Revista Teatrală Radio: Ștefan Iordache la rubrica „Remember” de Annie Muscă

stefan iordache remember revista teatrala radio

eterne reveniri in luna lui faurar annie musca portrete mari actori romaniAstăzi, 3 februarie 2014, ne amintim de actorul Ștefan Iordache (3 februarie 1941–14 septembrie 2008).

L-ai putea uita vreodată pe actorul înzestrat cu o forță de nestăvilit pe scenă? L-ai putea uita ignora pe cel care încă din studenție risipea printre colegi energii nebănuite?

Cu ani în urmă, în ziua de 3 februarie era casa plină la Fănică Iordache. Își chema 50-60 de inși care îl sărbătoreau așa cum se cuvenea. La doar 22 de ani intra în pielea unui veritabil actor și, timp de 45 de ani, avea să-l facă pe spectator dependent de teatru și de cinema.

Rahova amintirilor…rubrica remember annie musca revista teatrala radio

Într-o zi de început de februarie a anului 1941, pe Strada Lanțului, undeva într-o căsuță modestă din mahalaua Bucureștilor, venea pe lume băiatul care avea să-și bucure părinții într-un mod absolut dumnezeiesc. Mama, Elena, casnică, își trăia fericirea maternă alături de soțul ei, Traian, croitor de lux în București, amândoi olteni de treabă veniți din Calafat. După cinci luni, cei trei membri ai familiei Iordache se mutau cu chirie în casa-vagon a familiei Rizea, situată în centrul Rahovei.

stefan iordache biografie artistica

Ștefan Iordache

Născut în vremuri tulburi, Ștefan n-a uitat niciodată spaimele bombardamentelor din ’44, deși avea doar 3 ani. N-a uitat căldura brațelor protectoare ale mamei în care se cuibărea de frică, așa cum nu a uitat-o pe bunica Năstăsia de la Calafat la care petrecea vacanțele. Nu și-a uitat nici prietenii din cartier alături de care, pe la 17 ani, descoperise bulevardele luminate ale civilizației Bucureștiului și nici prima oară când s-a îndrăgostit la țară, în postura de păzitor de plantații de vii.

Ileana, sora lui cu patru ani mai mică, cu rol protector în anii copilăriei, l-a admirat întotdeauna.

În liceul din cartier l-a avut coleg pe celebrul handbalist Gheorghe Gruia. Toți erau copii de muncitori ai anilor ’50.

Din dorința părinților, Ștefan a dat admitere la medicină, dar a picat. Cu toată timiditatea lui, s-a îndreptat către teatru și a reușit de la prima încercare. Înainte de examinare, căpătase experiență în brigada artistică de amatori. Admiterea nu a fost ușoară. Erau aproape 70 de locuri, iar candidați, peste 1000. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Cu fragmente din filme și piese de teatru radiofonic.

Annie Muscă

„Remember”, o nouă rubrică în Revista Teatrală Radio

Începând de la 1 ianuarie 2014, Revista Teatrală Radio are o nouă rubrică: „Remember”, dedicată marilor actori ai teatrului românesc. Sub semnul „Eterne reveniri”, Annie Muscă va publica în fiecare lună articole despre cei sosiți sau plecați în luna respectivă.

Ovidiu Iuliu Moldovan

ovidiu iuliu moldovan profil de annie musca

Astăzi, 1 ianuarie 2014, ne amintim de actorul Ovidiu Iuliu Moldovan (1 ianuarie 1942–12 martie 2008).

eterne reveniri in luna lui ianuar annie muscaO voce memorabilă și un chip nobil și sobru, o ținută impecabilă, discretă și o privire pătrunzătoare. Zeci de roluri pe scenă, erou al marelui și micului ecran în peste 50 de producții semnate de celebri regizori români, dar și artist cu har în spatele microfonului din studiourile Teatrului Radiofonic de pe strada General Berthelot, unde a întruchipat personaje fără de moarte în aproape 60 de piese puse în undă de regizori consacrați: Constantin Moruzan, Dan Puican și Cristian Munteanu, Leonard Popovici sau Constantin Dinischiotu.

