Seară poezie cu Diana şi Florin Caragiu

seara de poezie diana caragiu florin caragiu

Marţi, 6 mai 2014, la ora 18.00, la Libraria Sophia din București (str. Bibescu Vodă nr. 19, București‎) va avea loc o Seară poezie cu Diana şi Florin Caragiu, autorii volumelor Respiră cu mine și Omul cu două inimi, apărute la Editura Vinea din Bucureşti. Recită actorii: Manuela Hărăbor, Daniela Nane, Jean Lemne, Alin Panc, Marcelo Cobzariu, Iuliana Nistor, Vali Pena. Minirecital de muzică susţinut de Ştefan Mardale, Ana şi Onu Pavelescu. Invitat: Luigi Bambulea, critic literar.

Florin_CaragiuReferindu-se la universul poetic al lui Florin Caragiu din volumul Omul cu două inimi, Nicolae Tzone afirmă: „Noua carte a lui Florin Caragiu, după precedentele două volume de excepţie: Catacombe. Aici totul e viu şi Sentic, apărute de asemenea la Editura Vinea în anii trecuţi, este, în ceea ce ne priveşte, o confirmare deplină a maturităţii unei voci poetice distincte în prim planul poeziei noastre. Poet până în vârful unghiilor, viaţa în iubire este adusă în aceste pagini sub semnul urgenţei. «Spune ceva, orice, întoarce timpul / spre mine, apasă pe trăgaci», scrie el la un moment dat. Sau, încă şi mai explicit: «pune-ţi o dorinţă – / viaţa te caută şi te nimereşte».

Un nesfârşit «text îndrăgostit», cu oaze de poezie de-a dreptul rarisimă («risipiţi între ape, / spre noi dorinţe împingem / o întrebare venită pe lume / cu o rană frumoasă»; «nu mai e nimic între noi / care să ne despartă, / nici ceasul de bucătărie oprit la ora două din noapte, / nici praful ce străluceşte pe mobilă la amiază, / beculeţele din brad / sau cărţile adnotate, cu întâmplări de necrezut / dintr-o clădire cu lumina stinsă. // ai acea privire / ce opreşte / secera lângă firul de iarbă»), este, înainte de toate, volumul de acum, care are şi un titlu cu totul memorabil: Omul cu două inimi.

De altfel, versurile din acest poem sunt nu doar foarte frumoase, ci cumva emblematice pentru Florin Caragiu de azi, aflat într-un moment de graţie al biografiei sale poetice: «poveste / numele tău e / mila-lui-Dumnezeu-către-mine. / sunt omul-cu-două-inimi:/ una se bucură / ca un copil ce se odihneşte / după o joacă ameţitoare / de-a moartea şi viaţa, // cealaltă / mă ţine în braţe.»

Realmente avem dinainte o carte «de poveste», un volum ce «povesteşte» memorabil despre un poet important al prezentului literar românesc.”

Despre volumul semnat de Diana Caragiu, Respiră cu mine, Nicolae Tzone facediana caragiu următoarea remarcă: „Diana Caragiu e, din prima clipă, Diana Caragiu. Adică e un poet care rămâne în poezie de la prima venire. «Eu sunt eu», o sintagmă din poemul Eu rămân («eu n-am să plec, spun / eu sunt eu / tu poţi să potcoveşti un trifoi / dimineaţa ta ştie să stea în cumpănă / să ţină pe umeri două căldări goale / să mulgă a fi / să bem fără de moarte»), mi se pare, astfel, definitorie pentru acest insolit şi incitant volum de debut de acum, Respiră cu mine.

Textele ei sunt complice cu realul până la un punct, acest punct fiind ales deloc întâmplător, pentru că dincolo de el are loc o explozie a imprevizibilului care aruncă logica în coşul cu locuri comune. Astfel, ni se impune ideea că avem de-a face, limpede-limpede, cu o cerebrală. Autoarea se complace (şi bine face) în a «scrie» scenarii cu trepte independente între ele («timpul, desfăcut la doi nasturi, uşor indecent, croşetează / unul pe faţă, unul pe dos»), acestea, treptele, putând fi permutate, cu o relativă uşurinţă, în permanenţă între ele, cu bucurie, cu ironie, cu ingeniozitate, cu sarcasm, în genere de fiecare dată cu inteligenţă electrică.”

„Mașinăriile mișcării” de Nicolae Grigore Mărășanu

Andreea Gheorghiu, Lună albastră

Vineri 23 noiembrie 2012, la ora 18.00, la standul Editurii Vinea de la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus va avea loc lansarea volumului de versuri Mașinăriile mișcării de Nicolae Grigore Mărășanu. Noua carte a poetului va fi prezentată de Daniel Cristea Enache, Costin Tuchilă, Nicolae Tzone.

Nicolae Grigore Mărășanu s-a născut la 7 decembrie 1937, în comuna Mărașu, județul Brăila. Este licențiat în Drept al Universității „Alex. Ioan Cuza” din Iași, promoția 1969, cu studii postuniversitare la Universitatea București.

A lucrat ca ziarist: corespondent pentru presa centrală, sef secție gazeta „Muncitorul Forestier”, redactor șef adjunct „Flacăra”, redactor șef „Eco”, „Ecomagazin”, „Ecosofia”, redactor șef „Viitorul Românesc”, sef secție la revista „Parlamentul”, redactor la „Literatorul”. Expert parlamentar la Camera Deputaților, avocat în Baroul București.

Este președintele Fundației Europene de Ecologie si Cultură, membru al primului Consiliu de conducere al Rezervației Biosferei Delta Dunării, vicepreședinte al Filialei de Est Brăila-Galați a USR.

Cărți de poezie: Insula, Albatros, 1973; Corabia de fosfor, Eminescu, 1976; Umbra fluviului, Eminescu, 1979; Enisala, Albatros, 1980; Distanța dintre mine și un iepure, Eminescu, 1983; Capriciu pentru cele patru vânturi, Eminescu, 1986; Îngeri si banjouri, Eminescu, 1998; Marțea canonului, Eminescu, 2001; Sufletul cântă despre sine, Decebal, 2002; Imparele, Grai și Suflet – Cultura Națională, colecția Hyperion, sonete, 2007.

Nicolae Grigore Mărășanu

Antologii: Leviathanul, Grai si Suflet – Cultura Națională, 2004, cu un ciclu inedit, Extazele; Balcanica (poeți români si sârbi), Ex Libris, 2007; Poeme desfrânate, Grai și Suflet – Cultura Națională, 2009, cu un ciclu inedit, Poeme din Isarlâk; Fiara Impară, colecția „Opera Omnia”, Editura Tipo Moldova, Iași, 2011, cu două cicluri inedite, Vocile cenușilor și Recviem pentru Sinele sinucis.

Eseuri și publicistică: Geamandura, Sport-Turism, 1985; De ce Imparul, Grai si Suflet – Cultura Națională, 2007; Transferul de ființă și mântuirea prin poezie, în Mărturisire de credință literară, Carpathia Press, 2006; Mireasma dintre cele două temple, Eterna Creangă de Aur, în Cuvinte pentru urmași, Carpathia Press, 2007.

„Impunându-se încă de la debut (Insula, 1973) ca un poet de excepție, Nicolae Grigore Mărășanu a inaugurat în lirica românească contemporană o nouă coordonată, o viziune inedită, explorând universul acvatic, cu mijloace de expresie originale. Continuator al lui Panait Istrati și Fănus Neagu, Mărășanu evocă, în versurile sale, cu reală forță de sugestie, pitorescul Brăilei, farmecul peisajului dunărean, atmosfera mirifică a bălților și a Deltei, nostalgia corăbiilor de odinioară. Registrul liric este bogat nuanțat, cu ecouri simbolistice, intervenții protestatare și incursiuni în argoul specific portului de la porțile Orientului.” – Theodor Vârgolici, Dicționarul general al literaturii române (L/O), vol. IV, București, Ed. Enciclopedică, 2005.

„Asistăm, în poezia lui N. Grigore Mărășanu, în definitiv, la procesul unei originale mitizări, realizate prin amestecul regnurilor, prin ignorarea oricăror bariere, printr-o «confuzie», am spune, de proporții cosmice – cu alte cuvinte, printr-un panteism sui generis. Morții înoată astfel «ca peștii / în pământul hieratic», iubita îi apare poetului «ca o mreană sfântă în fluviul sângeriu», lotcile (brăilene) pot ancora și în pieptul poetului, unde își vor găsi «malul râvnit».” – Virgil Mazilescu, „România Literară”, nr. 42, oct. 1980.