George Georgescu – 125 de ani de la naştere

Două concerte extraordinare la Ateneul Român

Filarmonica „George Enescu” din București organizează, în zilele de 4 şi 5 octombrie 2012, de la ora 19.00, două concerte extraordinare, cu ocazia împlinirii a 125 de ani de la naşterea dirijorului George Georgescu (12 septembrie 1887–1 septembrie 1964).

Cele două evenimente de la Ateneul Român vor marca deschiderea stagiunii 2012–2013, fiind susţinute de Orchestra Simfonică şi Corul Filarmonicii „George Enescu”, dirijor: Horia Andreescu; solist: Valentin Gheorghiu; interpreți: Adela Zaharia (soprană), Carmen Topciu (mezzosoprană), Cristian Mogoșanu (tenor), Marius Boloș (bas); dirijorul corului: Iosif Ion Prunner. Institutul Cultural Român este partener al proiectului, alături de TVR.

În program: Ludwig van Beethoven – Fantezia pentru pian, cor şi orchestră, în do minor, op. 80, o evocare a sentimentelor trezite de natură, un mesaj de pace şi bucurie pe un libret de Kristian Kuffner, şi Simfonia nr. 9 în re minor, op. 125, având ca text poemul Odă bucuriei scris de Friedrich Schiller, simfonie socotită capodopera lui Beethoven.

În pauza concertelor din 4 și 5 octombrie va fi lansat un CD Beethoven editat de Casa Radio, care conține înregistrări cu Simfonia nr. 9 în re minor, op.125 și Uvertura „Coriolan”, op. 62, în interpretarea Corului şi Orchestrei Filarmonicii „George Enescu”, sub bagheta marelui dirijor George Georgescu. Personalitatea acestuia va fi evocată de Jean-Charles Hoffelé, jurnalist „Diapason,” muzicolog și editor.

George Georgescu s-a născut la Sulina, la 12 septembrie 1887. Talentul său muzical s-a manifestat de timpuriu, învăţând singur să cânte la vioară. A urmat cursurile Conservatorului din Bucureşti (pe care l-a terminat în patru ani în loc de şapte), continuând studiul violoncelului la Şcoala Superioară de Muzică din Berlin. În urma unui accident, a fost nevoit să renunţe la cariera de violoncelist. Intuind adevărata sa vocație, Arthur Nikisch şi Richard Strauss, mari muzicieni ai vremii, l-au îndrumat către cariera de dirijor. Astfel, în anul 1918 dirijează pentru prima oară Filarmonica din Berlin.

Succesul – atât cel de public, cât şi cel consemnat de critică – a fost remarcabil. La trei ani de la debutul său, Jean Royère scria în „Le Courrier musical”:

„…Un şef de orchestră de geniu – cuvântul nu e deloc prea tare… Georgescu, în această seară memorabilă, a fost însăşi Muzica! Ce stăpânire de sine şi ce măiestrie! Ce ştiinţă şi ce pasiune! Am avut cu toţii sentimentul unei acţiuni cvasi-plasmatice (aici cuvântul «direcţie» nu este suficient), un corp căruia i se dădea un suflet. Singulară, desigur, şi admirabilă posedare, de către un Maestru, a unei formaţii, cum este cea a Societăţii de Concerte a Conservatorului.”

George Georgescu în anii ’20

La 4 ianuarie 1920 susține primul concert la Ateneul Român, iar din anul 1921 devine, pentru patru decenii (cu o pauză de câţiva ani), directorul general al Filarmonicii din București. Este numit, de asemenea, și director al Operei Române, fiind cel care a înfiinţat prima şcoală de balet. În timpul directoratului lui George Georgescu, orchestra Filarmonicii atinge deplina maturitate, ajungând la rangul marilor orchestre ale lumii. Datorită notorietăţii internaţionale şi a relaţiilor de prietenie cu marii muzicieni ai timpului, la Bucureşti vin, în anii în care maestrul a activat, numeroși compozitori şi instrumentişti: Richard Strauss, Maurice Ravel, Pietro Mascagni, Igor Stravinski, Jacques Thibaud, Arthur Rubinstein. În același timp, a promovat compoziția românească, numele cele mai frecvente fiind: George Enescu, Dinu Lipatti, Paul Constantinescu, Mihail Jora, Marcel Mihalovici, Marțian Negrea, Constantin Silvestri.

