Cantata descoperită recent, „Per la ricuperata salute di Offelia” de W. A. Mozart, Antonio Salieri şi Alessandro Cornetti, la Radio Cehia

eveniment cantata descoperita mozart salieri cornetti la radio vltava cehia

corespondenta rubrica liber sa spunRadio Cehia (Český Rozhlas) a înregistrat cantata pentru soprană și clavecin Per la ricuperata salute di Offelia de Wolfgang Amadeus Mozart, Antonio Salieri şi Alessandro Cornetti (1785), considerată până de curând pierdută. Partitura tipărită a compoziţiei a fost descoperită de puțin timp în colecţia secţiei de istorie a muzicii a Muzeului Naţional din Praga – Muzeul ceh al muzicii. Cantataeveniment liber sa spun pentru soprană și clavecin a fost compusă pe un libret al poetului Lorenzo da Ponte. Înregistrarea va fi transmisă pe postul de radio Vltava duminică, 13 martie la ora 16.45. Interpretează soprana soprana Irena Troupová şi lui Lukáš Vendl (clavecin). Astfel, lucrarea va putea fi ascultată de un număr mare de melomani după 230 de ani de la crearea ei. Continuă lectura „Cantata descoperită recent, „Per la ricuperata salute di Offelia” de W. A. Mozart, Antonio Salieri şi Alessandro Cornetti, la Radio Cehia”

Concert extraordinar Dulce Pontes şi Marcel Pavel

concert foto dulce pontes marcel pavel

eveniment liber sa spunTimbrul inconfundabil şi întinderea vocală ieşită din comun sunt elementele ce i-au conferit solistului Marcel Pavel statutul de invitat special în cadrul concertului pe care îl va susţine Dulce Pontes la Bucureşti, duminică, 9 februarie 2014, la Sala Palatului. Marcel Pavel va cânta în duet cu regina muzicii fado, care în decursul timpului şi-a legat numele de colaborări cu artişti de prestigiu precum José Carreras, Cesária Évora şi Andrea Bocelli.

La rândul său, în decursul unei cariere de peste 15 ani, Marcel Pavel a mai colaborat cu alte nume reprezentative ale scenei româneşti şi internaţionale, printre care se numără: Toto Cutogno, Boney M, Smokie sau sopranele Irina Iordachescu şi Crina Zancu.

Considerată demnă urmaşă a Amaliei Rodrigues, Dulce Pontes a cucerit lumea cu albumul Lágrimas, material ce include şi emblematica piesă Canção do Mar, care se regăseşte pe coloana sonoră a producţiei hollywoodiene Primal Fear, cu Richard Gere în distribuţie. „Làgrimas” rămâne unul din cele mai bine vândute albume din toate timpurile, în Portugalia.

Dulce_Pontes

Dulce Pontes

Colaborarea cu legendarul compozitor Ennio Morricone, demarată în 1995 cu albumul A Brisa do Coração este un alt segment din cariera artistei, încununat de elogii. Ennio Moricone a elaborat pentru Dulce Pontes compoziţii ce scot în evidenţă „amplitudinea ei vocală şi calităţile cameleonice atât de complete şi incredibil de variate, păstrând totuşi conotaţiile de fado portughez.” Iar punctul de vârf al colaborării a fost atins în 2003, o dată cu lansarea albumului Focus, ce i-a adus solistei un disc de aur în doar 20 de zile.

După ce a concertat pe cele mai mari scene ale lumii, cucerind publicul la Royal Albert Hall din Londra, Arena din Verona, Auditoriumul din Roma, Palatul Mazda din Milano, Palatul Congresului din Paris şi la International Forum Hall din Tokio, Dulce Pontes revine la Sala Palatului din Bucureşti, pe 9 februarie pentru un concert ce va face inimile să tresară însufleţite de inflexiunile răscolitoare ale muzicii fado.

„La Gioconda” de Ponchielli la Opera din Timişoara

Opera Naţională Română din Timişoara (ONRT) îşi invită publicul duminică, 25 martie a.c., ora 19.00, la un eveniment cu totul deosebit: prezentarea operei La Gioconda de Amilcare Ponchielli, în variantă de concert. Ca și celelalte evenimente ale acestei stagiuni, şi această seară de gală este o ocazie prin care instituția sărbătorește împlinirea a 65 de ani de la primul spectacol care a avut loc pe scena Operei – 27 aprilie 1947, Aida de G. Verdi, regizat de Aca de Barbu, o reprezentaţie memorabilă, care la acea dată a fost transmisă prin megafoane și în Piața Operei.

La doar o lună de la triumful obținut la Teatrul Scala din Milano în rolul Amneris, Marianne Cornetti va veni în România, pentru a interpreta rolul titular din opera La Gioconda, la invitația domnului Corneliu Murgu, directorul general al ONRT. Deși este recunoscută ca fiind una dintre cele mai mari mezzosoprane verdiene ale momentului, Marianne Cornetti a abordat în ultimii ani cu același succes și roluri din repertoriul de soprană dramatică, cum sunt Lady Macbeth, Santuzza, Abigaille. Rolul Gioconda este un debut absolut pentru Marianne Cornetti și a acceptat să-l realizeze în România, declarând că este încântată să se reîntoarcă în Timişoara şi să se reîntâlnească cu publicul de aici. Artista a mai colaborat cu Opera din Timișoara în anul 2010 la spectacolul de operă Adriana Lecouvreur de Francesco Cilea (operă în concert) alături de celebra soprană Nelly Miricioiu, în cadrul Festivalului Internațional „Timișoara Muzicală”.

