tel Aviv. Colaborarea ICR Tel Aviv cu Opera Națională Israeliană din Tel Aviv, pentru stagiunea 2013–2014, a cuprins prezența a patru artiști români de operă: baritonul Ionuț Pascu, tenorul Cristian Mogoșan, soprana Aurelia Florian și soprana Elena Moșuc, distribuiți în roluri pincipale din patru producții internaționale ale Operei Israeliene din Tel Aviv: Bal mascat de Giuseppe Verdi, Povestirile lui Hoffmann de Jacques Offenbach, Boema de Giacomo Puccini și Traviata de Giuseppe Verdi.

Prezența artiștilor lirici români în acest proiect face parte din seria evenimentelor care marchează zece ani de la înființarea ICR Tel Aviv și se desfășoară sub înaltul patronaj al Ministerului Afacerilor Externe.

Masada a fost o fortăreață antică cu o poziție strategică însemnată, pe o colină situată la marginea de răsărit a pustiului Iudeei, pe malul vestic al Mării Moarte. Fortăreața Masada a fost redescoperită în anul 1838, devenind un atractiv loc turistic. În anul 2001, Masada a fost înregistrată în lista patrimoniului UNESCO.

elena mosuc

 Elena Moșuc

Soprana Elena Moșuc a absolvit cursurile Conservatorului „George Enescu” de la Iași și a obținut titlul de doctor în muzică în anul 2009. În anul 2005, Președintele României i-a acordat titlul de „Ofițer al Artelor”. Încă de la debut, soprana Elena Mosuc apare constant în roluri principale pe scena Operei din Zürich. De asemenea, s-a remarcat în roluri principle din producții internationale pe scene de mare prestigiu, cum ar fi Opera Scala din Milano, Royal Opera House Covent Garden, Opera de Stat din Berlin, Opera de Stat din Viena și multe altele. A colaborat cu regizori prestigioși ca Franco Zeffirelli, Liliana Cavani, Ruth Berghaus, Sven-Eric Bechtolf, Stefan Herheim, Martin Kusej, în spectacole dirijate de nume sonore, dintre care menționăm Nikolaus Harnoncourt, Christoph von Dohnanyi, Fabio Luisi, Lorin Maazel, Gustavo Dudamel, Daniel Harding. Elena Mosuc și-a consolidat reputația ca una dintre cele mai expresive soprane prin roluri principale în opere ca Traviata, Lucia di Lamermoor, Carmen, Don Giovanni și multe altele.

aurelia florian

 Aurelia Florian

Soprana Aurelia Florian s-a născut în România. A absolvit cursurile de muzică ale Universității din Brașov și a studiat cu soprana Mariana Nicolesco. A fost premiată la concursuri internationale, dintre care amintim Premiul I la „Concorso Spiros Argiris in Sarzana” și Premiul I la Concursul de interpretare „Hariclea Darclée”, în 2007. Între anii 2008–2010, Aurelia Florian s-a remarcat pe scena Operei Naționale din București în rolul Norina din Don Pasquale și rolurile principale din Parisina d’Este și Gema di Vergi de Donizetti. De asemenea, repertoriul său cuprinde roluri în compoziții dificile, ca Simfonia a IV-a de Gustav Malher și rolul principal în opera Celan de Peter Ruzicka. În anul 2013, s-a remarcat în rolul principal din Luisa Miller de Giuseppe Verdi și în rolul principal din Traviata.

ionut-pascu

Baritonul Ionuț Pascu este prim solist al Operei Naționale din București. A absolvit cursurile Universității de Muzică din București în anul 2001. Şi-a început cariera artistică la Opera din Constanța interpretând roluri în Don Giovanni de Wolfgang Amadeus Mozart și La bohème (Marcello) de Giacomo Puccini. De asemenea, a fost distribuit în diverse roluri în Il Trovatore (Count di Luna), Le nozze di Figaro (Figaro), Madame Butterfly (Sharpless), Cavalleria Rusticana (Alfio) și Carmen (Escamillo) precum și în Die Fledermaus (Dr. Falke, Eisenstein), Die Zauberflöte (Papageno) și Das Land des Lächelns (Gustl). A făcut numeroase turnee în Olanda, Germania, Korea, Italia, Macedonia, Ungaria și Albania. Din octombrie 2005, Ionuț Pascu își desfășoară activitatea la Opera din București. Pe lângă cariera sa de artist liric, a absolvit cu succes studiile la Conservatorul „G. Verdi“ din Milano, specializarea artă şi tehnică dirijorală. Ionuţ Pascu a colaborat, printre altele, cu Opera din Sydney şi cu Scala din Milano, precum și cu Opera Naţională Israeliană pentru producţiile internaţionale La Bohème, Lucia di Lammermoor, Pagliacci, Cavalleria Rusticana.

Programul reprezentațiilor, precum și detalii despre bilete: www.israel-opera.co.il

Cortez

Marius_Constantinescu_Cortez

eveniment liber sa spunMezzosoprana Viorica Cortez va fi prezentă în Capitală, miercuri, 18 septembrie, la ora 18.00, la Galeriile Artmark (str. C. A. Rosetti, nr. 5),  pentru a participa la lansarea volumului Cortez de Marius Constatinescu, apărut la Editura Baroque Books & Arts. La eveniment vor vorbi: Dan C. Mihăilescu, Mihai Constantinescu, Mihai Stan și Marius Constantinescu.

„Pentru cei care nu pot trăi fără etichete, Viorica Cortez este «Carmen a secolului». Pentru cei care au văzut-o pe scenă, în anii de glorie, este mezzosoprana magnetică, scăpărătoare, care fascina privirea cu frumuseţea şi dezmierda urechile cu vocea. Pentru străini, este mezzosoprana din România care şi-a dorit să fie mai bună decât ei. Şi a fost. Pentru români, este… mai complicat: fie parte a unui capital de la sine asumat de mândrie naţională, fie vedetă peste care s-au aşternut stereotipurile şi lipsa de informaţii. Pentru admiratori, este protagonista unora dintre cele mai importante momente din istoria teatrului liric. Pentru sceptici, este cântăreaţa fără discuri. Pentru unii, este dintre cei mai mari. Pentru alţii, este o apariţie exotică şi episodică pe cerul stelelor de operă. Pentru unii, este un nume între altele. Pentru alţii este, pur şi simplu, la Cortez. Pentru mine, Viorica este povestea. Aceasta este Viorica mea, filtru prin prisma căruia iubesc opera – receptacul de istorii, martor al unei jumătăţi de secol de muzică, societate, politică şi sentimente, divă, mamă, soţie, soră, fiică, prietenă dincolo de ea, autentică în fiecare fracţiune de secundă. Aceasta este povestea unei luni pariziene în care am distilat întâmplări şi chipuri ale aceluiaşi om. Totodată, este povestea unei vieţi formate din miile de vieţi ale altora, împletite ca rolurile unui spectacol. În final, fiecare cititor va rămâne cu Viorica lui“, scrie Marius Constantinescu.

viorica cortez

Viorica Cortez

Născută la Bucium, în 26 decembrie 1935, Viorica Cortez şi-a început cariera muzicală la 17 ani, ca solistă a Corului „Gavriil Musicescu” din Iaşi.