A interpretat fără cusur roluri pozitive, de eroi transilvăneni, embleme ale istoriei românilor, dar și roluri negative, de clasici dictatori. A fost, când cehovian, când shakespearian și a recitat ani de-a rândul din Eminescu, Nichita Stănescu și Sorescu, dar și din Goethe, Racine sau Corneille, vocea sa dovedindu-se a fi una dintre cele mai căutate pentru marile spectacole de poezie din România și de dincolo de granițe și de Ocean. Prin vocea lui, poezia a ieșit din ermetismul ei și a ajuns la inima publicului.

Acesta a fost actorul Ovidiu Iuliu Moldovan, născut la zi mare într-un sat cu nume simbolic, Vișinelu, din Clujul Interbelic, astăzi județul Mureș, unde revenea de câte ori îi oferea răgaz tumultul vieții teatrale bucureștene. Cu dorul tatei, împușcat alături de alți români în 1944 de către trupele horthyste la 15 km de Sărmașul de Câmpie, și cu dragostea mamei care l-a părăsit la maturitate, a trăit Ovidiu cei 66 de ani ai săi până într-o zi de martie doar, a anului 2008.

actorul ovidiu moldovan foto simion buia

Fotografie de Simion Buia

Din biografia sa…

Tatăl său, Iuliu Moldovan, de la care și-a împrumutat al doilea prenume pentru a se distinge în lumea actoricească, dar, mai ales, pentru a păstra vie memoria tatălui, se trăgea din neamurile lui Barițiu și Rațiu, memorandiști celebri preocupați de soarta Transilvaniei, după cum mărturisea în unele interviuri însuși actorul. Mama sa, Marta Moldovan, greco-catolică, a fost învățătoare. Ovidiu a iubit-o enorm și a suferit asemeni unui copil la dispariția ei în anul 1995. După moartea tatălui, Ovidiu, rămânând doar sub ocrotirea mamei, se refugiază alături de ea la Cluj, unde, mai târziu urmează cursurile Liceului de Muzică. Familia își dorea să-l vadă medic, dar fascinanta lume a actoriei s-a dovedit a fi mai puternică. Actorul îl pomenea de fiecare dată pe dramaturgul, poetul și eseistul Radu Stanca, cel care îi devenise rudă prin căsătoria cu verișoara sa, Dorina Ghibu. Amândoi l-au îndrumat către teatru. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Cu fragmente audio și video.

Annie Muscă

Alte detalii: „Remember”, o nouă rubrică în Revista Teatrală Radio

„Din teatrul lumii”. Cinci personaje în interpretarea actorului Mircea Constantinescu

recital mircea constantinescu teatrul national radiofonic

Duminică, 28 aprilie 2011, la ora 19.00, la Radio România Cultural, Teatrul Naţional Radiofonic prezintă spectacolul „Din teatrul lumii”. Cinci personaje în interpretarea actorului Mircea Constantinescu. Regia artistică: Vasile Manta. Realizatori: Costin Tuchilă şi Puşa Roth. Veţi asculta fragmente din Tamerlan cel Mare de Christopher Marlowe, Avarul de Molière, Faust de Goethe, Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului de Vasile Alecsandri,  Ubu încornorat de Alfred Jarry. Mircea Constantinescu interpretează rolurile Tamerlan, Harpagon, Faust, Iorgu, Ubu şi Conştiinţa lui Ubu. În celelalte roluri: Dan Aştilean, Delia Nartea, Silviu Biriş, Ştefan Velniciuc, Ionuţ Kivu, George Grigore, Mihai Popescu. Regia de montaj: Florina Istodor şi Mirela Anton. Regia de studio: Janina Dicu. Producător: Costin Tuchilă. Înregistrare din anul 2011.

Spectacolul face parte din seria de recitaluri inaugurată de Teatrul Naţional Radiofonic în septembrie 2004. Fiecare dintre aceste spectacole au individualitatea lor, conferită de tema aleasă şi de personalitatea actorului supus probei de foc presupuse de un asemenea recital, în care interpretează cinci roluri şi trebuie să fie el însuşi dar totodată diferit, cu un singur mijloc de expresie: vocea. Într-un reportaj la TVRM, Marina Roman caracteriza aceste emisiuni cu o sintagmă potrivită: eseuri teatrale. În „Cronica Română’’, Eugen Comarnescu le califica drept exerciţii de virtuozitate. Cât despre alegerea textelor, intenţia realizatorilor a fost ca, oprindu-se la o temă sau la o tipologie, să ofere titluri semnificative din istoria dramaturgiei universale, urmând metabolismul secret al temei sau evoluţia personajului, dar şi potrivite personalităţii artistice a actorului, capacităţii sale proteice.