Opera în concert La Gioconda va fi interpretată sub conducerea muzicală a dirijorului David Crescenzi și îi va mai avea în distribuție pe Călin Brătescu (Enzo Grimaldo), Liliana Matei Ciucă (Laura Adorno), Kim In Hui (Barnaba), Sorin Drăniceanu (Alvise), Hye Yong Park (La Cieca) ș.a. Participă corul şi orchestra Operei Naţionale Române Timişoara. Concert-maeştri: Ovidiu Rusu, Corina Murgu. Maestru de cor: Laura Mare.

Biletele s-au pus în vânzare la Agenţia de bilete a Operei: str. Mărăşeşti, nr. 2, deschisă zilnic între orele 10.00–13.00 şi 17.00–19.00. Tel. 0256 201286.

„Cele trei dive”, adorate la Iaşi şi aşteptate la Cluj şi Timişoara

Primul recital al turneului naţional extraordinar „Cele trei dive” a avut loc la Iaşi, sâmbătă 17 decembrie 2011 şi a făcut sala Filarmonicii neîncăpătoare pentru publicul numeros şi eterogen, venit să vađă trei mari personalităţi ale scenei lirice româneşti şi universale.

Mezzosoprana Ruxandra Donose, sopranele Teodora Gheorghiu şi Leontina Văduva, alături de pianistul Horia Mihail au oferit la invitaţia Radio România un recital cu arii celebre şi duete din opere, adevărate bijuterii solistice, fiecare cu strălucirea dată de farmecul interpretării și apariţiei scenice a fiecăreia dintre dive. Seara s-a încheiat cu Noël de Adolphe Adam, cântat de toate trei, un moment care a smuls publicului minute întregi de aplauze. De altfel, cele trei soliste care strălucesc la Covent Garden, Staatsoper din Viena, Opera din Paris, Metropolitan Opera au cântat acum cu o imensă bucurie, dăruindu-se publicului din ţara lor, iar acesta le-a răsplătit cu ovaţii și cu aprecieri emoţionante: „Sunt bucuros, sunt emoţionat. Este un eveniment foarte rar. Nu ştiu dacă o să-l mai prind vreodată, poate băiatul meu da… Trei dive deodată… nicio scenă din lume nu a avut ocazia să le vadă pe toate trei cântand împreună şi le-am văzut eu la Iaşi. Sunt copleşit”’, a declarat un spectator.

Printre buchete de flori şi admiratori, imediat după recital, cele trei dive au mărturisit bucuria de a fi parte din acest turneu dedicat românilor în prag de sărbători: „Sunt foarte fericită că am început la Iaşi turneul şi eu cred că l-am început cu dreptul”, spunea Leontina Văduva.

Ruxandra Donose, care nu a mai cântat la Iaşi din studenţie, s-a bucurat pe deplin de seara de sâmbătă: „A fost începutul unui turneu pe care şi noi şi publicul l-am aşteptat cu mare nerăbdare, dar cred că şi noi am încălzit publicul şi publicul ne-a încălzit pe noi şi a ieșit o seară minunată. M-am simţit foarte bine pe scenă.”

Teodora Gheorghiu a apărut pentru prima dată pe scena ieşeană: „A fost foarte emoţionant pentru mine. Nu am mai fost niciodată în Iaşi şi am găsit aici un public foarte cald, foarte primitor.”

Pianistul Horia Mihail a avut motive de bucurie pentru că a iniţiat acest turneu prin Asociaţia Accendo, alături de Radio România Cultural: „Am ascultat muzică foarte bună, cântată foarte bine, au fost foarte aproape de mine cele trei dive şi abia aştept următoarele concerte care vor fi la Cluj şi Timişoara.”

Turneul continuă cu recitalul de la Sala Auditorium Maximum UBB din Cluj Napoca pe 19 decembrie, ora 19.00, cel de la Sala Capitol din Timişoara pe 21 decembrie, ora 19.00 și concertul de la Sala Radio, Bucureşti, pe 23 decembrie, ora 19.00, împreună cu Orchestra Naţională Radio, dirijată de Iurie Florea.

Organizatori: Radio România Cultural şi Asociaţia culturală Accendo. Coproducători: TVR 3, Radio România Regional (TVR Iaşi şi Radio Iaşi, TVR Cluj şi Radio Cluj, TVR Timişoara şi Radio Timişoara).

Partener :Readers Cafe.

Sponsor: JTI.

Cu susţinerea: Athénée Palace Hilton, Nissa, Cercul Militar Naţional la aniversarea a 135 de ani de existenţă, Sonja Handmade Jewellery, Ramada Majestic

Parteneri: Direcția Formaţii Muzicale din Societatea Română de Radiodifuziune, Filarmonica din Iaşi, Opera Maghiară din Cluj, Filarmonica din Timişoara.

Parteneri media: Radio România Actualităţi, Radio România Muzical, Bucureşti FM, Şapte seri, România Liberă, Academia Caţavencu, Tabu, Be Where, Observator Cultural, Hotnews, VIP, Librăriile Humanitas şi site-urile Liternet, Agenţia de carte, artactmagazine, online gallery.

Biletele se găsesc la casele de bilete ale Operei Maghiare din Cluj, Filarmonicii din Timişoara şi Sălii Radio din Bucureşti.

Detalii pe www.celetreidive.ro.

Ruptura

Zilele trecute, ca mai tot românul curios şi semi-snob, mi-am făcut timp să merg la Festivalul Internaţional de Muzică „George Enescu”. E drept că am fost şi îmboldită de prietenul şi colegul Costin Tuchilă, distins critic teatral şi muzical. Sunt departe de a fi o melomană, dar am pretenţia deosebirii genurilor muzicale, am anumite preferinţe şi cunosc regulile de comportament dintr-o sală de concert/spectacol. Pentru asta le sunt datoare profesorilor mei din gimnaziu care m-au trimis la lecţiile duminicale pentru elevi organizate sub cupola Ateneului Român şi părinţilor mei care mi-au încurajat orice activitate extraşcolară.

Bruma de cultură muzicală le-o datorez şi minunaţilor colegi de la Redacţia Muzicală a radioului public (din păcate mulţi au trecut în nefiinţă, alţii s-au pensionat), admiraţiei faţă de cunoscuţi instrumentişti, compozitori, dirijori cu care am avut plăcerea să colaborez ocazional ca jurnalist.

Ei, bine, vizita mea la Festivalul „George Enescu” (întâmplată tot sub cupola Ateneului Român) a fost una de nedumerire şi consternare: publicul nu mai ştie să se comporte la un eveniment muzical.

Două doamne bine îmbrăcate şi cu mişcări preţioase au avut euforii verbale chiar de la primele acorduri ale cvartetului american care evolua pe scenă. De câteva ori, uneia dintre ele i-a căzut pe jos sacoşa trântită pe scaunul alăturat şi, evident, s-a aplecat de fiecare dată s-o ridice. Cu zgomot. Norocul ei s-a numit colegul meu, aflat în spate, care a ajutat-o delicat, minimalizând astfel daunele sonore.

Îi las deoparte pe cei doi întârziaţi de serviciu, intraţi în trombă, în lojele din dreapta, voi ignora detalierea momentului în care apelurile de telefon mobil s-au rătăcit printre acordurile muzicale şi vă voi scrie despre… aplauze.

În vremea copilăriei şi adolescenţei mele am fost învăţată să nu aplaud niciodată între părţile muzicale. Și mi s-a mai spus ceva: dacă nu ştiu bucata muzicală, partitura etc. să aştept în linişte mişcările spectatorilor. Întotdeaună există câţiva pasionaţi care recunosc şi ultima notă. De data aceasta n-a fost aşa. Cum îşi lua avânt distinsul cvartet, cum izbucneau aplauzele, mai ceva ca la un concert de muzică rock, manele sau hip-hop.

O dată, de două ori, de trei ori, de patru ori… La un moment dat şi instrumentiştii începuseră să se amuze (le venea chiar să râdă!).

Apoi a venit pauza. Am fost pe punctul de a merge la microfonul instalat pe scenă şi de a le recomanda entuziaştilor să aibă „puţintică răbdare”. Costin Tuchilă m-a sfătuit să nu purced la o asemenea întreprindere, mai ales că sacoşa mobilă a doamnei din faţa noastră ar fi putut conţine orice muniţie împotriva revoltaţilor (de la ouă clocite la roşii stricate).

Jos în foaier, am văzut lume multă, coadă la cafea şi mâncare frugală vândute printr-o improvizaţie de tarabă cu preţuri demne de un aeroport internaţional.

Ne-am întors în sală pentru partea a II-a a concertului. A intrat cvartetul. Aplauze. A apărut pianista. Aplauze. Au început primele acorduri ale piesei enesciene. Aplauze.

În cele din urmă, din spatele sălii, o altă doamnă a luat atitudine: „Nu se aplaudă în timpul şi între părţile muzicale!” Din acel moment sala a amuţit până la final, iar eu şi colegul C.T. am ascultat în linişte şi reverie un Enescu demn de secolul XXI.

Nu ştiu ce anume ne face să uităm elementarele reguli de socializare: poate lipsa educaţiei (fie ea şi muzicală), poate nevoia de comprimare a zilelor în ore, a orelor în minute, a minutelor în secunde şi a secundelor în clipe, poate dorinţa de a fi egalul vedetei: sunt aici, te aplaud, te apreciez.

Adesea, recunoştinţa pentru performanţă se manifestă prin două palme lovite una de cealaltă.

Uneori e nevoie de o admiraţie tăcută. Măcar între părţi.

Mirela Nicolae

Radio România Cultural