A urmat cursurile Şcolii de Muzică, apoi ale Conservatorului din localitate, desăvârşindu-şi pregătirea la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, la clasa Artei Florescu.

A câştigat câteva dintre cele mai importante competiţii vocale: Toulouse (1964), ’s-Hertogenbosch (1965) şi Concursul Internaţional „George Enescu”, Bucureşti (1967). Angajată a Operei din Bucureşti, a părăsit România în 1970, din cauza şicanelor autorităţilor comuniste, care încercau să-i zădărnicească afirmarea internaţională.

Viorica Cortez a avut una dintre cele mai bogate cariere internaţionale. Prezenţele, unele record, pe scenele de la Scala din Milano, Metropolitan Opera din New York, Opera din Paris, Arenele din Verona, Gran Teatre del Liceu din Barcelona, Lyric Opera din Chicago, pleiada de parteneri, dirijori şi regizori dintre cei mai valoroşi, amploarea repertoriului, longevitatea şi înzestrările artistice ieşite din comun definesc portretul uneia dintre cele mai complete artiste lirice ale ultimilor 40 de ani.

Căsătorită în România cu sculptorul Marcel Guguianu, Viorica Cortez a devenit mai târziu, în Franţa, soţia compozitorului Emmanuel Bondeville, secrétaire perpétuel al Academiei de Arte Frumoase, apoi, după moartea acestuia, a istoricului de origine română Adolf Armbruster.  În prezent, Viorica Cortez îşi împarte timpul între master classes, jurii internaţionale şi lecţii de canto particulare, fără a neglija invitaţiile de prelungire a carierei în roluri de compoziţie.

mezzosoprane secolul XX viorica cortez

***

„Una dintre cele mai mari şi mai frumoase voci de mezzosoprană din a doua jumătate a secolului XX”

Anul 1964 a însemnat pentru Viorica Cortez câştigarea Marelui Premiu de la Toulouse. Au urmat Marele Premiu special „Kathleen Ferrier” din s’Hertogenbosch (Olanda, 1965) şi Premiul I şi Medalia de aur la Concursul Internaţional de Muzică „George Enescu” din Bucureşti (1967).

dalila saint saens viorica cortez

Dalila în Samson şi Dalila de Saint-Saëns

Premiul de la Toulouse a facilitat debutul unei cariere artistice de excepţie: rolul Dalilei, la Teatrul Capitole, avându-l ca partener pe Ludovic Spiess. Au urmat Carmen, Amneris, Eboli, Charlotte, Azucena, într-o suită de debuturi rapide, aceste roluri constituind totodată pilonii principali ai carierei sale. A interpretat de asemenea rolurile Leonora di Guzman, Mignon, Adalgisa, Herodiada, Venus, Clytemnestra, Orfeu, Ulrica, Iocasta, Laura Adorno, Elisabetta, Cleopatra, Marfa, Cuniza, Fedora, Fenena şi multe altele, care au făcut ca Viorica Cortez să devină una din cele mai apreciate artiste românce ale timpului. Cele mai importante teatre lirice au invitat-o să cânte alaturi de cei mai mari interpreţi ai momentului: Franco Corelli, Carlo Bergonzi, Mario del Monaco, Alfredo Kraus, Nikolai Ghiaurov, Luciano Pavarotti, Placido Domingo, Sherill Milnes, Monserrat Caballé, Giuseppe di Stefano, Richard Tucker, John Vickers, José Carreras, Mirella Freni, Birgitt Nilsson, Renata Scotto, Grace Bumbry, Leontyne Price etc. În scurt timp a devenit o prezenţă constantă pe scenele unor mari teatre lirice, ca Metropolitan Opera din New York, Teatro alla Scala din Milano, Teatrul Capitole din Toulouse, Teatro San Carlo din Napoli, Gran Teatre del Liceo din Barcelona, Staatsoper din Viena, Opéra Garnier din Paris.

 viorica cortez in carmen

 În Carmen de Bizet

„De îndată ce rolul Carmen i-a fost încredinţat la Covent Garden, s-a făcut auzită una dintre cele mai mari şi mai frumoase voci de mezzosoprană din a doua jumătate a secolului XX” („Répertoire Opéra”). „Daily Telegraph” din Londra îşi intitula un reportaj special Cortez Miraculous, iar „L’Express” din Paris: Fabuleuse Viorica Cortez. Alte titluri dintre zecile de articole apărute: Carmen to the life – that’s Viorica! („Evening News”, 29 noiembrie 1968), La Carmen roumaine, la meilleure („France Soir”, 30 octombrie 1970), Carmen mondiale („Gazzetta di Modena”, 19 noiembrie 1971), Viorica Cortez Carmen universale („Giornale di Bergamo”, 21 decembrie 1971), La Carmen du siècle („Le Dauphiné libéré”, 3 februarie 1972), La Bomba dell’Arena („Il Giorno”, 12 august 1972), Una Leonora d’eccezione” („Il Lavoro”, 11 aprilie 1976), Viorica Cortez, el major mezzo-soprano del mundo („El Caraqueno”, 25 martie 1977), Viorica Cortez, la divina del bel canto („La Gazzetta dell’Etna”, 23 iulie 1994).

 Viorica Cortez Amneris

Amneris în Aida de Verdi

Viorica Cortez a lucrat cu cei mai importanţi regizori, printre care Franco Zeffirelli, Luchino Visconti, Pier Luigi Pizzi, Margherita Wallmann, Giorgio Strehler, Joseph Losey şi cu mari dirijori: Georges Prêtre, Jean-Claude Casadesus, Riccardo Chailly, Claudio Abbado, Seiji Ozawa, Alain Lombard, Michel Plasson, Wolfgang Sawallish, Zubin Mehta, Riccardo Muti.

În paralel cu apariţiile pe scenele de operă, Viorica Cortez a susţinut permanent o bogată activitate concertistică, cu un repertoriu extrem de vast (lied, cantată, oratoriu, poem vocal-simfonic), prezentat în săli prestigioase ca Albert Hall din Londra, Scala din Milano, Carnegie Hall din New York, Opera din Paris, Ateneul Român din Bucureşti etc.