George Enescu, prietenul său apropiat, cel care l-a sprijinit atunci când a fost înlăturat de la conducerea Filarmonicii, îi scria în 1925:

„Georgescu dragă,

Pentru a treia sau a patra oară în viaţa mea de compozitor care a început acum vreo 24 de ani – am avut adevărata emoţie, nespus de dulce, pe care o resimte autorul când se simte în fine înţeles şi se vede interpretat cu convingere… îndrăznesc să zic, cu dragoste! Îţi mulţumesc din inimă şi mulţumesc şi tuturor camarazilor din orchestră. Să trăieşti pentru bucuria noastră a Românilor şi muzicienilor.”

George Georgescu și George Enescu

George Georgescu a fost apropiat de orchestră și de lumea muzicală până în ultimul moment al vieţii sale. Ultimul concert pe care l-a dirijat în străinătate a fost la Berlin, acolo unde îşi începuse cariera. Cu şapte ani înainte de a se stinge din viaţă (1 septembrie 1964), palmaresul lui George Georgescu era impresionant: dirijase 52 de orchestre din lumea întreagă, 850 de concerte în Bucureşti cu programe inedite – 100 de piese româneşti şi 396 de lucrări străine, majoritatea, partituri contemporane în primă audiţie, colaborase cu 150 de solişti români şi străini. Criticii muzicali au denumit anii în care maestrul şi-a desfăşurat activitatea, „epoca Georgescu”.

Biletele vor fi puse în vânzare marți, 2 octombrie 2012, la casa de bilete a Ateneului Român, tel. 021 315 68 75.

Sursa foto: https://www.facebook.com/gegeorgescu

Weekend muzical

Sâmbătă 10 septembrie vor avea loc finalele Concursului Internațional „George Enescu”, secțiunile Pian și Vioară, găzduite de Sala Radio. Prima va începe la ora 10.00, laureații fiind acompaniați de Orchestra Filarmonicii de Stat „Transilvania” din Cluj, dirijată de Mihail Agafița. Finala concursului de vioară este programată la ora 16.00, cu participarea Orchestrei Filarmonicii „Moldova” din Iași. Dirijor: Gheorghe Costin.

Așa cum s-a putut observa și din programul săptămânii trecute al Festivalului „George Enescu”, zilele de weekend sunt cele mai bogate în concerte și recitaluri. Concertele de la miezul nopții, care au trezit și la actuala ediție un interes deosebit din partea publicului, sunt programate numai în zilele de vineri, sâmbătă și duminică. Sâmbătă aceasta va continua seria de concerte Schumann susținute de Orchestra de Cameră din Lausanne, dirijor și solist: Christian Zacharias. Programul cuprinde: Arabescă în Do major, op. 18, Concertul în la minor pentru pian şi orchestră, op. 54, Simfonia nr. 3 în Mi bemol major „Renana”, op. 97.

În seria „Muzica secolului XXI / Enescu și contemporanii săi”, sâmbătă 10 septembrie, la ora 11.00, la Sala Mică a Palatului este programat concertul Ansamblului de suflători Sabine Meyer: Octet în Si bemol major pentru suflători, op. 156 de Fr. Lachner, Dixtuor în Re major pentru instrumente de suflat, op. 14 de George Enescu.

