Poezia săptămânii: ”Cândva, femeia frumoasă îndepărta cu grație coaja întunericului” de Daniela Toma

Emile Vernon Femeie tanara visand

cândva, femeia frumoasă îndepărta cu grație coaja întunericului,poezia saptamanii rubrica liber sa spun
purta parfumul îmbrățișării despicat în fâșii mici
sau scria legi pentru umbre înalte ce se zbat și acum
într-un fel de veghe
iar când lucrul acesta se întâmpla, cineva turna vin roșu peste începuturi
și cultiva cu grabă respirații încinse de neamul crucilor
chiar sub inimă
brusc, îți dai seama cât de departe e vremea aceea
despre femeie îți amintești că era slabă,
că prefera caii, nu oamenii,
întindea lumina pe masă doar cu mâna stângă
și amesteca mai apoi culorile vii bine înfipte în soare

și, pentru că icoanele de sărutat trec mereu prin proba focului,
femeia apare rar, doar atât cât să-și incendieze obrajii
apoi pleacă
dar niciodată când pleacă, nu pleacă de tot

uneori așază lucruri vii pe un perete, foarte sus
apoi, sorbind dintr-o rodie coaptă, se face mai frumoasă
atât de frumoasă că nimeni n-o mai vede

în jur se împrăștie vârtejuri din cer și rămâne doar ea…

Daniela Toma

Daniela Toma

Daniela Toma

rubrica-poezia-saptamanii-liber-sa-spun

logo-liber-sa-spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

Poezia săptămânii: „Învaţă-mă din nou jocurile dragostei” de Mircea Florin Șandru

Emile-Vernon--femeie tanara cu trandafiri

Învaţă-mă din nou jocurile dragosteipoezia saptamanii rubrica liber sa spun

Însingurat, hirsut, ascuns în propria-mi carapace
Nu mai ştiu dulceaţa trupului de femeie
Lasă-mă să te ţin în braţe, lasă-mă să simt
Mirosul tău îmbătător, să te mângâi pe creştet,
Lasă-mi simţul tactil să-ţi descopere încet
Pielea gâtului şi a coapsei. O, tu eşti
Cea mai frumoasă de pe Pământ,
Tu luminezi cale de o mie de leghe,
Precum penajul de aur al unei păsări de munte,
Precum chiparosul în iarba spelbă, când se lasă
înserarea,
Precum globul de cristal plutind pe apă,
Trupul tău e harfa pe care au cântat zeii,
O, Adonai, Adonai, pe femeia aceasta ai făcut-o pentru
mine,
Ea e perechea mea şi ai trimis-o într-un târziu
Să mă trezească din somn, să mă scoată din moarte,
Să-mi spele ochii. Bine ai venit femeie, îţi spun
Învaţă-mă din nou jocurile dragostei, căci le-am uitat.

Mircea Florin Șandru

Mircea Florin Șandru

Mircea Florin Șandru

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi: arhiva rubricii Poezia săptămânii