Înca de la mijlocul anilor ’80, conştientă de statutul său de artistă ajunsă la maturitate, Viorica Cortez a început să se îndrepte spre un alt repertoriu de operă, continuând să debuteze într-o amplă serie de roluri: La Cieca din La Gioconda de Amilcare Ponchielli, Madame Flora din Medium de Gian Carlo Menotti, Zia Principessa din Suor Angelica de Giacomo Puccini, Marchiza de Berkenfield din La fille du régiment de Gaetano Donizetti, Madame de Croissy din Dialogues des Carmélites de Francis Poulenc, Mrs. Quickly din Falstaff de Giuseppe Verdi, Contesa de Coigny şi Madelon din Andrea Chénier de Umberto Giordano, Baroana din Vanessa de Samuel Barber, Contesa din Dama de pică de Piotr Ilici Ceaikovski, Buryjovka din Jenufa de Leo Janácek. Toate aceste roluri, în majoritate roluri de compoziţie, i-au pus în valoare atât talentul actoricesc, cât şi frumuseţea vocii. Presa ultimilor ani a senalat toate aceste apariţii pe un ton elogios, vorbind despre extraordinara rezistenţă vocală a „glorioasei Viorica Cortez, care a dominat scenele lirice în anii’70”.

werther viorica cortez

Charlotte în Werther de Massenet

Seria debuturilor marii artiste a continuat cu rolul Dieu din opera Affaire étrangère de Valentin Villenave (Opéra Comédie din Montpellier, 2009). Acest repertoriu bogat şi variat ca stil, poate cel mai vast şi mai complet repertoriu al tuturor mezzosopranelor din zilele noastre, este reprezentativ pentru o cântareaţă a cărei zestre artistică reuneşte perfecţiunea tehnică, inteligenţa interpretativă şi un emoţionant umanism.

Discografia artistei cuprinde Il Trovatore şi Rigoletto de Giuseppe Verdi, Il Capello di Paglia di Firenze, ce aparţine celebrului compozitor de muzică de film Nino Rota, Requiem-urile de Mozart şi Donizetti, Le grandi voci dell’Arena di Verona, Opéras français et italiens, Carmen de Georges Bizet, Roméo et Juliette de Hector Berlioz etc. A apărut în numeroase filme de operă, emisiuni televizate şi radiodifuzate. În 1977 Viorica Cortez a înregistrat la Luxemburg un recital de muzică franceză, cu care a câştigat Marele Premiu al Academiei Discului Liric din Franţa. „Vocea incandescentă”, cum a fost numită, poate fi ascultată şi în numeroase înregistrări live: Oberto, conte di San Bonifacio (Bologna, 1977), Aida (Viena, 1973, Denver, 1986), Elektra (Roma, 1971), Norma (Napoli, 1973, Caracas, 1975), Maria Stuarda (Chicago, 1973), Il Trovatore (Paris 1975, New York 1978, 1981), La Favorita (Genova, 1976), Don Carlo (Milano, 1978), Samson et Dalila (Paris, 1978), Carmen (Carpentras, 1981), Adriana Lecouvreur (New York, 1983), La Gioconda (Verona şi Barcelona, 1988), Suor Angelica (Madrid, 1993), Zaza (Palermo, 1994), La Fille du régiment (Madrid, 1996), Les Contes d’Hoffmann (Orange, 2002), Jenufa (Barcelona, 2005).

viorica cortez Cleopatra în Antoine et Cléopâtre de Emmanuel Bondeville

Cleopatra în Antoine et Cléopâtre de Emmanuel Bondeville, Rouen, 1974 (Fotografii puse la dispoziţie de Daniela Plopeanu)

Viorica Cortez este invitată în juriul unor prestigioase concursuri internaţionale şi susţine frecvent cursuri de măiestrie în Europa, având o adevărată vocaţie de dascăl. Într-un interviu  publicat în Franţa, artista declara: „A învăţa pe cineva este o muncă în doi. Dar, fiind încă în activitate, nu pot susţine cursuri pe termen lung şi le cer elevilor să lucreze şi singuri, deoarece profesorul nu poate face tot. Le recomand să gândească şi să cerceteze. Eu văd rapid unde este problema şi modul de a o rezolva. Însa nu-mi place să creez dependenţă. Pentru a ajunge departe, ei trebuie să înveţe înainte de toate să aibă încredere în ei înşişi, să fie independenţi.”

În decembrie 2008, Viorica Cortez a susţinut un master-class de o săptămână la Opera Naţională din Bucureşti, la care au participat 24 de tineri artişti lirici. Pe parcursul acelor zile, Viorica Cortez a dat lecţii de tehnică vocală şi interpretativă, le-a insuflat curaj tinerilor săi colegi aflaţi la începutul carierei, le-a transmis o extraordinară energie pozitivă, acea energie care ne face pe toţi să mergem mai departe şi să devenim mai buni.

Daniela Plopeanu

Mirela Zafiri

mirela zafiri

Astăzi, 27 august 2013, se împlinește un an de la moartea sopranei Mirela Zafiri, la mai puțin de 43 de ani, după o cumplită suferință.

Una dintre cele mai expresive voci de soprană lirică din ultimele decenii, muzician cu o pregătire excepțională și vastă cultură generală, acoperind mai multe domenii artistice, Mirela Zafiri (26 noiembrie 1969, Lugoj–27 august 2012, București) a studiat pianul, viola şi chitara încă din primii ani de şcoală, în orașul natal. În 1997 a absolvit Universitatea de Muzică din Bucureşti, la clasa prof. univ. Georgeta Stoleriu, luîndu-și apoi masteratul (1999) și doctoratul la aceeași universitate (2008). A urmat cursuri de măiestrie cu Georgeta Stoleriu (Izvorul Mureşului, 1994, Piatra Neamţ, 1996), Mariana Nicolesco (Brăila, 1998), Toma Popescu (Viena, 1999), Ionel Pantea (Budapesta, 2000). Registrul său amplu, ajungând cu lejeritate la notele supraaacute dar şi cu disponibilităţi expresive în registrul grav, timbrul distinct şi talentul actoricesc au impus-o într-un repertoriu divers din punct de vedere stilistic. Mirela Zafiri a acoperit rapid, cu profesionalitate şi dăruire o paletă largă de roluri şi genuri, de la operă (25 de roluri) la operetă (5 roluri), de la recitaluri de lied (peste 70 de recitaluri, în cadrul cărora 34 prime audiţii de lied românesc) la concerte vocal-simfonice (15 titluri) şi chiar jazz simfonic (7 concerte). A susţinut peste 130 de concerte de arii cu orchestră în Italia, România şi Spania şi a înregistrat 7 CD-uri: Laurențiu Profeta, 7 Cântece pe versuri de Mihai Eminescu (2001), Eternități de-o clipă de Alexandra Cherciu, Bega Blues Band Timișoara, George Enescu, 7 Cântece pe versuri de Clément Marot, Mihail Jora, Cântece (premieră în viaţa muzicală românească,), ambele în 2009, Colinde pentru mama (2009), Nicolae Coman, Lieduri și poeme (2010). Cântecele lui Laurențiu Profeta în interprertarea Mirelei Zafiri au fost folosite în muzicalul radiofonic Mihai Eminescu – Veronica Micle. Replici (2001), pe un scenariu de Pușa Roth și Costin Tuchilă.