La ora 17.00, în sala Ateneului Român, ne vom reîntâlni cu o celebră orchestră de cameră, St. Martin in the Fields din Londra, care îl va avea ca dirijor și solist pe nu mai puțin celebrul Murray Perrahia. Program cuprinde două lucrări de Händel (Suita din opera „Alcina”, HWV 34 și Simfonia nr. 101 în Re major, „Ceasornicul”, Hob. I:101) și Concertul nr. 27 pentru pian şi orchestră în Si bemol Major, KV 595 de Mozart.

Tot sâmbătă, la ora 19.00, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a Palatului Patriarhiei din București va avea loc concertul Corului „Ion Vidu” din Lugoj, dirijat de Remus Tașcău. Soliști: Ioana Mia Iuga și Lucian Onița. În program: În program: Troparul naşterii Domnului de V. Timaru, Stihiri din Catavasiile Întâmpinării Domnului de Gh. Cucu, Mântuire de I. Vidu, Doamne strigat-am de Gh. Firca, Privegheaţi şi vă rugaţi de Gh. Popescu Brăneşti (armonizare de Dan Mihai Goia), In Monte Oliveti de G. P. Palestrina, Şi era la ora a şasea de Gh. Mandicevski (armonizare de P. Simionescu), Piatra fiind pecetluită de Doru Popovici, Justum Deduxit Dominus de W. A. Mozart, Ca pe Împăratul (din Liturghia a II-a) de S. Toduţă, Aghios o Theos de Filotei sin Agăi Jipei, Heruvic de Paul Constantinescu, Exultate Deo de Al. Scarlatti, Cămara Ta, Mântuitorul meu de Ioan D. Chirescu, Ziua Învierii de Nicolae Lungu, Lăudaţi pe Domnul de Dan Voiculescu.

Concertul Orchestrei și Corului Filarmonicii „George Enescu” din București va avea loc sâmbătă 10 septembrie (ora 19.30, Sala Mare a Palatului), sub conducerea lui Ghenadi Rojdestvenski, care va prezenta un program cu lucrări de Enescu și Prokofiev: poemul simfonic Vox maris, op. 31 de George Enescu (solist: tenorul Marius Vlad Budoiu), Concertul nr. 1 în Re bemol Major pentru pian şi orchestră, op. 10 (solistă: Victoria Postnikova) și Ivan cel Groaznic (aranjament de Alexander Stasevici) de Serghei Prokofiev (soliști: Igor Cernevici – narator, mezzosoprana Larisa Diadkova și baritonul Alexei Tanovitski). Dirijorul Corului Filarmonicii: Iosif Ion Prunner.

Ansamblul de suflători condus de clarinetista Sabine Meyer (Bläserensemble Sabine Meyer) a debutat în 1987 în orașul elvețian La Chaux-de-Fonds, susținând apoi numeroase concerte în Germania și în alte țări europene. A cântat în festivalurile de la Berlin, Schleswig-Holstein, Rheingau, în 1994 făcând un prim tuneu în Japonia. În stagiunea 2004–2005 ansamblul a fost invitat să concerteze în sala Musikverein din Viena. De mai bine de zece ani, muzicienii conduși de Sabine Meyer participă la Festivalul de Muzică pentru Instrumente de Suflat de la Lucerna.

Bläserensemble Sabine Meyer şi-a construit un repertoriu larg, conţinând nu numai piese clasice, ci și lucrări contemporane. Printre compozitorii care au scris pentru această formație se numără Edison Denisov, Toshio Hosokawa şi Niccolo Castiglioni. Ansamblul caută mereu să includă în repertoriul său lucrări clasice mai puţin cunoscute, înregistrând la Casa EMI piese de Franz Krommer şi Josef Myslivecek.

Sabine Meyer a studiat la Musikhochschule din Stuttgart cu Otto Hermann, la Hanovra cu Hans Deinzer. Din 1993 predă la Hochschule für Musik din Lübeck.

