„Iluzii“, expoziție Adina Romanescu la Institutul Cultural Român

iluzii expozitie adina romanescu

eveniment liber sa spunÎn perioada 3–20 februarie 2015, Institutul Cultural Român găzduiește expoziția Iluzii – pictură și desen – a artistei Adina Romanescu. Vernisajul va avea loc marți, 3 februarie 2015, ora 18.30, la sediul ICR din Aleea Alexandru nr. 38, București.

adina romanescu

Adina Romanescu

Adina Romanescu (n. 1974) este licenţiată a Universităţii Naționale de Arte din Bucureşti, clasa prof. dr. Henry Mavrodin, și membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România. După absolvire, a beneficiat de o bursă de specializare în egiptologie la Universitatea din Cairo (2000–2001) și de o bursă la Biblioteca Nazionale Centrale di Roma, Italia (2009). A fost distinsă cu Premiul „Rimbaud” oferit de Ambasada Franţei la Bucureşti – secţia Grafică (1991), Premiul „Panait Istrati” acordat de Inspectoratul de Cultură – secţia Grafică, Brăila (1995), „Blasterfan” din partea Cenaclului Artelor Vizuale – secţia Grafică, Brăila, (1997), „Lucian Blaga” – Premiul al III-lea, secţia Pictură, Sebeş, jud. Alba (1998), Premiul Fundaţiei Arte e Arta, expoziţia Balcic, inima reginei Maria, Bucureşti (2006).

adina romanescu camera amintirilor ulei pe pânză 2012-2015

Adina Romanescu, Camera amintirilor, ulei pe pânză, 2012–2015

„Adina Romanescu are un concept compoziţional de forme şi culori în valoraţii deosebit de echilibrate care conferă lucrărilor o stare de linişte, sobrietate şi echilibru emoţional. În varietatea compoziţională picturile sale exprimă clar un concept clasic, dar şi un concept modern contemporan.” – Vasile Grigore.

Pictorul Henry Mavrodin a remarcat „temperamentul pasional” al artistei care, „cu intuiţii ce se transformă în culori, reuşeşte să obţină o imagine luminoasă, unde umbrele sunt doar ficţiuni. Siguranţa desenului nu lasă culorile în singurătate – se nasc împreună pentru unitatea imaginii.”

adina romanescu natura moarta cu tobosar ulei pe pânză 2007-2012

Natură moartă cu toboșar, ulei pe pânză, 2007–2012

Artista a ilustrat volume de Omar Khayyam, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, George Topîrceanu, Tudor Arghezi, Paula Romanescu, Laurian Stănchescu ş.a. Are un palmares impresionant de expoziţii personale şi de grup. Lucrări ale sale se regăsesc în colecţii din România şi din străinătate: Fondation „Jacques Brel”, Bruxelles; Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Litere; Muzeul Mixt Sebeş, jud. Alba; Societatea Română de Radiodifuziune; Muzeul Eminescu, Ipoteşti; Casa Memorială „Lucian Blaga”, Lancrăm; Fundaţia „Arte e Arta”, Bucureşti; MISR Romanian Bank & Goethe Institut, Cairo; Sibford School, Oxfordshire, precum și în colecţii particulare din Franţa, Egipt, Belgia, Filipine, Anglia, Italia, România.

Adina Romanescu Arlechin  ulei pe panza 2006

Arlechin, ulei pe pânză, 2006

A deschis primele sale expoziţii personale în perioada studiilor liceale: Portrete Brel, desen, Sala Cinema Studio, Bucureşti (1991) şi Brel – mille visages, grafică, Institutul Francez, Bucureşti (1992). Au urmat: Poezia lui Blaga, grafică, Festivalul Internaţional „Lucian Blaga”, Muzeul din Sebeş, jud. Alba (1995); Peisaje fantomă, ulei pe pânză şi pe carton, Societatea Română de Radiodifuziune, Bucureşti; Zilele Eminescu, grafică, Muzeul Ipoteşti (1999); Forme şi umbre, ulei pe pânză şi carton, Cercul Militar Naţional, Sala Rondă, Bucureşti; Eminesciana; acuarelă, Centrul Cultural „Ionel Perlea”, Slobozia (2000); Bernini amore mio, ulei pe pânză, cărbune şi sepia, Institutul Italian de Cultură, Bucureşti (2005); Armonii, ulei pe pânză, Biblioteca Judeţeană Argeş „Dinicu Golescu”, Piteşti (2008).

