Poezia săptămânii: „Femeia care a uitat să doarmă” de Dana Fodor Mateescu

Auguste Renoir Ingenua 1874

Femeia care a uitat să doarmăpoezia saptamanii rubrica liber sa spun

Femeia care a uitat să doarmă
ninge în odaie cu aripi de fluturi verzi.
 

Somnul ei și-a dezlegat gleznele
și a plecat departe
în ochii unei străine
din alt oraș și altă țară
mai rotundă și mai roz.
 

Femeia care a uitat să doarmă
Fuge din propria-i rană,
Curge ca un miez
Spre bărbatul din catifea.
 

Cineva îi spusese că nu va fi niciodată al ei
dar nu credea,
astea-s povești de sugrumat îngerii.
 

Femeia care a uitat să doarmă
plânge din umeri
plânge din sfârcuri
plânge din tălpi
scoate pe gură flori de baobab și artificii.
 

Ochii ei văd miresme
și pe el, din spate, cum pleacă pentru vecie
de parcă ar veni.
 

Ssss! Auziți?
o frunză cu gene s-a pornit să urle
în locul ei.

Dana Fodor Mateescu

Dana Fodor Mateescu

Dana Fodor Mateescu

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi:  arhiva rubricii Poezia săptămânii

Rebecca. File

Ce se întâmplă atunci când sunetele invadează privirea? Instalaţia multisenzorială Rebecca. File explorează transgresia de la roman la partitura muzicală, de la scenă la microfonul de radio; şi de aici, la provocarea Aiurart. Rebecca. File propune o experienţă complexă, unde invizibilul compune imagini, pornind de la un personaj niciodată descifrat – Rebecca de Winter.

Evenimentul va avea loc miercuri, 14 noiembrie 2012, ora 18.00, la Aiurart Gallery din București (str. Lirei nr. 21).

O instalaţie de: Ilinca Stihi, Andrei Popovici, Mihnea Chelariu, George Marcu, Mădălin Cristescu. Fotografii de: Valentina Beleavschi, George Dăscălescu, Mircea Gheorghe. Curatori – Andrei Popov, Eugenia Anca Rotescu.

Ilinca Stihi

Rebecca…

…romanul clasic, capodopera scriitoarei britanice Daphné du Maurier (1938).

…thriller-ul cult, în egală măsură pentru critică şi marele public, regizat de Alfred Hitchcock (1940).

…drama gotică repovestită într-un musical-hit de compozitorul american de origine maghiară Sylvester Lévay si de libretistul german Michael Kunze (2006).

Rebecca – una din cele mai celebre prezenţe absente din cultura universală. FEMEIA! (ni se spune) cu defecte şi calităţi exacerbate; fără corp şi fără chip, căci nicio imagine picturală sau fotografică nu i-ar fi putut surprinde vreodată esenţa (ni se dă a înţelege). Dispărută violent din lumea materială, Rebecca locuieşte însă perpetuu în mentalul apropiaţilor săi şi al celor care, de o manieră sau de alta, au avut vreodată de-a face cu ea. Dincolo de orice altceva, tocmai această absenţă o face iubită, detestată, cautată, o enigmă fără soluție unică.

În 2011, la Bucureşti, regizorul româno-maghiar Attila Béres îi reteatralizează povestea muzicală – punând-o sub o lumină cu totul neaşteptată – într-un spectacol care „îndrăzneşte să ducă emoţia până la capăt”, după spusele compozitorului Sylvester Lévay. Realizat în parteneriat cu Teatrul de Operetă şi Musical din Budapesta, spectacolul de la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” este cea de a cincea producţie mondială a musicalului Rebecca, devenind în scurt timp unul dintre cele mai mari succese ale teatrului din capitala română.

Timp de aproape trei săptămâni, am urmărit ultima etapă a repetiţiilor acestei producţii. Cele peste patruzeci de ore de înregistrări audio – iniţial, cu destinaţie strict jurnalistică – sunt punctul de pornire al instalaţiei Rebecca. File. Din elemente disparate, proiectul recompune ambianţa de lucru, îndeobşte inaccesibilă publicului larg, pentru a schiţa drumul unui spectacol de musical – gen deosebit de complex, dar puţin exploatat în România – de la primul pas al echipei artistice şi tehnice pe scenă, la prima ridicare de cortină.

Instalaţia explorează capacitatea producţiei Rebecca de a genera un alt act artistic, complementar, prin reinterpretarea materialului radiofonic şi a anumitor elemente din spectacol cu alte mijloace şi instrumente creative.

În acelaşi timp, proiectul încearcă să adauge noi dimensiuni unei ficţiuni devenite deja mit, dar şi să-i verifice puterea de atracţie în zilele noastre. Aşadar, cine este Rebecca?

Într-o lume contemporană dependentă de vizual, Rebecca. File acordă întâietate sunetului, simţ predilect al imaginaţiei. Adică, al secretului dintotdeauna al Rebeccăi: jocul lui „a fi” în „a nu fi”.

Giovanni Battista Piazzetta, Rebecca la fântână, c. 1740

Întreţinuţi cu: Nenea Iancu & Red Bull

Parteneri: RFI, Zeppelin, Tataia, Şapte Seri, Modernism, Metropotam, Artclue, ArtAct Magazin, Liternet.