„Păsări măiastre, gândurile mele”

magdalena iordache gandurile melecronica literara liber sa spun„Am strâns la un loc toate cuvintele care, rostite, dor, dar le-am zăvorât într-un loc numai de mine știut, căci am hotărât să mă însoțească de-acum în drumul vieții doar cuvintele care aduc bucurie, liniște, speranță. Nu a fost ușor…” Așa își mărturisește Magdalena Iordache temeiurile tainice și, deopotrivă, temeinice, ale volumului intitulat atât de simplu și cu o emoționantă discreție Gândurile mele…*). De fapt, un florilegiu de poeme în proză căruia bucuria esențială de a fi și de a dărui îi este har și menire. Continuă lectura „„Păsări măiastre, gândurile mele””

Armonia calmă și alternanța senină a contrastelor

dinu mihai falcoianu pasaj 3

Dinu-Mihai Fălcoianu, Pasaj 3

Ceea ce frapează și provoacă numaidecât la picturile cu care vine Dinu-Mihai Fălcoianu la noua întâlnire pe care ne-o dă la Galeriile „Orizont” din Capitală este acest straniu, neliniștitor și, poate de aceea, captivant joc al contrariilor.

Contururile ferme, riguroase, precise se întretaie și se contrazic mereu cu un anume echivoc al formelor. Și totul se petrece într-o anume ordine (ne)firească a lucrurilor.

dinu mihai falcoianu portret foto

Dinu-Mihai Fălcoianu

Spun „(ne)firească” întrucât ochiul sufletului, atât de bântuit de fantasmele crizelor din lăuntrul și din afara fragilelor noastre existențe limitate și efemere, tânjește după armonii și după echilibru, în vreme ce ochiul minții și-ar dori să meargă mai departe de asimetriile ontologicului și ale finitului.

Spun, totuși, „(și) firească”, dată fiind împrejurarea că Dinu-Mihai Fălcoianu a ales în mod conștient, deliberat, să pună la încercare capacitatea contrariilor de a exista în același spațiu și în același timp. Aproape că îmi vine să zic vorba aceea despre „unitatea și lupta contrariilor”, dar tare mă tem că vor sări de trei coți în sus niscai puritani care să mă acuze că fac apologia dialecticii marxist-leniniste!…

asfintit dinu mihai falcoianu

Dinu-Mihai Fălcoianu, Asfințit

Această armonie subtilă a formei trasate cu mână sigură, cu echivocul unor contururi tot mai șterse, mai nesigure și mai dătătoare de neliniști a fost și va rămâne, după câte mi se pare, vocația mărturisită a pictorului.

„Teoria contrastelor ce se resping și se atrag în același timp neputând exista unele fără altele, este o axiomă și nu trebuie demonstrată”– scrie negru pe alb Dinu-Mihai Fălcoianu și nu văd cum l-aș putea contrazice. Citește articolul integral în Revista VIP.

Șerban Cionoff

Revista VIP, 11 februarie 2013

Expoziție de pictură Vitalie Butescu

Vitalie Butescu, Iarna

În perioada 5 decembrie 2012–5 ianuarie 2013, Galeria Artis a Muzeului Județean Olt din Slatina găzduiește expoziția de pictură Butescu a artistului plastic Vitalie Butescu. Vernisajul a avut loc miercuri, 5 decembrie, la ora 11.00.

Cuprinzând lucrări realizate într-o bogată paletă de culori, expoziţia propune privitorilor case, locuri, peisaje pline de atmosfera caldă şi luminoasă caracteristică picturii artistului, care nu expune acum pentru prima dată pe simezele de la Slatina.

Născut la 3 octombrie 1972, Vitalie Butescu este absolvent al Colegiului de Arte Plastice „Al. Plămădeală” din Chişinău, în 1990 şi licenţiat al Academiei de Arte „Ioan Andreescu” din Cluj, în 1997. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, expune frecvent (chiar din facultate) în muzee, săli de expoziţii şi galerii private din ţară dar şi din străinătate (Germania, Olanda, Belgia, Grecia, Japonia), participă la tabere de creaţie, la târguri internaţionale de artă, impresionând prin dinamism, inspiraţie şi multă putere de creaţie, care îl fac unul din cei mai populari artişti plastici români contemporani.

Vitalie Butescu, Umbrela albastră

Lucrările sale se află în colecţiile muzeelor de artă contemporană din ţară (între care şi Muzeul Judeţean Olt), ca şi în multe colecţii particulare din ţară şi din afara ei.

„Pictura lui Vitalie Butescu emană o căldură luminoasă şi discretă, care este în acelaşi timp a picturii cât şi a autorului ei. Un farmec familiar, totuşi greu de numit, rezidă în lucrări, un murmur vibrant care vorbeşte despre lumină şi efemer. Este poate şi principalul motiv pentru care pânzele sale se bucură de o extraordinară popularitate”, citim într-o o cronică la una dintre expoziţiile sale.

