Expoziție de pictură Mihai Potcoavă

expozitie de pictura mihai potcoava institutul irecson

eveniment liber sa spunJoi, 23 octombrie 2014, la ora 18.00, la Institutul IRECSON din București (Calea Victoriei nr. 2) va avea loc vernisajul Expoziției de pictură a artistului Mihai Potcoavă. Expoziția va rămâne deschisă până în 12 noiembrie 2014. Program de vizitare: Luni–vineri, orele 9.00–17.00. Sâmbăta, duminica și în afara programului, cu programare. Intrarea liberă.

mihai_potcoava

Mihai Potcoavă

S-a născut la 6 martie 1948 în București. A absolvit Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, având ca profesori pe Theodor Dan și Afane Teodoreanu. Urmează Academia Română de Aviație „Aurel Vlaicu”. Devine pilot de linie aeriană și comandant de aeronavă pe curse internaționale la TAROM. Continuă lectura „Expoziție de pictură Mihai Potcoavă”

Expoziție de pictură Mihai Potcoavă la Biblioteca Metropolitană București

mihai potcoava expozitie pictura biblioteca metropolitana bucuresti noiembrie 2013

eveniment liber sa spunÎn perioada 11 noiembrie–7 decembrie 2013, la Biblioteca Metropolitană București (Sediul Central, str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei) va fi deschisă Expoziția de pictură a artistului Mihai Potcoavă. Vernisajul va avea loc miercuri, 13 noiembrie, la oraSigla_BMB_actuala_ 17.30. Prezintă: Costin Tuchilă.

Program de vizitare: Luni–miercuri: orele 12.00–19.00; joi, vineri: 9.00–16.00: sâmbătă: 9.00–13.00. Intrarea liberă.

mihai-potcoava pictori contemporani

Mihai Potcoavă

S-a născut la 6 martie 1948 în București. A absolvit Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, având ca profesori pe Theodor Dan și Afane Teodoreanu. Urmează Academia Română de Aviație „”Aurel Vlaicu”. Devine pilot de linie aeriană și comandant de aeronavă pe curse internaționale la TAROM.

Urmează, în SUA, timp de trei ani, școala pictorului american Marc Chatov, obținând diploma de pictor portretist și, ulterior, timp de o jumătate de an se perfecționează cu pictorul american Nelson Shanks.

I-au influențat cariera și i-au fost prieteni apropiați: Afane Teodoreanu, Spiru Vergulescu și Florin Niculiu.

Membru UAP București, secția Pictură, din 1997.

Portretul, peisajul, compoziția tematică, naturile statice cu flori domină în pictura lui Mihai Potcoavă, unul dintre numele de marcă ale artei contemporane.

Iarna la Bran 2006 pictori romani mihai potcoava

Iarnă la Bran, 2006

• Expoziţii personale:

• Muzeul de Știinte Naturale, FERNBANK MUSEUM, ATLANTA, U.S.A, 1992, 1993;

• CHATEAU ELAN, U.S.A, 1994;

• D. MILES GALLERY, ATLANTA, U.S.A, 1995;

• KENNESAW MOUNTAIN VINEYARDS SHOW, U.S.A, 1996 – unde a obținut Premiul al II-lea;

• T.C. ART GALLERY, București, 2005;

• SALA U.N.E.S.C.O, București, 2005;

• GALERIA DE ARTA „ANA”, București, 2008;

• SALA IRECSON, București, 2006, 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013;

• GALERIA SCIT ART, București, 2012.

mihai potcoava palaria roz 2013

Pălăria roz, 2013

• Expoziţii colective:

• Expozitia omagială N. Tonitza, Muzeul Colectiilor de Arta, 1996;

• Salonul Național de Artă, Romexpo, 2001;

• Salonul de pictură al Municipiului București, 2002, 2003, 2004;

• Expozitie World Trade Plaza, toate edițiile incepand cu anul 2005;

• Expoziție Galeria Fundației, 2005;

• Expoziție „Interbelicii și continuatorii”, Muzeul Național Cotroceni, partea I (luna mai 2008) și partea a II-a (luna septembrie 2008);

• Expoziție „Ofranda grădinii”, Galeria Veroniki Art, 2010;

• Expoziție ICR Istanbul, Istanbul, Turcia, 2010;

• Expoziție „Iarna în pictura românească din colecții particulare”, SCAR, Muzeul Municipiului București – Palatul ȘuȚu, 2010.

• Expoziție „Istanbulul văzut prin ochii a cinci pictori români”, la Muzeul Municipiului București – Palatul Șuțu, București, 2011.

• Expoziție „Balcic”, ELITE ART, București, 2012.

• Expozitia Grafica in arta romaneasca, Palatul Cotroceni, 2012.

• Expozitie „De la București la Balcic – 5+1”, Galeriile GAMB, Elite Art, București, 2012.

• Expoziție Galeria Veroniki Art, 2012.

 mihai potcoava vase la Braila 2010

Vase la Brăila, 2010

• Premii

Premiul pentru Cultură la Gala Premiilor VIP, august 2011.

Premiul al II-lea, Kennesaw Mountain Vineyards Show, U.S.A, 1996.

• Lucrări în colecții:

Două tablouri în Muzeul Județean de Istorie si Artă Olt, Slatina.

Două tablouri în Colecția Casei Regale a României.

Două tablouri în Muzeul Golești, Argeș.

Numeroase tablouri în colecții particulare din SUA, Austria, Australia, Spania, Germania, Slovacia, Serbia și Romania.

• Bibliografie:

Lexicon critic și documentar Pictori, sculptori și desenatori din România, secolele XV-XX de Mircea Deac, 2008, pag.388.

Enciclopedia artiștilor români contemporani, Ed. ARC, 2000, vol. VI, 2009, pag.125.

Catalog Salonul Național de Artă, 2001, pag. 182.

Catalogul Expoziției „Interbelicii și continuatorii”, Muzeul Național Cotroceni, 2008.

Grid Modorcea, În căutarea portretului ideal – eseuri de artă plastică, Ed. Sim Art, 2009.

Marius Tița, ziarul „Bursa”, 25 ianuarie 2008, 16 mai 2008, 31 octombrie 2008, 6 martie 2009.

Victoria Anghelescu, „Adevărul literar si artistic”, 16 februarie 2008.

Adina Ștefan, „Adevărul de seară”, 14 noiembrie 2008.

Grid Modorcea, „Tricolorul”, nr. 1410 / 07.11.2008, 1498 / 27.02.2009.

Măriuca Oteteleșanu, Revista „Plai străbun”, nr.16, 2009.

Cartea Gânduri despre Spiru Vergulescu, septembrie 2009.

inceput de primavarade mihai potcoava 2010

„Cred în frumos, chiar atunci când abia se lasă descoperit. Mă simt împlinit şi fericit când dăruiesc şi comunic cu oamenii. Am o mare sete de cunoaştere şi îmi ridic singur ştachete de depăşit. Privesc cu bucurie şi curiozitate viaţa şi natura care mă uimesc continuu.” – Mihai Potcoavă.

portret mihai potcoava magda 1997

Magda, 1997

„Portretul este practicat de mai toţi artiştii plastici, dar puţini demonstrează abilităţi pentru acest gen şi şi mai puţini au talentul special de care scriem. Nu puţini, însă, sunt marii artişti care fac dovada unor calităţi de excepţie în arta lor, dar totul până la portret. Un adevărat portretist preferă chipul expresiv celui celebru şi să lucreze cu modelul în faţă. Proba lui de măiestrie este să redea trăsăturile fizice, dar şi spiritul care le reuneşte, în portret, şi nu să imite o fotografie. […]

De puţin timp am putut remarca apariţia unui nou pictor printre cei care asigură viaţa artistică, ramura activă, de pe la noi. Nu este la vârsta ieşirii de pe băncile şcolii, ci la cea a retragerii din activitatea angajată, nu poartă în spate un bagaj de resentimente şi refulări, ci are un zîmbet neaşteptat de luminos pentru practicile dîmboviţene, pline de talente, dar numai între ghilimele. În plus, prin ce a expus pînă acum, pictorul Mihai Potcoavă ni se arată ca un mare portretist, poate cel mai bun al momentului, din ţara noastră. Există, desigur, explicaţii dar şi frumoase poveşti adevărate despre pictorul Mihai Potcoavă şi înclinaţia sa spre pictarea feţei umane. ” (Marius Tița, Portrete și figuri, „Bursa, nr. 214, 31 octombrie 2008).

eric

Eric, 2013

„[…] artistul se află orientat direct spre sursa de lumină, nu spre umbră. Cinematografic, această tehnică s-ar numi efect de contre-jour, adică artistul lasă ca lumina dintre el şi obiect să fie întreagă, totală, fapt prin care se obţine, pe de o parte, o aură neobişnuită, un fel de pâclă, de peliculă pe spaţiul tabloului, aşa cum se întâmplă când aerul e vizibil, când e ca o pâclă între noi şi obiect, iar pe de altă parte, această atmosferă specială ne induce spre ideea de spaţiu infinit, adică între planul apropiat, rampa tabloului, cum s-ar spune, dacă tabloul ar fi o scenă de teatru, şi finalul său, nu există capăt, spaţiul este fără sfârşit, o deschidere care nu-i obstaculată de nici un obiect. Cum era decorul actului doi din spectacolul lui Pintilie după Livada de vişini. Şi Mihai Potcoavă pictează astfel de livezi, parcă ar proiecta un decor pentru Vlad Mugur, şi el autorul unui astfel de spectacol cehovian. Adică nimic nu se termină, nu este sugrumat sau barat, aşa cum se întîmplă atunci când vedem o natură moartă, de pildă, unde de regulă universul obiectual este închis. Mai mult, toate aceste nume comune, căpiţă, măr, maci, case etc., devin nume proprii, adică sînt chiar titlurile tablourilor, semn că un măr înflorit la Bran, alt titlu, este un miracol. Deci în aceste obiecte banale, insignifiante, pe care un ţăran, de pildă, nici nu le mai observă, pictorul revelează miracolul. Nemaivorbind că aceste urme, măr, maci, fân, iarbă, vie, irişi sau plopi, sunt urme naturale, ţin de miracolul naturii.” (Grid Modorcea, 2009).

mihai-potcoava-mere

Mere, 2003

„De o vreme încoace, în luna octombrie a fiecărui an, Mihai Potcoavă își rezervă simezele galeriei bucureștene «Irecson» pentru a deschide câte o nouă «personală» de pictură. Este un obicei la originea căruia poate sta fie faptul că artistul socotește locul respectiv ca fiind foarte potrivit cu atmosfera lucrărilor sale, fie conlucrarea convenabilă cu gazdele, fie un mod subtil de a-și obișnui publicul cu o anumită manieră de expunere (și implicit cu o anumită lumină) care, prin constantă și repetare, asigură pânzelor semnate de el o șansă în plus de a se fixa în memoria acestuia.

Oricare ar fi însă adevăratul motiv, important de menționat rămâne succesul tuturor vernisajelor de până acum ale expozițiilor de la amintita sală (dar nu numai de acolo) ale lui Mihai Potcoavă, vernisaje la care au participat, printre alții, pictori de cele mai diverse orientări, semn că arta sa a trezit interesul confraților, dar nu neapărat și invidia răutăcioasă a unora dintre ei. De fapt, nici nu s-ar fi putut să se întâmple altfel, de vreme ce artistul a fost și a rămas un figurativ convins, temeinic așezat și permanent autoperfectibil, căruia îi repugnă ideea oricărei încercări de a se aventura în teritorii necunoscute ori de a împărtăși experiențe străine de modul sau de a fi, riscând ieșiri necontrolate din sfera propriei sensibilități.” (Corneliu Ostahie, Mihai Potcoavă – spontaneitate și rafinament, „Literatorul”, nr. 138–139, noiembrie–decembrie 2010).

mihai potcoava ramura de maces 2011

Ramură de măceș, 2011

„Dacă am ţine să-l încadrăm într-un curent anume, ar trebui să ne gândim, ca tehnică şi ca viziune, la postimpresionism. Casele, iarba, cerul, pământul se în cheagă din tuşe scurte, lumina este egală, uşor tamisată, învăluind obiectele. Artistul respectă, de obicei, culoarea locală, dominată, frecvent, de verdele plantelor, în combinaţii armonice, cu rare îndrăzneli contrapunctice. Lumea lui Mihai Potcoavă este calmă, caldă, sentimentul comunicat de artist este unul de împăcată meditaţie asupra existenţei. Lucrările din expoziţia actuală par alese în mod special aşa, dacă ne gândim la peisajele din Franţa, Veneţia, Dubrovnik sau Balcic, de exemplu, cu lumina lor solară, cu sonorităţi de roşuri şi galbenuri, cu ocruri calde.” (Victoria Anghelescu, „Adevărul”, nr. 5472, sâmbătă 16 februarie 2008).

Pușa Roth

mihai potcoava isabela 2008

Isabela, 2008

 Fata cu margele rosii potcoava 2008

Fata cu mărgele roșii, 2008

Sophia 2010 Potcoava

Sophia, 2010

nud mihai potcoava 1994

Nud, 1994

nud mihai potcoava Agrafa rosie 2011

Agrafa roșie, 2011

mihai potcoava Pictorul St.Pelmus in gradina 2003

Pictorul Șt. Pelmus în grădină, 2003

Balcic. Golful mic mihai potcoava 2012

Balcic. Golful mic, 2012

Vezi:

http://www.e-galerie.ro/main.php/v/Mihai+Potcoava/Despre+Mihai+Potcoava/

Expoziție de pictură Mihai Potcoavă

Rochia verde 2013

Mihai Potcoavă, Rochia verde, 2013

eveniment liber sa spunInstitutul IRECSON vă invită la vernisajul expoziţiei de pictură a artistului Mihai Potcoavă. Evenimentul va avea loc joi, 17 octombrie 2012, ora 18.00, la Sala de expoziţii a Galeriei Irecson din Calea Victoriei nr. 2, București. Pentru accesul în sala de expoziţii, formaţi interfon 73. Program de vizitare: Luni–vineri, între orele 9.00–17.00. Pentru vizite în afara programului vă rugăm să sunaţi la numărul de telefon 0724.44.83.83 sau 021.777.30.70. Expoziția va fi deschisă până în 7 noiembrie 2013.

Mihai Potcoavă

Născut în 6 martie 1948, la Bucureşti, Mihai Potcoavă a urmat cursurile Liceului de artă „Nicolae Tonitza” din Bucureşti (1962–1967). Între 1988–1989, Mihai Potcoavă a locuit în Austria şi a pictat icoane la Biserica Catolică din oraşul Randegg. Stabilit în SUA în 1989, a urmat Şcoala pictorului american Marc Chatov, fost elev al lui Nelson Shanks, obţinând diploma de pictor portretist (1993–1995). I-au influenţat cariera şi i-au fost prieteni apropiaţi Afane Teodoreanu, Spiru Vergulescu si Florin Niculiu. În 1996 a revenit în România. Mihai Potcoavă este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România din 1998.

Portretul, peisajul, compoziția tematică, naturile statice cu flori domină în pictura lui Mihai Potcoavă, unul dintre numele de marcă ale artei contemporane.

expozitie pictura mihai potcoava

• Expoziţii personale:

Muzeul de Ştiinţe Naturale „Fernbach”, Atlanta, Georgia, SUA, 1992, 1993

Chateau Elan, Georgia, SUA, 1994

D. Milles Gallery, Atlanta, Georgia, SUA, 1995

Kennesaw Mountain Vineyards Show, Georgia, USA, 1996 – premiul al II-lea

T.C. Art Gallery, Bucureşti Te Art Gallery, Bucureşti 2005

Sala UNESCO, Bucureşti, 2005

Galeria de Artă Ana, Bucureşti, 2008

Galeria IRECSON, Bucureşti.

Sala IRECSON, Bucureşti 2006, 2007, 2008, 2009, 2010, 2011

Galeriile SCITART, București, 2012

eric

Mihai Potcoavă, Eric, 2013

***

• Expoziţii colective:

Expoziţie omagială „Nicolae Tonitza”, Muzeul colecţiilor de artă, Bucureşti, 1996

Salonul Naţional de Artă, Romexpo, Bucureşti, 2001

Autumn National Art Fair, World Trade Center, Bucureşti, 2002

Istanbulul văzut de cinci pictori români, Muzeul Municipiului București, 2011

• Expoziţii permanente:

Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Olt, Slatina

Mihai Potcoavă are tablouri în colecţii particulare din Austria, Australia, Germania, Iugoslavia, Slovacia, Spania, SUA şi România.

mihai potcoava pictura

Casă cu liliac la Bran, 2003; Poteca între vii, 2006

„Cred în frumos, chiar atunci când abia se lasă descoperit. Mă simt împlinit şi fericit când dăruiesc şi comunic cu oamenii. Am o mare sete de cunoaştere şi îmi ridic singur ştachete de depăşit. Privesc cu bucurie şi curiozitate viaţa şi natura care mă uimesc continuu”, mărturiseşte pictorul.

„De o vreme încoace, în luna octombrie a fiecărui an, Mihai Potcoavă își rezervă simezele galeriei bucureștene «Irecson» pentru a deschide câte o nouă «personală» de pictură. Este un obicei la originea căruia poate sta fie faptul că artistul socotește locul respectiv ca fiind foarte potrivit cu atmosfera lucrărilor sale, fie conlucrarea convenabilă cu gazdele, fie un mod subtil de a-și obișnui publicul cu o anumită manieră de expunere (și implicit cu o anumită lumină) care, prin constantă și repetare, asigură pânzelor semnate de el o șansă în plus de a se fixa în memoria acestuia.

Oricare ar fi însă adevăratul motiv, important de menționat rămâne succesul tuturor vernisajelor de până acum ale expozițiilor de la amintita sală (dar nu numai de acolo) ale lui Mihai Potcoavă, vernisaje la care au participat, printre alții, pictori de cele mai diverse orientări, semn că arta sa a trezit interesul confraților, dar nu neapărat și invidia răutăcioasă a unora dintre ei. De fapt, nici nu s-ar fi putut să se întâmple altfel, de vreme ce artistul a fost și a rămas un figurativ convins, temeinic așezat și permanent autoperfectibil, căruia îi repugnă ideea oricărei încercări de a se aventura în teritorii necunoscute ori de a împărtăși experiențe străine de modul sau de a fi, riscând ieșiri necontrolate din sfera propriei sensibilități.” (Corneliu Ostahie, Mihai Potcoavă – spontaneitate și ragfinament, „Literatorul”, nr. 138–139, noiembrie–decembrie 2010).

mihai-potcoava-Mar-inflorit-la-Tartasesti

Mihai Potcoavă, Măr înflorit la Tărtășești, 2013

„Dacă am ţine să-l încadrăm într-un curent anume, ar trebui să ne gândim, ca tehnică şi ca viziune, la postimpresionism. Casele, iarba, cerul, pământul se în cheagă din tuşe scurte, lumina este egală, uşor tamisată, învăluind obiectele. Artistul respectă, de obicei, culoarea locală, dominată, frecvent, de verdele plantelor, în combinaţii armonice, cu rare îndrăzneli contrapunctice. Lumea lui Mihai Potcoavă este calmă, caldă, sentimentul comunicat de artist este unul de împăcată meditaţie asupra existenţei. Lucrările din expoziţia actuală par alese în mod special aşa, dacă ne gândim la peisajele din Franţa, Veneţia, Dubrovnik sau Balcic, de exemplu, cu lumina lor solară, cu sonorităţi de roşuri şi galbenuri, cu ocruri calde.”(Victoria Anghelescu, „Adevărul”, nr. 5472, sâmbătă 16 februarie 2008).

„ […] pictorul Mihai Potcoavă ni se arată ca un mare portretist, poate cel mai bun al momentului, din ţara noastră. ” (Marius Tiţa, „Bursa”, nr.214 [3827], 31 octombrie 2008).

Pușa Roth

Muscate 2013

Mușcate, 2013

Privire

 

Ian

Ora cafelei

Nud

Peisaj cu iriși galbeni

Veranda lui Pelmuș

Drum de iarbă printre meri  la Bran

Grădina cu trandafiri

Vezeley, Franța

Lan de grâu

Ramură de măr

Petunii

Crini și fructe