Eseu despre fericire

Emile Vernon primavara

Lumea modernă este tentată să măsoare tot şi toate, de la simple lucruri până la sentimente. Măsurăm audienţe, măsurăm sau cântărim averi, prietenii, amoruri, necazuri, punem în balanţa imaginară tot ce ne înconjoară, dar şi viaţa noastră cu toate împlinirile şi neîmplinirile ei. Eu nu cred că firii umane îi pot fi ataşate criterii după care se măsoară fericirea, pentru că suntem oameni şi tot ceea ce este omenesc nu ne este străin. Eu cred că orice fel de criterii sunt ideale sau idealiste, pentru că viaţa nu este un turn de fildeş şi noi nu suntem îngeri. Nu cred în fericirea absolută pentru că ea este, cred eu, apanajul îngerilor. Or, omul fericit, deplin fericit ar trebui să aibă aripi, să aibă două inimi, cu una să fie om şi cu cealaltă întrupare divină. Dacă ar fi să aplic criterii cu ajutorul cărora să măsor fericirea, cu câteva excepţii, n-aş mai fi om, ci umbră. Până la urmă ce este fericirea? Este o stare sufletească perfectă aplicată peste imperfecţiunile noastre. Ar trebui să nu ne doară nimic, să nu ne deranjeze nimic, să nu ne gândim decât la la noi înşine, să nu ne lipsească nimic etc. Dacă judecăm fericirea ca o bucurie, şi acum mă refer doar la mine, da, sunt uneori fericită. Eşti fericit dacă ai lângă tine jumătatea perfectă, dar există această jumătate? Există, slavă Domnului, un strop de iubire, unul de înţelegere, de convieţuire înţeleaptă, de obişnuinţă, dar ele nu sunt suma fericirii absolute. Ca om ai momente de fericire atunci când vine un copil, dacă ai hotărât ca cineva să-ţi urmeze, copilul fiind continuarea ta pământeană, dar apariţia lui mai înseamnă griji, nevoi, dorinţe, alături de imensa bucurie de a-l vedea crescând lângă tine. Da, poate aceasta este fericirea, sigur aceasta este fericirea, împlinirea sufletească a unui om, deşi mulţi nu înţeleg asta şi se hărţuiesc prin tribunale pentru ca puiul de om să aibă identitate, să fie recunoscut şi apărat. Copilul, după părerea mea, este cel mai frumos dar al vieţii, este parte din tine, carnea ta, inima ta, eşti tu, chiar tu, într-o altă dimensiune, într-o altă existenţă, într-un alt trup. Sigur, există excepţii, prea multe excepţii, dureroase excepţii, când copilul este o povară, o greşeală, o ruşine, dar acestea trebuie asumate, pentru că o viaţă nu este o consumabilă. Este plină lumea de copii fără părinţi, de copii fără identitate, de copii aruncaţi la coşul de gunoi, de copii ucişi de propriile mame sau taţi, dar aceştia nu pot fi consideraţi oameni, ci greşeli ale naturii, rebuturi.

renoir pictura

Pierre-Auguste Renoir, Madame Charpentier și copiii săi (1876–1877) 

Fericirea este o stare şi omul are nevoie să ştie că este fericit, şi pentru asta s-a inventat, poate, cuvântul acesta magic. Ai un palat în care locuieşti, ai maşini, iahturi, avion, conturi în bancă? Atunci oamenii spun că acela e fericit, pentru că toţi dorim ceva mai mult. Dar noi suntem egali, suntem identici? Nici egali, nici identici. Bucuria de a fi pe acest pământ, indiferent de starea fizică, de statut, aceasta poate fi fericirea supremă. „Trăiesc, deci exist!”, acesta este punctul zero al demersului nostru pe acest pământ. Dacă toţi am fi egali ar fi o mare tristeţe, pentru că dorinţa de depăşire, invidia sau chiar ura, în limitele constructive, înseamnă autodepăşire, înseamnă muncă, dorinţă de mai bine şi nicidecum „să moară şi capra vecinului”. Numai Dumnezeu, în marea lui generozitate, iubeşte fără patimă, fără ură, fără ranchiună, căci el este Tatăl, el ne-a dăruit viaţa. Noi, ceilalţi, muritorii, avem la un loc toate calităţile dar şi toate defectele pământeşti, şi aşa construim parte din fericirea noastră efemeră. Mai avem nevoie de criterii, de măsurători absurde uneori ca să măsurăm clipa? Până la urmă viaţa e ca ploaia de vară, vine când nici nu te aştepţi şi se opreşte fără să-ţi dai seama.

Pușa Roth

Fată frumoasă

emile vernon portret de femeie

Fata frumoasa cristian badilitaCea mai recentă apariție în colecţia „Poesis” a Editurii Vremea este volumul Fată frumoasă, ediţia a III-a adăugită, semnat de Cristian Bădiliţă.

Născut în 1968, Cristian Badiliţă este istoric al creştinismului timpuriu, eseist și poet. Doctor al Universităţii Paris IV-Sorbona cu teza Métamorphoses de l’Antichrist chez les Pères de l’Eglise (Paris, Beauchesne, 2005, Premiul Salomon Reinach al Asociaţiei Eleniştilor din Franţa; traducere românească, Polirom, 2006), este coordonatorul traducerii Septuagintei în cadrul New Europe College, Bucureşti. Realizează o traducere comentată a Noului Testament în româneşte. Coordonează colecţia „Pontus Euxinus” la Editura Beauchesne din Paris.

Lieduri româneşti în limba franceză

emile vernon fata cu maci

Émil Vernon, Fată cu maci

Vineri, 19 aprilie 2013, ora 18.30, în Holul Mare al Bibliotecii Județene „Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea va avea loc un recital extraordinar de Lieduri româneşti în limba franceză, susținut de soprana Camelia Pavlenco. La pian: Silvia Neamțu.

