Paul Matiu și-a mutat biblioteca în Paradis

paul matiu

Nu a trecut nici măcar o lună de când, în acest colţ de pagină, scriam câteva cuvinte înlăcrimate pentru unul dintre cei mai generoşi şi împătimiţi slujitori ai vieţii culturale a Romanaţiului şi ai spiritualităţii româneşti, Mişu Slătculescu, omul care s-a identificat cu înseşi destinele Casei de cultură din Caracal, că Doamna Neagră, aceea care loveşte nemilos şi fără să aleagă, l-a secerat pe un alt devotat al Ideii de Cultură: profesorul Paul Matiu, directorul Bibliotecii Judeţene „Ion Minulescu” din Slatina.

Prietenul meu şi al nostru, „Pali”, omul de un optimism molipsitor, cel care mereu avea de spus şi de făcut CEVA ANUME pentru Carte şi Cuvântul Potrivit, s-a stins, discret, luni, „veşminte de pământ luând”, aşa cum ne-a învăţat să spunem Lucian Blaga, unul dintre magiştrii gândurilor şi faptelor sale.

Cu numai o zi, mai precis duminică după amiază, mă sunase, răvăşit de durerea pricinuită de moartea mamei sale, pe care tocmai o aşezase în criptă întru veşnică odihnă. Ştiu foarte bine că în asemenea tragice împrejurări orice vorbă de alinare sună stingher şi rămâne, ea însăşi, neajutorată. Ne-am luat „la revedere” în speranţa unei alte discuţii după ce Pali se va mai fi liniştit cât de cât. Iată, însă, că acea „altă zi” nu a mai fost să fie!…

biblioteca ion minulescu slatina

Sau, poate, va fi – această „ altă zi” – atunci când iubitorii de carte şi de cultură vor înscrie numele lui Paul Matiu la locul pe deplin meritat într-un Hronic al vieţii culturale a unui judeţ care a dat artei, literaturii şi spiritualităţii româneşti nume de referinţă. Şi trebuie spus numaidecât că un asemenea nobil şi atât de necesar travaliu va avea enorm de câştigat prin chiar prestigioasele manifestări organizate sub egida Bibliotecii Judeţene „Ion Minulescu”, din iniţiativa şi cu nepreţuitul aport al neodihnitului său mentor şi dătător de trăinicii: Paul Matiu.

Nu ar fi, însă, drept dacă nu aş aminti şi despre acel Paul Matiu, pe care cu vreo patru decenii şi jumătate în urmă îl ştiam drept Pali. Eram, pe atunci student, şi, profitând de reala deschidere spirituală din cea de-a doua jumătate a anilor ’60, în vacanţele petrecute la Caracal, pusesem la cale să fim un grup de declaraţi iubitori şi susţinători ai unor creaţii şi autori despre care, cu numai câţiva ani în urmă, nu se vorbea decât în şoaptă sau… deloc.

Aşa se face că grupul nostru, din care făceau parte Radu R. Şerban (fiul compozitorului) şi vărul său, Mircea Cebotenco-Şerban, Mihai Vârtosu, Otilian Neagoe, Mihai (Mimi) Vâlcea, Sergiu Vlad, fraţii Ion şi Aurel Mihăescu şi încă alţi câţiva prietenari pe măsură, luam cu asalt librăriile din Caracal cerând ba ceva Kafka sau Camus, ba nişte J.-P. Sartre, dar şi versuri de Ana Ahmatova sau Marina Ţvetaeva. Asta ca să nu mai amintesc despre lecturile, în grup şi cu voce tare, din Ilf şi Petrov, în special scenele despre hoţomanii fii ai locotenentului Smith, „marele şi neuitatul erou al Mării Baltice” sau din Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov, la care, neapărat, mai adăugam şi câte ceva din satirele lui Mark Twain despre „yankeii la ei acasă”. Care lecturi, de regulă, se ţineau pe terasa Restaurantului „Parc” sau, dacă starea vremii nu ne-o îngăduia, la restaurantul „Caracal”, bineînţeles „la separeu”…

SPIRU VERGULESCU - Slatina - Strada Malul Livezi

Spiru Vergulescu, Slatina, Strada Malul Livezi

Această tinereţe, declarat nonconformistă în felul ei, trăită intens şi frumos sub zodia „voioasei libere cugetări”, ne-a modelat şi ne-a marcat, la modul senin şi bun al termenului, pentru multă vreme, pe fiecare dintre noi, indiferent de drumurile pe care ne-am apucat a le străbate mai târziu. Şi, mărturisesc, ori de câte ori mă revedeam cu Pali, direct sau numai prin scris, mă bucuram să îl regăsesc neschimbat în entuziasmul său sincer şi molipsitor. Avea multe proiecte pentru biblioteca pe care o socotea a fi parte din însăşi familia sa, cu toate anume gândite spre a fi întru mai dreapta cinstire a binecuvântatelor meleaguri ale Romanaţiului şi ale Olteniei.

Plecând prea grăbit dintre noi, Pali nu a apucat să îşi pună în bună rânduială toate planurile, dar sunt convins că printre colaboratorii săi vor fi mulţi oameni de suflet care să îi continue strădania.

Cine ar putea să spună că Paul Matiu ne-a părăsit? Nu, el doar şi-a mutat biblioteca în Paradis, acolo unde îi menise locul neuitatul Jorge Luis Borges.

Şerban Cionoff