Scrisori de dragoste

La Editura RAO a apărut volumul Scrisori de dragoste, ediție alcătuită de Joshua Knelman și Rosalind Porter. Traducere de Dan Olaru. Cartea a intrat în librării în 14 februarie, de Ziua Îndrăgostiților.

Ce s-a întâmplat cu scrisorile de dragoste? Şi-a pierdut oare cuvântul scris farmecul în era noastră digitală?

Joshua Knelman şi Rosalind Porter i-au rugat pe 40 dintre scriitorii apreciați ai momentului să scrie epistole de dragoste, pentru a readuce la viaţă acest obicei pe cale de dispariție, valorificând astfel puterea de seducție a cuvintelor. Printre scriitorii care au dat curs invitaţiei editorilor se numără: Margaret Atwood, Chimamanda Ngozi Adichie, Jeanette Winterson, Leonard Cohen, toate textele fiind inedite. Fiecare scrisoare are valoare de unicat, cartea în anasamblul ei dovedind o dată în plus complexitatea sentimentului de dragoste.

„Martori ai istoriei” de Pușa Roth

În premieră la Radio România Actualităţi

Martori ai istoriei, teatru radiofonic serial de Pușa Roth, este un proiect special al Societății Române de Radiodifuziune, dedicat împlinirii a 22 de ani de la Revoluția din decembrie 1989. Cele cinci episoade, în regia artistică a lui Vasile Manta, vor fi difuzate în zilele de 15, 16, 19, 20, 21 decembrie 2011, la ora 23.00, la Radio România Actualități.

„Am ales cinci subiecte, spune autoarea, cinci momente care mi s-au părut că pot suporta povara ficţiunii, mai ales că există destul de multe semne de întrebare asupra unor evenimente petrecute acum 22 de ani. Pentru acest serial am folosit documente care au fost făcute publice, dar şi declaraţii şi documente care nu au apărut nicăieri până acum.” Într-un limbaj teatral adecvat, expresiv, refăcând atmosfera tensionată, dramatică a acelor zile, elementele de ficțiune potențează reconstituirea documentară a unor momente ale Revoluției din decembrie. O parte dintre personajele cu nume fictive din Martori ai istoriei au identitate reală: „Mulţi dintre interlocutorii mei nu au dorit să apară cu numele reale, de aceea, evident, numele personajelor sunt fictive. Sigur, nu este un lucru obişnuit să ceri unor oameni, mulţi dintre ei greu încercaţi de evenimentele din decembrie ’89, să devină personaje într-o piesă de teatru radiofonic. Nu poţi accepta uşor să devii martorul propriei tale suferinţe! Cred că doar promisiunea fermă a păstrării anonimatului i-a determinat să vorbească.”

Primul episod, Cimitirul uitat, este dedicat Timișoarei, mai exact victimelor ale căror trupuri au dispărut. În al doilea, Uciși în noapte, Pușa Roth are ca punct de plecare declaraţia unui revoluţionar prezent în stradă în noaptea de 21 decembrie 1989, la București. „Istoria – spune Ion Ștefan – trece peste ziua de 21 decembrie foarte uşor, ca peste orice altă zi de iarnă, înainte de Crăciun, uşor însorită. A fost un miting, a fost o represiune, au fost şi ceva morţi şi răniţi şi după aceea noi am erupt către izbăvire şi fericire. Ziua de 21, din punctul meu de vedere, este unul din cele mai mari masacre, pentru că s-a derulat practic de-a lungul a mai puţin de douăzeci şi patru de ore, perioadă în care au fost omorâţi 50 de oameni, 598 au fost răniţi prin împuşcare, înjunghiere şi împunşi de baionete, peste 1000 arestaţi.” În scenariul Pușei Roth, declarația dată de Ion Ștefan în fața procurorului, în anii ’90, reface atmosfera din după-amiaza și noaptea de 21 decembrie 1989, cu baricada de la Inter dar și cu un episod mai puțin cunoscut: „baricada mică” din faţa Magazinului Cocor.

Sibiu mon amour, episodul al treilea, este dedicat celor 800 de oameni deţinuţi în bazinul de înot de la Sibiu, pentru că au fost considerați în mod absurd teroriști. Coșmarul trăit în acele zile a lăsat urme adânci în viața acestor oameni. Treptele puterii este povestea unui fost ofiţer prezent în primele zile ale Revoluţiei la datorie, în sediul fostului Comitet Central, unde a fost învinuit de terorism și arestat. În după-amiaza fierbinte a zilei de 22 decembrie, după plecarea cu elicopterul a cuplului Ceaușescu, în sediul C. C. , „rând pe rând a venit un grup care a fost înlocuit de un altul ş.a.m.d. Pentru că trebuia să existe vinovaţi, nu spunem că nu au fost şi vinovaţi, oameni care şi-au făcut datoria au ajuns să fie învinuiţi pentru acte de terorism sau diversiune. Dacă vorbim de terorism, nici acum, după 22 de ani de la Revoluţie, acest subiect nu a fost elucidat pentru marele public.”

Episodul al cincilea, Ultimul zbor, are ca subiect evenimentele de la Aeroportul Otopeni, din dimineața zilei de 23 decembrie 1989, când au fost uciși 48 de elevi de la Școala de subofițeri de la Câmpina. „Supravieţuitor al măcelului de la Aeroport, Max, nume fictiv, s-a retras din Armată şi încearcă de 22 de ani să uite acest episod. Dar cum să uite când nici acum nu are o explicaţie plauzibilă? După 22 de ani a avut puterea să povestească…”

Rememorarea, retrăirea momentelor cumplite devin procedeu de construcție în cele cinci acte teatrale ale Pușei Roth. Copleșitoare prin tensiune și emoție dramatică, această reconstituire impresionează totodată prin autenticitate. Regizorul Vasile Manta, care a realizat și coloana sonoră, a alcătuit o distribuție excelentă, cu o varietate de voci, conferind textului ritmul și atmosfera potrivite, urmând creator elementele de construcție și reliefând detaliile pentru a asigura autenticitatea necesară. Ai într-adevăr impresia că te afli, prin intermediul scenei imaginare a teatrului radiofonic, în locurile în care s-a scris această istorie de foc și sânge.

Actorii au retrăit momentele teribile ale evenimentelor din decembrie ’89. Veți asculta remarcabile interpretări ale personajelor imaginate de Pușa Roth: Mihai Constantin în rolul Colonelului Nicu Stan (Treptele puterii), Dan Aștilean (Ion Ștefan), nuanțând expresiv lunga declarație-rememorare (Uciși în noapte), Mihai Dinvale și Eusebiu Ștefănescu în rolurile celor doi muncitori de la Sibiu, András Demeter, construind cu un registru dramatic foarte bogat și plastic personajul Maximilian (Ultimul zbor), Ruxandra Sireteanu în rolul mamei care și-a pierdut fiul (Cimitirul uitat și Ultimul zbor), Dan Condurache, cu expresia cinică adecvată în rolul colonelului care ordonă calvarul celor 800 de oameni la Sibiu. Rolurile episodice, multe, din acest serial au la rândul lor un relief aparte, ca și scenele în care apare mulțimea de revoluționari, realizate prin mixarea înregistrărilor din studio cu cele selectate din benzile de la Revoluție, păstrate în Fonoteca Radioului. Cu sprijinul prof. univ. Mihai Mălaimare, care ne-a pus la dispoziție cu generozitate grupa sa de studenți de la Universitatea „Spiru Haret”, am putut realiza convingător aceste scene dificile, care dobândesc aici un cert relief artistic.

Costin Tuchilă

În distribuție: Mihai Constantin, Dan Aștilean, Mihai Dinvale, Gelu Nițu, Mircea Constantinescu, Mihai Mălaimare, András Demeter, Ruxandra Sireteanu, Ștefan Velniciuc, Mihai Niculescu, Dan Condurache, Eusebiu Ștefănescu, George Grigore, Orodel Olaru, Șerban Gomoi, Gavril Pătru, Ionuț Kivu, Marius Călugărița, Anca Sigartău, Daniela Ioniță, Virginia Rogin, Gabriela Baciu, Ana Maria Dinculescu, Sorin Dinculescu, Rareș Zimbran. Au participat studenții anului al II-lea Actorie, Facultatea de Arte a Universității „Spiru Haret” din București, prof. univ. Mihai Mălaimare: Mihaela Albu, Ștefania Elvira Antonescu, Alexandra Laura Maria Borodan, Ema Alexandra Done, Alexandru Marian Floroiu, Sebastian Ghiță, Mihai Hurduc, Ana Maria Iordache, Andreea Irina Iosif, Antonio Tadeus Mincă, Narcisa Mitran, Liana Pecican, Georgiana Elena Vrațiu. Documentare: Gheorghe Ivașcu. Regia de montaj: Mirela Anton, Bogdan Golovei, Dana Lupu, Robert Vasiliță, Radu Verdeș. Regia de studio: Janina Dicu. Redactor și producător: Costin Tuchilă. Coloana sonoră și regia artistică: Vasile Manta.

Imagini de la înregistrare

 

Ștefan Velniciuc, Virginia Rogin, András Demeter, Pușa Roth

Vasile Manta

Gavril Pătru, Mihai Constantin

András Demeter, Mihai Constantin

George Grigore, Gelu Nițu, Ștefan Velniciuc, Orodel Olaru

Daniela Ioniță

Orodel Olaru

Vasile Manta, Costin Tuchilă

Ștefan Velniciuc

Gavril Pătru, Janina Dicu

Studenți ai prof. univ. Mihai Mălaimare

Fotografii din Studioul „MIhai Zirra” de Radu Verdeș și Alexandru Dolea

Naturalețe și expresivitate

Un ton interiorizat, aproape șoptit, cu nuanțe calde și visătoare alege Alexandra Costin pentru prima parte a Concertului nr. 4 în Sol major pentru pian și orchestră de Beethoven, înregistrat pe discul recent apărut la Fundația Casa Radio. Remarcabilă, interpretarea sa, în compania Orchestrei Naționale Radio, dirijată de Horia Andreescu, este o excelentă dovadă a echilibrului și maturității artistice la care a ajuns pianista, unul dintre cele cei mai apreciați tineri muzicieni români. În scurt timp, Alexandra Costin s-a impus prin personalitatea interpretativă, confirmând pe deplin aprecierile formulate la primele sale apariții publice. Versiunea Concertului în Sol major exploatează cu multă delicatețe, într-un mod perfect adecvat stilistic, lirismul acestei partituri, poate cel mai poetic dintre cele cinci concerte pentru pian și orchestră de Beethoven. Nici un accent nu e deplasat, nici un pasaj nu suferă de afectare sau nu e încărcat inutil. Tușeul fin, catifelat, creând nuanțe neașteptate, îndepărtându-se de orice alunecare în patetism, susține această viziune romantică asupra paginii beethoveniene. Naturalețea abordării, acolo unde de multe ori, în alte versiuni, se observă strădania nefericită de a adăuga artificii stilistice nepotrivite, este de-a dreptul reconfortantă în interpretarea Alexandrei Costin, care cântă parcă fără nici un efort, fiind susținută corespunzător de orchestră și dirijor.

Înregistrarea Concertului de Beethoven datează din 2008 și este realizată în studioul Radiodifuziunii, ca și cealaltă, din cuprinsul aceluiași disc: Concertul în la minor pentru pian și orchestră de Schumann, în compania Orchestrei Naționale Radio, de data aceasta dirijată de Ovidiu Bălan (2009). Și aici marca stilistică este evidentă. Construcția de ansamblu și detaliul mărturisesc o bună analiză a trăsăturilor care evidențiază acest concert între creațiile romantice de gen. Sonorități rotunde, parcurgând o gamă coloristică bogată, cu efecte de lumini și umbre, ne întâmpină în fiecare dintre cele trei părți ale concertului. Claritatea conceptuală, transpusă în relieful pe care îl conferă fiecărei secțiuni a partiturii, înseamnă în ultimă instanță expresivitate, pianista ferindu-se de excesul sentimental „de rutină”, adesea vizibil chiar în verisuni tehnic ireproșabile. Alexandra Costin are un rafinament armonic distinct, probat cu multe ocazii atât în repertoriul cameral, cât și în cel concertistic. Edificator pentru arta interpretei era discul apărut în 2003 la Editura Casa Radio, care cuprindea Sonata nr. 1, op. 11 de Schumann, Sonata nr. 2, op. 14 de Prokofiev și Concertul nr. 2 de Saint-Saëns.

Stabilită la Boston, după studii la Universitatea Națională de Muzică din București, la Universitatea Mozarteum din Salzburg și la Baylor University (SUA),  doctor în  Arta interpretării pianistice la Boston University, Alexandra Costin este laureată a mai multor concursuri naționale și internaționale. În anii trecuți a susținut concerte în compania filarmonicilor din România, a Orchestrei Naționale Radio, a Orchestrei de Cameră Radio, a Orchestrei Simfonice din Maracaibo (Venezuela), a Orchestrei Simfonice Naționale din Taiwan ș.a. A cântat și cântă frecvent în Austria, Germania, Franța, SUA, concertele și recitalurile sale bucurându-se întotdeauna de succes. Am ascultat-o cu mai multe ocazii în Sala Radio și, desigur, aș vrea să o văd mai des programată în stagiunea de concerte din București.

Costin Tuchilă