Programul cuprinde: George Cavadia, Plecarea, Euphrosine, Sărutatul; Stan Golestan, Promisiune, Căsătoria; Marcel Mihalovici, Răvaş de dragoste, Paparudele; Ion Nonna Otescu, Dacă ai fi ştiut; Alfred Alessandrescu, Cântec albastru şi brun, Perdeaua vecinei mele; George Enescu, Dar către Ana, Mi-e dor, Domnişoarelor leneşe la scris; Cornel Ţăranu, Plecată fără sfârşit; Valentin Teodorian, Serenadă.

Evenimentul marchează închiderea manifestărilor reunite sub genericul „Fête de la Francophonie”.

Reuniunea de primăvară a doamnelor

emile vernon portret de femeie

Émile Vernon (1872–1919), Portret de femeie

eveniment liber sa spunInstitutul Cultural Român – Filiala Transilvania, în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Cluj, vă invită, joi, 21 martie 2013, la ora 12.00, la o nouă ediţie a Reuniunii de primăvară a doamnelor. Evenimentul va avea loc la sediul Filialei Cluj a USR, din str. Universităţii nr. 1.

reuniunea de primavara a doamnelor

În deschiderea evenimentului, va avea loc o conferinţă susţinută de Alina Pamfil: Homo legens (în ciclul Scriitorul în cetate). Despre scris, citit, cărţi noi şi proiecte de laborator vor vorbi apoi scriitoarele: Elena Abrudan, Mariana Bojan, Hanna Bota, Codrina Bran, Doina Cetea, Iulia Cubleşan, Elisabeta Donca-Kirchmajer, Vera Ieremias, Mariana Istrate, Gabriela Lungu, Rodica Marian, Flavia Teoc. Moderatoare: Irina Petraş.

emile vernon 1872 1919 moment de lectura

Émile Vernon, Moment de lectură

Seria de evenimente organizate în colaborare de Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Cluj şi ICR – Filiala Transilvania a debutat în 15 februarie 2013 (data inaugurării Filialei Transilvania a ICR) când a fost programată conferinţa Repere culturale transilvane, susţinută de Mircea Muthu şi va continua la începutul lunii aprilie cu răspunsul lui Ion Vartic la întrebarea Ce este arta?