Mirela Zafiri a publicat volumul Fenomenul Mozart (2006) și este autoarea unui amplu studiu despre liedul românesc, încă inedit.

A fost invitată la numeroase festivaluri naţionale şi internaţionale, cât şi pe scenele operelor şi filarmonicilor din toată ţara. Mirela Zafiri are peste 230 minute de înregistrări radio. A fost laureată a festivalurilor-concurs de lied „Mihail Jora” (Bucureşti, 1998) şi „Ionel Perlea” (Slobozia, 1999), a fost distinsă cu Premiul Actualităţii Muzicale pe anul 2000 pentru lied. A câştigat Premiul I la Concursul European Euterpe Taranto (Lama, Italia, 2002), Premiul I la Concursul Città’ di Castelfidardo (Ancona, Italia, 2003), Marele Premiu şi Trofeul de Aur la Festivalul Artelor Pyongyang (Coreea, 2003), Premiul de Excelenţă la Festivalul Naţional al Liedului Românesc (Braşov, 2003), Marele Premiu şi Trofeul Crizantema de Aur (Târgovişte, 2004).

Mirela Zafiri în Musetta din Boema de Puccini, la Opera din Brașov

Prim-solistă a Operei din Braşov în ultimii ani, Mirela Zafiri a avut o predilecţie aparte pentru lied, de la creaţia clasică şi romantică la cea de astăzi. Cultura muzicală vastă, dublată de pregătirea sa teoretică şi de o deschidere rară spre zone stilistice complet diferite, cât şi tehnica vocală de excepţie i-au dat posibilitatea de a aborda cu succes deopotrivă opera şi opereta, repertoriul vocal-simfonic şi cel cameral, dar şi jazz-ul sau stilurile „de graniţă”, de gen clasic-pop, cum sunt cântecele pe versuri eminesciene ale lui Laurenţiu Profeta, precum şi numeroase lucrări scrise de compozitori contemporani, interpretate în primă audiţie. Vocea sa atât de limpede, cu acute bine timbrate, reuşind să nu fie niciodată stridente, plină de energie dar şi capabilă de rafinamente extreme, avea o bogăţie de nuanţe şi o elasticitate aparte, observată de comentatori în multe dintre rolurile pe care le-a interpretat: Rosina din Bărbierul din Sevilla de Rossini, Norina din Don Pasquale, Lucia din Lucia di Lamermoor, Maria din Fiica regimentului, Adina din Elixirul dragostei de Donizetti, Amina din La Sonnambula, Giulietta din I Capuletti ed i Montecchi de Bellini, Juliette din Roméo et Juliette de Gounod, Donna Anna din Don Giovanni de Mozart Musetta din Boema de Puccini, Rosalinda din Liliacul de Johann Strauss etc. Se adăugau la aceste calități dicţia foarte bună, jocul scenic atât de expresiv, gestica sugestivă, fără exagerări inutile şi mereu cu acoperire muzicală.

Iată câteva aprecieri critice formulate de-a lungul anilor:

„Muzicalitate, sensibilitate bine dezvăluită, aplomb şi farmec scenic, frazare bine controlată, inteligenţă evidentă”– o caracteriza pe Mirela Zafiri profesoara sa Georgeta Stoleriu.

„Vocea ei cristalină este dublată de o tehnica stăpânită cu fermitate şi în egală măsură de o mare putere de muncă. Atrage atenţia prin seriozitatea ei exemplară, prin nobleţea şi accentuata sensibilitate a tălmăcirilor generând o atrăgătoare policromie de nuanţe.” (Doru Popovici, Radio România Muzical 1999).

„Înzestrată cu un deosebit talent scenic, Mirela Zafiri generează o atrăgătoare policromie de nuanţe. Vocea ei cristalină este dublată de o tehnică stăpânită cu fermitate în concordanţă cu o putere de muncă tulburătoare…” (Doru Popovici, „România Mare”, 2 iulie 1999).

„…pledoaria proeminesciană se întregeşte prin glasul delicat al Mirelei Zafiri, tălmăcitoarea sonurilor, numită de Laurenţiu Profeta «o portavoce a muzicii mele care amplifică… emoţia». Cele 7 Cântece pe versuri de Eminescu sunt interpretate cu mare sensibilitate de soprană într-o viziune care împleteşte elemente de lied, romanţă şi muzică pop cu trăiri moderne.” (Grigore Constantinescu, „ABC”, 26 ianuarie 2001).

Mirela Zafiri

„Soprana Mirela Zafiri… a încântat asistenţa prin eleganţa şi farmecul său, dar şi prin vocea cristalină, de o muzicalitate deosebită, ce o aseamănă pe drept cuvânt cu o veritabilă privighetoare.” (Aurel Borşan, „VIP”, 23–29 ianuarie 2001).

„…o voce plină de expresivitate şi culoare, bogată în nuanţe, cu o tehnică desăvârşită şi o capacitate emoţională de aleasă ţinută… dovedind într-o manieră cu totul elocventă maturizarea talentului sopranei Mirela Zafiri, capacitatea sa de a pătrunde în stiluri componistice diferite şi o elevată cultură a cântului.” (Constantin Potângă, „Revista Fundaţiei Academician Prof. Gh. Vrânceanu”, decembrie 2001).

„Mirela Zafiri colaborează intens şi constant cu pianista Ana Maria Ciornei, formând cu aceasta un duo unanim apreciat, perfect sudat sub aspect muzical şi stilistic… În generaţia sa, soprana Mirela Zafiri ocupă un loc aparte prin diversitatea genurilor abordate, evoluând atât în operă sau operetă, cât şi în concerte, atracţia şi interesul său deosebit pentru miniatura vocală concretizându-se în numeroase recitaluri de lied. Mirela Zafiri, remarcabila discipolă a profesoarei Georgeta Stoleriu, desluşeşte în textul poetic şi în muzică sensurile adânci, semnificaţiile ascunse în partitură, fapt care conduce, firesc, la conturarea unei expresivităţi aparte.” (Anca Florea, prezentarea CD-ului Eternităţi de-o clipă, Alexandra Cherciu – Mirela Zafiri – Ana Maria Ciornei, 2001).