mircea constantinescu actori romani

Doctor în teatru, profesor asociat la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București, Mircea Constantinescu şi-a început cariera artistică la Teatrul de Stat din Oradea (1975–1981). Din 1981 este actor al Teatrului Odeon din Bucureşti. Excelent actor de compoziţie, Mircea Constantinescu s-a remarcat în roluri diferite din punct vedere stilistic, dovedind o largă paletă de mijloace interpretative. Amintim, între multe altele: Gaev şi Leonid Andreevici în Livada de vişini de A. P. Cehov, Bufonul în Cymbeline de William Shakespeare, Doctorul şi Domnul în Cinci piese scurte de Eugène Ionesco, Hangiul în Ultima femeie a señorului Juan de Leonid Juhovitki, Lou şi Domnul De Witt în Camera de hotel, o trilogie de Barry Gifford, Charlotte von Mahlsdorf în Sunt propria mea soţie de de Dough Wright, Theseus în Pyramus & Thisbe 4 you după William Shakespeare, Flake din Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită de Bertolt Brecht.

În recitalul Din teatrul lumii, Mircea Constantinescu, vechi şi statornic colaborator al domnul ubu alfred jarryTeatrului Naţional Radiofonic, reuşeşte performanţa rară de a da identitate expresivă, prin câteva fragmente, unor personaje complexe, din epoci şi arii stilistice complet diferite, care presupun schimbarea rapidă şi convingătoare a registrelor interpretative, de la personajul titanic al lui Marlowe, scitul Tamerlan, „biciul lui Dumnezeu”, la avarul lui Molière, care, sub aparenţa de bufon „smintit”, are „un caracter particular de măreţie dramatică” şi la ridicolul bonjurist Iorgu, educat într-un centru imaginar de cultură (Sadagura) sau de la Faust din scena pactului cu diavolul la nebunia suprarealistă, cu date atât de particulare, în ton de fabulă absurdă, a lui Ubu, inventatorul patafizicii, care nu mai doreşte „să descreierisească”. În mod special se cuvine remarcată interpretarea personajului lui Jarry din acest montaj pe baza unor fragmente din Ubu încornorat, probă de virtuozitate actoricească, Mircea Constantinescu reuşind un portret radiofonic plin de plasticitate al „nebuniei ubueşti”. Interpretând de fapt două personaje, Ubu şi Conştiinţa lui Ubu, de la o replică la alta, actorul îşi schimbă complet registrul, de la timbrul vocii la intonaţie, cu un efect teatral extraordinar.

Costin Tuchilă

„Genunea cu îngeri” de Dan Şanta

Joi, 13 decembrie 2012, ora 12.00, în Foaierul Sălii de Concerte a Radiodifuziunii Române (strada G-ral Berthelot, nr. 60-64, sector 1, Bucureşti) va avea loc lansarea volumului Genunea cu îngeri de Dan Şanta, volum apărut la Editura Nemira. Prezintă: Paul Cernat, Valentin Protopopescu, Titus Vîjeu. Solist: Alexandru Tomescu.

„…în civilizaţia europeană iubirea a îmbrăcat următoarea formă: pe de o parte a existat o scară cu oricâte trepte, care se întindea între amorul sacru și cel profan, «scară» susţinută de discursurile oficiale teologic, filosofic, știinţific etc., bazată pe dihotomia clasică materie–spirit, trup–suflet; pe de altă parte a existat, în umbră, în crepusculul discursului oficial, fără a fi însă negat total de acesta, dar înflorind în marea poezie, o formă de erotism unică: iubirea faustică.” (Dan Șanta).

Adolphe Jourdan, Reveria

„Ca intelectual devorator de cărţi, nu ai cum să nu-l invidiezi pentru maniera elegantă și dezinvoltura pedantă cu care parcurge epoci, titluri și stiluri. Ca minte critică, racordată la moda (și teroarea) metodologică a postmodernismului, nu ai cum să nu rămâi perplex faţă cu maxima urgenţă sub imperiul căreia Dan Șanta accesează registre de sens care aparent nu au nimic în comun. Ba, din acest ultim punct de vedere, te și întrebi dacă nu cumva acest discret metafizician angelic nu este un trickster malefic, un prestidigitator talentat în materie de concepte sau poate chiar un Conte de Saint-Germain redivivus, bine ancorat în perimetrul «știinţelor moi» ale prezentului.” (Valentin Protopopescu).