mafteuta_mihai_ulita_din_ardeal

Mihai Mafteuță, Uliță din Ardeal

***

Fragment din conferinţa lui Mircea Muthu, Repere culturale transilvane

Când Perpessicius evoca ,,vatra de visuri milenare şi Canaan martirizat”, el metaforiza superb dar şi fixa în acelaşi timp, în linii de gravură, chipul spaţiului transilvan, aşa cum s-a perpetuat de altfel în memoria României reîntregite. Dimensiunile sale, reiterate periodic de la Bălcescu încoace şi caracterizate printr-o altă distribuire a accentelor în tabloul general a ceea ce s-a numit specific naţional configurează o Transilvanie emblematică, lipsită de osificările subiacente modelului şi, tocmai de aceea, circumscrierile ulterioare lui 1916 îşi păstrează nota de gravitate şi temperatura transmise de ,,rezervoriul de seriozitate“ cum numea Bariţ şi apoi Rebreanu ,,Ţara Ardealului”. În înfăţişarea de ansamblu a noului stat român, această lume, sublinia prin 1923 publicistul Octavian Goga, ,,aduce netăgăduit un aspect de mulţime mai occidentală, exigenţe culturale mai pozitive, o concepţie mai largă a libertăţilor cetăţeneşti şi o educaţie mai veche a spiritului de datorie” (Reabilitarea Ardealului). Astfel, reper constant în meditaţia intelectualului, vertebrând adesea mentalitatea nu numai culturală din ultimul secol, în sfârşit, spiritul localizat în interiorul arcului carpatic îşi consolidează prin statutul acceptat de vatră funcţia coezivă şi valoarea de exemplu. Cu ocazia sărbătoririi a două decenii de la Marea Unire, Vasile Băncilă, prietenul lui Blaga, preciza în 1938 că ,,sensul Ardealului în configuraţia sufletului românesc e un sens de tenacitate, pe de o parte, de practicism organic şi de metodism pe de altă parte.” (în Semnificaţia Ardealului). E adevărat, „spiritul ardelean constituie numai o componentă a marelui duh românesc, dar, atenţiona într-un interviu din 1940 Rebreanu, cea mai preţioasă şi mai caracteristică”. Constatarea prozatorului că ,,ardelenii au o concepţie despre viaţă mai aspră, mai adâncă, mai etică” conduce la concluzia, încă decelabilă în praxisul Şcolii Ardelene, că ,,etnicismul nu e o povară în opera de artă, ci un spor de originalitate.” Meditaţia călinesciană din finalul Istoriei prelungeşte în fond rândurile de mai sus în tentativa de conceptualizare a specificului naţional. Românii din centru, de pildă, ,,sunt consultabili pentru nota specifică primordială.” Totalizările şi, concomitent, trăsăturile definitorii sunt reţinute pe ecranul conştiinţei receptoare în perioada interbelică mai ales, pregătită astfel să asigure continuitatea fertilă în perimetrul României Mari. Sentimentele, în forme atât de dramatice, de responsabilitate istorică, refuzul teatralităţii, împletirea romantismului etnografic cu cel folcloric şi distilarea acestuia în mesianismul cu rezonanţă de text sacru ce impregnează agorele eroice din Câmpia Libertăţii, conjugarea naţionalului cu socialul ,,ca una dintre cele mai însemnate manifestări istorice ale spiritului nostru civic,” aşa cum afirma Alexandru Lapedatu la discursul de recepţie al Academiei Române din 1923, realismul ,,poporan” manifestându-se bipolar în reprezentarea satului ritualizat, ca la George Coşbuc, dar şi a celui contemporan – Liviu Rebreanu –, alţii, ca Slavici şi Agârbiceanu efectuând ,,întregul circuit de la satul idilic la satul actual”, cum spunea Ion Breazu, scurtcircuitarea polilor amintiţi în arcul metafizic şi în imaginea satului atemporal din construcţia sistematică a lui Lucian Blaga, relaţia complementară dintre ,,poporan” şi preferinţa pentru clasicizare, obsesia instaurării Legii cu majusculă ca dreaptă recunoaştere a rânduielilor firii (Ovidiu Cotruş), ce argumentează profundul etnicism al producţiei artistice, toate acestea, legate între ele, alcătuiesc o forma mentis unitară şi pilduitoare prin consecvenţă. […]

Elogiu frumuseții

dedicatie 8 martie

emile vernon portret de femeie

Émile Vernon, Portret de femeie

g boldini Portrait of a Lady with Lilacs, ca 1885

Giovanni Boldini, Portret de doamnă cu liliac

Landon_Charles_Paul-Tete_de_femme_couronnee_de_laurier

Charles Paul Landon, Cap de femeie cu lauri

Simonetta vespucci piero de cosimo

Piero di Cosimo, Portretul Simonettei Vespucci

albert lynch femeie cu turban negru

Albert Lynch, Femeie cu turban negru

Davide_Ghirlandaio_Retrato_de_dama_de_perfil_Gemäldegalerie,_Berlín

Davide Ghirlandaio, Profil de femeie

Portrait_of_a_woman-Palma_Vecchio

Palma Vecchio, Portret de femeie

Marthe_Bibesco_Giovanni Boldini

Giovanni Boldini, Martha Bibescu

jan vermeer

Jan Vermeer, Fata cu cercel de perlă

antoinejeangros_madamepasteur 1795 96

Antoine-Jean Gros, Doamna Pasteur

femme au miroir titian

Tițian, Femeie la oglindă

Ary Scheffer portretul probabil al mariei d orleans 1830

Ary Scheffer, Portretul probabil al Mariei d’Orléans

francesco hayez meditazione 1851

Francesco Hayez, Meditaţie

Frederick_Leighton_A_girl

Frederick Leighton, Portret de fată

Woman in Blue Thomas Gainsborough

Thomas Gainsborough, Doamna în albastru

henri_gervex__portrait_de_femme_au_chapeau-51-1

Henri Gervex, Portret de femeie cu pălărie

theodore chasseriau Aline_Chasseriau_portrait 1835

Théodore Chassériau, Aline Chassériau

sophie Rude_-_Jeune_femme

Sophie Rude, Tânără femeie

boldini mrs hary lehr 1916

Giovanni Boldini, Domnişoara Hary Lehr

Jean Marc Nattier, portrait de jeune femme

Jean-Marc Nattier, Portret de tânără femeie

Grupaj realizat de Costin Tuchilă