„10 iunie 2007: Mirela Zafiri a reuşit să-i ridice în picioare pe cei 2 500 de spectatori prezenţi între zidurile castelului Przemysl, Krasiczyn, nu numai graţie acutelor sale penetrante, ci şi excelentei sale prezenţe scenice.” (Dorian Branea, Agenda diplomaţiei publice, MAE, septembrie 2007).

mirela zafiri opera lied

Reiau mai jos câteva dintre aprecierile pe care le-am formulat, la momentele respective, referitoare la rolurile interpretate de Mirela Zafiri păstrând, așa cum se cuvine, timpul prezent al cronicilor:

În spectacolul Operei braşovene cu Fiica regimentului de Donizetti (2009, regia: Cristian Mihăilescu, dirijor: Traian Ichim), interpretarea Mirelei Zafiri este realmente încântătoare, de la aspectul muzical de ansamblu şi de detaliu la cel teatral. Într-un montare dinamică şi cu multe efecte scenice ingenioase, păstrând totuşi acea proporţie de naturaleţe necesară mai ales astăzi, Mirela Zafiri construieşte abil personajul, conferindu-i prin cânt şi joc o varietate de situaţii, desprinse atent din partitura lui Donizetti.

Nu e deloc uşor să „citeşti” acest personaj dincolo de posibilele clişee ale melodramei, de acel sentimentalism care devine, desigur, desuet. Or tocmai acest lucru contribuie la reuşita interpretării sopranei Mirela Zafiri. Vocea sa atât de limpede, cu acute bine timbrate, reuşind să nu fie niciodată stridente, expresivă deopotrivă în registrul mediu şi grav, plină de energie dar şi capabilă de rafinamente extreme, are o bogăţie de nuanţe şi o elasticitate aparte, observată de comentatori şi în alte roluri pe care le are în repertoriu (Rosina din Bărbierul din Sevilla, Norina din Don Pasquale, Lucia din Lucia di Lamermoor, Amina din La Sonnambula, Giulietta din I Capuletti ed i Montecchi etc.). Dicţia foarte bună şi jocul scenic dovedind real talent actoricesc, gestica sugestivă, fără exagerări inutile şi mereu cu acoperire muzicală contribuie la realizarea scenică. Eleganţa expresiei şi frazarea adecvată creau efectul dorit în prima arie din actul I („Apparvi alla luce sul campo guerrier”), încheiată cu o cadenţă strălucitoare, cu intervale dificile, atingând energic registrul supraacut, excelent cântată ca de altfel şi celelalte pasaje de virtuozitate. Intrarea personajului în scenă este la rândul ei de efect: „fiica regimentului” împinge un dulap care se deschide înfăţişând micul univers cazon. La fel, mişcarea scenică în această scenă-duet Maria – Sulpizio, în care detaliul regizoral (cele două personaje bagă mâinile în cizme şi imită un marş, cu deplină acoperire în ritmul muzicii, căci este schiţat aici celebrul rataplan) accentuează latura umoristică ce nu trebuie ocolită în montarea acestei opere.

Explozivă în scena cu cor în care cântă o arie de bravură, „Ah!… Lo dice alcun, ciascun lo sà”, care începe cu o lungă cadenţă şi schimbă mai târziu tempo-ul, lăsându-se dominată de ritmul de rataplan, Mirela Zafiri încântă apoi în duetul cu Tonio prin tonul când delicat, când sentimental sau nostalgic, când jucăuş, când ferm. (Sunt, acestea, fireşte, elementele de construcţie ale personajului.) În ultima parte a actului I, aria „Convien partir, o miei compagni d’arme”, în care Donizetti împleteşte atât de rafinat vocea solistică cu intervenţiile melancolice ale cornului englez, prilejuieşte interpretei etalarea calităţilor lirice, pentru ca actul al II-lea, în care, muzical vorbind, aproape totul se schimbă, să-i permită o gradaţie, bine realizată, între pasajul liric şi cel comic, între cântul lejer şi efectele de virtuozitate care trebuie să atingă uneori burlescul (lunga scenă a învăţării menuetului, în care viorile cântă „alla tirolese”), pentru că totul se sfârşeşte cu acelaşi „cazon” rataplan. În fine, de la aria atât de sensibilă „Le ricchezze ed il grado fastoso”, Mirela Zafiri trece cu dezinvoltură, fără efort vizibil – în aceeaşi scenă de „crudă” virtuozitate vocală (intervale greu de cântat, exploatarea atât a registrului grav, întotdeauna problematic la soprane, cât şi a celui supraacut, de coloratură) – la marşul militar încheiat cu strălucitorul „Evviva la Francia!” Un moment foarte reuşit al interpreţilor este apoi terţetul „Stretti insem tutti tre” (Tonio, Maria, Sulpizio). Detaliul scenografic al clavecinului care se învârte pe scenă devine un preţios auxiliar.

În distribuţia pe care am văzut-o (ianuarie 2010, Opera din Brașov, regia: Cristian Mihăilescu, dirijor: Dorel Munteanu), montarea cu Elixirul dragostei de Donizetti se bucură de o interpretare admirabilă. Mirela Zafiri este o excelentă alegere pentru rolul Adina, atât ca voce cât şi ca joc scenic. Pe lângă caracteristicile propriu-zise ale vocii, foarte potrivite acestui rol, de la supleţe la bogăţia de culori timbrale, are o intonaţie lejeră în pasajele cele mai dificile şi o consistenţă muzical-teatrală realmente încântătoare în evoluţia solistică dar şi în duet sau în ansamblu. În aria „Della crudele Isotta”, un surâs discret marca abil nuanţa de detaşare de care vorbeam, acutele din final (si, mi) păstrau în explozia lor acea rotunjime catifelată a intonaţiei, care le conferă multă personalitate. Momente muzicale de vârf au fost cele două duete Adina – Nemorino din actul I şi al II-lea, aria „Prendi, per me sei libero” din actul secund, plină de formule cadenţiale pe două octave, cântate cu o risipă de culori de Mirela Zafiri, scena finală. Construcţia muzicală de ansamblu şi jocul actoricesc plin de naturaleţe, cu treceri subtile de la graţie la exuberanţă, au conturat un personaj care într-adevăr se reţine – şi nu aş exagera defel afirmând că Mirela Zafiri întruchipează o Adina ideală.