Cehov, Shakespeare, Bergman văzuți de Andrei Șerban

Albumul bilingv Cehov, Shakespeare, Bergman văzuți de/seen by Andrei Șerban, apărut recent la Editura Institutului Cultural Român, se adresează deopotrivă iubitorilor de teatru și celor ai fotografiei de artă.

Cinci montări semnate de Andrei Șerban – cu piesele Unchiul Vania, Trei surori și Ivanov de Anton Cehov, Strigăte și șoapte după filmul lui Ingmar Bergman și Regele Lear de William Shakespeare – sunt privite de Mihaela Marin prin obiectivul camerei. Imaginile rezultate sunt însoțite, în album, de comentariile și gândurile lui Andrei Șerban și de impresiile criticului de teatru Ana Maria Narti. Versiunea în limba engleză a textelor este semnată de Samuel Onn.

„În teatru, evenimentul e spectacolul. Cei care nu au văzut spectacolul devin martorii lui prin intermediul pozelor Mihaelei, percepând prin unghiul camerei vibrațiile preluate de pe fețele actorilor și captate de obiectivul fotografic. Cei care l-au văzut deja, își verifică sau își împrospătează memoria la un interval după vizionare, poate chiar au surpriza să descopere ceva ce-i va face să-și schimbe părerea inițială. Când surprinde și alimentează cu impresii vii, fotografia adâncește percepția și astfel devine ea însăși obiect de artă. […]

Când am invitat-o să fotografieze piesele cu subiecte mai aparte, Strigăte și șoapte după filmul lui Bergman sau Regele Lear cu o distribuție exclusiv feminină, i-am propus Mihaelei să ia taurul de coarne și să intre și mai adânc în subiect, adică să pătrundă, să invadeze în intimitatea jocului actorilor. De la început am asigurat-o pe Mihaela că poate să urmeze o direcție nouă, ideea fiind că planurilor distante, mai generale, în care să se remarce compoziția, relația dintre spațiu și concept, unde să se vadă regia, le-am preferat exact opusul – apropierea cât mai mare de personaje, până la gros-plan, pentru a intra înăuntrul lor, și astfel să încercăm să le înțelegem. […]

Fiecare spectacol e prezentat așa cum a fost văzut prin ochii Mihaelei, însoțit de gânduri și comentarii ale mele, dar am simțit nevoia să introducem și impresiile de spectator ale unui critic de teatru – o veche colaboratoare și prietenă, Ana Maria Narti. Astfel, imaginea și cuvântul scris, ca mărturii ale evenimentului teatral, se completează reciproc.” – Andrei Șerban.

Odată cu primul album, Dorian Gray, Mihaela Marin se impune ca fotograf al artelor spectacolului din România. După albumele Hamlet Machine (2007) și Faust (2008), ilustrează numărul dedicat teatrului românesc al revistei „Alternatives Théâtrales” (2010) și volumul Livada de vișini, teatrul nostru semnat de George Banu (2011). Expoziții ale sale au fost organizate la New York, Paris, Berlin, Tel Aviv, Roma, Bruxelles.

Albumul poate fi comandat online pe e-icr.ro și poate fi achiziționat și din Librăria ICR (Aleea Alexandru nr. 38, București – intrarea prin str. Ermil Pangratti, Luni–Vineri, 10.00 – 17.00).

Premieră: «Din teatrul lumii». Cinci personaje în interpretarea actorului Mircea Constantinescu

Duminică 30 ianuarie 2011, la ora 19.00, la Radio România Cultural, Teatrul Naţional Radiofonic prezintă în premieră spectacolul „Din teatrul lumii”. Cinci personaje în interpretarea actorului Mircea Constantinescu. Regia artistică: Vasile Manta. Realizatori: Costin Tuchilă şi Puşa Roth. Veţi asculta fragmente din Tamerlan cel Mare de Christopher Marlowe, Avarul de Molière, Faust de Goethe, Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului de Vasile Alecsandri,  Ubu încornorat de Alfred Jarry. Mircea Constantinescu interpretează rolurile Tamerlan, Harpagon, Faust, Iorgu, Ubu şi Conştiinţa lui Ubu. În celelalte roluri: Dan Aştilean, Delia Nartea, Silviu Biriş, Ştefan Velniciuc, Ionuţ Kivu, George Grigore, Mihai Popescu. Regia de montaj: Florina Istodor şi Mirela Anton. Regia de studio: Janina Dicu. Producător: Costin Tuchilă.