Alter ego ulei pe pânză, 2007

Alter ego, ulei pe pânză, 2007

Expoziţii personale în străinătate: Portraits Brel, grafică, Fondation „Jacques Brel”, Bruxelles, Belgia (1991); Shadows, grafică, Universitatea Silpakorn, Bangkok, Thailanda; Shadows, grafică, Century Park Hotel, Manila, Filipine; Lignes et couleurs, grafică, Crédit Agricole Beaussier-St. Nicolas, Angers, Franţa (1997); Egypt, ulei pe pânză, cărbune, Goethe Institut, Cairo, Egipt; People of Egypt, ulei pe pânză şi carton, Centrul Egiptean de Cooperare Culturală Internaţională, Zamalek, Cairo (2001); Portraits et poupées, ulei pe pânză, Office de Tourisme, Montmorillon, Franţa (2006).

Lucrări de Adina Romanescu

Adina romanescu Autoportret cu oglinda 2008

Autoportret cu oglindă, ulei pe pânză, 2008

Natura statică 2006

Natura statică, ulei pe pânză, 2006

Variatiuni dupa Atelierul lui Vermeer, verde 2009-2012 adina romanescu

Variațiuni după Atelierul lui Vermeer, ulei pe pânză, 2009–2012 

Variatiuni dupa Atelierul lui Vermeer  2012-2014

Variațiuni după Atelierul lui Vermeer, ulei pe pânză, 2012–2014

Ingerul cu aripi rosii adina romanescu

Îngerul cu aripi roșii, ulei pe pânză, 2012–2015

lucian blaga 2009 adina romanescu

Lucian Blaga, ulei pe pânză, 2009 

Nicolae Herlea ulei pe panză 2008

Nicolae Herlea, ulei pe pânză, 2008

Modigliani, desen de Adina Romanescu, creion si carbune, 2012

Modigliani, desen, creion si cărbune, 2012

bunica studiu de maini 2005

Bunica, studiu de mâini, desen, 2005

eminescu adina romanescu desen 2012

Eminescu, desen, 2012

eugen ionescu adina romanescu desen 2012

Eugène Ionesco, desen, 2010

Citește: Adina Romanescu: Dincolo de chip, interviu realizat de Pușa Roth, Amos News, 11 ianuarie 2008

Fiziologia gustului: Ridichea şi gâsca

Doamnelor şi domnilor, bine v-am regăsit. M-am gândit şi m-am răsgândit, în niciun caz nu m-am răzgândit, şi am ajuns la concluzia că totul sau aproape totul pe lumea asta, în materie de gust, stă sub semnul sintagmei: cum vă place. Multe istorii, chiar şi cele militare au printre ele isprăvi culinare. Acum vreau să vă reamintesc câteva dintre întâmplările lumii ca să putem afirma – oare a câta oară ? – că gusturile nu se discută. De exemplu, în campaniile militare, Iuliu Cezar ducea aceeaşi viaţă ca şi soldaţii săi, mâncând aceeaşi mâncare, suferind aceleaşi privaţiuni. Odată, le-a ţinut soldaţilor un discurs, urcat pe un bolovan şi muşcând dintr-o ridiche mare. Gestul împăratului a declanşat un val de simpatie printre soldaţi, aceştia acceptând drept hrană ridichea.

Un alt personaj celebru, Marc Antoniu, mare pescar amator, avea ciudă pe nobilii egipteni din suita reginei, mai norocoşi la pescuit decât el. Pentru a-l îmbuna, Cleopatra i-a spus: „Egiptenilor le e dat să prindă peşti, iar romanilor să prindă regi.” Trebuie să recunoaşteţi, prin acest exemplu, inteligenţa acestei regine, care a marcat istoria lumii. Împăratul Nero numea ciupercile ,,mâncarea zeilor’’, deşi predecesorul său Claudiu, zeificat după moarte, fusese otrăvit cu ciuperci.

În afara salvării Romei antice, gâsca mai e legată de un alt eveniment istoric: salvarea Angliei. Când i s-a adus vestea înfrângerii flotei spaniole Invincibila Armada, regina Elisabeta se afla la masă şi mânca friptură de gâscă. De atunci, în ziua de Crăciun a fiecărui an, în Anglia se mănâncă friptură de gâscă. Cu bine şi cu bucurie.

Pușa Roth

Mitraliere si ramuri de maslin

M-am uitat si eu, ca tot romanul, la ce se intampla in Egipt. Insa am simtit nevoia unui comentariu documentat, de parerea cuiva care a fost in lumea araba, care stie in profunzime cum „functioneaza” ea. Ii multumesc colegului Mario Balint, corespondent Radio Romania, pentru acest material:

MITRALIERE ŞI RAMURI DE MĂSLIN

Rapide şi contradictorii sînt informaţiile care parvin din Umma. Revoluţia a început. Oamenii ies în stradă pentru că preţurile alimentelor au sărit în aer. Vor libertate, vor o viaţă mai bună. Orfan al Imperiului Otoman, în prima jumătate a secolului trecut, dominat de un Occident atotputernic, în a doua jumătate de veac 20, Marele Orient pare acum în căutarea unui proiect politic convenabil. Dar, ce fel de proiect? Izbucnită în Tunisia, revolta noii generaţii pare să fi renunţat la mitraliere şi la ramura de măslin în favoarea Internetului. În Sudan, au avut loc confruntări între protestatari şi poliţie, după ce mai multe grupuri de activişti sudanezi au chemat la revoltă pe Facebook şi pe alte site-uri. Unul dintre aceste grupuri, intitulat „Tinerii pentru schimbare”, are peste 15.000 de membri pe Facebook! Aceşti protestatari sînt „noua Umma” mobilizată împotriva încremenirii seculare. Revolta iasomiei s-a extins rapid în Algeria, apoi în Egipt, Yemen, Liban, Iordania şi a creat frisoane pe spinările militanţilor integrişti din Fîşia Ghaza. Rămîn neatinse, deocamdată, monarhiile puternice din Maroc şi Arabia Saudită, dar şi regimul colonelului Muammar Mohammad Al-Khaddafi, născut în 1942, într-o familie de beduini originară dintr-o regiune a Siriei, personaj care îl admiră fără rezerve pe fostul preşedinte egiptean, care a avut curajul de a naţionaliza canalul Suez, Gamal Abdel Nasser! Astăzi, situaţia este mult mai complexă. Revoltele din spaţiul arab se suprapun peste un amplu proces de redesenare a Lumii născută după pacea din 1945.

Nordul Africii şi Orientul Mijlociu nu au avut niciodată perioade de pace mai lungi de 10 ani, iar aparenţa de stabilitate şi continuitate era dată de regimurile autocratice sprijinite de Occident. În acest climat şi în faţa presiunii occidentale, Islamul a devenit principalul proiect politic, şi din dorinţa de a demonstra Occidentului că religia nu era un obstacol în calea progresului. Pe acest pilon, Egiptul este pivotul „revoluţiilor” din spaţiul musulman! În 1928 aici se nasc Fraţii Musulmani, organizaţie care, pînă la interzicerea sa, prin decret regal, în 1948, face peste 2.000.000 de adepţi în Sudan, Iordania şi Siria. Mişcarea, definită ca neo-islamică, se opunea occidentalizării, dar şi Islamului instituţional, împotriva sufismului, dar şi a păcii cu Israelul. Fraţii Musulmani nu au dispărut niciodată. Iar susţinerea lui Mohamed El Baradei de către Frăţie dau fiori reci cancelariilor occidentale. Frăţia Musulmană şi mai multe grupări din opoziţia egipteană i-au cerut lui El Baradei, aflat alături de demonstranţii din Piaţa Tahrir, să formeze un guvern provizoriu. Într-un comunicat comun, mişcările de opoziţie l-au îndemnat pe fostul director al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică „să se implice în afacerile interne şi externe ale Egiptului şi să formeze un guvern temporar, dizolvînd Parlamentul şi elaborînd o nouă Constituţie pentru a permite organizarea de alegeri parlamentare şi prezidenţiale libere”. Din punct de vedere tactic, militar, scoaterea militarilor în stradă este un semn că preşedintele Hosni Mubarak nu mai are alte soluţii.

Potrivit Stratfor, Israelul şi SUA sînt îngrijorate de rolul pe care îl joacă Frăţia Musulmană în revolte. Ea ar fi beneficiat şi de ajutorul membrilor Hamas, care ar fi venit din Fîşia Gaza în Egipt pe la punctul de trecere al frontierei de la Rafah, lăsat şi el nesupravegheat de forţele de ordine, susţine Stratfor. Dacă revoltele, la care participă în fiecare zi peste 20.000 de oameni, din Egipt se transformă într-o revoluţie, implicaţiile pentru lumea arabă şi pentru politica occidentală în Orientul Mijlociu, vor fi imense. Este posibil ca protestele să se extindă şi să se transforme în revoluţii, în condiţiile în care internetul joacă un rol important în mobilizarea populaţiei! Egiptul este cel mai populat stat arab (85 de milioane de locuitori!), poate da tonul politicii arabe faţă de Israel şi de Iran, dar poate constitui şi un exemplu de urmat pentru cele 22 de milioane de kurzi răspîndiţi pe teritoriile a patru state! „Obama va rămîne în istorie ca preşedintele care a pierdut Egiptul”, titra cotidianul israelian „Haaretz”, notînd că revoltele din Tunisia şi Egipt arătă că SUA pot face foarte puţin pentru a-şi salva prietenii de mînia maselor. Titlul reprezintă o ironie şi un reproş la adresa liderului democrat de la Casa Albă, considerat la fel de naiv şi puţin inspirat în politica externă, ca un alt preşedinte democrat, Carter! De altfel, tonul bîlbîit, dar considerat FERM al Casei Albe a fost taxat dur şi de către El Baradei care a avertizat administraţia americană că din moment ce peste 80 de milioane de egipteni îi cer preşedintelui să plece, mesajul transmis către aceştia de la Washington nu face decît să minimizeze credibilitatea administraţiei americane!

Din punctul meu de vedere, Mubarak va pleca! Cu certitudine, victoria, fără mitralieră şi ramură de măslin, în faţa preşedintelui va fi crucială pentru evoluţiile viitoare din zonă: Darfurul va fi independent cu tot cu cele 4% din rezerva mondială de petrol, Fraţii Musulmani vor ieşi întăriţi, gata să strîngă rîndurile cu Hamas, în Ghaza, şi cu Hezbollah în Liban împotriva „sionismului”, iar Kurzii vor intra într-o nouă eră de emancipare naţionalistă! Ce nu mi-e calr, pe moment: ce se va întîmpla în Libia şi Arabia Saudită, două spaţii ce par încremenite şi mulţumite social de situaţia în care se află.

P.S. Mario e acasa, nu a fost trimis in Egipt, insa a dat „sfoara” printre colegii „externisti” si a luat aceste informatii. Chiar, oare el sau alt corespondent extern Radio Romania nu era bine sa transmita de acolo?