În Liliacul de Johann Strauss, Opera din Brașov

Mirela Zafiri atingea veritabile performanțe interpretative, care nu erau doar simple performanțe tehnice, extinderi de registru vocal, nici acestea curente, ci erau dublate de expresivitate și farmec timbral. A cântat aria Gildei din Rigoletto (actul I) de Verdi, „Caro nome”, cu contra-mi natural (mi supraacut, de deasupra portativului). Aici, inflexiunile vocii alcătuiesc parcă o întreagă paletă de reflexe – şi astfel de stări emoţionale transmise eficient, fie că e vorba de încheierea subtilă a primelor măsuri, cu acele semitonuri morendo (si, la diez, la), care se sting în aşteptarea melodiei, de atacul ariei, cu un discret surâs sentimental, fie că mă refer la nuanţa devenită pe neaşteptate senzuală („Col pensier il mio desir / a te sempre volerà”). Lejeritatea intonaţiei, vizibilă şi în intervalele dificile, care solicită salturi uriaşe (cum este cel de decimă, fa diez – la natural) şi în care efortul nu se simte, se supune construcţiei logice, armonioase a ariei, cu cadenţe cântate încântător. „Caro nome” este încheiată de Mirela Zafiri cu un contra-mi de efect, ţinut lung, cu o octavă mai sus decât e scris în partitură, cu o muzicalitate aparte. De altfel registrul îi permitea să atingă fără efort supărător asemenea note „imposibile”, contra-fa în aria Juliettei, „Je veux vivre” din Roméo et Juliette de Gounod şi chiar un ton mai sus. În muzica de jazz, cobora mult sub do, trei trepte cel puțin, în registru, deja, de altistă.

În 2009, trei apariţii discografice într-un singur an reprezentat un adevărat record, în condiţiile de astăzi, mai ales că ele conţin multă muzică românească şi o serie de prime audiţii absolute.

Performanţa a fost realizată de soprana Mirela Zafiri şi cu atât mai mult se cuvine semnalată cu cât calitatea interpretării o recomandă. Nu exagerez spunând că aceste apariţii din ultimele luni ale anului 2009, două compact-discuri (Mihail Jora, Cântece şi George Enescu, Sept Chansons de Clément Marot, la pian: Ana Maria Ciornei) şi un album discografic (Colinde pentru mama, toate la DMG Records Bucureşti), s-au înscris printre evenimentele muzicale majore din ultimul timp.

Modalitatea de abordare a liedului presupune, pe lângă elementele tehnice, de impostaţie, frazare, dozare a sunetului, care o separă de genul de operă, şi o experienţă adecvată. Ca şi în recitalurile de lied pe care le-a susţinut, Mirela Zafiri dovedeşte şi în recentele apariţii discografice o sensibilitate şi o ştiinţă muzicală speciale în interpretarea unor lucrări foarte diferite stilistic. Aşa sunt ciclurile de Cântece de Mihail Jora pe versuri de Tudor Arghezi (op. 16: Ghicitoare, Buna-Vestire, Vaca lui Dumnezeu, Cântec din fluier) şi Mariana Dumitrescu (op. 31: Chiot, Incantaţie, Lumina, Noapte bună, Bună dimineaţa şi op. 40: Urmele, Amurg, Cântec de zori, Cuvintele, Acuarelă). Lansat în septembrie 2009, odată cu Şapte cântece pe versuri de Clément Marot, op. 15 de George Enescu, discul Mihail Jora reprezintă o premieră şi un adevărat eveniment în viaţa muzicală românească: interpretate de soprana Mirela Zafiri, acompaniată de Ana Maria Ciornei, aceste cicluri de Cântece au apărut acum pentru prima dată pe compact-disc (înregistrare live, unicanal din recitalul care a avut loc în Bucureşti, în 2002). Calitatea interpretării sopranei Mirela Zafiri este cu totul excepţională: o muzicalitate specială, cultură a sunetului, intonaţie de rară expresivitate, fineţe în redarea nuanţelor atât de bogate ale partiturilor, nu în ultimul rând – aspect esenţial – dicţie ireproşabilă, alături de rafinamentul pianistic al Anei Maria Ciornei.

În versiunea ciclului enescian, op. 15, ceea ce impresionează este în primul rând sensibilitatea extremă, fineţea intonaţiei în care poţi afla nuanţe infinite, de la meditaţia poetică la ironia exprimată galant, de la visarea dulce la sfâşierea lăuntrică.

Această sensibilitate aparte se întrevede şi în albumul Colinde pentru mama, editat în preajma sărbătorilor de iarnă. Cele trei discuri conţin 31 de piese, dintre care 10 Colinde de compozitori români contemporani, în primă audiţie absolută, compuse special pentru acest CD de Dan Voiculescu (Colinde, colinde…, în două versiuni), Sabin Păutza (Hai flori dalbe, flori de măr, colind din Banat), Theodor Grigoriu (Îngerii din cer coboară), Felicia Donceanu (Colindă pentru… „drumeţie”), Carmen Maria Cârneci (O, brad frumos…), George Balint (Mândru-şi cânt’ un cerb în codru), Nicolae Coman (Colind la june adormit), Doru Popovici (Măreşte suflet al meu), Carmen Petra Basacopol (Colo-n susu, mai în susu…), colinde populare româneşti şi piese clasice, printre care: Ave Maria de Franz Schubert, Wiegenlied de Bernhard Flies, In stiller Nacht de Johannes Brahms, Wiegenlied de Franz Schubert, Stille Nacht de Franz Xaver Gruber, Wiegenlied de Johannes Brahms, Ave Maria de Charles Gounod, O, Bethleem, oraş micuţ… de Lewis Redner. Orchestraţia, aranjamentul şi conducerea muzicală aparţin lui Cătălin Târcolea.

Fie că sunt monodii de inspiraţie folclorică românească sau bizantină, ca partitura lui Doru Popovici pe un vechi text liturgic, prelucrări folclorice sau cântece binecunoscute care s-au impus aproape ca „folclor” al genului, toate dobândesc o altă personalitate şi o chiar altă dimensiune stilistică prin interpretarea conferită de Mirela Zafiri (uneori pe mai multe voci) şi veşmântul armonic şi timbral nou, realizat de Cătălin Târcolea. Mirela Zafiri pare a cânta aceste colinde cu o altă voce, diferită de cele ale cântăreţei de operă şi de lied. Există aici un firesc aparte, special, bazat pe abordarea şi intonaţia distinctă faţă de interpretările obişnuite ale colindelor, o bucurie de a cânta folosind tonuri angelice, lucrate miniatural, suprapuneri ingenioase, rafinamente cromatice, nuanţe diafane, până la acele pianissime extreme, de o delicateţe infinită, care par a persista reverberându-se. În plus, o transparenţă în sunet greu de întâlnit altundeva. Doru Popovici remarca „senzaţia unei fluenţe infinite în piesele de largă respiraţie”, alături de „legato-ul celest” şi „pronunţia impecabilă”.