Dr. Laurenţiu Guţică-Florescu

Director, Muzeul Județean Olt

 Lucrări de Vitalie Butescu

 

Culme de calcar și acoperișuri roșii

Biserică în Malta

Smochini

Biserica Stavropoleos

Casă la țară

„Noaptea bufonilor”, spectacol de Alexa Visarion

Luni, 29 octombrie 2012, la ora 11.00, la clubul Ramada-Majestic de pe Calea Victoriei din Bucureşti, Teatrul Național Radiofonic vă invită la audiţia premierei Noaptea bufonilor, spectacol radiofonic de Alexa Visarion. În distribuţie: Anton Tauf, Vasile Manta, Alexa Visarion.

Supranumit „lamento dramatic” şi închinat memoriei actorului Ştefan Iordache, spectacolul radiofonic Noaptea bufonilor de Alexa Visarion reprezintă un copleşitor strigăt de durere, de revoltă la adresa trecerii implacabile a timpului, de neputinţă a omului în faţa scurgerii ireversibile a vieţii, a actorului Svetlovidov în faţa efemerităţii artei sale. Piesei într-un act Cântecul lebedei de Anton Pavlovici Cehov, pe care autorul ei o considera „cea mai mică dramă din lume”, i se adaugă pasaje de William Shakespeare (dincolo de cele deja invocate în textul cehovian), precum celebrul Sonet 66, gânduri ale lui Richard al II-lea şi Richard al III-lea, replici ale bufonilor shakespearieni ş.a.m.d., toate menite să sublinieze fantasmele ce-l bântuie dureros pe Svetlovidov, frământările, amintirile, regretele, amărăciunea, ideea deşertăciunii vieţii, a sfârşitului iminent.

În rolul actorului Svetlovidov, Anton Tauf se dovedeşte cutremurător, de o sensibilitate adâncă şi, în acelaşi timp, de o forţă remarcabilă. El întruchipează perfect deziluzia, ratarea personală, rememorează atât momentele de succes, cât mai ales pe cele de singurătate. Durerea provocată de trecerea nemiloasă a vieţii este dublată de conştiinţa condiţiei tragice a artei teatrale – spectacolul se naşte şi-n aceeaşi clipă moare, actorul-bufon se dăruieşte pe sine şi-n acelaşi timp se deposedează de viaţă.

„În fiecare text cehovian există multiple variante de spectacol, toate viabile, toate vii, diferite. Cehov îţi dă voie să te bucuri de ceea ce înţelegi”, declara Alexa Visarion într-o emisiune radiofonică. Noaptea bufonilor ilustrează din plin această teorie, prin tehnica deschisă, modernă şi precisă, cu care adună şi recompune, din elemente disparate, un univers sonor coerent, perfect articulat, subtil şi percutant în acelaşi timp, remarcabil prin vibraţie şi emotivitate.

Alexa Visarion

Premiera radiofonică a spectacolului „Noaptea bufonilor” de Alexa Visarion va avea loc vineri, 2 noiembrie 2012, la ora 14.05, la Radio România Cultural.

Regia de montaj: Florin Bădic. Redactori: Oana Cristea Grigorescu şi Domnica Ţundrea. Regia tehnică: Vasile Manta. Regia muzicală: George Marcu. În spectacol, au fost folosite fragmente  din Concertul pentru oboi şi orchestră de coarde de Alessandro Marcello. Înregistrările au fost realizate în Studioul de Radio Cluj.

Domnica Țundrea

Muzică pentru trei radiouri

Duminică, 16 septembrie 2012, ora 21.00, la Dianei 4 (strada Dianei nr. 4, Bucureşti) va avea loc un eveniment muzical pe care organizatorii l-au intitulat Muzică pentru trei radiouri, susţinut de Cătălin Milea (saxofon și radio), Maria (voce, clapă și radio) & Mihai Balabaș (chitară, vioară, efecte și radio).

„Într-un trecut nu foarte îndepărtat radioul a schimbat fața lumii noastre. Într-un prezent din ce în ce mai acaparator, vechile transmițătoare țin loc de mobilă, de bibelouri, de mileuri, transformându-se treptat într-o ciudată inutilitate.

Nouă însă ne sunt dragi radiourile, chiar dacă nici noi nu mai avem pe-acasă decât amintirea lor. Dăm praful la o parte de pe ele, căutăm printre frecvențe, transformăm bucățile de cuvinte în impulsuri melodice și foșnetele îndepărtate într-o țesătură armonică.

Cei trei muzicieni cântă pentru prima dată împreună.

La Dianei 4, duminică seara, desfășurăm efemerul în ce are el mai avangardist, spunem ambiental psihedelic povestea florilor clipelor, improvizăm cadrane solare și hertzi aburinzi.” (Maria şi Mihai Balabaş).

Intrarea liberă.