Spectacolul face parte din seria de recitaluri inaugurată de Teatrul Naţional Radiofonic în septembrie 2004. Fiecare dintre aceste spectacole au individualitatea lor, conferită de tema aleasă şi de personalitatea actorului supus probei de foc presupuse de un asemenea recital, în care interpretează cinci roluri şi trebuie să fie el însuşi dar totodată diferit, cu un singur mijloc de expresie: vocea. Într-un reportaj la TVRM, Marina Roman caracteriza aceste emisiuni cu o sintagmă potrivită: eseuri teatrale. În „Cronica Română’’, Eugen Comarnescu le califica drept exerciţii de virtuozitate. Cât despre alegerea textelor, intenţia realizatorilor a fost ca, oprindu-se la o temă sau la o tipologie, să ofere titluri semnificative din istoria dramaturgiei universale, urmând metabolismul secret al temei sau evoluţia personajului, dar şi potrivite personalităţii artistice a actorului, capacităţii sale proteice.

Doctor în teatru, profesor asociat la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din București, Mircea Constantinescu şi-a început cariera artistică la Teatrul de Stat din Oradea (1975–1981). Din 1981 este actor al Teatrului Odeon din Bucureşti. Excelent actor de compoziţie, Mircea Constantinescu s-a remarcat în roluri diferite din punct vedere stilistic, dovedind o largă paletă de mijloace interpretative. Amintim, între multe altele: Gaev şi Leonid Andreevici în Livada de vişini de A. P. Cehov, Bufonul în Cymbeline de William Shakespeare, Doctorul şi Domnul în Cinci piese scurte de Eugène Ionesco, Hangiul în Ultima femeie a señorului Juan de Leonid Juhovitki, Lou şi Domnul De Witt în Camera de hotel, o trilogie de Barry Gifford, Charlotte von Mahlsdorf în Sunt propria mea soţie de de Dough Wright, Theseus în Pyramus & Thisbe 4 you după William Shakespeare.

În recitalul Din teatrul lumii, Mircea Constantinescu, vechi şi statornic colaborator al Teatrului Naţional Radiofonic, reuşeşte performanţa rară de a da identitate expresivă, prin câteva fragmente, unor personaje complexe, din epoci şi arii stilistice complet diferite, care presupun schimbarea rapidă şi convingătoare a registrelor interpretative, de la personajul titanic al lui Marlowe, scitul Tamerlan, „biciul lui Dumnezeu”, la avarul lui Molière, care, sub aparenţa de bufon „smintit”, are „un caracter particular de măreţie dramatică” şi la ridicolul bonjurist Iorgu, educat într-un centru imaginar de cultură (Sadagura) sau de la Faust din scena pactului cu diavolul la nebunia suprarealistă, cu date atât de particulare, în ton de fabulă absurdă, a lui Ubu, inventatorul patafizicii, care nu mai doreşte „să descreierisească”. În mod special se cuvine remarcată interpretarea personajului lui Jarry din acest montaj pe baza unor fragmente din Ubu încornorat, probă de virtuozitate actoricească, Mircea Constantinescu reuşind un portret radiofonic plin de plasticitate al „nebuniei ubueşti”. Interpretând de fapt două personaje, Ubu şi Conştiinţa lui Ubu, de la o replică la alta, actorul îşi schimbă complet registrul, de la timbrul vocii la intonaţie, cu un efect teatral extraordinar.

Costin Tuchilă

Imagini de la înregistrarea spectacolului Din teatrul lumii, studioul „Mihai Zirra”, 17 ianuarie 2011

Fotografii de Gabi Crişan

Amănunte despre seria de recitaluri Cinci personaje în interpretarea unui actor: Teatrul Naţional Radiofonic

Puşa Roth, Dincolo de curcubeu e lumea