Au rezultat astfel adevărate bijuterii muzicale şi de artă interpretativă, care separă net acest album de apariţiile de gen cu care ne-am obişnuit, având totodată, cum s-a spus, şi o certă valoare muzicologică.

Mirela Zafiri a inițiat și organizat Stagiunea Camerală „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret”, a Bibliotecii Metropolitane București, proiect căruia i s-a dăruit cu generozitate, realizând pe lângă concerte camerale foarte apreciate, medalioane dedicate unor mari personalități ale muzicii românești și promovând tineri interpreți. Proiectul Stagiunii Camerale „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret” a prins viaţă în toamna anului 2009, la Biblioteca Metropolitană Bucureşti, instituţie foarte receptivă la această idee şi care asigură cadrul optim de desfăşurare a unei activităţi complexe cum este o stagiune muzicală. Ideea a fost de a realiza, lunar sau chiar bilunar, o manifestare artistică dedicată în primul rând interpreţilor de azi şi de ieri, din diferite genuri ale muzicii clasice (de aici titlul „După-amiaza unui interpret”) şi, ocazional, cu prilejul unor aniversări, compozitorilor contemporani. Din octombrie 2009 până astăzi, stagiunea din Sala „Mircea Eliade” a Bibliotecii Metropolitane se desfăşoară fără întrerupere, din octombrie până în iunie, în ultima zi de luni a fiecărei luni (cu excepţiile de rigoare), la ora 17.00 şi pot spune, acum, când se apropie deschiderea celei de-a cincea stagiuni, că ea s-a impus în viaţa de concert bucureşteană, stârnind interes şi având un public fidel. Mai mult, cred că această stagiune are profilul ei aparte, aşa cum a fost proiectată şi realizată de la bun început.

Costin Tuchilă

 Mirela Zafiri – video:

Gaetano Donizetti, Aria „”Quel guardo il cavaliere… So anch’io la virtù magica” din opera Don Pasquale

Vincezo Bellini, Aria „Eccomi in lieta vesta…” din opera I Capuletti ed i Montecchi

Franz Schubert, „Ave Maria”

Medalion In memoriam Mirela Zafiri, Biblioteca Metropolitană București, 29 octombrie 2012. Film de Daniel Ciobanu

 Audio:

 Giuseppe Verdi, Aria „Gualtier Maldé… Caro nome” din opera Rigoletto

Gaetano Donizetti, Aria „Ah!… Lo dice alcun, ciascun lo sà” din opera Fiica regimentului

George Enescu, „Languir me fais” din Sept Chansons de Clément Marot, op. 15

Mihail Jora, „Buna-vestire” din Patru cântece pe versuri de Tudor Arghezi, op. 16

Laurențiu Profeta, „Pajul Cupidon”, pe versuri de Eminescu

Doru Popovici, „Dintre sute de catarge”, pe versuri de Mihai Eminescu

Mihai Eminescu – Veronica Micle. Replici

***

Detalii despre Stagiunea Camerală „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret”

Luna francofoniei

edgar degas balerine

Edgar Degas, Balerine, 1885

Sâmbătă, 16 martie 2013, ora 17.00, în Holul Mare al Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” Vâlcea, va avea loc deschiderea manifestărilor organizate sub genericul Fête de la Francophonie (16 martie–18 aprilie 2013).

În program:

Les dimensions de la Francophonie (Dimensiunile Francofoniei) – prezentare

Recital susţinut de Monica Scurtu (soprană) şi Andrei Pleşca (tenor). La pian: Inna Oncescu. Programul cuprinde: Claude Debussy, Nocturne (pian solo); Reynaldo Hahn, L’heure exquise; Gaetano Donizetti, „Piangete voi” din Anna Bolena; Édouard Lalo, „Vainement, ma bien aimée” din Le roi d’Ys; George Gershwin, Summertime; Gaetano Donizetti, „Una parola, o Adina…” (duet) din L’Elisir d’amore; Claude Debussy, La Sérénade interrompue (pian solo); Giacomo Puccini, „Si, mi chiamano Mimi” din La Bohème; Giuseppe Verdi, „De’ miei bollenti spiriti” din La Traviata; Francis Poulenc, Les Chemins de l’amour; P. I. Ceaikovski, „Kuda, kuda vy udalilis” din Evgheni Oneghin; Gherase Dendrino, „Te iubesc” (duet) din Lăsaţi-mă să cânt; Claude Debussy, La Cathédrale engloutie (pian solo); Francesco Sartori, Time to say goodbye (duet).

Sogno

marina 1 cristina tamas

Cristina Tămaș, Marină, 1

Marţi, 22 ianuarie 2013, ora 18.30, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca, sala „Reduta” va avea loc recitalul cameral intitulat Sogno, la care vor participa trei cunoscute nume ale spiritualităţii clujene, prof. dr. Mircea Alexandru Birţ, pianista Adela-Françoise Bihari şi baritonul Florin Estefan, un spectacol ingenios conceput şi gândit de Ligia Ghilea (regia artistică), un spectacol pe cât de atrăgător pe atât de incitant prin momentele propuse.

„Voi începe cu expozeul Bolile şi moartea lui W. A. Mozart, susţinut de prof. dr. Mircea Alexandru Birţ (psihiatru; specializări în psihosomatică şi tulburări de comportament alimentar; Premiul Academiei «Gheorghe Marinescu»; membru al Asociaţiei Canadiene de Psihiatrie, al Asociaţiei Europene de Psihiatrie, al Asociaţiei Maghiare de Psihiatrie), o temă care a făcut şi face să curgă încă, multă cerneală.

Misterul morţii lui Mozart este departe de a fi rezolvat, cu toate părerile emise, mai mult sau mai puţin ştiinţifice. Misterul este adâncit şi de faptul că nu s-a efectuat nici o autopsie, nu s-a emis certificatul de deces, înmormântarea s-a făcut într-un cimitir comunal… Ce se ştie sunt doar presupuneri, cu posibile cauze – otrăvire, moarte naturală – şi posibili vinovaţi, de la Florin-Estefansoţia Constanze la Salieri (compozitor), Sussmayer (elev), Hofdemel (soţ gelos), francmasoni, doamna Weber (mama Cosntanzei)…

Recitalul cameral – lucrări de Mozart, Donizetti, Bellini, Verdi, Tosti – propune alte două plăcute reîntâlniri. Baritonul Florin Estefan este absolventul Facultăţii de Muzică din cadrul Universităţii de la Oradea, profesori fiindu-i regretaţii Alexandru Fărcaş şi Gheorghe Mogoşan. A obţinut Premiul I în cadrul Concursului internaţional de interpretare vocală «Hariclea Darclée», Premiul I la Concursul naţional «Sabin Drăgoi», Premiul de Excelenţă pentru promovarea liedului românesc. A apărut pe numeroase scene de concert din România, Italia, Japonia, Statele Unite, Australia, Marea Britanie, Cehia, Belgia… Repertoriul său este vast, de la piese vocal simfonice – Simfonia a IX-a de Beethoven, Cecilien Messe de Haydn, Requiem de Mozart etc. – la cel de operă, Don Giovanni, Figaro, dar şi Contele Almaviva în Nunta lui Figaro de Mozart, Enrico în Lucia di Lammermoor, Malatesta, Belcore, Figaro din Bărbierul din Sevilla, Renato, Germont, Marcello, Sharpless, Il Conte de Luna. Sunt de amintit de asemenea, cursurile de măiestrie urmate la clasa maeştrilor Dennis O’Neill, Sherrill Miles,adela francoise bihari Ileana Cotrubaş, Kiri Te Kanawa.