Academia Saint Martin in the Fields a fost înfiinţată în 1958, ca un ansamblu de cameră mic şi fără dirijor. Condusă de Neville Marriner şi atrăgând câţiva dintre cei mai buni instrumentişti din Londra, orchestra s-a concentrat la început pe repertoriul din perioada barocă, dezvoltând un stil de interpretare care a marcat revitalizarea, în anii 1960, a muzicii barocului.

Numele orchestrei reia tradiția societăţilor londoneze de concerte („Academii”) din secolul al XVIII-lea. Primul ei concert a avut loc în biserica St. Martin in The Fields din Londra, în 13 noiembrie 1959, de aici și denumirea sub care s-a impus.

După doi ani de la înființare, muzicienii londonezi au făcut primul contract de înregistrări, la Casa de discuri independentă L’Oiseau-Lyre. Acesta a fost începutul a ceea ce avea să devină un record discografic mondial (peste 500 de înregistrări). Academia Saint Martin in the Fields este celebră în special pentru înregistrările lucrărilor lui Mozart (cu Sir Neville Marriner la pupitru), incluzând şi coloana sonoră a filmului Amadeus. Orchestra s-a bucurat de aprecieri superlative pentru înregistrările cu muzică de Bach, alături de pianistul Murray Perahia, concerte de Kurt Weill şi Peteris Vasks cu violonistul britanic Anthony Marwood, CD-ul de debut al sopranei Kate Royal şi, recent, o înregistrare live cu Recviemul de Fauré.

Alături de concertele susţinute cu Sir Neville Marriner (Preşedinte pe viaţă al Academiei) şi directorul Kenneth Sillito, orchestra colaborează cu un mare număr de artişti invitaţi. Printre aceştia: Murray Perahia, Joshua Bell, Gil Shaham, Anthony Marwood, Julia Fischer, Julian Rachlin. Pe lângă concertele susţinute în Anglia, Academia Saint Martin in the Fields are un program încărcat de turnee internaţionale în Germania, Austria, Polonia, Ungaria, Spania, Canada şi SUA. Din 2002 Academia este orchestră rezidentă a Mostly Mozart Festival de la Barbican Centre din Londra.

Spre deosebire de majoritatea orchestrelor din Anglia, Academia nu este subvenţionată de guvern şi se bazează pe iniţiative comerciale şi donaţii din partea întreprinderilor, fundaţiilor sau persoanelor particulare care o susţin.

În decursul a mai mult de 30 de ani de carieră concertistică pe scenele lumii, Murray Perahia a devenit unul dintre cei mai elogiați pianiști ai vremurilor noastre. Este invitat în cele mai mari centre muzicale, acompaniat de orchestre de renume. Este dirijor invitat al Academiei St. Martin in the Fields, cu care a susținut turnee în calitate de dirijor și pianist în SUA, Europa, Japonia și Asia de Sud-Est. De curând, Perahia s-a lansat într-un proiect ambițios: realizarea integralei sonatelor de Beethoven pentru Henle Urtext Edition.

Perahia are o largă și variată discografie realizată de Sony Classical, care îl reprezintă pe artist în exclusivitate. Recent, a înregistrat al treilea disc cu concerte de Bach, în compania Academiei of St. Martin in the Fields.

În 1998, la împlinirea a 25 de ani de înregistrări ale pianistului, Sony Classical a lansat un album de patru discuri. În 1999 Murray Perahia a câștigat un premiu Grammy pentru înregistrarea Suitelor engleze de Bach (nr. 1, 3, 6), iar în 1995 și 1997 a câștigat premiile Gramophone Magazine pentru Baladele de Chopin și interpretarea unor lucrări de Händel și Scarlatti. În 2003, Perahia a câștigat Premiul Grammy pentru Cel mai Bun Solist Instrumentist pentru integrala Studiilor de Frédéric Chopin, op. 10 și op. 25.

Costin Tuchilă

 Programul transmisiilor radio în direct, 10 septembrie:

Radio România Muzical, Radio România Cultural