„Mofturi” de I. L. Caragiale

„O, Moft! tu ești pecetea și deviza vremei noastre. Silabă vastă cu nețărmurit cuprins, în tine încap așa de comod nenumărate înțelesuri: bucurii și necazuri, merit și infamie, vină și pățenie, drept, datorie, sentimente, interese, convingeri, politică, ciumă, lingoare, difterită, sibaritism, vițiuri distrugătoare, suferință, mizerie, talent și imbecilitate, eclipse de lună și de minte, trecut, prezent, viitor – toate, toate cu un singur cuvânt le numim noi românii moderni, scurt: MOFT.”

În lectura actorului Radu Beligan, această caracterizare vesel-tristă, cu rol de profesiune de credință, desprinsă din Moftul român, articol-program apărut în primul număr al periodicului „Moftul român” (I, nr. 1, 24 ianuarie 1893), deschide spectacolul „Mofturi” de I. L. Caragiale, care va putea fi ascultat luni, 27 ianuarie 2012, ora 11.00, la barul Hotelului Ramada-Majestic din București, în cadrul audițiilor organizate de Teatrul Național Radiofonic, „Ne auzim la Majestic”.

Spectacolul cuprinde: Moftul român (1893), Moftangii: Rromânul, Rromânca, Savantul (1893), Trădarea românismului! Triumful străinismului!! Consumatum est!!! (1893), Politica (fragment, 1893), Temă și variațiuni (1885), În stilul și cu sintaxa „Monitorului oficial” (1877), Greșală de tipar (1902), Gogoși (1877), Mitică (1900), Succesul „Moftului român” (1893), Magnum mophtologicum (1893), Moșii (Tablă de materii) – 1901 ș.a. Interpretează: Radu Beligan, Ion Lucian, Mircea Albulescu, Virgil Ogăşanu, Mitică Popescu, Valentin Uritescu, Petre Lupu, Valentin Teodosiu, Mircea Constantinescu, Magda Duțu. Realizatori: Costin Tuchilă, Pușa Roth şi Vasile Manta. Înregistrare din anul 1998.

Acest spectacol are mica lui istorie. În 22 februarie 1998, se difuza la Radio România Cultural emisiunea Caragiale şi moftul român, înscrisă în seria „Clasicii dramaturgiei universale”, realizatori: Puşa Roth, Costin Tuchilă, Vasile Manta. Era a patra din respectiva serie, astăzi foarte lăudată de ascultătorii ce au avut bunăvoinţa de a ne comunica impresiile. În cea dedicată lui Caragiale am pus în discuţie moftul şi moftangiii revelaţi de contemporanul nostru Caragiale, permanenţi la noi, contemporanii lui Caragiale. Am invitat la microfon critici care au zăbovit asupra lor: Ştefan Cazimir, autorul studiului I. L. Caragiale faţă cu kitschul (1988), Alexandru Condeescu, semnatar al unui strălucit eseu, Planeta Moft (1997), subintitulat: O utopie critică despre rolul celei de-a patra puteri constituţionale (Sfinte Sisoe!) în opera lui I. L. Caragiale. Am dat cuvântul actorului Ilie Gheorghe de la Teatrul Naţional din Craiova, singurul care jucase pînă la data aceea roluri principale în toate piesele lui Caragiale. Textele şi fragmentele de texte (Moftul român, Moftangii, În stilul şi cu sintaxa „Monitorului oficial”, Temă şi variaţiuni, Politică, Succesul „Moftului român”, Diverse, Eclipse, Telegrame, Raport CFR, Greşală de tipar, Culmi, Moşii – Tablă de materii) au fost interpretate în premieră absolută la radio de mari actori: Radu Beligan, Ion Lucian, Mircea Albulescu, Valentin Uritescu, Mitică Popescu, Virgil Ogăşanu, în ordinea „intrării în scenă”. Textelor enumerate li s-a adăugat schița Amici, în versiunea inegalabilă a lui Radu Beligan și Ion Lucian. La înregistrare, în cunoscutul studio „Mihai Zirra” al Radiodifuziunii (T1, cum îi zicem noi), am tremurat puţin, nu pentru că era iarnă. Există un ton, o nuanţă timbrală a intonaţiei, un ritm al dicţiunii, o valoare inefabilă a fiecărei respiraţii. Le prinzi în clipa privilegiată iar ea poate fi ratată din varii pricini, inclusiv tehnice. Nu s-a întâmplat, din fericire. Maeştrii nu se dezmint niciodată. Veniţi într-o după-amiază, cu un ceas înaintea amurgului, pe gheaţă, după un turneu epuizant, Radu Beligan şi Ion Lucian, albi la faţă, au rostit cu tăietură clasică, fără vreo ezitare Moftul român şi Amici. Textul xerocopiat aflat în faţa domniilor lor era o dulce inutilitate. Ochii se urmăreau reciproc, fixau microfonul.

Mircea Albulescu ne-a surprins a doua zi fonotecând unul dintre interviuri. Intrat vijelios în cabină, l-am auzit: „Parşivilor, Caragiale fără mine?” A citit de îndată Rromânul cu un r graseiat inimitabil. „Caragiale fără mine, ai?!…”

Înregistrându-l pe Virgil Ogăşanu, am avut noi, în regie, emoţii. Stăteam lângă Vasile Manta la pupitrul acela lung, complicat, răspunzător de mii de ore de teatru. Priveam prin ciclop. Domnul Ogăşanu intrase în transă: Moşii (Tablă de materii). Un crescendo uluitor, apocaliptic în lectura textului, combinând nuanţele cele mai expresive, fără nici o respiraţie în plus. Spaima noastră – numai a noastră – era subînţeleasă: o atât de omenească bâlbă, o vocală inexpresivă, o virgulă omisă şi totul ar fi trebuit luat de la început. Nici vorbă: Virgil Ogăşanu a interpretat textul pe nerăsuflate. După finalul: „Criză teribilă, monşer!”, a respirat adânc, parcă nesfârşit. A rămas puţin timp pentru felicitări şi mulţumiri, actorul se grăbea la teatru, avea repetiţie…

Să revin: replica „Mofturi!” (cu varianta „Moft!”) din Moftul român este rostită de Ion Lucian de fiecare dată altfel (de 15 ori, conform textului), de la expresia plictisului la cea a ironiei capricioase, de la asprimea de buzdugan la revărsarea de fiere, de la zâmbetul fudul la dispreţul sec. O bogăţie de sensuri prin aceleaşi silabe aruncate meşteşugit în auz, cât imperiul fără graniţe al mofturilor. Fragmentul din Moftul român constituie pregenericul emisiunii menţionate; câteva pasaje din el – încheierea. După difuzarea benzii, nu am abandonat – să nu aveţi altă impresie! – mofturile… Am închegat alături de Pușa Roth și Vasile Manta un spectacol radiofonic cu titlul „Mofturi” de I. L. Caragiale, trimis în eter pe 5 iulie 1998. Durata lui este similară cu cea a emisiunii din seria „Clasicii dramaturgiei universale” (87 minute; cu o variantă scurtată, de 60 minute). Am pus la locul cuvenit textele omise din motive de spaţiu în emisiunea Caragiale şi moftul român; adică, au apărut integral Temă şi variaţiuni, Moftangii; am introdus altele, Mitică, Tot Mitică ş.a.m.d. Un spectacol, s-a spus, de teatru, deşi se bazează pe proză jurnalistică…

Costin Tuchilă

 

Dor de Eminescu

Sâmbătă, 14 ianuarie 2012, ora 20.00, la Sala Atelier, va avea loc prima reprezentație la Teatrul Naţional din Bucureşti cu recitalul Dor de Eminescu, susţinut de actorul Ion Caramitru şi de clarinetistul Aurelian Octav Popa.

Începând cu această dată, TNB va include în repertoriul permanent spectacolul prezentat până acum în țară și peste hotare.

În vara anului 2011, recitalul Dor de Eminescu a cunoscut un mare succes în Statele Unite ale Americii şi în Canada (turneu realizat sub egida Institutului Cultural Român de la New York), acesta fiind unul dintre motivele pentru care este acum inclus în repertoriul permanent al TNB, spectacolul fiind realizat în coproducţie cu Uniunea Teatrală din România (UNITER).

Dialogând într-o formulă scenică inedită, în care cuvântul rostit se completează cu muzica, cei doi artişti prezintă un spectacol alcătuit pe baza unor selecţiuni din manuscrisele de poezie, proză şi filosofie ale marelui poet. Recitalul reprezintă totodată un prilej rar de a auzi o limbă română elevată, exerciţiu atât de necesar în timpurile noastre.

„Grosul operei lui Eminescu se afla în celebra lui ladă cu care umbla pe unde se muta şi în care îşi ducea caietele şi notaţiile lui şi care acum, în sfîrşit, au fost tipărite prin sistem digital, facsimilate de către Academia Română. Mărturisesc că am avut o participare fundamentală la acest proces, pe durata mandatului meu la Ministerul Culturii”, a declarat Ion Caramitru.

Iar muzicianul Aurelian Octav Popa a completat: „Stilul contribuţiei mele muzicale în acest spectacol imaginat de Ion Caramitru este de sorginte simfonică şi este ca o fereastră către poezie. Nu este o ilustraţie, ci un discurs aparte. Artele sunt orgolioase, nu se aseamănă, dar se pot întâlni dacă ajung la acel nivel superior al bucuriei împărtăşite.”

Shakespeare Criticism în format online

Sub auspiciile Universităţii din Bucureşti în colaborare cu British Council şi Institutul Cultural Român, Contemporary Literature Press anunță publicarea cărții Shakespeare Criticism, trei volume editate de C. G. Sandulescu şi Lidia Vianu.

Singura editură online a Universității din Bucureşti, Contemporary Literature Press îşi propune, cu această nouă carte, să continue procesul de recuperare a realizărilor din trecut ale anglisticii româneşti.

Shakespeare Criticism este o carte inițiată şi alcătuită de profesorul Leon Levițchi, care a ales nu numai textele dar şi câțiva traducători (câte unul pentru fiecare secol). Avem de-a face cu o ediție specială, publicată sub titlul Shakespeare și opera lui la Editura pentru Literatură Universală și menită atunci, în 1964, să marcheze 400 de ani de la naşterea lui William Shakespeare.

Această carte, reeditată în trei volume în facsimil, include critică despre opera lui Shakespeare din secolele XVIII, XIX şi XX, din Anglia, Statele Unite şi România. Volumul tipărit pe hârtie era mult mai mare, cuprinzând şi texte critice reprezentative din multe alte țări. Din lipsă de spațiu, editorii de astăzi au renunțat la restul textelor.  Primul volum al ediției actuale cuprinde texte din Anglia secolului al XVIII-lea. Al doilea: Anglia. Secolul XX. S.U.A. Volumul al treilea: România. Printre autorii ale căror texte despre Shakespeare au fost alese de Leon Levițchi se numără: Ben Jonson, John Milton, Alexander Pope, Dr. Samuel Johnson, Charles Lamb, A. Quiller-Couch, G. Wilson-Knight, Arnold Kettle, Ralph Waldo Emerson, Cezar Bolliac, B. P. Hasdeu, Mihai Eminescu, I. L. Caragiale, Liviu Rebreanu, N. Iorga, Camil Petrescu, Ion Marin Sadoveanu, Dan Bădărău, Al. Philippide, Mihnea Gheorghiu, Leon Levițchi, Tudor Vianu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga.

Alături de Dicționarul Român-Englez (1974), cea mai cuprinzătoare Gramatică a Limbii Engleze (1962) scrisă în limba română până în prezent, Manualul Traducătorului (1975), precum şi traducerea tuturor pieselor lui Shakespeare în limba română, Shakespeare Criticism (1964) este un proiect major, pe care şi l-a propus Leon Levițchi şi pe care l-a realizat, ca pe toate celelalte, la nivelul cel mai înalt.

Contemporary Literature Press este o editură care îşi propune să sprijine studiul limbii engleze prin literatură. Prin urmare, publicarea acestui volum omagial Shakespeare alcătuit de Leon Levițchi nu putea fi trecut cu vederea. Volumul Shakespeare Criticism poate fi consultat şi descărcat la adresa de internet: http://editura.mttlc.ro/shakespeare-criticism.html

Pușa Roth