Pianista Adela-Françoise Bihari a absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, specializarea muzicologie. În paralel cu studiile de muzicologie şi-a perfecţionat valenţa pianistică, asimilând în special repertoriul pentru două piane, la clasa conf. univ. Cecilia Sbârcea. Adela Bihari este pianist oficial al concursurilor de canto «Darclée», «Traian Grozăvescu», «Nicolae Bretan», «Magda Ianculescu», pianist invitat la cursurile masterclass susţinute de Ion Piso, Petre Sbârcea, Vincent Llotta, Viorica Cortez. Repertoriul de operă cuprinde peste 30 de titluri, capodopere ale genului liric de Monteverdi, Mozart, Verdi, Donizetti, Rossini, Debussy, Stravinski… Personal am avut ocazia de a-i prezenta în cotidianul nostru, «Făclia», două cărţi, Comicul la Bergson. Structuri textuale/Structuri muzicale şi Parodia şi teatrul liric, celor două de mai sus adăugându-li-se şi Citire de partituri. Noţiuni generale. ” (Demostene Şofron, „Făclia”, ziar independent de Cluj).

„Zilele Râmnicului” la Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” Vâlcea

În perioada 18–20 mai 2012, Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” Vâlcea organizează o suită de manifestări dedicate „Zilelor Râmnicului”.

Programul este următorul:

• Vineri, 18 mai 2012, ora 12.00:

Sala de Expoziţii – vernisajul expoziţiei de carte Cărţi şi autori în colecţiile Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” Vâlcea”. Prezintă Alina Nicola, bibliotecar la Biroul „Patrimoniu”.

Holul Mare – Prezentarea expoziţiei de icoane pe sticlă  Sub semnul tradiţiei, instructor şi coordonator Violeta Scrociob.

Organizator: Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul”Vâlcea

• Sâmbătă, 19 mai 2012, ora 17.00, în Holul Mare – Concertul Povestind în fapt de seară. Concepţia spectacolului şi pregătirea artistică: Georgeta Stoleriu

„În timpul unei plimbări relaxante prin pădure, un grup de tineri ajunge într-un loc misterios. Înfricoşaţi, rostesc o rugăciune şi… adorm. În vis le apare Cotoşman – Motanul Încălţat care îi trezeşte. Înconjuraţi de empatia naturii, tinerii deapănă, rând pe rând, câte o poveste de iubire. Intensitatea trăirilor îi predispune la meditaţie. Relaţia cu Divinitatea, trecerea prin viaţa pământeană, moartea chiar, sunt problematici grave pe care tinereţea eroilor noştri încearcă să le alunge, provocând brusc o atmosferă de petrecere, uşor superficială. Este doar un scurt moment pentru că, de fapt, aceşti tineri sunt pe deplin conştienţi că absolut tot ce li se întâmplă, zi de zi, este vegheat de Dumnezeu. «Când avem cea mai mare nevoie, Domnul ne întinde mâna» este motto-ul sub care a fost gândit şi structurat întregul spectacol.” (Georgeta Stoleriu).

Interpretează:

– Alma Boiangiu – anul I UATC şi anul I chitară, UNMB şi studenţii UNMB, secţia canto:

– Codruţ Bujor, anul I

– Ana Maria Manea, soprană, anul II

– Georgiana Vârjoghe, soprană, anul III

– Filip Panait, bas, anul III,

– Elena Dincă, soprană, master anul I

– Ana Maria Szekely, soprană, Ansamblul „Madrigal”

– Nicolae Simonov, tenor, master anul II.

La pian: Inna Oncescu

Texte de Candidus, Margareth Fishback Powers, Nichita Stănescu, anonimi.

Program:

Priscilla Ahn, Vis (Alma Boiangiu)

E. Humperdinck – scenă din opera Hänsel şi Gretel (Ana Maria Manea şi Georgiana Vârjoghe)

C. Trăiliescu, Arie din opera Motanul încălţat (Ana Maria Szekely)

M. A. Cesti, Aria „Intorno all’idol mio” (Codruţ Bujor)

W. A. Mozart, Arie din opera Directorul de teatru (Ana Maria Manea)

J. Brahms, Taina (Nicolae Simonov)

R. Schumann, Dedicaţie (Georgiana Vârjoghe)

R. Schumann, Nu-ţi port ranchiună (Codruţ Bujor)

F. Auber, Arie din opereta Manon Lescaut (Ana Maria Szekely)

P. I. Ceakovski, Dacă aş fi ştiut (Georgiana Vârjoghe)

A. Catalani, Arie din opera La Wally (Elena Dincă)

N. Alifantis, Ploua în luna lui Marte ( Elena Dincă)

J. Haydn, Arie din oratoriul Creaţiunea (Ana Maria Manea)

G. Donizetti, Arie din opera Moise (Filip Panait)

Bob Dylan, Bătând la poarta Raiului (Alma Boiangiu)

S. Foster, Blânda Annie (Nicolae Simonov )

A. Gretry, scenă din opera Richard Inimă de Leu” (Codruţ Bujor)

O. Nicolai, scenă din opera Nevestele vesele din Windsor (Filip Panait)

T. Brediceanu, Pe sub flori mă legănai (Ana Maria Manea)

*** Doină (Elena Dincă)

S. Foster , Oh, Susannah (Nicolae Simonov)

E. Humperdinck, scenă din opera Hänsel şi Gretel

Organizator: Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea în parteneriat cu Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea.

• Duminică, 20 mai 2012, ora 11.00, la Sala de Conferinţe – Spectacolul de teatru Pour l’annonce, susţinut de elevii de la Grupul Şcolar Economic „Justinian Marina” din Băile Olăneşti. Cu această piesă, micii actori coordonaţi de prof. Tamara Alexandru au fost prezenţi la Festivalul Internaţional de Teatru Şcolar Francofon de la Varna, Bulgaria.

Organizator: Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea.